povestioare ...

confuza..

inregistrati-va si castigati 500 euro

Postat pe 2 Iulie 2009 22:15
foarte frumos.....poate asa invatam si noi k sa ne scuturam d pamantul altora..:D
nu pot spune decat.........wow.......am citit toata ziua iar acum primul lucru pe care l-am facut a fost sa scot o foaie si sa imi notez lucrurile adevarat importante pentru mine. M-am hotarat citind aceste povestioare sa schimb cate ceva in viata mea. Asteptam ceva si uite ca am primit ce asteptam! Multumim si sper sa nu va opriti aici cei ce ati scris aceste lucruri! pupici si sunt sigura ca ati facut multe persoane fericite!
ina_tina Postat pe 22 Iulie 2009 15:51
sunt superbe!!!!!!!!!!! nu am avut timp sa le citesc pe toate dar voi continua maine am plans cum nu am mai plans de mult Va spun si eu una care e cam trista si nici nu ma prea pricep sa spun povestioare dar sper sa va placa Era odata o mama care avea un baiat si se iubeau mult, el o iubea pe ea cel mai mult si ea il iubea pe el,baiatul cand era rau mama il certa si lui ii parea rau de cea ce facuse si o asculta pe ea Au trecut ani si acum baiatul se supara daca mama lui ii spunea vreun sfat. Si cu cat a trecut timpul cu atat s-a facut mai rau, a facut crime furturi si multe nelegiuiri Si a ajuns la inchisoare si era condamnat cu moartea si trebuia ca a doua zi sa fie executat si se plimba prin celula si spunea intr-una ca ar face orice ca sa scape sa fie iar afara sa faca iar lucrurile pe care le-a mai facut. In noaptea aia a venit la el diavolul si l-a intrebat ce e gata sa faca pentru a fi liber.Atunci fiul i-a spus ca orice iar diavolul l-a intrebat daca ar fi in stare sa renunte la ultima parte buna care mai e in el iar fiul i-a raspuns ca da Atunci diavolul i-a spus ca il va scapa de moarte si ii va reda libertatea daca ii aduce inima mamei lui. Si i-a deschis portile si l-a lasat liber si el s-a dus la mama lui si cu un cutit i-a smuls inima din piept. Apoi grabit si speriat de cea ce facuse a alergat spre diavol. Si alerga, alerga, pana cand in graba lui s-a inpiedicat de o creanga si cazand jos inima i-a alunecat din mana si s-a acoperit cu nisip. Atunci fiul incercand sa se ridice a auzit o voce: "Fiule ai patit ceva ?"

cineva_departe Postat pe 23 Iulie 2009 01:27
Am sa va spun o povestioara pe care nu vreau doar sa o cititi ci as vrea sa incercati sa si simtiti aceasta povestioara! � Si incercati sa nu o simtiti doar cu mintea ci incercati sa o simtiti si cu inima. Era odata o forma de viata, o fiinta, o vietate care traia intr-o cusca aurita. Si aceasta vietate avea cam tot ce ii era necesar in acea cusca aurita. Avea toate lucrurile necesare, toate lucrurile frumoase de care avea nevoie, mai putin libertatea. Putea sa se uite afara din cusca lui, putea vedea locurile minunate din departare, putea vedea lacuri, munti, paduri dar nu putea merge acolo, nu putea sa le atinga � nu putea sa le simta. Si intr-o zi, cum se uita in zare vede un mic punct negru pe cer. Care devenea din ce in ce mai mare in timp ce se apropia. Si la un moment dat cand a ajuns si mai aproape si-a dat seama ca era o pasare mare � imensa, care se rotea deasupra custii lui. A inceput sa simta doua lucruri: Pe deoparte un fel de teama dar si entuziasm si surpriza. Era ceva nou � pe care nu il intelegea. Si era mare si deosebit de frumos. La un moment dat acea pasare mare a mai facut cateva cercuri deasupra lui si a aterizat chiar langa cusca lui. Cand acea vietate s-a uitat mai bine a realizat ca era un vultur mare, fantastic si majestuos. Iar vulturul intreaba vietatea noastra: - De cand esti in aceasta cusca? - Din totdeauna, raspunde fiinta noastra. - Ai fost vreodata afara? � mai intreaba vulturul - Nuuu. - Ti-ar place sa iesi afara? - Nu sunt sigur, raspunde vietatea noastra. Poate. Si vulturul incepa sa sparga gratiile acelei custi. Vietatea noastra incepe sa se retraga din ce in ce mai mult in cusca, tematoare. - Ppppoate nu astazi, poooate nu acuma, zice vietatea noastra. Pooate cand se va schimba vremea, pooate cand mai cresc copacii. - De ce iti este frica sa iesi afara? intreaba vulturul. Nu ai vrea sa iesi afara si vezi ce este in partea cealalta a muntelui? � nu ai vrea sa vezi cum esta apa, raul? � N-ai vrea sa mirosi florile? � sa poti atinge si simti diferite lucruri? � - Daaa � dar nu astazi, si nu sunt nici sigur � - De ce anume ti-e teama sa iesi afara? � intreaba vulturul - N-am fost niciodata inafara custii mele. Nici macar nu stiu cum sa pasesc pe acel nou teritoriu. - Dar daca ti-as construi un pod � daca ti-as pava si o poteca pe care sa o poti urma si sa poti calca cu incredere si sa te simti in siguranta? Si vietatea noastra tematoare, incet si cu grija a facut un pas. Nu s-a intamplat nimic. Si a mai facut un pas. Tot nu s-a intamplat nimic. Si a mai facut un pas � si inca unul, si inca unul, si inca unul. A inceput sa se simta chiar bine. Era chiar placut sa bei apa din rau. Florile miroseau placut. Diferitele lucruri erau interesante la atingere. Privelistea din partea cealalta a muntelui era ceva minunat. Mergea in diferite locuri si descoperea lucruri noi si interesante. Invata lucruri noi. Si intr-o zi pe cand se plimba printr-un oras mare, pe langa o cladire uriasa din sticla, s-a uitat la ce oglindea acel perete de sticla. Si ce a vazut? � A vazut un vultur majestuos urias care de fapt era el. Si mirat a inceput sa isi deschida aripile � sa si le intinda si in final si-a luat zborul. Si a tot zburat dintr-un loc in altul, experimentand noile abilitati. Intr-o zi pe cand zbura peste un tinut a vazut o cusca de aur � cu o vietate inchisa in ea. A inceput sa se roteasca deasupra ei, pana cand a aterizat langa acea cusca � Ce credeti ca a facut? � Ce ati face voi?
supermiki Postat pe 2 Decembrie 2009 21:24
- Mai este cineva interesat de povestioare> ...
supermiki Postat pe 10 Decembrie 2009 00:45
Daaaaaaaaaaaa, numai ca eu nu stiu nici una noua !!
diana1981 Postat pe 10 Decembrie 2009 21:17
daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
mari58 Postat pe 11 Decembrie 2009 00:30
daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
mari58 Postat pe 11 Decembrie 2009 00:30
daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
mari58 Postat pe 11 Decembrie 2009 00:31
daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
mari58 Postat pe 11 Decembrie 2009 00:31
SA NU CUMVA SA AVETI CURAJUL SA VA OPRITI DIN SCRIS ! SUNTETI CEA MAI GROZAVA CARTE DE CITIT ! Am citit si recitit, MAI VREAU ! Uit de sete si de foame citindu-va. Pentru o vreme mi-a fost teama ca v-a oprit cineva, sau ca v-ati saturat sa scrieti....
maria_zada Postat pe 12 Decembrie 2009 01:32
M-a impresionat enorm acest topic si cum au spus si ceilalti cititori, e pe departe cel mai inspirat topic. De cateva zile citesc incontinuu povestioarele si nu am terminat inca, la unele am plans si am realizat ca doar cu un zambet poti schimba lumea si multe altele care m-au facut sa devin un om mai bun. Felicitari supermiki! si te rog sa nu te opresti aici, nici tu nici ceilalti Am sa postez si eu o povestioara si imi cer scuze daca a mai fost o data. MONOLOGUL LUI DUMNEZEU M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua, trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce va urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea ocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-mi spui "Buna dimineata", dar erai prea ocupat. Pentru a vedea ca iti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele.Pacat ca nu ai observat atunci prezenta Mea.Te-am privit plecand grabit catre serviciu si iar am asteptat.Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp sa-mi spui nici atunci doua vorbe.. Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si stresul si ti-am trimis o ploaie marunta ca sa-ti alunge stresul acumulat.Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine, in schimb, suparat,M-ai injurat. Doream atat de mult sa-mi vorbesti.Oricum ziua era inca, lunga. Ai pornit televizorul si in timpul ce urmareai programul favorit, Eu am asteptat. Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine. Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna, am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca nu ai observat...Dar nu conteaza!Poate nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata. Vreau sa ti-o arat pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.Te iubesc atat de mult, incat te voi rabda. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi Imi vei acorda putin timp din timpul tau...
mireille_0618 Postat pe 18 Ianuarie 2010 22:27
- Minunata povestioara ... plina de talc. Si sunt fericit ca ti-a placut topicul de povestioare. Atat de mult ma bucur cand vad ca mai sunt si oameni interesati SI DE acest gen de postari.
supermiki Postat pe 18 Ianuarie 2010 23:47
Miki deschide tolba si continua bucurane clipele atit cit iti permite timpul si daca ti sa terminat tusul,iti trimite mary ok?
mari58 Postat pe 19 Ianuarie 2010 23:09
am scris o povestioara dar nu a aparut... mai incerc ...
carela Postat pe 6 Februarie 2010 18:38
Secretul pentru a fi fericit Acum multi ani, a trait in India un intelept care se spune ca pazea intr-un cufar incantator un mare secret care l-a facut sa fie invingator in toate aspectele vietii sale si care , pentru aceasta ,se considera cel mai fericit om din lume. Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat sa-l jefuiasca pentru a-i lua cufarul ,dar totul a fost in zadar. Si cu cat incercau mai mult cu atat erau mai nefericiti, pentru ca invidia nu le dadea pace. Asa au trecut anii si inteleptul era in fiecare zi mai fericit. Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus: Domnule, la fel ca si tine , vreau si eu sa fiu foarte fericit . De ce nu ma inveti si pe mine ce trebuie sa fac pentru a reusi? Inteleptul,vazand simplitatea si puritatea copilului, i-a zis: Pe tine te voi invata secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine si fii foarte atent. In realitate sunt doua cufere in care pastrez secretul pentru a fi fericit si acestea sunt Mintea mea si Inima mea. Si marele secret nu e altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-I faci de-a lungul vietii: Primul pas: Este sa sti ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata si, pentru aceasta , trebuie sa-L iubesti si sa-I fii recunoscator pentru toate lucrurile pe care le ai si pentru toate lucrurile care ti se intampla. Al doilea pas: Este sa te iubesti pe tine insuti si in fiecare zi cand te trezesti si inainte sa adormi, trebuie sa spui: Sunt important, Am valoare, Sunt in stare, Sunt inteligent, Sunt iubitor, Astept mult de la mine, Nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge. Acest pas se cheama autostima ridicata. Al treilea pas: Este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti iubitor, exprima-ti iubirea; daca gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti invinge, atunci propune-ti scopuri in viata si lupta pentru ele pana cand le vei obtine. Acest pas se cheama motivare . Al patrulea pas: Este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei dobandi pe a ta. Al cincilea pas: Este sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimaniu;acest sentiment nu te va lasa sa fi fericit;trebuie sa-l lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu �iarta si uita! Al saselea pas: Este sa nu iei lucrurile care nu-ti apartin, aminteste-ti ca ,potrivit legilor nescrise ale naturii, maine vei pierde ceva de mai mare valoare. Al saptelea pas: Este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere; toate fiintele pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite. Ultimul pas: Trezeste-te intotdeauna cu un suras pe buze si observa imprejurul tau cautand sa descoperi in fiecare lucru partea lui buna si frumoasa ;ajuta-i pe cei care au nevoie ,fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb ;cand privesti pe cineva descopera-i calitatile sale.
carela Postat pe 6 Februarie 2010 19:58
mrsssssssss carela
mari58 Postat pe 7 Februarie 2010 20:11
Sper sa nu ne oprim din povestit...ar fi pacat Cand copiii vor invata� Cand copi vor invata ca fericirea nu consta in averea unei persoane, ci in caracterul ei, Cand vor invata ca a da si a ierta iti ofera o rasplata mult mai mare decat a lua si a te razbuna , Cand copii vor invata ca suferinta nu poate fi alinata prin autocompatimire, ci prin putere spirituala si tarie de caracter, Cand vor invata ca nu pot controla lumea , dar ca sunt stapanii sufletului lor , Cand vor invata ca relatiile dintre oameni vor deveni mai bune daca vor conferi valoare prieteniei, nu eului lor, compromisurilor, nu mandriei si artei de a asculta, nu de a da sfaturi, Cand vor invata ca nu trebuie sa-i urasca pe oamenii de care se tem, ci trebuie sa se teama de ura aceea , Cand vor invata ca puterea consta in ajutorul oferit semenilor lor, nu in dobandirea lor, Cand vor invata ca valoarea vietii nu consta in averile acumulate de-a lungul anilor ci-n clipele petrecute impreuna cu cei dragi ,cand le inspiri intelepciune sau speranta ,le stergi lacrimile sau le alini sufletele ranite, Cand vor invata ca frumusetea unui om nu trebuie vazuta cu ochii ,ci cu inima; si ca � in ciuda faptului ca timpul si greutatile le-au ravasit trupurile �oamenii pot fi in continuare frumosi, Cand vor invata sa nu-si judece semenii, caci toti sunt plasmuiti din calitati si defecte si ca superioritatea o detin cateodata calitatile, iar alta data defectele, in functie de ajutorul primit sau de suferinta indurata, Cand vor invata ca toti oamenii sunt inzestrati cu o personalitate unica ,iar scopul nostru in viata este sa daruim lumii tot ce poate fi mai bun din noi, Cand copiii vor invata aceste idealuri si vor pune in practica arta iubirii, ei nu vor mai fi copii - ci adevarate binecuvantari pentru cei care ii cunosc ,dar si exemple demne de urmat pentru lumea intreaga. (D.L.Weatherford)
carela Postat pe 8 Februarie 2010 19:14
- Super povestioarele voastre ... Miiiiii de multumiri!!! ... Uite cum ma faceti sa va mai dau si eu o povestioara. Misiune Vulturul isi impinse usurel odrasla spre marginea cuibului. In sufletul sau isi faceau loc sentimente contradictorii vazand rezistenta pe care o opunea puiul. "De ce emotia zborului este intotdeauna precedata de teama de cadere?", se intreba. Aceasta intrebare nu si-a gasit inca raspunsul. Comform traditiei speciei, cuibul fusese construit pe un stei, in creierul muntilor. Dedesubt, haul se casca ametitor, nimic de care sa te agati, nimic care sa poata sustine aripile fragile ale puiului. "E posibil ca acesta sa nu poata zbura si sa se prabuseasca in abis?", se intreba din nou, cu inima stransa de teama. In ciuda tuturor temerilor insa, vulturul stia ca venise timpul ca puiul sa isi ia zborul. Misiunea sa de parinte se apropia de final. Mai ramanea o singura sarcina - imboldul. Vulturul isi facu incet curaj. Acesta venea dintr-o intelepciune nativa. Pana cand odrasla nu isi va descoperi aripile, viata sa nu va avea sens. Pana la primul zbor, nici un pui de vultur nu stia ce privilegiu era sa te nasti vultur. Imboldul era cel mai de pret dar pe care vulturul il facea puilor lui. Era dovada suprema de dragoste parinteasca. Si de data asta, vulturul a impins puiul peste marginea cuibului ... si acesta si-a luat zborul spre propria viata. Morala ... cred ca o puteti trage si singuri! ...
supermiki Postat pe 10 Februarie 2010 20:25
Plina de intelepciune povestioara! De mult te asteptam sa ne mai incanti cu cate una. Eu, din pacate, nu mai stiu..
mireille_0618 Postat pe 11 Februarie 2010 21:18
da Miki mrssssssssss pt ca uite iti faci timp si imi bucuri sufletul,cred ca nu doar pe al meu,nu am copii asa ca nu am cui sa ii dau imbold te tuc de nu te vezi prietenul meu drag
mari58 Postat pe 11 Februarie 2010 21:20
- Ma bucur sa aud ca mai sunt persoane interesate de asemenea povestioare ... am sa deschid un topic pe care sa scriu ca titlu maaare "sex" ... sau unul in care sa scriu: certuri ; injuraturi si barfe ... atunci sa vezi trafic, atunci sa vedeti lume interesata.
supermiki Postat pe 12 Februarie 2010 01:51
andriush_a pt schimb de voturi
andreiush Postat pe 14 Februarie 2010 01:11
da pot sa fac...asta cred ca am facut-o prea mult, dar tot nu ma pot oprii din a face asta...chair daca am de suferit...
kudika_alexia051568 Postat pe 6 Martie 2010 19:24
as avea si eu o povestioara...Era demult intr-un orasel din "micul paris"un cuplu.Traiau impreuna si credeau ca totul este ca la inceput...dar intr-o dimineata inainte ca el sa mearga la servici au avut un mic conflict si el a plecat suparat.Dupa jumatate de drum s-a oprit si s-a gandit ca ar fi mai bine sa se intoarce inapoi sa isi ceara iertare.Zis si facut,s-a intors si o implora sa-l ierte dar ea nici nu a vrut sa auda,i-a spus ca o iubeste si nu poate fara ea si ca ii pare rau,dar ea s-a intors nici nu la privit.El a plecat la munca iar dupa cateva ore de munca a avut un grav accident si a murit ...si spre uimirea ei cand a mers sa-l vada a cautat in buzunarul de la bluza si a gasit un biletel impaturat frumos,l a deschis cu mare emotie ...si pe bilet scria FARA DRAGOSTEA TA AS MURI!!!!
kudika143651 Postat pe 13 Martie 2010 09:45
Am gasit o povestioara care mi-a placut foarte mult ... poate va va placea si voua: Ingerul de la metrou Traieste in asa fel, incat cei care te cunosc, dar nu-l cunosc pe Dumnezeu vor ajunge sa-L cunoasca, stiindu-te pe tine... In acea dimineata rece de februarie, oamenii stateau zgribuliti in statie asteptand MARTA, metroul din Atlanta. Cand a sosit, m-am apropiat de locurile libere, impreuna cu ceilalti calatori. Sunetele mecanice ne-au insotit de-a lungul calatoriei; huruitul motoarelor electrice si clinchetul puternic al clopotelor care sunau inainte de inchiderea usilor. Dupa ce toata lumea s-a asezat pe scaune, am privit in jur.... eu lucrez acasa si nu prea calatoresc cu mijloacele de transport in comun, in orele de varf. Dar in dimineata aceea, ma duceam in oras, la un seminar. Numarul si diversitatea oamenilor din metrou m-au uimit. Intr-o singura masina, erau afro-americani, europeni si asiatici... Dar nimeni nu vorbea cu nimeni. Oamneii de afaceri aveau servietele deschise, sortand hartii pline de tabele si coloane. Studentii imbracati lejer citeau. Un tanar avea castile pe urechi si se legana usor in ritmul muzicii pe care numai el o auzea. Si eu sunt un adept al cititului . De cate ori calatoresc am un roman la mine. Dar azi nu l-am deschis. Eram mult prea ocupat sa-i studiez pe cei din jurul meu, ceva mi se parea ciudat. Nu mi-am dat seama despre ce e vorba pana cand am coborat la metrou, la Five Points, statia in care se intersectau metrourile dinspre vest si est. In acest loc subteran, m-am alaturat miilor de oameni care asteptau metroul. Atunci mi-am dat seama ce era asa de ciudat: tacerea totala. O mie de oameni, inghesuiti, privind drept inainte si prefacandu-se ca nu e nimeni in jurul lor. Si eu un alb de 50 de ani care purta un costum albastru si ochelari, ma numaram printre ei. Singurul sunet ce se auzea in statia de metrou era cel al scarilor rulante. Si atunci....se auzi glasul unei femei: - Buna dimineata! Glasul ei rasuna in toata statia. O mie de capete se intoarsera, uitandu-se in jur, Era glasul unei femei ce cobora pe scara rulanta, in capatul opus al statiei. - Cum va mai simtiti in dimineata asta? Femeia parea sa cante, prelungind fiecare vocala. Oamneii incepura sa se intoarca spre ea. Femeia afro-americana, miniona ajunse in capatul scarilor si se indrepta hotarata pe peron. Prinse mana unui om de afaceri si il privi fix in ochi.: - Buna dimineata! Cum va mai simtiti in dimineata asta? Omul o privi pe femeia care il prinse de mana. Ii zambi si-i raspunse: - Bine, multumesc! Hainele ei erau cam peticite, dar zambetul ei luminos te facea sa uiti de statura si de infatisarea ei, in timp ce se plimba in multime, strangand maini si zambind. Apoi privi dincolo de sine spre peronul celalat unde ma aflam si eu. - Ce mai faceti oameni buni? - Bine, i-am raspuns eu. I-au raspuns si altii. Eram asa de surprinsi unul de altul, incat am izbucnit cu totii in ras. - Ei, bine, zise ea. Se opri si privi in jur. Toata lumea asculta. - Dumnezeu m-a trimis, aici ca sa va inveselesc in dimineata asta. E vorba de Dumnezeul evreilor, al crestinilor, al musulmanilor si al tuturor celorlalte religii pe care le-ati adus sau nu le-ati adus cu voi. Din locul unde stateam, am observat ca ochii ii straluceau. Ca printr-o minune statia prinse viata, si lumea incepu sa stea de vorba. In timp ce discutam putini dintre noi, au observat-o pe femeia miniona, urcand pe scara rulanta. Cand sosi trenul ce pornea spre nord, m-am urcat intr-un vagon plin de oameni . Nereusind sa ma indepartez prea mult de usa, m-am sprijinit de o bara plina de maini de toate culorile. O priveam fix pe femeia afro-americana de varsta mea, ce se afla langa mine. Purta un costum galben deschis. Am simtit ca inghesuiala o deranja. Neputand sa ma abtin, i-am spus: - Buna dimineata. - Poftim? Femeia paru surprinsa. - Buna dimineata. Ce mai faceti? Cativa oameni ne priveau. Femeia imi zambi. - Bine, zise ea. Nimeni nu mi-a mai pus intrebarea asta azi-dimineata. Nimeni nu-ti mai da buna-ziua in ziua de azi. Eu i-am zambit, si am inceput sa-i povestesc intamplarea despre oaspetele neasteptat de la Five Points. I-am spus ca ma intrebam daca e posibil ca femeia aceea sa fie un inger. - Nu asta fac ingerii? Sunt mesageri. Femeia aceea ne dovedise cat de placut e sa fim buni unii cu altii, in loc sa ne purtam ca niste straini. Alti calatori se alaturara si zambetele se asternura pe chipurile tuturor. Femeia din fata mea, care acum suradea, imi spuse: - Daca n-ar fi asa de aglomerat, te-as imbratisa. Mi-ai luminat dimineata. Cand metroul a ajuns in statie, eu m-am deplasat spre usa. - O zi buna! i-am urat eu tovarasei mele de drum. - Asa va fi!....Multumesc! Privind inapoi spre vagon, am vazut o multime de zambete. Oamenii stateau de vorba. Cineva mi-a atins umarul, luandu-si la revedere. Ma simteam vesel si plin de viata. De atunci, m-am intrebat adesea cine era femeia aceea. Nu avea aripi... " Fii binevoitor cu toata lumea"! Cu alte cuvinte veselia e molipsitoare. Da-o mai departe... Richard Stanford
supermiki Postat pe 15 Martie 2010 20:30
mrss Miki
mari58 Postat pe 17 Martie 2010 00:06
- Ma bucur ca ti-a placut ... insa ma intristeaza ca suntem asa putini care mai citim si asa ceva.
supermiki Postat pe 17 Martie 2010 10:36
frumos! toata stima!
amircristian Postat pe 17 Martie 2010 15:51
buna. intimplator am dat peste topicul tau. am inceput sa citesc de cind l-ai facut din 2008 .am ramas placut impresionata, fiecare poveste este o lectie pt. viata . FELICITARI . tine-o tot asa, mai scrie-ne . nu oricine are acest talent . pe tine dar si pe ceilalti care au mai scris la acest topic DUMNEZEU va inzestrat cu acest dar, de a scrie povesti atit de frumoase. imi place ca scri si morala la fiecare poveste . multa sanatate si multa iubire . astept noile povesti intre-timp citesc din urma . cea cu magarul mi-a placut foarte mult . o zi frumoasa
victoria62 Postat pe 17 Martie 2010 16:57

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Am o intrebare.	1	De la: Larisa25101996 26 Aprilie 2010 18:12
activitate fizica	4	De la: m_geani 3 Noiembrie 2009 18:06
Cum sa ma imbrac la birou la 22 de ani fara sa ma "imbatranesc" dar sa fiu si in trend?	39	De la: andreioana 25 Iunie 2009 14:21

buna tututor fetelor salut baietilor	32	De la: cristiana_cris 7 Octombrie 2009 15:44
se pot folosi pilulele contraceptive orale pe cale vaginala?	90	De la: ffbianca85 28 Octombrie 2009 17:25