povestioare ...

Voteaza:
Rating curent povestioare ...: (4.6 din 38 voturi)
 
Pagini: << 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 >> Sari la pagina:
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Rabdare...


O educatoare isi ajuta unul din copii sa isi puna cizmulitele in picioare. El a cerut ajutor si acum si-a dat seama de ce. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu vroiau nicicum sa intre.
Pana cand a reusit sa ii puna si a doua cizmulita, i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea, aproape ca i-au dat lacrimile cand baietelul a zis: “Doamna, dar sunt puse invers.” Intr-adevar, erau pe picior gresit.
Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmultele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand din nou cizmulitele erau incaltate, de data aceasta asa cum trebuia. Doar atunci a zis baietelul: “Cizmulitele astea nu sunt ale mele.”In loc sa strige la el: “De ce nu mi-ai spus!” si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte.
Atunci baietelul a zis: “Sunt cizmulitele fratelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi!”Acum ea nu mai stia ce sa faca, sa planga sau sa rada. A reusit totusi sa stranga suficient har pentru a se lupta din nou cu cizmulitele.
Cand in sfarsit l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat: “Si acum, unde iti sunt manusile?”

Raspunsul?

“Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd..."
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Vrabiuta


A fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari... la unele stia sa le raspunda, la altele nu... Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept. Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un o vrabiuta pe care planuia sa o foloseasca pentru a insela inteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund vrabiuta in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e vie sau moarta. Daca va zice ca e moarta, imi voi deschide mainile si o voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e vie, o voi strange si o voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela.
Cele doua fete au mers la intelept care medita si l-au gasit meditand.
- Am aici o vrabiuta ... Spune-mi inteleptule, e vie sau moarta?
Foarte calm, inteleptul surase si le zise:

-Depinde de tine... fiindca e in mainile tale
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Eram o persoana foarte fericita. Aveam o minunata prietena cu care ma intalneam de mai bine de 1 an, asa ca ne-am decis sa ne casatorim.
Exista o singura chestiune care ma deranja. Frumoasa ei sora mai mica. Viitoarea mea cumnata tot timpul se imbraca cu fuste mini (extrem de mini), iar in vocabularul ei nu exista cuvantul sutien, darmite in garderoba ei.
Culmea era ca intotdeauna cand ma aflam in preajma ei mereu scapa cate ceva pe jos, iar cand se apleca sa ridice imi oferea o priveliste mai mult decat frumoasa. Era clar. O facea in mod deliberat. Pentru ca asemenea scene nu se intamplau daca era si altcineva de fata.
Pregatirile de nunta fiind in toi, intr-o zi micuta surioara m-a sunat si m-a chemat sa mai verific ceva la invitatiile de nunta. Am luat-o de buna si i-am spus ca vin in cateva minute.
Era singura cand am sosit si a inceput sa imi sopteasca ce dorinte si sentimente are pentru mine. Mi-a spus cat de mult ma doreste si ca ar vrea sa facem dragoste macar o data inainte de a ma insura si a ma darui surorii ei pentru intreaga viata. Eram total socat si nu am putut scoate un cuvant.
Mi-a spus ca merge la ea in dormitor iar daca doresc un ultim salbatic "zbor" nu trebuie decat sa intru la ea in camera. Am ramas ca o stana de piatra, stupefiat de cele ce auzeam, uitandu-ma dupa ea cum urca scarile.
Am stat asa cateva momente, apoi m-am intors si m-am indreptat spre iesire. Am deschis usa, cautand cu privirea locul unde mi-am parcat masina, cand au inceput ropote de aplauze.
Toata familia viitoarei mele sotii era adunata in fata casei si ma aplauda. Cu lacrimi in ochi, viitorul meu socru s-a apropiat de mine si a inceput un mic speech: "Nici nu iti poti imagina cat de mandri suntem de tine ca ai trecut cu felicitari acest test. Nu as putea gasi un barbat mai bun pentru fiica mea daca as cauta in toata lumea. Bine ai venit in familia noastra!"
Morala:
INTOTDEAUNA pastreaza prezervativele in masina...
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Ghinda si dovleacul
Un calator s-a oprit la marginea unui drum si s-a asezat la umbra unui stejar sa se odihneasca. Privind in jurul sau, s-a intrebat:
- De ce ai facut, Doamne, plantele asa de ciudat: cum e cu putinta ca vrejul acela pipernicit, ce abia se tareste pe la marginea campului, sa faca ditamai bostanul, iar stejarul asta falnic niste ghinde mici, ca de abia le tii in palma?

Si intrebandu-se el asa, a atipit la racoarea umbrei. Dar la un moment dat l-a trezit o ghinda ce cazuse din copac drept in capul lui.

- Doamne, a mai zis calatorul, bine le-ai facut Tu pe toate! Pai daca imi cadea acum in cap ditamai dovleacul aici ramaneam lat. Asa ... e numai bine! Si a plecat mai departe, vazandu-si de drum cu multumire si cu zambetul pe buze. Nu intelegem totdeauna lucrurile, dar toate au cu siguranta rostul lor si menirea fiecaruia.

Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

INSTINCTUL SPRE LIPSA DE ONESTITATE
Motivatia lipsei de onestitate este instinctul animalic de conservare. Carnea striga, “Daca doresc lucrul acela, il fur. Daca nu sunt ceea ce trebuie, voi pretinde ca sunt. Daca sunt asa cum sunt, voi pretinde ca nu sunt asa. Daca vreau sa vand lucrul asta, nu vor spune anumite detalii despre el.” Ce pot face pentru a zdrobi puterea unui asa blestem cu care m-am nascut?
Proverbe 22:4 spune, “Rasplata smereniei, a fricii de Domnul este bogatia, slava si viata.” Copiii nu se nasc cu frica de Domnul. Ei se nasc cu pacatul si instinctul de conservare. Parintii, autoritatile, scoala si institutiile trebuie sa infiltreze in ei incetul cu incetul frica de Dumnezeu. Daca acestia nu-si fac datoria, cum va fi daltuit caracterul ales in aceste vieti tinere? In fiecare inima exista o urma, o marca a Creatorului. Este un dor dupa chipul lui Dumnezeu. Odata ce acest dor dupa un caracter frumos si dupa evlavie este starnit, el devine o forta de nestapanit, si transformarea din slava in slava produce o mare bucurie.

Cu cat un om traieste mai ancorat in realitate si adevar, acest dor launtric este trezit tot mai mult. “Veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi [liberi]” (Ioan 8:32) nu este doar o retorica bisericeasca. Este cheia misterioasa de a transforma pe oameni dupa chipul lui Dumnezeu.
Pilat cel cinic, privind ironic fata Mielului lui Dumnezeu, a pus intrebarea sa infama: “Ce este adevarul?”
Ascultati acum raspunsul lui Dumnezeu.

“Eu sunt calea, adevarul si viata.”
—IOAN 14:6
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

DISIMULAREA
Disimularea este actiunea de a face sa nu parem exact cum suntem in realitate. Aceasta este poate cea mai comuna criza a credintei pentru credinciosul obisnuit din Apus.
Conversatiile usoare si voiosia unor glume bune intre cei ce trandaveau prin curte dezminteau tragedia care avea loc inlauntru. Acest lucru a facilitat pescarului voinic sa stea nebagat in seama, sprijinit de zidul casei marelui preot. Era un lucru nebunesc pentru el sa se gaseasca acolo. Daca L-au arestat pe Insusi Isus, urmasii Sai erau intr-un si mai mare pericol.
Dar el n-a putut sa stea deoparte. Incurcat, dezorientat si aproape zapacit, el a urmat mizerabila trupa a garzilor templului de la Muntele Maslinilor pana la fortareata Antonia si apoi pana in acest loc sinistru. Ar trebui sa plece. Ce putea face el aici? Si totusi parca ceva il lega sa ramana pe loc.
Odata cu lasarea serii asupra lui, intocmai ca o mana umeda si rece, Petru a simtit un fior pe spate si si-a strans mai tare pe el vestmintele. Se uita la torta palpaitoare din rezidenta lui Caiafa. Izbucnirile si strigatele care razbateau cand si cand dinlauntru il umpleau de frica si groaza. Soldatul de straja impreuna cu cativa prieteni buni si niste soldati plictisiti stateau in apropierea jaratecului incandescent. Focul il atragea pe Petru ca un magnet. Nu la mult timp dupa aceea mainile lui masive se incalzeau de la carbunii care radiau caldura.
“Uite pe unul din oamenii aceia,” a intrerupt vocea unei tinere sirul gandurilor lui sumbre. “Omul acela vanjos este unul din urmasii lui Isus.”
De partea cealalta a focului o adolescenta putintica la trup si-a indreptat degetul ei delicat direct spre punctul dintre ochii lui. Intristarea si preocuparea fata de soarta Invatatorului s-au risipit deodata, fiind inlocuite de un val de frica. Parca era dezbracat in fata tuturor. Oare asa trebuia sa sfarseasca? Denuntat, intr-o curte plina de umbre, de catre o simpla slujitoare?

Soldatii din jurul sau s-au miscat. Treziti intr-o oarecare masura la realitate, si au intors ochii spre figura colturoasa care se bucura de caldura focului lor. Petru a simtit pe loc ca in doar cateva momente situatia poate deveni foarte periculoasa. Atatarea acestor lupi ii putea fi fatala. A inceput sa se blesteme si sa se jure, “Va spun, nici nu-l cunosc pe acest Isus. Nu-l cunosc pe omul de care vorbiti!”
Acum, indiferent cat de aproape era de foc, Petru nu parea sa se mai incalzeasca. Cu siguranta ca aceasta curte era cea mai friguroasa din intregul Israel in aceasta noapte blestemata. (Vezi Matei 26:69-75).
Multi crestini nu vor fi ispititi sa se lepede de Hristos in fata unui pluton de executie. Foarte putini, relativ vorbind, vor ajunge sa fie supusi torturilor pentru a nega numele Sau. De mult mai multe ori credinciosii de astazi is vor calca loialitatea fata de Hristos printr-o tacere, printr-o clatinare din cap sau printr-un semn smecheresc cu ochiul. “Nu-L cunosc,” este disimularea subtila a colaborationistului. Fatarnicul pretinde ca este ce nu este de fapt. Cei compromisi, lipsiti de curajul convingerilor proprii, vor nega ca sunt cine sunt.
"Da" al vostru sa fie "da", si "nu" sa fie "nu," spune Biblia. (Vezi Matei 5:37, Iac.5:12). Acest lucru ar putea foarte bine sa insemne sa spui da lui Isus cand acest lucru te va costa scump, si sa spui nu lumii chiar cand acest lucru nu este deloc popular. Rareori vei fi ispitit sa te lepezi categoric, ci mai degraba sa faci compromisuri subtile. Disimularea publica fina este sicriul impodobit si catifelat al credintei indraznete si dinamice.



_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

SIMULAREA
Simularea include toate mijloacele inselatoare de alterare a imaginii, foarte multe dintre acestea incrustate adanc in societatea postmoderna. Arta simularii include practici ca exagerarea, pretentia si fatarnicia [ipocrizia]. Societatea vizuala in care traim uraste adevarul si iubeste aparentele.
Un pact nerostit de inselare reciproca domneste peste pamant ca un monarh crud. Daca pretinzi ca crezi imaginea mea, pretind si eu ca o accept pe a ta. Amandoi stim ca celalalt isi tese plasa simularii intocmai ca un paianjen. Amandoi stim ca nu este reala imaginea celuilalt, si amandoi stim ca celalalt stie si el. Cu toate acestea suntem de acord sa practicam aceasta inselare reciproca in tacere, fiindca ne convine la amandoi.
Religia, la fel ca politica sau afacerile, joaca in aceeasi masura jocul simularii. Cateodata nu este nimic mai mult decat pura exagerare pentru a parea mai spirituali, mai atenti fata de altii sau mai buni decat suntem in realitate. Cateodata nu este decat o manipulare crasa, de tip Hollywoodian, a telespectatorilor si adunarilor de duminica, cu scopuri rele.
Intr-o duminica dupa-amiaza am vizitat pe cineva la locuinta bisericii, am stat impreuna la masa si apoi ne-am uitat impreuna la un meci de fotbal. In pauza meciului pastorul cu pricina a iesit si a lipsit vreo zece minute. Mai tarziu, in serviciul de seara, inainte sa predic, pastorul a spus adunarii,”Vreau doar sa va spun ca in aceasta dupa-amiaza am petrecut catva timp cu sora Wilson. Ea se simte mult mai bine.”
Am fost pur si simplu uimit sa aud aceste cuvinte. Dupa serviciu i-am spus, “Stii, suntem prieteni de multa vreme, si niciodata n-as vrea sa para ca te trag la raspundere. Vreau doar sa inteleg. Ai spus ca fost in vizita la spital, dar noi ne-am uitat impreuna la meci in dupa-amiaza aceasta. Nu cred ca-i nimic rau in faptul ca doi predicatori se uita la un meci de fotbal, insa tu ai spus ca ai fost la spital.”

El a ras si a zis, “Nu, n-am spus asta. N-am spus explicit ca m-am dus la spital. N-ai fost atent. Iti amintesti ca am iesit in timpul pauzei? Am stat de vorba la telefon zece minute cu acea sora.”
“Da,” i-am raspuns eu, “insa tu ai dat adunarii voastre impresia ca te-ai dus in vizita la spital in aceasta dupa-amiaza.”
“Si care este problema daca ei cred ca pastorul lor a facut o vizita duminica dupa-amiaza, in loc sa se uite la un meci la televizor?” m-am intrebat el.
Istoria lui Anania si Safira este o dovada a seriozitatii lui Dumnezeu in ce priveste religia simulata (Fapte 5:1-11). Ei n-au pierit pentru ca si-au retinut o parte din pretul terenului vandut. Ei au murit fiindca au pretins ca au fost mai generosi si au avut o credinta mai extraordinara decat in realitate. Istoria lor infioratoare este in legatura cu onestitatea in lucrurile spirituale.
A fost socant si respingator sa aud despre un evanghelist fals care pretindea ca are cuvantul cunostintei, in timp ce el repeta doar ce auzea in receptorul radio minuscul pe care-l avea ascuns in ureche. Ce rusinos! Ce scandal teribil! Omul acela va raspunde cu siguranta inaintea lui Dumnezeu, dar nici biserica din America nu este fara vina. Biserica din America a creat de fapt o atmosfera care este favorabila simularii. Noi trimitem lucrarii semnale amestecate. Sprijinim financiar misionari experti in simulare, iar apoi ii uram cand sunt dati pe fata. Ii imbratisam pe constructorii de imagine super-spirituali si plini de emfaza, cat si pe predicatorii marioneta ai lor. Le cerem sa nu rosteasca adevarul, apoi dispretuim goliciunea lor facuta publica.
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

ADEVARUL REAL SI ADEVARUL FALS
Pot exista lucruri adevarate dar care nu reprezinta adevarul. Cand Avraam si Sara au fost in Egipt, Avraam a stiut ca egiptenii vor observa ca Sara este frumoasa si ca s-ar putea s-o doreasca. Avraam mai stia si ca el va fi lipsit de aparare. Daca ei o doreau pe nevasta lui, ei ar fi putut sa-l omoare si sa i-o ia. El a spus, “Este sora mea,” lucru care era adevarat. Sara era intr-adevar sora lui vitrega. Aveau acelasi tata, dar mame diferite. Tehnic, ea era sora lui. Insa realitatea mai inalta era ca Sara era sotia lui. Lucrul pe care l-a spus Avraam egiptenilor era o realitate, dar nu era adevarul.
Cateodata se pot intretese diverse afirmatii, astfel ca sa rezulte un neadevar. Exemplul clasic este cel al ajutorului de capitan care a scris in jurnalul de bord, “Capitanul a fost treaz astazi.” Poate ca niciodata capitanul n-a fost beat, insa implicatia din jurnal era ca faptul de a fi treaz constituie pentru capitan o exceptie fericita si rara. Prin insasi faptul cum a formulat aceasta afirmatie, o afirmatie adevarata, el a lasat sa se inteleaga un neadevar. O afirmatie adevarata poate fi transformata intr-un neadevar, un neadevar distructiv care poate provoca ravagii in orice structura organizata.
Ajutorul de capitan, prin inselaciune, manipulare si insinuare, a creat frecusuri pe corabie. Un locotenent vede notita prefacuta si intreaba, “Are capitanul probleme cu alcoolul?” Ajutorul de capitan nu spune nimic, doar isi ridica umerii si-si da ochii peste cap. El a mintit inca odata prin tacerea sa. Apoi ajutorul de capitan se duce la capitan si-i spune, “Dom’ capitan, locotenentul tocmai m-a intrebat daca aveti o problema cronica cu alcoolul.” Din nou, era vorba de o afirmatie adevarata. Dar ea s-a preschimbat intr-o minciuna sordida, manipulatoare, prin faptul ca infatisa o imagine neadevarata.
In acest fel vedem diferenta clara intre o afirmatie reala si adevar. Acum trebuie sa facem o distinctie intre un neadevar si o inexactitate. O minciuna are mult de a face cu motivatia.
Un tatal ii spune copilului sau, “Maine vom merge in parc.” Insa in cursul noptii are loc un mare cutremur care zguduie natiunea, iar parcul este uitat. Copilul de sase ani, care nu stie sau nu-i pasa despre cutremur, anunta cu bucurie, “Astazi mergem in parc.”
Tatal ii explica, “Nu, nu mai mergem. S-a dus parcul.”
Copilul se imbufneaza, “M-ai mintit!” L-a mintit tatal? Cu siguranta ca nu. A fost inexact? Asta da.
Maturitatea sesizeaza diferenta delicata dintre o incorectitudine sau chiar gluma si o minciuna. Pe de o parte este problema vicleniei si a motivatiei, de cealalta parte este problema literalismului de neclintit.
Am vizitat un coleg pastor la casa lor pastorala. Avea un fiu de patru ani foarte simpatic. La un moment dat l-am ciupit de nas pe micut si apoi mi-am strans pumnul. “Ti-am furat nasucul!” i-am spus triumfator.

Copilasul a inceput sa se roage de mine in gluma, “Te rog, da-mi nasucul inapoi! Te rog... da-mi nasucul inapoi!”
Peste un minut l-am prins din nou de nasuc. “Ti-am luat nasul, ti-am luat nasul.”
Dupa un minut tatal predicator mi-a spus, in fata copilului, “Ti-as fi recunoscator daca n-ai mai face asta. In casa mea ma facut o regula din a nu minti, si tu nu ma ajuti deloc in asta.”
De fapt, spusesem copilului un neadevar. Nu-i furasem nasucul. Declar acum in scris acest lucru. Mi-ar fi placut in schimb sa fi luat nasul tatalui sau. Ce fel de literalism auto-satisfacator poate sa construiasca un mic cerc al adevarului si sa respinga astfel toata bucuria fanteziei si umorului creativ?!
Fiecare parinte trebuie sa hotarasca modul in care se relationeaza cu adevarul si fantezia. Sotia mea si eu nu ne-am complacut in a spune copiilor nostri mitul lui Mos Craciun. Le-am spus copiilor de la inceput ca Mos Craciun este doar o inchipuire din cultura noastra. Este clar ca nu exista Mos Craciun, cu toate acestea multi parinti isi invata copiii sa creada in el. Noi am fost deschisi cu copiii nostri. Am simtit ca in acest fel ne atingem scopurile mai usor, dar nu incerc sa ma amestec si sa condamn pe nimeni. Motivatia noastra a fost dubla. Mai intai, am simtit ca totul era prea legat de subiectul teologiei. N-am vrut sa ajung sa trebuiasca sa-l conving pe un baietel de opt ani mirat ca, da, noi ti-am spus de Mos Craciun ca e real, dar nu e—Isus e insa real.
A doua motivatie a fost mai egoista. N-am vrut sa incurajez mitul lui Mos Craciun fiindca, imi ziceam eu, de ce sa scot eu bani din buzunarul meu in fiecare an si un grasan imbracat in rosu sa primeasca el multumirile pentru asta?
Literalismul ne va face vietile lipsite de bucurie si creativitate. Cordell Hull, secretarul de stat din vremea lui Franklin D. Roosevelt, a fost un literalist notoriu. Calatorind cu trenul prin Midwest, secretarul si altii au observat pascand o turma de oi. Cineva a spus, “Vad ca toate oile au fost deja tunse.” Cordell Hull a protestat, “Nu, nu cred ca putem afirma cu certitudine acest lucru. Tot ce putem sti cu siguranta este ca aceste oi au fost tunse toate pe partea dinspre tren.”
Dupa ce am admis ca acest mod de a gandi literal este enervant, este clar ca sunt si alte aspecte mai importante. Exista doua feluri de comunicare lipsita de onestitate. Primul este simularea; al doilea este disimularea. Simularea este sa parem ca suntem ceea ce nu suntem. Disimularea este sa parem ca nu suntem ceea ce suntem.
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

ONESTITATEA IN COMUNICARE
Onestitatea inseamna o relatie corecta la cel mai inalt nivel al realitatii. Dumnezeu Insusi este realitatea suprema. Adevarul este sacru datorita faptului ca departarea de adevar inseamna departare de Dumnezeu. Chestiunea adevarului este cruciala pentru ceea ce credem ca este adevarat despre Dumnezeu si viata.

Satana este mincinos si tata al minciunii. Acei care opereaza in relatie corecta cu adevarul suprem, traiesc in relatie corecta cu Dumnezeu. Ei reflecta caracterul Tatalui lor. Satana este tatal si centrul oricarei inselari de pe acest pamant.
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

NESTITATEA SI POSESIUNILE
Aproape nimeni nu argumenteaza filozofic in favoarea furtului. Chiar si hotul obiecteza cand alt hot ii fura cantecul. Problema este sa vedem aplicatie subtila a onestitatii la vietile noastre.
Multi americani postmoderni percep furtul ca fiind jaf armat. Tot ce nu se ridica la acest nivel, considera ei, este ceva complet diferit. Furturile obisnuite sunt una din problemele financiare si morale majore ale Americii. Adolescentul care fura din magazine, furtul de dragul senzatiei pericolului, si neplata datoriilor—acestea sunt furturi cotidiene in America. Daca un individ depune— fara motiv si intentionat—un dosar de faliment bancar, cu scopul de a evita plata unor datorii, el este un hot. A furat bani. Este un truc necinstit pentru amanarea restituirii unei datorii pana cand creditorul, frustrat, si-o trece la capitolul de pierderi irecuperabile. Daca o gospodina ajunge la masina si realizeaza ca in plasa ei de cumparaturi exista un articol care n-a trecut prin mana casierului, si nu se intoarce sa plateasca pentru el, ea este o hoata.
Furtul anonim a devenit o crima justificabila. Nimeni nu scuza jefuirea unei batrane de pensia ei sociala, dar furtul dintr-o institutie a devenit un act de eroism. Multi considera ca este diferit sa furi de la o companie sau corporatie.
In filmul lui Warren Beatty despre Clyde Barrow, este o scena fascinanta despre un jaf bancar, in care un client sta la tejghea cu mainile ridicate in timp ce Bonnie si Clyde jefuiesc pe cel ce numara banii. Clyde arata spre teancul de bani de pe tejghea si, indreptandu-si arma spre client, intreaba, “Ai cui sunt banii astia?”

“Sunt ai mei,” raspunde omul. “Inca nu i-am depus in depozit.”
“I-ai repede,” ii raspunde Clyde, “si baga-ti-i in buzunar. Eu nu jefuiesc oameni. Eu jefuiesc doar banci.”
Logica lui este dubioasa. Insa, in mod tragic, Clyde poate a vorbit pentru multe mii de americani care gasesc perfect in regula sa inseli o companie de asigurari. La urma urmei, ne spunem noi in noi insine, asigurarile sunt ele insele o mare inselatorie.
Furtul anonim incepe cu o intrebare gresita. Intrebarea nu este cine este proprietarul unui lucru. Intrebarea mai importanta este cine nu este proprietarul. Respectul pentru proprietatea privata transcende abilitatea mea de a identifica proprietarul. Faptul ca un lucru nu este al meu este faptul cel mai important. Este irelevant ca nu-l cunosc pe proprietarul de drept.
“Intelepciunea” predominanta astazi pretinde ca in onestitate este crucial ce nu cunosc. Daca nu stiu al cui este bunul respectiv, al putea foarte bine sa fie al meu. Trebuie sa ne rearanjam modul de gandire. Onestitatea trebuie sa se bazeze pe ceea ce cunosc. Cunosc faptul ca un lucru nu este al meu—aceasta este baza adevarata a onestitatii. Lucrul esential nu este ca eu n-am dreptul la ceea ce este al tau, ci ca eu n am dreptul la ceea ce nu este al meu.
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Autobuzul ponosit “Blue Bird” [Pasarea albastra] al scolii Mountain High School, era un simbol al oamenilor pe care-i ducea. Vehicolul antic parea legat cu sarma sa nu se rupa. Nu era dragut, si arata ca o relicva din alta epoca, desi mergea destul de bine si ajungea oriunde era trimis sa mearga.
Zdruncinati pe scaunele vechi de culoare verde dinlauntru, membrii micii echipe incercau de pomana sa para increzatori si relaxati. Pe scaunul din fata, antrenorul morocanos si batran, Hardeman, se facea ca doarme. Avea palaria trasa peste ochi, si bratele incrucisate. Domnul Wheelwright, omul de serviciu foarte cumsecade al scolii, care era dublura soferului si bunicul internatului, fluiera aceeasi melodie nedefinita pe care o fluiera de ani de zile.
Copiii erau in mare parte tacuti, cu exceptia unor izbucniri ocazionale cand cate o racheta de saliva isi atingea tinta sau cand o insulta rostita cu coltul gurii cerea o replica. Toti erau intimidati. De fapt, erau infricosati. Niciodata nu se intamplase, in istoria sportiva deloc glorioasa a scolii lor, ca o echipa de atletism sa ajunga in faza statala. Multi dintre ei nici nu vazusera vreodata Lexington-ul. Orasul Blue Rock din Kentucky li se parea neinsemnat acum, cand priveau la imensul oras. Se simteau si ei neinsemnati. In ciuda jovialitatii fortate, unii doreau nici sa nu fi venit. Dintr-o data antrenorul Hardeman s-a ridicat, si-a impins inapoi palaria si si-a intins bratele deapupra capului. Intorcandu-se catre copii, privi pe toata lungimea autobuzului ponosit. Cerceta fata fiecaruia din copiii slabuti.
“Nu-i asa ca e un oras foarte mare?” i-a intrebat.
Baietii au incuviintat mormaind, privind absenti prin ferestre.
“Nu zic ca vom castiga toate intrecerile,” a continuat el. “Dar nici o scoala din intreg statul n-a castigat totul. Principalul este ca voi sunteti aici! Este un turneu pe baza de invitatii, si voi ati fost invitati. Meritati sa fiti aici.”
“Facem tot ce putem, dom’ antrenor,” a strigat Donny.
“Da, stiu ca veti face.” Antrenorul a zambit in timp ce vorbea.
“Dom’ antrenor, dar ce parere aveti despre cursa de rezistenta?” a intrebat Harold. “Craig este umflat acasa, are oreion.” Acest ultim comentariu, care era de fapt ceva stiut de toti, starni un hohot de veselie.
“Ma bucur ca ai intrebat, Harold, fiindca am o surpriza pentru toti. Billy va alerga in aceasta cursa.”
Toti ochii s-au indreptat spre baiatul care insotea echipa atletica. An de an Billy insotea echipa, doar pentru a purta grija de echipament. Billy a ranjit prosteste de pe ultimul scaun si a ridicat din umeri.
“Dar, dom’ antrenor...” a obiectat Cass.
“Fara nici un... dar! Fiecare din voi are proba lui. L-am intrebat, si el a fost de acord. Asa am hotarat, asa ramane.” Antrenorul si-a strans buzele, intr-o linie ferma.
Din spate s-a auzit o voce in soapta, “El nu poate castiga. Ce mai... nici nu se poate clasa intre primii.”

“Nu i-am cerut sa castige sau sa fie intre primii. I-am cerut doar sa nu abandoneze pana la final” i-a raspuns antrenorul in timp ce micutul Billy s-a intors sa priveasca fara expresie la masinile care treceau.
Ziua a trecut aproape cum se asteptau. Mountain High s-au plasat pe locul trei la 100 m sprint si pe locul patru la stafeta de 4x100. Asta a fost. Pe cand incepeau sa si stranga echipamentul, s-a terminat si proba de rezistenta si erau anuntati primii zece care trecusera linia.
Era o realizare sa fii pe locul zece dintr-atatia concurenti din intreg statul. Insa numele lui Billy nu era intre cei zece.
Luminile au inceput sa se stinga, in timp ce ultimii spectatori se indreptau spre parcare. Baietii de la Mountain High priveau incurcati la antrenorul Hardeman. Acesta gesticula infierbantat catre seful comisiei oficiale. Cei doi vorbeau tare, aproa-pe ca strigau, insa copiii nu puteau distinge cuvintele. Gloata de adolescenti necizelati din Apalasi s-a apropiat de locul certei.
“Bine!” l-au auzit ei spunand pe seful comisiei. “Vom aprinde luminile. Dar n are rost. Cursa s-a sfarsit. Cheama-l inlauntru.”
“Nu,” i-a spus Hardeman. “Eu i-am spus sa termine cursa. Lasati-l s-o termine.”
“Bine, bine,” a mormait oficialul. “Aprinde luminile,” a strigat el spre turnul de control de langa boxa presei. “Aprinde din nou luminile!”
Doar cand luminile de pe stadion sau aprins din nou, l-au zarit. La ultima turnanta era Billy. Bratele ii atarnau moi pe langa trup. Picioarele firave de-abia se miscau. Capul i se clatina jalnic.
Au privit la el cu neincredere. Reaprinderea luminilor a atras atentia ultimilor spectatori care zabovisera la porti, si au inceput sa se adune iar catre pista. Figura insingurata se misca pe ultima linie dreapta spre linia de final, in agonie evidenta. Ramas aproape fara suflare, baiatul se lupta la fiecare pas.
Ciucurele de spectatori a crescut, iar echipa de la Mountain High le auzea comentariile.
“Priviti la el.”
“De ce nu abandoneaza?”
“N-am mai vazut asa ceva.”
Dintr-o data cineva a inceput sa aplaude si sa ovationeze. Mai multi au inceput si ei. Fara sa dea atentie glasurilor, Billy Rogers incerca sa nu se concentreze la altceva in afara de linia de final. Picioarele ii urlau de durere. Simtea ca ii venea sa vomite. Dar inainta. Stangul. Dreptul. Stangul. Dreptul.
A cazut pe linia de final in bratele antrenorului. Echipa s-a adunat ca un roi in jurul lui, strigand si sarind ca si cand ar fi castigat Medalia olimpica de aur. Intins pe bratele antrenorului, copilul a devenit constient de bucuria din jurul sau.
“Pentru ce se bucura, dom’ antrenor?” a soptit el.
“Pentru tine, fiule, pentru tine.”
El nu intelegea. Ce insemna asta?
“Am terminat cursa, dom’le, asa cum mi-ati spus,” a raspuns el.
“Da, Billy, ai terminat-o.”
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput s a citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.

Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.
In interiorul ei isi spunea "uite ce fel de pesoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala ..."
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: "ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!" Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.

"Ah, asta e culmea !", gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.

Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.
Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.

MORALA:

Cate dati in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama ?
Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei!

Exista 5 lucruri in viata care NU POT FI RECUPERATE:
- o piatra, dupa ce ai aruncat-o;
- o vorba, dupa ce ai spus-o;
- o sansa, dupa ce ai pierdut-o;
- timpul, dupa ce a trecut;
- iubirea, pentru cel ce nu lupta.
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

O femeie bătrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de
cele două capete ale unui băt, si le căra pe după gât. Un vas era
crăpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga
cantitate de apa. La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana
acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si
jumătate de apă. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizările
sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea
sa, si se simtea atât de rău ca nu putea face decât jumătate din munca
pentru care fusese menit!
După 2 ani de asa zisă nereusită, după cum credea el, i-a vorbit
într-o zi femeii lângă izvor: "Mă simt atât de rusinat, pentru ca
această crăpătură face ca apa sa se scurgă pe tot drumul până acasă!"
Bătrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori,
insă pe cealaltă nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tău si am
plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în
timp ce ne întoarcem, tu le uzi.De doi ani culeg aceste flori si
decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste
frumuseti care împrospătează casa." Fiecare dintre noi avem defectul
nostru unic. Însa crăpăturile si defectele ne fac viata împreună atât
de interesantă si ne răsplătesc atât de mult! Trebuie sa luam fiecare
persoană asa cum este si să căutăm ce este bun in ea. DECI, pentru
prietenii mei: va urez sa aveti o zi bună si nu uitati sa mirositi
florile de pe partea voastră a drumului!
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Era odata o insula,unde traiau toate sentimentele si valorile umane:
BUNA DISPOZITIE,TRISTETEA,INTELEPCIUNEA....si ca toti ceilalti IUBIREA.


Intr-o zi sentimentele fura anuntate ca insula sta sa se scufunde.
Doar IUBIREA ramase pana in ultimul moment.
Cand insula fu pe punctul sa sa scufunde,IUBIREA decise sa ceara ajutor.


BOGATIA trecu pe langa IUBIRE cu o barca luxoasa si IUBIREA ii zise:
BOGATIE ma poti lua cu tine?
Nu te pot lua,caci e mult aur si argint in barca mea si nu e loc pt. tine.


IUBIREA se hotara sa ceara ajutor ORGOLIULUI care trecea atunci intr-o superba nava.
ORGOLIU,te rog,ma poti lua cu tine?
Nu te pot ajuta,IUBIRE...aici e totul perfect,mi-ai putea strica nava.


Atunci IUBIREA intreba TRISTETEA,care trecea pe langa ea.
TRISTETE,te rog,lasa-ma sa vin cu tine.
Oh IUBIRE,raspunse TRISTETEA, sunt atat de trista incat trebuie sa stau singura.


Chiar si BUNA DISPOZITIE trecu pe langa IUBIRE,dar era atat de multumita incat nu auzi ca o striga.


Dintr-o data o voce spuse:Vino IUBIRE,te iau cu mine.Era un batran cel care vorbise.
IUBIREA se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat uita sa-l intrebe pe batran cum il cheama.


Cand sosira pe tarm,batranul pleca.IUBIREA isi dadu seama cat de mult ii datora,si intreba
CUNOASTEREA: imi poti spune cine m-a ajutat?
Era TIMPUL,raspunse CUNOASTEREA.
TIMPUL? se intreba IUBIREA.Dar de ce tocmai TIMPUL m-a ajutat?
CUNOASTEREA plina de intelepciune ii raspunse:
Pt. ca numai TIMPUL e capabil sa inteleaga cat de importanta e DRAGOSTEA in viata
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

K la 50 de ani!

La varsta de 50 de ani femeia primeste din partea barbatului o sticla cu lapte.
Nedumerita il intreaba: dar de ce draga tocmai o sticla cu lapte?
Pai draga mea nevasta..la 20 erai fermecatoare ti-am adus o floare...
La 30 erai dulce..ti-am adus o sampanie....la 40 erai fierbinte ti-am adus o paine calda..
Insa acu la 50 te-ai facut cat o vaca ti-am adus niste lapte..
.
Insa femeia ii da replica: Da dragul meu eram eu ca o floare la 20 ani insa..
NU tu ai rupt prima petala!..
Eram eu la 30 ca o sampanie de dulce...Insa tu ma agitai altzii ma sorbeau!...
La 40 eram eu fierbinte ca o paine insa tu mancai coaja altzii miezul!
Iar acum la 50 oi fi eu ca o vaca insa cand pleci tu de acasa...
Vin taurii la usha shi intreaba: BOUL e acasa!???



MORALA:
CE TIE NU-TI PLACE... ALTU-IA NU-I ZICE!!!
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

O INVATATURA BUNA

- Intr-un oras, intr-o noapte geroasa, tocmai se starnise un viscol. Un
baietel vindea ziare la coltul strazii, iar oamenii treceau cand si cand.

Baietelului ii era atat de frig incat nici nu mai incerca sa mai vanda ziare.
S-a dus la un politist si l-a intrebat:

-"Domnule, stiti cumva din greseala un loc calduros unde ar putea dormi un
baiat sarac in noaptea asta?
-Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos, pe alee,
si e ingrozitor de frig acolo in noaptea asta. Mi-ar prinde bine un
loc caldut unde sa stau."

Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns:
- "Du-te pe strada asta la vale si vei ajunge la o casa alba mare. Cand
ajungi acolo, sa bati la usa si cand iti va deschide sa spui doar
"Ioan 3 cu 16" si te vor lasa sa intri."

Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la usa si dupa cateva
clipe i-a deschis o doamna. Baiatul s-a uitat la ea si a zis: "Ioan 3
cu 16".
Femeia i-a zis:
-"Intra, fiule." L-a luat inauntru si i-a aratat un leagan in fata unui
semineu pe care sa se aseze si a plecat. Baiatul a stat acolo un timp,
gandindu-se:
"Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta incalzeste un
baiat inghetat."

Putin mai tarziu ea s-a intors si l-a intrebat:
-"Iti este foame?".

El a raspuns: "Ei bine, doar un pic. Nu am mancat de cateva zile si
cred ca as putea da gata un pic de mancare." Femeia l-a invitat in
bucatarie si l-a invitat sa se aseze la o masa plina cu bucate. A
mancat si iar a mancat pana ce nu a mai putut.
Apoi s-a gandit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu
siguranta satura un baiat infometat."

Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu
apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin. Dupa ce s-a spalat,
s-a gandit:
"Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta curata un
baiat murdar." Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat.
Singura baie care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un
hidrant care era deschis. Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un
dormitor, l-a infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit
cu o patura pana la gat, l-a sarutat de noapte buna si a stins lumina.

In timp ce statea in intuneric si privea afara pe fereastra cum ningea
in acea noapte geroasa, s-a gandit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce
inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala."

Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la
acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si
l-a asezat in acel leagan, in fata semineului si a luat o Biblie. S-a
asezat in fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta:

"Intelegi tu ce inseamna "Ioan 3 cu 16"?" l-a intrebat ea gentil.

El a raspuns: "Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintele
acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc."

Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Isus.
Chiar acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predat inima lui Isus.
Stand acolo, s-a gandit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu
siguranta salveaza un baiat pierdut."


-Stii tu, trebuie sa marturisesc ca nici eu nu inteleg? cum Dumnezeu a
fost atat de binevoitor sa-L trimita pe Isus, Fiul Sau, sa moara
pentru mine si Isus sa fie de acord sa faca un asemenea lucru. Nu
inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau
cum Isus suferind si murind. Nu inteleg dragostea-I fierbinte pentru
MINE ce L-a tinut pe Isus pe cruce pana la sfarsit. Nu inteleg, dar cu
siguranta face ca viata sa merite traita.

Ioan 3:16 "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe
singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa
aiba viata vesnica."

-Daca nu ti-e rusine sa faci asta, te rog sa urmezi instructiunile.
Isus a zis: "Pe orisicine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il va
marturisi si Fiul omului inaintea ingerilor lui Dumnezeu; dar cine se
va lepada de Mine inaintea oamenilor, va fi lepadat si el inaintea
ingerilor lui Dumnezeu." Trimite mesajul acesta mai departe doar daca
vrei si simti cu adevarat sa faci asta. Il iubesc pe Dumnezeu. El este
sursa existentei. El ma tine in functiune in fiecare zi.

Filipeni 4:13 ? "Pot totul in Christos, care ma intareste."

-Daca-L iubesti pe Dumnezeu si nu ti-e rusine de toate lucrurile
minunate ce le-a facut in viata ta, trimite mesajul mai departe.
Fa-ti timp 60 de secunde si incearca sa trimiti mesajul! Sa vedem daca
Satan te va opri. Tot ce ai de facut e:
1. Sa zici o scurta rugaciune pentru persoana care ti-a trimis mesajul
asta, de exemplu: "Tata, Dumnezeule, binecuvanteaza persoana care mi-a
trimis mesajul acesta cu! tot ceea ce vezi ca el/ea are nevoie in ziua
aceasta!"
2. Apoi trimite acest mesaj la cel putin 5 persoane. In urmatoarele
ore acele persoane se vor ruga pentru tine si vei face ca o multime de
oameni sa se roage lui Dumnezeu pentru altii. Apoi, priveste mana
puternica a lui Dumnezeu cum lucreaza in viata ta pentru ca ai facut
ceea ce lui Dumnezeu ii place.

Aminteste-ti sa le zambesti des celor pe care ii iubesti!
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

"Un profesor de filozofie statea in fata studentilor
sai avand cateva obiecte in fata lui. Cand a inceput
ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si
a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de
aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca
borcanul este plin! Au fost cu totii de acord ca este
plin! Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat
in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au
rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile
ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti daca
borcanul este plin! Au fost din nou de acord ca este
plin! Si au ras. Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a
turnat in borcan, scuturandu-l usor.Desigur nisipul a
umplut spatiul ramas liber. Acum, spuse profesorul,
vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra.
Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia,
partenerul, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care,
chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas,
viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt
celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si
masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care
completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai
nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si
pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata
voastra, daca va consumati timpul si energia cu
lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru
lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care
sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu
copiii vostri, faceti-va timp pentru controale
medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane
mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti
curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti
gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand,
de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va
prioritatile, restul este doar nisip.
Acum urmeaza partea comica a povestirii! smile)
Un student a luat borcanul, care cu toti erau de acord
ca este plin, si a turnat in el o sticla de bere!
Berea a umplut spatiile ramase libere si a umplut cu
adevarat borcanul!

MORALA: Nu conteaza cat de plina iti este viata, mereu
ramane loc pentru o bere! "
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Viata:

Sa traiesti pe pamint este scump, dar include o calatorie pe gratis in jurul soarelui !


Cit de lung este un minut depinde in ce parte a baii esti!


Zilele de nastere sunt bune pentru tine, cu cit ai mai multe cu atita traiesti mai mult!


Fericirea vine prin usi pe care tu nici nu stii ca le-ai lasat deschise!


Ti-ai dat vreodata seama ca oamenii care intirzie sunt cu mult mai bucurosi decit cei care asteapta?

Multi ne ducem in mormint cu muzica inca in noi!

Daca magazinele ieftinesc preturile cum se face ca nimic nu este inca pe gratis?


Tu poate esti singura persoana din lume dar poate de asemenea esti lumea unei singure persoane!



Citeodata greselile sunt placute asa ca este pacat sa faci numai o greseala!


Nu plinge ca s-a sfirsit, zimbeste ca s-a intimplat!


Am putea invata de la creioane: unele sunt ascutite, unele sunt dragute, altele sunt rotunde, unele au nume ciudate, altele au culori diferite...dar toate exista foarte bine intr-o singura cutie!

O persoana cu adevarat fericita este aceea care se bucura de frumusetea unui drum ocolit!
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti
sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma
poate rani in nici un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea
noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza
intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat
fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol.
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

ȘOPÎRLA

Undeva, pe la o gîrlă,
trăia o șopîrlă.

-Nu, că nu-i veninoasă…, ziceau unii.
-Ia nu mai faceți pă nebunii!
Cetățenii vin pă malul gîrlei să petreacă însorite zile,
nu să dea nas cu asemenea retrograde reptile!

Și, fără să mai lungească sfada,
harșt! coada.
Remediu imperfect,
ba chiar fără efect:
a doua zi,
șopîrla, bine mersi.

Povestea e lungă, ce să vă tot îndrug?
Au împușcat-o, au tăiat-o, au ars-o pe rug…
Pîrdalnica fiară
nu voia să dispară
și, bîldîbîc,
parcă le făcea sîc.

Ca urmare, s-a judecat la rece
și s-a conchis: gîrla trebuie să sece.
-Dar vom rămîne fără apă!
-Rețineți că așa nu mai scapă.

Morala?
Nu v-o pot spune pe îndelete:
fiindca mi-e sete
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Morala unui prieten adevarat!
A fost odata un baiat cu un caracter foarte urat. Tatal lui i-a dat intr-o zi un saculet cu cuie si i-a spus sa bata cate un cui in usa gradinii de fiecare data cand isi pierde cumpatul si/sau se cearta cu cineva.
In prima zi a batut 37 de cuie in usa. Saptamanile ce au urmat a invatat sa se controleze si numarul cuielor batute in usa s-a micsorat de la o zi la alta. Descoperise ca este mult mai usor sa te controlezi decat sa bati cuie intr-o usa.
In sfarsit a sosit ziua in care baiatul nu a mai batut nici un cui in usa. S-a dus prin urmare la tatal sau sa ii spuna ca nu a mai batut nici un cui in aceasta zi.
Tatal lui i-a spus atunci sa scoata un cui din usa pentru fiecare zi care trece in care nu isi pierde rabdarea. Zilele au trecut si in sfarsit baiatul a putut sa-i spuna tatalui ca a scos toate cuiele din usa.
Tatal l-a condus pe baiat pana in fata usii si i-a spus:
"Fiule, te-ai purtat foarte bine dar priveste cate gauri sunt in usa ! Nu va mai fi niciodata ca inainte. Cand te certi cu cineva si cand ii spui lucruri urate ii lasi o rana ca aceasta. Poti infige un cutit intr-un om si sa il scoti imediat, dar rana va ramane pentru totdeauna. O rana verbala face la fel de rau ca si una fizica. Nu are importanta de cate ori te vei scuza, rana va ramane. "
Morala: Atentie la ce vorbesti! Nu-ti scuza orgoliul folosindu-te de cuvinte si inconjoara-ti realitatea de prieteni adevarati!
Inainte sa vorbesti si sa acuzi, gandeste-te daca cel pe care esti pornit sa-i faci rau iti vrea cu adevarat raul la randul lui! Oare ce-l pentru care esti in stare sa faci sacrificii iti este prieten, doar pentru ca iti spune cuvinte frumoase sau laude nemeritate, dar pe care-ti doresti sa le auzi? Te-ai gandit ca ar putea avea vreun interes material sau de alta natura lingusindu-te? Probabil nu ai o parere prea demna despre tine nici chiar tu, de simti nevoia sa te inconjori cu astfel de fiinte pentru a auzi asemenea cuvinte.
Eu una prefer in jurul meu, persoane care au curajul sa-mi spuna realitatea in fata, nu mincinosi cu interese ascunse. Si viata mi-a daruit astfel de persoane in jur. Nu sunt multi si imi ajung degetele de la maini sa-i numar, dar stiu un lucru: PRIETENII ADEVARATI sunt bijuterii rare!
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Confirmare de primire


Azi noapte am visat că eram în Cer împreună cu un înger care îmi servea drept ghid pentru a-mi arăta împrejurimile.
Am trecut printr-o cameră mare în care lucrau mulți îngeri. Îngerul ghid mi-a arătat prima secțiune și a zis:
“Acesta este departamentul PRIMIRI. Aici se primesc toate petițiile exprimate prin rugăciuni". Am privit în jur, toți îngerii erau extrem de ocupați cu sortarea petițiilor sosite din toate colțurile lumii. Am rămas impresionat.
Apoi am trecut printr-un coridor și am ajuns la al doilea departament. Atunci îngerul a spus:
“Acesta este departamentul de AMBALARE ȘI LIVRARE. Aici, binecuvântările solicitate de oameni sunt procesate și trimise celor care le-au cerut". Am observat cât de ocupați erau și aceștia. Erau mulți îngeri și totuși munca era foarte grea, de a împacheta toate binecuvântările cerute, de care era nevoie pe pământ.
În fine, în cel mai îndepărtat punct al coridorului, era ușa spre o cameră foarte mică. Spre surpriza mea acolo era un singur înger și nu prea avea mai nimic de făcut.
“Acesta este departamentul CONFIRMĂRI DE PRIMIRE” - mi-a spus îngerul.
"Și cum se face că e atât de puțin de lucru aici?" - am întrebat.
“E foarte trist”, a suspinat îngerul. “Dar oamenii, imediat ce primesc binecuvântările cerute uită să mai trimită confirmarea de primire. Foarte puțini fac asta.”
“Și cum se trimite confirmarea de primire a unei binecuvântări"? - l-am întrebat pe înger.
“Foarte simplu", mi-a răspuns. “Trebuie doar să spui: Mulțumesc, Doamne".
Și l-am mai întrebat pe înger:
"Dar care anume trebuie confirmate?"
"Dacă ai mâncare în frigider, haine cu care să te îmbraci, un acoperiș deasupra capului și un loc unde să dormi, ești mai bogat decât 75 % din oamenii din această lume.
Dacă ai bani în bancă, în portmoneu, monede răzlețe prin buzunar, reprezinți 8 % din bogăția lumii.
Iar dacă ai propriul tău calculator și pe el citești acest mesaj ești printre cei 1 % din lume care au această șansă.
Mai mult, dacă azi dimineață te-ai trezit mai mult sănătos decât bolnav, ești mult mai binecuvântat decât mulți oameni care nu știu dacă vor supraviețui acestei zile.
Dacă nu ai trăit frica războiului, singurătatea închisorii, teroarea torturii sau durerea de a muri de foame, ești mai presus decât 700 milioane de persoane din această lume.
Dacă poți merge la biserică fără teamă de persecuție, arest, tortură și moarte, ești de invidiat și ești mai binecuvântat decât 3 miliarde de oameni din lume.
Dacă părinții tăi trăiesc și încă sunt căsătoriți, ești un caz rar.
Dacă poți să ții capul sus și să surâzi, nu ești normal, ci ești unic și te ridici deasupra celor în îndoială și deznădejde”

“Și acum ce să fac? De unde să încep?”

În atenția: Departamentului de Confirmări de Primire....
MULȚUMESC DOAMNE!


Să ai o zi binecuvântată, în care să-ți numeri motivele pentru care ești binecuvântat!
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Raul exista?

Intr-o zi un profesor universitar s-a decis sa-si infrunte studentii. Asa ca i-a intrebat daca Dumnezeu a creat tot ce exista.
Un student curajos a raspuns ca da.
“Chiar tot”, a intrebat profesorul?
“Da, tot”, a raspuns studentul.
“Atunci Dumnezeu a creat si raul. Pentru ca raul exista”, a replicat profesorul.
La acest argument studentul nu a mai stiut ce sa zica si a ramas tacut.
Profesorul era satisfacut de ocazia de a demonstra inca o data ca, credinta este doar un mit.
Deodata un alt student a ridicat mana si a spus:
“Pot sa va adresez o intrebare, domnule profesor?”
“Bineinteles”, a venit imediat raspunsul
“Frigul exista?”
“Bineinteles!” A raspuns profesorul. “Nu ti-a fost niciodata frig?”
“De fapt, domule profesor ma simt nevoit sa va contrazic: frigul nu exista. Stiinta fizicii ne spune ca frigul este absenta caldurii. Un obiect poate fi studiat doar daca acesta emite caldura deoarece doar caldura obiectului transmite energie care apoi poate fi masurata. Fara caldura, obiectul este inert, incapabil sa transmita semnale. Frigul nu exista. Oamenii au creat termenul de frig pentru a exprima lipsa caldurii”.
Studentul continua cu o alta intrebare:
“Dar intunericul?”
”Exista”, vine raspunsul profesorului.
“Din nou gresit, domnule profesor. Intunericul este lipsa luminii. Putem studia lumina si stralucirea, dar nu si intunericul. Prisma lui Nichols ne arata variatia diferitelor culori si modalitatea in care acestea pot reflecta lumina in functie de lungimea de unda. Intunericul este termenul creat de noi pentru a explica lipsa luminii”
In final studentul intreba:
“Si raul, domnule profesor, raul exista?”
“Da!”
“Dumnezeu nu a creat raul. Raul este absenta lui Dumnezeu in inimile oamenilor, este absenta dragostei, omenei si credintei. Dragostea si credinta sunt ca lumina si caldura. Ele exista. Absenta lor da nastere raului”
Acum era randul profesorului sa taca.

Numele studentului era: ALBERT EINSTEIN.

Morala: Nu te grabi cu concluziile, mai ales daca nu esti in stare sa ti le sustii argumentat. Graba de a oferi un raspuns nu inseamna ca automat ai avea si dreptate.
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

O clipa de meditatie binevenita!

"M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la seviciu. Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-mi spui: Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat. Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta mea. Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-mi spui doua vorbe. Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si stresul si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de mine. In schimb, suparat , m-ai injurat. Doream atat de mult sa-mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga! Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, eu am asteptat. Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de mine. Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat. Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata. Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Te iubesc atat de mult incat te voi rabda. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi imi vei acorda putin timp din timpul tau. Iti urez o zi buna! Al tau Tata, Dumnezeu."
Morala: Oare de ce noi oamenii consideram intotdeauna ca totul ni se cuvine de drept, iar atunci cand obtinem ce ne dorim uitam sa spunem un simplu multumesc?
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Tu ai descoperit pana acum secretul fericirii?

Acum mulți ani, a trăit în India un înțelept care se spune că păzea într-un cufăr încântător un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieții sale și care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume. Mulți regi invidioși i-au oferit putere și bani și au încercat să-l jefuiască pentru a-i lua cufărul, dar totul a fost în zadar. Și cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiți, pentru că invidia nu le dădea pace. Așa au trecut anii și înțeleptul era în fiecare zi mai fericit.
Într-o zi a venit la el un copil și i-a spus:
"Domnule, la fel ca și tine, vreau și eu să fiu foarte fericit. De ce nu mă înveți și pe mine ce trebuie să fac pentru a reuși?"
Înțeleptul, văzând simplitatea și puritatea copilului, i-a zis:
"Pe tine te voi învăța secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine și fii foarte atent."
În realitate sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit și acestea sunt: mintea mea și inima mea și marele secret nu este altceva decât o serie de pași pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieții.
Primul pas este să știi că Dumnezeu există în toate lucrurile din viață și, pentru aceasta, trebuie să-l iubești și să-i fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai și pentru toate lucrurile care ți se întâmplă.
Al doilea pas este să te iubești pe tine însuți și în fiecare zi, când te trezești și înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aștept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată.
Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că ești și, dacă tu gândești că ești inteligent, acționează inteligent; dacă tu gândești că ești în stare, fă ceea ce îți propui; dacă tu gândești că ești iubitor, exprimă-ți iubirea; dacă gândești că nu există obstacol pe care să nu-l poți învinge, atunci propune-ți scopuri în viață și luptă pentru ele până când le vei obține.
Acest pas se cheamă motivare.
Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obține partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.
Al cincilea pas este să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit; trebuie să-l lași pe Dumnezeu să facă dreptate și tu… iartă și uită!
Știu că e greu, dar nu imposibil.
Al șaselea pas este să nu iei lucrurile care nu-ți aparțin, amintește-ți că, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare.
Al șaptelea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere; toate ființele pământului au dreptul să fie respectate și iubite.
Și ultimul pas: trezește-te întotdeauna cu un surâs pe buze și observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună și frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândești că nu vei primi nimic în schimb; când privești pe cineva, descoperă-i calitățile sale.

Morala: secretul fericirii se află în fiecare. Caută-l în interiorul tău și-l vei descoperi.
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Importanta iubirii


O femeie iese din casã si vede 3 mosnegi cu barbã albã stând în fata casei. Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva.
"Sotul tãu este acasã?" – întreabã ei.
"Nu, este iesit."
"Atunci nu putem intra" – replicã ei.
Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi.
"Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru."
Femeia se duce si îi invitã.
'Nu putem intra toti în casã', replicã ei.
'Cum asa?' întreabã ea.
Unul dintre mosnegi îi explicã.
'Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE. Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.'
Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã.
'Ce bine!! In acest caz invitã-l pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!'
Sotia nu a fost de acord.
"De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?"
Nora îi asculta dintr-un colt al casei.
'N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE? Casa noastrã ar fi atunci plinã de iubire!' – a sugerat nora.
'Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei' îi zice sotul sotiei. 'Du-te afarã si invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete.'
Femeia iese afarã si întreabã:
"Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete."
IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi.
Surprinsã femeia întreabã:
"L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniti si voi cu el?"
Cei trei mosnegi replicarã:
'Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi.'
Morala: Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!!!!!!
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Poveste despre un lustragiu si o profetie implinita

A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru.
Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate era o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important, insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist.
Intr-un cuvant era multumit cu munca lui, iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.
Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos: "Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?"
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza.
"Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna, insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc."
Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele.
Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru inceput folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate.
Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune time is money. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de smalltalk.
Preocupat de criza financiara devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala.
Asa ca incetul cu incetul clientii fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca.
Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.
"Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara."
Morala: Nu toate sfaturile primite ne sunt potrivite, asa ca ar fi indicat sa tinem cont si de propriul discernamant atunci cand luam o decizie!
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Orice om are dreptul la fericire! Tu unde cauti fericirea?


Fericirea nu depinde de context, ci de caracter.
Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viata, a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce refuza sa vada ca paharul e pe jumatate gol sau ca poate trei sferturi din el s-a scurs. Sau, in cazuri cu adevarat nefericite, mai are doar doi stropi amarati de bine in el.
Ferice de cei ce privesc paharul “din perspectiva cerului”, adica de sus, de unde pare vesnic plin si nu din lateral, unde orice picatura lipsa e observata cu usurinta.
Ferice de cei ce canta, chiar daca suna fals, de cei ce danseaza, chiar daca nu stiu pasii, de cei care cad, iar apoi se ridica.
Ferice de cei ce nu invata pentru note, de cei ce sufera zambind, de cei ce observa florile prafuite ce cresc in mizeria de la coltul trotuarului, de cei ce plang gratie dragostei si nu singuratatii, de cel ce descopera o carte buna, de cei ce fac cadouri, de cei carora le place compania propriei lor persoane, de cei ce mananca fara sa numere caloriile sau sa privesca la ceas.
Ferice de cei ce nu uita ca viata e una singura, ca modul in care o traiesti are consecinte, ca paharul trebuie privit de sus si ca acesta e umplut de DUMNEZEU.

Morala: Poate ca ar trebui sa invatam cu totii ca viata este un cadou pe care trebuie sa-l apreciem si nu doar sa-l privim ca pe un bun ce ni se cuvine. Poate ca nu e prea tarziu sa invatam sa nu mai fim atat de egoisti.
Poate ca ar trebui cu totii sa incetam sa ne mai plangem de mila, pentru ca nici nu ne dam seama de ceea ce pierdem cu adevarat atunci cand ne dedicam viata acestui rol.
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Cadoul de sub bradul de Craciun

Povestea spune că, în urmă cu un număr de ani, un om și-a pedepsit fetița în vârstă de 5 ani pentru că a risipit o hârtie aurie de împachetat foarte scumpă.
Omul stătea rău cu banii și deveni și mai supărat când a văzut că fetița a folosit hârtia respectivă ca să decoreze o cutie și să o pună sub bradul de Crăciun.
Cu toate acestea, fetița a adus tatălui ei cadoul în dimineața următoare spunând:
"Acesta este pentru tine, tăticule".
Tatăl a fost rușinat de reacția lui furioasă de cu o zi în urmă, dar supărarea lui se arătă din nou când a văzut că, de fapt, cutia era goală.
El i-a spus pe un ton răspicat:
"Nu știai, domnișoară, că atunci când dai un cadou cuiva, trebuie să pui ceva în el?"
Fetița s-a uitat în sus spre tatăl său, cu lacrimi în ochi și a zis:
"Tăticule, cutia nu este goală. Am suflat în ea atâtea săruturi până când s-a umplut."
Tatăl a rămas perplex. S-a pus în genunchi și și-a îmbrățișat fetița și a rugat-o să-l ierte pentru supărarea lui fără rost.
La scurt timp după aceasta, printr-o împrejurare neelucidată micuța fetiță a dispărut și nu a mai fost găsită niciodată.
Se spune că tatăl ei a ținut acea cutie aurie alături de patul său tot restul vieții sale. Și de câte ori a fost descurajat sau a avut de trecut peste situații dificile, deschidea cutia și lua un sărut imaginar și iși amintea de dragostea care a pus-o fetița acolo.
Morala: Fiecare dintre noi, ca și oameni, primim o cutie aurie cu dragoste necondiționată și săruturi de la copiii noștrii, de la familie, de la prieteni.
Nu putem avea altceva mai prețios decât asta. Dar oare știm să apreciem ceea ce primim?
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Metodă de a instala dragostea în sufletul tău

Clientul: Am o problemă în sistem. Se blochează și trebuie mereu să resetez.
Serviciul Tehnic: Puteți instala DRAGOSTE?
Clientul: Da, cred că pot. Nu sunt un expert, dar cred că mă pot descurca. Ce trebuie să fac mai întâi?
Serv.Tehnic: Primul lucru este să deschideți INIMA. Ați găsit-o?
Clientul: Da, numai că acolo rulează deja câteva programe chiar acum. Este bine să instalez programe când deja altele sunt rulate?
Serv.Tehnic: Ce programe sunt deschise?
Clientul: Să văd... Sunt deschise programele DURERE.EXE, TRISTETE.BAT, DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM
Serv.Tehnic: Nici o problemă. DRAGOSTEA va șterge automat DURERE.EXE din sistemul operațional curent. Va ramane în memoria dvs. permanentă, dar nu va mai perturba niciodată alte programe. DRAGOSTEA va suprascrie TRISTETE.BAT cu un modul numit BUCURIE.EXE. Dar trebuie să dezinstalați singur DISPRET.EXE și RESENTIMENT.COM. Aceste programe nu permit instalarea completă a DRAGOSTEI. Puteți face asta?
Clientul: Nu știu cum să le dezinstalez. Au un mesaj de "eroare". Mă puteți ajuta?
Serv.Tehnic: Cu plăcere. Mergeți în Start Menu și căutați IERTARE.EXE. Faceți acest lucru ori de câte ori apar DISPRET.EXE și RESENTIMENT.COM, până când vor fi complet dispărute din sistemul dvs.
Clientul: OK. Am terminat! DRAGOSTEA a început să se instaleze automat! Așa este normal?
Serv.Tehnic: Este perfect! Trebuie să primiți un mesaj care spune că programul se instalează pentru toată viața în INIMA sistemului dvs. Aveți acest mesaj?
Clientul: Da, îl am. Acum programul este complet instalat?
Serv.Tehnic: Da, numai că aveți acum numai modulul de bază. Trebuie să vă conectați la alte INIMI ca să puteți face upgrade-uri.
Clientul: Oh! Am deja un mesaj de eroare. Ce trebuie să fac?
Serv.Tehnic: Ce spune acest mesaj?
Clientul: Spune: " EROARE 412 - PROGRAMUL NU POATE RULA PE COMPONENTELE INTERNE" . Ce inseamnă asta?
Serv.Tehnic: Nu vă îngrijorați, asta este o problemă simplă. Înseamnă că DRAGOSTEA este setată să ruleze pe o INIMA externă și nu a fost rulată încă în INIMA dvs. Este unul din cele mai dificile lucruri în programare. Trebuie să aveți DRAGOSTE interioară pentru propriul sistem înainte de a încerca să vă conectați la DRAGOSTEA altor sisteme.
Clientul: Și ce trebuie să fac?
Serv.Tehnic: Puteți găsi AUTOACCEPTAREA?
Clientul: Da, am găsit-o.
Serv.Tehnic: Excelent, începe să fie foarte bine! Acum inserați următoarele fișiere și copiați-le în directorul "INIMA MEA": IERTARE.DOC, AUTOACCEPTARE.TXT, BUNATATE.DOC și INCREDERE.TXT. Sistemul dvs. va rescrie toate fișierele. Apoi va trebui să ștergeți SARCASM.EXE și să goliți cutia de gunoi astfel încât să fiți sigur că nu a mai rămas nimic rău și niciodată nu va mai fi rulat.
Clientul: Am reușit! Hei! INIMA mea incepe să aibă noi fișiere: ZAMBET.MPG este pe monitor chiar acum și un mesaj îmi spune că PACEA.COM, COMPASIUNEA.EXE și MULTUMIREA.COM se instalează în toată INIMA mea!
Serv.Tehnic: Înseamnă că DRAGOSTEA este instalată și rulează. Ar trebui să vă descurcați singur de acum. Încă un lucru înainte de a termina ...
Clientul: Vă ascult.
Serv.Tehnic: DRAGOSTEA este un program distribuit gratuit. Fiți sigur că o daruiți curată la orice sistem cât timp veți fi conectat la serverul principal MAREA DRAGOSTE! Veți primi înapoi module cu adevărat valoroase.
Clientul: Așa voi face. Mulțumesc pentru ajutor.
Serv.Tehnic: INIMA să-ți fie binecuvântată cu multă DRAGOSTE!
Morala:Dragostea este cel mai de preț lucru din viață, care îți înfrumusețează sufletul. Așa că instalează chiar acum dragostea și oferă-i sufletului tău strălucirea care o merită!
Raporteaza abuz de limbaj
Pagini: << 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 >> Sari la pagina: