iubire imposibila?????????????

ne-am cunoskut pe internet

cine ma poate indruma...

Andrushcka Postat pe 5 August 2008 15:24
Draga CrinaD ai pus punctul pe "I". Mai rar asa femei ca tine care stiu ceea ce vor si care stiu sa dea un raspuns prompt. Felicitari sunt deacord cu tot ce ai scris. Este exact asa cum ai zis daca s-ar mai face carte ca alta data, daca fetele n-ar mai fi atat de superficiale si preocupate de zbenguiala la propriu si la figurat, ar sti sa aiba discernamant intr-un moment de rascruce cum e acesta al acestei fete. Dar, multe nu au educatie sau au impresia ca daca au trecut pe la scoala si au terminat cu "5" inseamna ca au terminat liceul. Pe mine ma ingrozeste cand vad cate(cati) analfabeti sunt pe lumea asta care habar nu au sa scrie, habar nu au cand trebuie sa desparta un cuvant si asta din cauza ca sunt superficiali. Numai bine...hai ca am deviat tare de la subiect, dar in aceste fraze se regaseste si aceasta Saso.
nu e vb de compatimire...ci de intelegere intr-un fel...toata lumea greseste si nimeni nu are dreptul sa-l judece pe celalalt...si intr-adevar poate uneori aberez...
Aleys Postat pe 5 August 2008 18:06
Am citit toate sfaturile date lui Soso . Soso draga, fa ce crezi tu ca e bine pentru tine! Daca intradevar, relatia lui era subreda inainte de a te cunoaste (si sti asta din anumite dovezi),nu are rost sa renunti la ceva, pentru cineva care, oricum mult timp nu v-a mai fi cu el. Crezi tu ca un copil ,crescut intr-o atmosfera tensionata , va fi mai fericit? Iti spun eu ca nu ! Il va afecta iar mai tarziu va fi un frustrat sau mai rau, va aluneca pe alte cai. Parerea mea este ca tu sa citesti cu atentie tot ce ti s-a spus aici, dar..punand in balanta , ceea ce numai tu sti , in ceea ce priveste \"dragostea\" voastra , sa faci alegerea care trebuie. Toata viata o sa regreti, daca ai sa constati ca indepartandu-l, de fapt, nu i-ai salvat nici \"fericirea \" sotiei nici a copilui .Toata lumea greseste, si nu este exclus ca si el, prin casatoria facuta, sa fi facut o greseala. Copilul? da , e nevinovat si are nevoie de un tata dar, dar...tata va avea si daca nu sta cu el zi de zi . Mai sunt si weekenduri, vacante ...telefoane...depinde cat de apropiati sunt sau vor fi. Ai mustrari de constiinta sau mai bine zis, ai frica sa nu patesti si tu ce a patit sotia lui. Imi vine sa zambesc ; crezi ca asa iti asiguri biletul norocos pentru viitoarea relatie?? Nu te invat nici sa ramai cu el, nici sa te desparti . Iti spun doar atat , gandeste! Daca ai varsta de 20 de ani, eu ti-as spune ca...o casatorie la varsta asta, indiferent cu cine, e preamatura! Bucura-te de viata , Soso ...e timp ptr. toate !!

ance32 Postat pe 5 August 2008 20:22
dragele mele nu luati copilul ca un obiect al suferintei pt. "barbatii suferinzi". Nu interpretati lucrurile din acest punct de vedere.Ganditi-va ca acei oameni odata ce au facut un copil s-au iubit.Si poate s-au iubit mult pana acea "alta" a ridicat.......coada.ganditi-va ca ei, de dragul copilului pot reinvia acea iubire.Si acum sa nu veniti cu argumente ca s-au casatorit pt. ca ea era insarcinata. Si cine a lasat-o insarcinata?Pt ca un la un moment dat a iubit-o. Si poate daca se desparte de ea o va regreta toata viata. Voi nu stiti ce frumos este atunci cand copilul de joaca cu mamai si cu tati.Daca el il iubeste asa de mult pe copil sigur ii este recunoscator femeii care i-a dat viata.Nu va mai imbatati cu....apa rece.
ana_lili36 Postat pe 6 August 2008 22:09
Am crezut intotdeauna ca dragostea invinge totul...Ca in basme.Ei...nu e chiar asa.Nu atunci cand in propozitie vine vorba de oameni "cu obligatii".In teorie e aparent simplu si de inteles :nu-l mai iubesti pe celalalt, ai doar o viata, n-o sa o traiesti patimind doar pt ca asa trebuie, ca asa e moral, ca asa zice lumea.In mod clar, nici copilului nu-i e bine cand cei doi parinti nu se mai inteleg, deci solutia vine de la sine : divortul.Cu atat mai mult cu cat ai intalnit (sau cel putin asa crezi) "noul"suflet pereche. Ca in principiu ai mai avut unul, ala cu care te-ai casatorit. Asta e in teorie. In practica, lucrurile se complica al naibii. Pt ca nu poti sa renunti la o familie cum renunti la orice alt lucru care nu mai merge. Pt ca te simti vinovat, ai remuscari, ti-e teama ca poate peste 1 an, 2, 3, tu sau sufletul pereche actual o sa intalniti un nou suflet pereche si atunci ce te faci?Pt ca e vorba de obligatii pe care ti le-ai asumat, pt ca ti-e teama de un nou inceput , pt ca esti slab...Eu am fost in locul lui...asa ca imi inchipui cum e. Poti sa ma asculti daca vrei:paraseste-l . Daca nu a divortat pana acum, n-o s-o faca probabil. Cum nu am facut-o nici eu. Chiar daca l-am iubit pe celalalt ca o nebuna, chiar daca am suferit la fel...Multa putere iti doresc. Stiu cat e de greu , dar...Nimeni nu e de vina cand un om casatorit se indragosteste de altcineva. Decat el.Pt ca iti permiti sa faci asta numai cand esti liber. Nu cand speri ca o sa fii
monalisa2000 Postat pe 7 August 2008 17:28
De la: aisuca, la data 2008-07-28 11:27:49oare cum va puteti suporta? Nemernice care distrugeti familii si suflete de copii.....????cum de va rabda Dumnezeu???? Sotul meu a facut acelasi lucru...s a 'indragostit' de sotia prietenului sau....si si a lasat balta copii....3 ani am trait un calvar...iar copilul cel mare a ramas cu sechele.... Femei fara caracter care ucideti frumusetea si nevinovatia unor copii....lasandu i fara tata...rotindu va curtezane, amagind barbatii altor femei.....care si ei se fac vinovati de lasitatea simturilor , nereusind sa spuna NU,... ipocriti pana n maduva oaselor, mincinosi pana n sange....Iepe blazate care va ridicati coada aratandu va dosul...poate..poate un idiot va veni sa va scarpine.......Sa va detailez o povestioara hazlie care mi a fost relatata de un mare duhovnic al neamului nostru..... "intr un staul era un armasar, iar in jurul sau iepe de rasa pur sange, toate frumoase si cuminti ce si tineau coada intre picioare si rumegau fanul pus in fata lor....dar una singura...o martoaga de iapa care nu avea nimic nobil in ea, necheza nebuna chemand spre pofte...iar frumosul armasar vazand ca toate celelate stau cuminti, a raspuns nechezaturilor ei desantate.......intelegi morala? Frumusetea celorlalte iepe inseamna nobletea caracterului...iar coada intre picioare reprezinta castitatea ....martoaga este ceea ce numim noi ....femeia de pe centura......armasarul frumos reprezinta masculinitatea goala fara miez...fara constiinta a ce face...condus doar de instinctele animalice.... Pai cum adica? barbatul care vrea sa se f... este un armasar frumos iar femeia care vrea sa se f... este doar o martoaga? Pai e corect asa?
curcubeu12 Postat pe 8 August 2008 18:16
De la: monalisa2000, la data 2008-08-07 17:28:12Am crezut intotdeauna ca dragostea invinge totul...Ca in basme.Ei...nu e chiar asa.Nu atunci cand in propozitie vine vorba de oameni "cu obligatii".In teorie e aparent simplu si de inteles :nu-l mai iubesti pe celalalt, ai doar o viata, n-o sa o traiesti patimind doar pt ca asa trebuie, ca asa e moral, ca asa zice lumea.In mod clar, nici copilului nu-i e bine cand cei doi parinti nu se mai inteleg, deci solutia vine de la sine : divortul.Cu atat mai mult cu cat ai intalnit (sau cel putin asa crezi) "noul"suflet pereche. Ca in principiu ai mai avut unul, ala cu care te-ai casatorit. Asta e in teorie. In practica, lucrurile se complica al naibii. Pt ca nu poti sa renunti la o familie cum renunti la orice alt lucru care nu mai merge. Pt ca te simti vinovat, ai remuscari, ti-e teama ca poate peste 1 an, 2, 3, tu sau sufletul pereche actual o sa intalniti un nou suflet pereche si atunci ce te faci?Pt ca e vorba de obligatii pe care ti le-ai asumat, pt ca ti-e teama de un nou inceput , pt ca esti slab...Eu am fost in locul lui...asa ca imi inchipui cum e. Poti sa ma asculti daca vrei:paraseste-l . Daca nu a divortat pana acum, n-o s-o faca probabil. Cum nu am facut-o nici eu. Chiar daca l-am iubit pe celalalt ca o nebuna, chiar daca am suferit la fel...Multa putere iti doresc. Stiu cat e de greu , dar...Nimeni nu e de vina cand un om casatorit se indragosteste de altcineva. Decat el.Pt ca iti permiti sa faci asta numai cand esti liber. Nu cand speri ca o sa fii Pai, cam asa este, dragostea invinge totul. Chiar si dragostea. Adica dragostea a doua o invinge pe cea dintai, a treia pe a doua, si tot asa. Cu cat e mai mare dragostea, cu atat mai slaba este. Si cu atat mai dureroasa. Si vine o dragoste mica, a patra sau a cincea la numar, si le invinge pe toate cele care au fost pana la ea. Si asta in ciuda faptului ca simturile s-au tocit demult si nici puterea de a te implica in viata celuilalt nu mai este aceeasi, dar nu mai exista cale inapoi, si atunci te multumesti cu o partenera cu care stai pe canapea si te uiti la niste emisiuni imbecile, pretinzand ca abia acum simti gustul vietii.:) Nu radeti, e "povestea de dragoste" a unui mos de al meu. Exemplu viu. Sotia pe care a lasat-o cu doi copii mici a suferit mult, dar s-a descurcat si acum e plina de energie, pe care o primeste, zice ea, din realizarile copiilor ei. El, care si-a urmat instinctele, arata imbatranit si plictisit, s-a cam alcoolizat si nu e nici urma de vivacitate in el. Si nu e de mirare, caci el si-a FRANT viata, i-a extirpat logica interioara, cautand mereu "noi iubiri".. Eu cred ca asta e conlcuzia care se impune, cam... de fiecare data cand te lovesti de o astfel de istorie..
aciri Postat pe 9 August 2008 00:43
acigri ai dreptate. Cunosc si o "poveste de dragoste" f asemanatoare. Pana la urma fiecare gaseste ce merita
amme22 Postat pe 9 August 2008 18:37
Am citit si am auzit tot felul de sfaturi pentru astfel de situatii.Am trecut si eu prin ea,si tot ce pot sa-ti spun este ca mai devreme sau mai tarziu tot vei regreta gestul facut.Totul este frumos in primul an,poate si in al doilea,dar odata cu trecerea timpului apar tot felul de reprosuri,la inceput voalate,apoi tot mai dure si mai aspre.Ce vei face atunci?Daca ramai in relatii bune cu parintii,poate fi o solutie intoarcerea in casa parinteasca,dar asta este FOARTE putin probabil ca se poate. Sa pleci,unde sa te duci?Sa ramai si sa-ti duci zilele in tristete ,cu lacrimi uneori fatise,alteori ascunse....Chiar nu stiu ce sfat ar fi mai bun pt. tine.Deci CURAJ,si iar CURAJ. Daca vrei poti sa-mi scrii.Anca.
30nov Postat pe 9 August 2008 20:38
niciodata nu stii care e dragostea adevarata... dc esti cu cineva si nu este atat de bine,intalnesti o alta persoana care e mai buna sau doar ti se pare...dc ramai cu cine esti,regreti...dc te duci la cealalta persoana,regreti...d c nu putem lua intodeauna deciziile corecte?
Aleys Postat pe 10 August 2008 19:07
fiindca mereu cautam si nu pretuim ceea ce avem
dolcedoll Postat pe 10 August 2008 19:37
asta asa este...pretuiesti o persoana atunci cand o pierzi...dar atunci cand stii sa apreciezi dar viata nu iti da variante decat sa ranesti p cineva,sa te ranesti p tine sau sa ranesti p toti...care devine cea mai buna solutie atunci cand nu esti implinit?
Aleys Postat pe 10 August 2008 21:04
De la: amme22, la data 2008-08-09 18:37:50acigri ai dreptate. Cunosc si o "poveste de dragoste" f asemanatoare. Pana la urma fiecare gaseste ce merita Si mai e o poveste asemanatoare: Anna Karenina... :)
aciri Postat pe 10 August 2008 22:38
bun...si daca timp de 3 ani barbatul si a facut mendrele cu una....apoi respectiva i a dat papucii dupa ce l a mintit si l a invartit ca pe o sarmaluta in foi de vita....ce sa faca sotia care l a asteptat cuminte avand grija de copii(cu ajutorul parintilor ei)? S a ivit si soarele la ferestra ei, si a cunoscut pe cineva....Ce sa faca?....sa ramana cu cel care i a facut doi copii dar care nu a ajutat o cu nimic, lasand o sa se descurce cum poate(nu ma refer la ajutorul financiar)...sau sa incerce sa si refaca viata langa cel care a aparut acum si da toate semnele de om bun? Sa ramana cu tatal copiilor?Ce viata ar mai fi cu el?Mereu cu teama ca se va repeta istoria...Barbatul nu va ramane cu ea decat din cauza faptului ca ea este cuminte, ca i calca si ii spala, ca ii face mancare si strange dupa el...SE MERITA?????
aisuca Postat pe 11 August 2008 16:02
Buna "saso"! Eu nu vreau sa-ti dau sfaturi, desi poate ca stiu prea bine ce simti pt ca si eu trec prin ceva asemanator, doar ca in cazul meu nu e casatorit, n-are copil pana acum (din ce stiu eu) ci stau impreuna de ceva ani,ma intereseaza in cazul in care a fost o iubire mare, cum ai reusit sa treci peste ea? Eu ma chinui de peste un an sa iau o decizie, daca sa sa mai am speranta sau nu...am ajuns si la psihiatrie in speranta ca ma voi "lecui" de el, dar nici un rezultat! PS: daca el isi dorea sa fie cu tine, divorta...dar asa cred, parerea mea, ca se simte bine in sanul familiei pe care o are, ii este frica sa renunte la ce are, pt cineva care se poate satura de el candva...
onetz82 Postat pe 11 August 2008 16:41
Draga Onetz82....ca a fost mare iubire...sunt sigura ca asa a fost si ca inca mia este...ca am reusit sa trec peste ea...cred mai greu...dar am reusit sa incerc macar sa traiesc cu gandul ca nu e al meu si nu imi va apartine niciodata..cu taote ca speranta ca sa fie iar langa mine zii si noapte nu imi da pace niciodata si nu stiu ce decizie sa iau ....ca sa nu imi para rau la sfarsit... ce am facut eu ...precum ziceam...petrec ffff mult timp cu oameni cu care nu am mai avt nici o legatura jumatatea aia de an in care am fost cu el mereu...oameni care nu stiu nimic de chestia asta..care nu imi aduc deloc aminte de el...dar msg de la el ma doboara de fiecare data...ca ma face rece si fara inima....am incercat sa imi refac viata...puteam sa am din nou prieten si imi e frica sa ma leg iarasi de cineva...gandul mereu imi e la el..nu am uitat de el deloc...noaptea vizes sa fiu cu el...si nu e usor....tre sa ma prefac zii de zii ca imi e bine si cel mai rau e at cand vb cu el...sa rad ...cand inima imi plange...sa rad de el cand el plange ...si ii raspund la intrebarea :"m-ai uitat? nu iti mai e dor de mine?" cu ...." normal eu ti-am zis ca imi vad de viata mea si ca ai fost doar o secventa care a fost uitata....." nu e usor si el ma cunoaste fff bine...dar in viata ni se intampla foarte multe chestii care daca le facem pe plac ne doboara...eu sunt o luptatoare...si chiar daca doare...tre sa trec peste...va dura ani pana ma voi uita in urma si voi putea sa imi amintesc de toate fara durere ...fara lacrimi si mai ales ca acum merge la el tot mai rau...nici el nu mia poate in ro...si acum chiar si-a planificat sa vina inapoi si numa pt 2 saptamani....si eu sunt aia care ii spune sa stea sa isi vada de familie....crede-ma ca nu e usor...dar i-am cunoscut fiica si ....e o dulce si nu vreau sa ii distrug familia...cu toate ca intre ei nu a mia mers si nu mai merge ...dar sa decida ei daca vor sa aiba un copil crescut normal sau unu crescut numa in stres...de obicei nu imi place sa mi se scoata ochii si incerc sa fac totu bine si de aia nici nu vreau sa il influentez cumva in decizia pe care o ia...si stii si tu cum e in ro...acolo se trage de casnicie...nu e ca in tari straine unde daca nu se mai inteleg se despart de comun acord....nu vreau sa acuz pe nimeni dar si femeile si barbatii stiu sa fac pe victimile ...si sa scoata ochii ...asa pe fatza zis...si ...cam asa e si la el...ea face pe victima cu toate ca nici ea nu a fost un inger in tot timpul asta.... dar vad ei ....si pe deasupra mai e si frica sa nu imi faca mie ce ia fact ei ca eu traiesc dupa alte principii si nu asa accepta asa ceva ...asta s-ar numa pt mine injosire....adica sa stiu si sa mai accept sa fiu cu el..niciodata ce naiba ca nu mia suntem in evul mediu ....de trecut nu mi-a trecut cu toate ca as vrea sa scriu aici ca sutn bine vindecat si e totu ok... daca te pot ajuta cu ceva scrie-mi
Postat pe 12 August 2008 02:07
Saso, dupa cum iti ziceam poate stiu destul de bine prin ce treci...la mine in schimb, povestea e un pic alta...ca ma iubeste, stiu sigur pt ca relatia noastra a durat 3 ani de zile cu certuri si cu amintiri superbe...imi place sa cred ca nu m-a mintit, ca a tinut la mine si ca m-a iubit, dar din pacate "partenera de viatza" si-a cam dat seama ca o tot minte (ne vedeam aproape zilnic, la tel vb zilnic sigur macar un minut); din pacate, nu stiu nici acum motivul real al despartirii si probabil nu-l voi stii niciodata, partea frumoasa a lucrurilor daca pot spune asa, e ca nu prea pot gandi rau despre el indiferent ce, nu-l pot uri, nu-mi pot continua viatza fara el, inca visez la el, inca imi doresc si sper sa vina clipa in care sa pot dormi in bratele lui, sa ma pot plimba cu el de mana prin parc..etc. Cand te-am abordat, speram sa aflu' vreo metoda in care sa scap de starea mea, sa pot trai normal, pt ca simt ca nu am scop in viatza, pur si simplu fara el, nu mai vreau nimik! Am citit multe, sfaturi si vorbe care ma fac sa zambesc, din pacate, nimik care sa-mi dea o idee! Nu pot fi ajutata de cineva pt ca nu pot fi inteleasa cum trebuie si cu asta sunt impacata, spre nefericirea mea!
onetz82 Postat pe 12 August 2008 16:32
gaseste lucrurile pt care esti recunoscatoare...poate intr-adevar te-a iubit si poate te mai iubeste dar este cu altcineva...renunta sa te mai plangi si schimba-ti viata...ai iubit si iubesti cu adevarat...aminteste-ti toate lucrurile frumoase care au existat dar nu face din ele un motiv sa uiti sa traiesti in prezent si sa ramai mereu in trecut...e usor sa dai sfaturi,mai greu e cu practica...de aceea singura persoana care poate intr-adevar sa te ajute esti TU si nimeni altcineva nu poate gandi sau actiona in locul tau...fa o lista cu lucrurile care iti pot aduce multumire,gaseste in fiecare zi o ora in care sa te relaxezi,sa-ti scoti din cap toate gandurile nocive...invata din nou sa zambesti si fara el...iti doresc numai bine!stiu ca iti va fi greu dar totul depinde de tine!
Aleys Postat pe 13 August 2008 12:14
Timpul le vindeca pe toate...Numai timpul...Eu la concluzia asta am ajuns. Poti sa-ti impui cat vrei sa nu te mai gandesti la el, sa te intalnesti cu alti oameni, sa iesi cu prietenii, sa-ti propui cate in luna si-n stele...Pot sa fie 10 oameni langa tine, in sufletul tau e doar el. Si am avut momente cand ma pocnea "durerea"( asa mi se parea cand imi era dor, dor, de el, ca ma durea fizic) taman cand eram in oras cu prietenii si era atmosfera de chef si voie buna si mi se parea ca mi-e bine si...poc, in moalele capului ma lovea dorul de el si nu ma mai puteam gandi la altceva, nu mai conta nimic.Imi placea sa cred ca in momentele alea se gandea si el la mine si de-aia il simteam asa aproape, aproape...Suferinta e aceeasi cand iubesti, chiar daca motivele de suferinta sunt diferite de la caz la caz. Ma intreb uneori daca am facut bine ca am renuntat la el, sau am fost slaba si atat.Oricat mi-am spus ca am luat hotararea cea corecta (am vrut sa scriu "buna" dar ...)nu pot sa nu ma intreb cum ar fi fost daca as fi riscat si as fi renuntat la tot pt dragostea lui...Oricum, daca in primele saptamani ma gandeam la el in fiecare secunda, usor usor, am inceput sa ma gandesc la fiecare minut, acum sunt in faza in care ma gandesc la el la fiecare ora si astept cu nerabdare faza in care o sa ma gandesc la el saptamanal sau lunar( o sa ajung si in faza aia, sunt sigura, am nevoie numai de rabdare...de fier)Asadar...rabdare, toate trec,timpul le rezolva pe toate. Asa am rezistat eu...In rest, mult succes tuturor celor care trec prina asta, ca e taaare dureros.
monalisa2000 Postat pe 13 August 2008 15:38
ai dreptate monalisa2000...pt restu' e simplu sa zici, dar seara in pat tot singura te culci si atunci la cine va ganditi? :(
onetz82 Postat pe 13 August 2008 16:34
dar....dupa cum a ti remarcat...exista timp, care lucreaza si lucreaza...da ti i timp...timpului...si totul se va estompa intr o umbra a trecutului....va ve ti aduce aminte cu nostalgie de ceea ce a fost canva...odata o iubire mare...Si poate nu ve ti mai iubi la fel....si poate nimeni nu va reusi sa se faca iubit la fel...si o lacrima va curge pt ceea ce a fost ...candva.Daar nu uitati un lucru....speranta nu moare niciodata...ea este cea care a ramas langa om...firava si stravezie. Viata merge mai departe indiferent cat de mult suferim la un moment dat...Credeti ma ca stiu ce spun....am fost la un pas de neantul iadului....dar zambetul mezinului meu m a facut sa privesc viata ca pe o mare si dura incercare.Au trecut 3 ani...si inca doare...desi acum iubesc (nu cu aceeasi intensitate...poate de frica....poate pentru ca nu mai vreau) dar iubesc poate mai calculat,....si zambetele copiilor mei ma fac sa zambesc si eu.
aisuca Postat pe 13 August 2008 16:52
monalisa2000 iti dau perfecta dreptate si te inteleg perfect si asa e...si eu incerc si zic ca prietnii ma salveaza luat asa...ca mai uit de el...dar mereu cand ma uit pe telefon sau asa imi doresc ca sa fie msg primit de la el,sau apelul pierdut...sau cand ajungi noaptea acasa tanjesc ca sa fie langa mine sa ma ia in brate si sa il simt ca e acolo....sa ma trezesc dimineata in bratele lui...si de iubit asa e ...sunt de parere ca dragoste adevarata exisa doar o data...ca o sa mai iubesc in viata...nu ma indoiesc de chestia asta...ca sunt inca tanara ..dar de un lucru sunt sigura ca cu aceeasi intensitate nu voi mai putea iubi si mereu o sa caut in viitorul o parte din el..chiar si o mica parte...voi cauta sa fie ca el...asa un om cu care sa se potriveasca totu...nu cred ca dau de el la orice colt....nu cred ca voi avea norocu ca sa gasesc pe cineva ca el...sa ne potrivim asa de perfect....si care sa fie al meu...cateodata ma itnreb de ce e asa de nedreapta viata asta....???? da e adevarat ca din orice tre sa invatam cate ceva...dar ce inveti dinto poveste din asta unde stii ca iubesti si esti iubit si totusi nu putem fii impreuna.... nu ii vad rostul..nu inteleg de ce tre sa suferim in viata..dec e ne e dat sa trecem prin atata ura si rau.... e greu ...e greu sa uiti cand totu iti aduce aminte de el..cand orice melodie o asemeni cu situatia ta...cand orice pas care il faci te gandesti cum ar fii fost daca era si el aici ... e greu si pt mine sa renunt de tot la speratna ca va mai fii ceva de frica ca sa nu regret mai tarziu ca nu am incercat..si cum ar fii fost daca nu ma intorceam eu si as fii mers mai departe...e nevoie de multa rabdare si de inima tare si nervi fff buni...dar se zice ca dragostea le invinge pe toate... dar nu inteleg de ce dragostea la randul ei inseamna suferinta.... poate am gresit .de fapt nu poate sigur am gresit la faptul ca am acceptat sa fiu amanta lui...dar o data ce o familie e de ceva timp despartita cum a fost cazul meu..si traiesc doar pe acte impreuna....si la mii de km distanta....acolo parerea mea e ca ceva nu mai functioneaza...si apoi ea face pe sfanta ca ea a fost cuminte...mereu ....suntem oameni si noi...si mereu dam tot vina pe barbatii ca insala...dar si femeile daca stai sa o iei asa nu sunt mai bune.... dar exista vb aia..."hotul neprins e negustor cinstit...." sunt multe chiar multe intrebari la care nu le gasesc raspuns...e asa ba ma lasa ba ma ia valu si nostalgia....ba mi-e dor de el ba mi se pune pata sa nu ii mai scriu nimic sunt tare si in acelasi timp devin iar melancolica si imi aduc aminte de ce bine era cu el....nu inteleg viata cateodata....nu inteleg DE CE ni se intampla noua atatea....sa iubesti si sa stii ca esti iubit dar sa nu poti fii impreuna..... si asta cred ca nu o voi intelege niciodata.... poate cu timpulc and din secunde vor deveni minute si din minute ore...si tot asa cand poate si si atunci NUMA POATE se va ajunge la ani ....sa te mai gandesti la el....voi intelege cu toate ca frica sa il uit de tot nu dispare si frica ca poate poate va fii ceva.... e greu e nedescris de greu si ciudat tot ce ni se intampla in viata
Postat pe 14 August 2008 03:03
De la: acigri, la data 2008-08-03 10:44:52Eu n-as putea iubi un barbat care isi inseala nevasta. Orice ar zice, nu mi s-ar parea atractiv, pentru ca urasc duplicitatea si minciuna. niciodat nu stii ce iti poate rezerva viitorul.... asa ca... nu zi hop...pina....
Postat pe 14 August 2008 09:28
omul are puteri nebanuite;in fiecare exista un mic "Dumnezeu",el poate face minuni,cu puterea mintii sale.el atrage tot ceea ce se intampla.Fiecare om este ceea ce gandeste,asa ca,ar fi bine sa nu mai dramatizam,sa nu ne mai plangem,sa nu zicem ca se intampla lucruri ciudate.Daca,saso se trezeste maine de dimineata si isi zice"gata,m-am saturat sa il iubesc pe..."X",am obosit,ma enerveaza situatia asta incerta si el ca e las si nehotarat sau,doar mincinos cu mine si cu el insusi,vreau sa ma distrez,sa cunosc pe altcineva..."exact asa se va intampla.Nimnei nu zice ca vor disparea amintirile cat ai bate din palme sau poate,niciodata,ca nu vor fi momente de melancolie,dar atat."Nu plange ca s-a terminat,zambeste ca s-a intamplat"
crinaD Postat pe 14 August 2008 16:00
...sunt doar vorbe pt cine stie ce inseamna sa iubesti cu adevarat, sa traiesti doar pentru celalalt!
onetz82 Postat pe 14 August 2008 18:04
De la: stefancelmic, la data 2008-08-14 09:28:45 De la: acigri, la data 2008-08-03 10:44:52Eu n-as putea iubi un barbat care isi inseala nevasta. Orice ar zice, nu mi s-ar parea atractiv, pentru ca urasc duplicitatea si minciuna. niciodat nu stii ce iti poate rezerva viitorul.... asa ca... nu zi hop...pina.... La varsta mea, cred stiu ce spun. :) Barbatii care inseala mi se par respingatori. Cred ca la fel sunt si femeile, doar ca... pe mine nu ma interseaza femeile din acest punct de vedere, nu ma gandesc la o femeie din perspectiva atractivitatii ei pentru sexul opus. Si tot din aceasta cauza nu am mai putut iubi un barbat care m-a inselat. L-am iertat, nu din aceasta cauza am divorat, dar peste uin timp, a devenit respigator, dupa ce mi-am dat seama ca are nevoie sa insele, pentru a se autoafirma, si n-am putut gasi in mine admiratia pe care o simteam pentru el... Altfel am ramas prieteni. :)
aciri Postat pe 14 August 2008 18:25
"nu exista realitate,doar interpretari",valabil pt toata lumea,pt toate"saso-urile"de pe acest site si nu numai :)
crinaD Postat pe 16 August 2008 04:04

crinaD Postat pe 16 August 2008 04:05
felicitari, aceasta este o dovada de iubire dupa parerea mea. Inteleapta!
bella_ghe Postat pe 16 August 2008 09:57
Nu crezi ca ti-ai consumat prea multa energie incercand sa ce? Sa jignesti o persoana care la un moment dat a fost in locul nepotrivit. La fel de bine putea fi alta femeie. Nu crezi ca cel care este vinovat este chiar barbatul? El e cel care nu merita atentia ta sau nu este cel potrivit pentru tine. Poate nu este cel cu care trebuia sa faci un copil, te-ai gandit la asta? Ma revolta ideea ca barbatii sunt considerate victime, nu este asa. Ei(nu e o regula...exista si cateva exceptii...sper ) au nerusinarea...de a lua de la fiecare femeie pe care o "pacalesc" ceva....si asta pentru ca multe dintre noi credem ca odata casatorite gata, avem in stapanire un om...TOTAL ERONAT!
bella_ghe Postat pe 16 August 2008 10:08

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
diferenta de varsta	5	De la: tinniy 5 August 2009 10:53
cum pot sa renunt la cineva care ma face fericita?	33	De la: kudika082955 15 Noiembrie 2009 18:58
de ce asa?	13	De la: TheMasquerade 29 Iulie 2009 23:01

2 gemeni	17	De la: JustMe05 23 Octombrie 2009 10:27
eu fecioara,el taur...avem oare ceva sanse?	6	De la: arahne 11 Mai 2010 00:01