Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
|
Efectul de bumerang al vietii Cineva a spus candva: "Ce pleaca se si intoarce." Numele lui era Fleming si era un sarman fermier scotian. Intr-o zi, pe cand muncea, a auzit un strigat de ajutor venind dintr-o mlastina invecinata. Si-a lasat uneltele si a alergat la mlastina. Acolo, plin de namol, se afla un baietel ingrozit care se lupta sa scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma sa fie o moarte inceata si ingrozitoare. A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a coborat din ea si s-a prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il salvase. "Vreau sa te platesc", a spus nobilul. "Ai salvat viata fiului meu". "Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am facut," i-a raspuns fermierul refuzand oferta. In acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei. "Acesta este fiul tau ?" l-a intrebat nobilul. "Da", a raspuns mandru fermierul. "Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va primi si fiul meu. Daca si el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti." Si asta a facut. Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicina St. Mary's Hospital Medical School din Londra si a ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei. Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlastina s-a imbolnavit de pneumonie. Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina. Numele nobilului? Lord Randolph Churchill. Numele fiului sau? Sir Winston Churchill. Morala: Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cum nu ai suferit niciodata. Danseaza ca si cum nu te-ar vedea nimeni. Canta ca si cum nu te-ar asculta nimeni. Traieste ca si cum Raiul ar fi pe Pamant. Si mai ales, sa nu uiti sa te bucuri de viata!!! |
||
|
_dulcik_ Postat pe 28 Martie 2009 10:36 |
||
|---|---|---|
|
Trist dar adevarat, o poveste de iubire A fost odatã un bãiat care s-a nãscut bolnav de o boalã care nu avea leac. Avea 17 ani ºi putea sã moarã în orice clipã. Mereu a trãit în casã, în grija mamei sale. Într-o zi s-a sãturat de asta ºi s-a decis sã iasã doar o singurã datã. Aºa cã i-a cerut voie mamei sale ºi a plecat. Mergând pe uliþe a vãzut multe magazine. Trecând pe lângã un magazin de muzicã ºi uitându-se în vitrinã, observã prezenþa unei fete drãguþe de vârsta sa. A fost dragoste la prima vedere. A deschis uºa ºi a intrat uitându-se doar la dânsa. Apropiindu-se puþin câte puþin, a ajuns la tejgheaua unde stãtea dânsa. Ea l-a privit ºi i-a zis zâmbind: “Pot sã te ajut cu ceva?" În acest timp el se gândi cã e cel mai minunat zâmbet pe care l-a vãzut vreodatã în toatã viaþa. Simþi dorinþa de a o sãruta chiar în acea clipã. Dar zise bâlbâindu-se: “Da, ãããããããã, mmmmmm...mi-ar plãcea sã cumpãr un CD". Fãrã sã se gândeascã, luã primul pe care-l vãzu ºi i-a dat banii. “Vrei sã ti-l învelesc?" – întrebã fata zâmbind din nou. El i-a zis cã vrea, întorcând capul, iar ea s-a dus în depozit pentru ca sã-i aducã pachetul învelit ºi sã i-l dea. El l-a luat ºi a ieºit din magazin. S-a dus acasã, iar din acea zi a vizitat magazinul în fiecare zi ca sã cumpere un CD. Fata i le împacheta mereu ca apoi sã le ducã acasã ºi sã le punã în dulap. El era prea timid ca sã o invite sã iasã împreunã ºi chiar dacã încerca, nu putea. Mama sa a aflat acest lucru ºi a încercat sã-l încurajeze ca sã prindã curaj, aºa cã a doua zi el s-a îndreptat spre magazin cu curaj. Ca ºi în celelalte zile, a cumpãrat din nou un CD ºi ca de obicei, ea s-a dus în spate ca sã i-l împãtureascã. El a luat CD-ul, iar în timp ce ea nu se uita, i-a lãsat repede numãrul sãu de telefon pe tejghea ºi a ieºit în fugã din magazin. Þrrrrrr !!! Mama sa rãspunse:”Alo?" Era fata. A întrebat de fiul sãu, iar mama începu sã plângã în timp ce-i spunea: “Nu ºtii? A murit ieri". Avu loc o tãcere profundã, cu excepþia plânsetului mamei sale. Mai târziu; mama intrã în camera fiului sãu pentru a-ºi aminti de el. Ea s-a decis sã înceapã sã-i admire hainele, aºa cã a deschis dulapul. Mare-i fu surpriza sã vadã multitudinea de CD-uri învelite. Nici unul nu era deschis. Vãzând atâtea, deveni curioasã ºi nu putu sã se abþinã. Luã unul ºi se aºezã pe pat ca sã-l vadã. Pe când fãcea acest lucru, o bucãþicã de hârtie a ieºit din cutia din plastic. Mama a luat-o ca s-o citeascã ºi zicea: “Bunã! Eºti superchipeº. Vrei sã ieºi cu mine?" Emoþionatã, mama a desfãcut bucatã de hârtie dupã bucatã din diferite CD-uri ºi acestea spuneau acelaºi lucru. Morala: Aºa e viaþa, nu aºtepta prea mult ca sã-i spui persoanei speciale ceea ce simþi. Spune-i azi. Mâine poate fi prea târziu. |
||
|
_dulcik_ Postat pe 28 Martie 2009 10:37 |
||
|
Tu când i-ai amintit ultima datã prietenului tãu cât de important este el pentru tine? Un ºoricel privi din crãpãtura sa din perete ºi îi vãzu pe þãran ºi pe nevasta acestuia deschizând un pachet. - “Ce mâncare sã fi adus oare?” se întrebã ºoricelul Cu groazã îºi dãdu repede seama cã era o capcanã. ªoricelul se strecurã cu mare grijã în curtea animalelor ºi dãdu alarma: - “E o capcanã în casã, e o capcanã în casã!” Gãina cotcodãci ºi se înfoie, ridicã apoi capul ºi îi spuse: - “Domnule ªoarece, vad bine cã acest lucru te afecteazã, dar pentru mine el nu are nici o relevanþã. Nu pot permite ca acest lucru sã mã afecteze.” ªoricelul se întoarse atunci înspre porc ºi îi spuse: - “E o capcanã în casã, e o capcanã în casã!” Porcului îi fu milã de el, dar rãspunse: - “Îmi pare foarte, foarte rãu, domnule ªoarece, dar tot ce pot sã fac este sã mã rog. Te asigur cã te vei gãsi în rugãciunile mele.” ªoricelul merse atunci la vacã ºi îi spuse: - “E o capcanã în casã, e o capcanã în casã!” Vaca îi spuse: - “Vai! Domnule ªoarece, îmi pare foarte rãu pentru tine, dar chiar nu este o urgenþã pentru mine.” ªi aºa se întoarse ºoricelul în casã, cu capul plecat ºi cât se poate de amãrât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusã de þãran. În chiar noaptea aceea în casã se auzi un zgomot, ca acela produs de o capcana în care s-a prins un ºoricel. Nevasta þãranului se repezi sã vadã ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îºi dãdu seama cã în capcanã îºi prinsese coada un ºarpe veninos. ªarpele o muºcã pe nevasta þãranului. Þãranul o duse cât putu de repede la spital ºi când o aduse acasã, ea mai avea încã febrã. Oricine ºtie cã cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspãtã de pui, aºa cã þãranul luã un cuþit ºi se duse în curtea pãsãrilor ca sã facã rost de principalul ingredient pentru supã. Dar nevasta lui nu se însãnãtoºi, aºa cã prietenele ºi vecinele ei venirã sã o îngrijeascã ºi stãteau cu ea mai toatã ziua. Pentru a le da de mâncare, þãranul fu nevoit sã taie porcul. Nevasta þãranului nu se mai însãnãtoºi ºi muri la scurt timp. La înmormântare veni multã lume, iar þãranul trebui sã taie ºi vaca pentru a-i hrãni pe toþi. ªoricelul se uita din crãpãtura lui din perete, cuprins de tristeþe. Morala: Data viitoare când auzi cã cineva se confruntã cu o problemã ºi tu ai impresia cã acest lucru nu te priveºte, adu-þi aminte: Când unul dintre noi este ameninþat, cu toþii suntem expuºi unui risc. Suntem cu toþii implicaþi în aceastã cãlãtorie numitã viaþã. Trebuie sã avem grijã unii de alþii ºi sã facem un efort în plus pentru a ne încuraja unii pe alþii. Fiecare dintre noi este un fir vital în tapiþeria altei personae. Vieþile noastre se intreþes ºi acest lucru nu este intamplãtor. Unul dintre cele mai bune lucruri din lumea asta de care te poþi þine strâns este un prieten. |
||
|
|
||
|
_dulcik_ Postat pe 28 Martie 2009 10:38 |
||
|
Calatoria prin viata a unui OM INVATAT! Un barbat in varsta de 92 de ani, barbierit proaspat, pieptanat la fel, s-a imbracat si la ora 8 dimineata s-a pornit inspre azil. Sotia lui in varsta de 70 de ani, nu de mult s-a stins din viata si din acest motiv barbatul simte ca e nevoit sa-si paraseasca casa. Sta in foaierul azilului asteptand si zambeste inspre noi atunci cand ii spunem ca i-am pregatit camera. In timp ce mergem spre lift, ii povestesc pe scurt cum anume e camera lui, ce culoare are perdeaua si cuvertura de pe pat, ce are in camera. -”Foarte mult imi place”- spune el si e incantat ca un copil de 8 ani, care acum urmeaza sa primeasca prima lui camera separata de la parinti. -“Stimate Domn, inca nici nu ati vazut camera. Asteptati un pic inainte sa va pronuntati„-am raspuns eu. -“Nu are nimic daca nu am vazut inca„ spune el. “Fericirea nu este dependenta de ceva anume. Eu aleg fericirea in mod independent. Faptul ca, imi place sau nu camera, nu depinde de mobilier sau decoratii, ci depinde de cum vreau sa o vad eu. Eu am decis deja in mintea mea. Camera imi place. Deciziile le iau in fiecare dimineata imediat ce ma trezesc. Pot sa iau decizia ca imi petrec ziua in pat si incerc sa enumar cate extremitati sau componente ale corpului meu nu functioneaza cum ar trebui sau ma dor. Sau pot sa spun multumesc cerului pentru tot si pentru ca ma pot misca. Fiecare zi este un cadou, daca pot sa-mi deschid ochii. Ma concentrez pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-am adunat de-alungul vietii mele. Batranetea, este ca si un cont in banca. Iei de acolo exact ce ai adunat. Vezi, sfatul meu este sa aduni multa multa fericire si amintiri frumoase in contul tau de amintiri. Si iti multumesc ca ti-ai adus aportul la contul meu, unde eu tot strang si mai strang”-spuse omul invatat. Morala: Fericirea depinde de noi, de alegerile pe care le facem cu sufletul nostru si mai ales de ceea ce lasam cu adevarat sa ne influenteze viata! Va doresc o zi excelenta in continuare! |
||
|
_dulcik_ Postat pe 28 Martie 2009 10:38 |
||
|
Tu cat te lasi influentat de ceea ce auzi in jurul tau? Cateva broscute de pe malul unui lac si-au propus sa organizeze un mare concurs, pentru a vedea care dintre ele poate sa ajunga in varful unui turn care se inalta semet la marginea dinspre apus a imparatiei lor. Si ca la orice concurs, s-a adunat curioasa o multime impresionanta de spectatori pentru a urmari cursa si pentru a le incuraja pe broscute. Se auzea cum susotesc intre ei despre cat de inalt este turnul si cat de periculoasa este aceasta intrecere. Despre cat de obositoare va fi incercarea si despre indoiala lor ca vreuna dintre broscute va reusi sa ajunga pana sus. Cum s-a dat startul, broscutele au inceput sa se catere vioaie, insa de jos auzeau vocile spectatorilor, unii prieteni, altii necunoscuti, cum strigau pline de teama: "N-are rost, turnul este prea inalt! Opriti-va, sunteti in pericol, o sa cadeti!" Tot mai multe broscute au inceput sa se resemneze si una cate una au abandonat cursa. Numai una singura a continuat sa se catere cu incapatanare mai departe. Nu voia cu nici un chip sa renunte! Ea a fost singura care a ajuns in varful turnului. Toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit sa faca un efort atat de mare, asa ca au mers sa o intrebe. Asa se afla ca broscuta invingatoare era SURDA!!! Morala: Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi pesimisti, deoarece ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet. Ai grija sa nu te lasi influentat de ceea ce auzi sau citesti. Si, mai ales, fii pur si simplu „SURD“ cand cineva iti spune ca nu-ti poti realiza visurile! |
||
|
_dulcik_ Postat pe 28 Martie 2009 10:39 |
||
|
Numarati-va binecuvantarile! O femeie bãtrânã din China avea douã vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãþ ºi le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celãlalt era perfect ºi tot timpul aducea întreaga cantitate de apa. La sfârºitul lungului drum ce ducea de la izvor panã acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas ºi jumãtate de apã. Bineînþeles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de ruºine cu imperfecþiunea sa ºi se simþea atât de rãu cã nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit! Dupã 2 ani de aºa zisã nereuºitã, dupã cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor: "Mã simt atât de ruºinat, pentru cã aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!" Bãtrâna a zâmbit, "Ai observat cã pe partea ta a drumului sunt flori, insã pe cealaltã nu? Asta pentru cã am ºtiut defectul tãu ºi am plantat seminþe de flori pe partea ta a potecii ºi in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost aºa, n-ar mai exista aceste frumuseþi care împrospãteazã casa." Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însã crãpãturile ºi defectele ne fac viaþa împreunã atât de interesantã ºi ne rãsplãtesc atât de mult! Trebuie sã luãm fiecare persoanã aºa cum este ºi sã cãutãm ce este bun in ea. Morala: Crãpãtura vasului nu înseamnã sfârºitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit! Numãraþi-vã binecuvântãrile...!! |
||
|
_dulcik_ Postat pe 28 Martie 2009 10:39 |
||
|
Depinde ce este important pentru tine! Un bãºtinaº american ºi prietenul lui treceau, in centrul oraºului New York, pe lângã Times Square in Manhattan. Era in timpul prânzului si strãzile erau pline de oameni. Maºinile claxonau, frânele taxiurilor scârþâiau pe la colturi, sirenele zornãiau, sunetele oraºului erau asurzitoare. Deodatã, bãºtinaºul spune: "Aud un greiere!" Prietenul sau spune: "Ce? Eºti nebun? Cum poþi sa auzi un greiere in gãlãgia asta!" "Nu, sunt sigur!" a spus el, "Am auzit un greiere!". "E o nebunie," i-a rãspuns prietenul. Insa el asculta cu atenþie un moment si apoi se îndreptã, traversând strada, spre un ghiveci de ciment, in care creºteau niºte plante. S-a uitat in ele, pe sub crengile lor si a descoperit un mic greiere. Amicul sau a fost pur si simplu uimit. "E incredibil! Cred ca ai urechi supraomeneºti!" "Nu", a spus bãºtinaºul. "Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculþi ." "Dar nu se poate!" a spus prietenul. "N-as putea auzi un greier, in aºa o gãlãgie." "Da, într-adevãr," a venit replica. "Depinde ce este cu adevãrat important pentru tine. Hai sã-þi arãt!" A bãgat mana in buzunar si a scos câteva monede, pe care, in mod discret, le-a scãpat pe trotuar. Atunci, in ciuda zgomotului ºoselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distantã, fiecare cap întorcându-se sã vadã dacã banii cãzuþi nu erau ai lor. "Ai înþeles ce vreau sã spun?" a întrebat bãºtinaºul american. "Totul depinde de ce este important pentru tine." Morala: Ce e important pentru cineva nu inseamna ca e la fel de important si pentru tine. Depinde doar de tine stabilirea prioritatilor in viata ta! |
||
|
_dulcik_ Postat pe 28 Martie 2009 10:40 |
||
|
Ce inseamna fericirea? Era odata o femeie. Nimic neobisnuit in asta. Numai ca ea, de cand a putut munci, a strans si a tot strans bani. Muncea greu, nimic de zis. Dar din fiecare salariu pe care il lua, o mare parte o folosea pentru a-si plati darile la stat si o alta mare parte o economisea “pentru vremuri grele”. Din cat mai ramanea isi cumpara mancare. Niciodata insa nu si-a facut timp pentru ea. Desi, cand se intorcea de la munca acasa, produsele din vitrinele magazinelor o tentau, nu cheltuia banii. Tot timpul se gandea ca “mai tarziu, cand o sa scoata mai mult de la banca”. Se temea sa nu ramana falita. Aceasta femeie nu avea rude in afara unei nepoate, fiica unei surori. Ei nu ii pasa de ceilalti, nici macar de acea fata, care mai avea nevoie de ajutorul ei din cand in cand. Asa si-a petrecut ea viata, pana a ajuns batrana. Era singura si, cu toate acestea, nu cerea ajutorul nimanui. Prefera sa se duca ea insasi la piata. Pana intr-o zi, cand i s-a facut rau pe drum si a cazut. Avea cancer in ultima faza. Doctorii nu mai puteau interveni cu nimic si i-au recomandat sa stea acasa. Femeia era de acum nevoita sa stea in pat. Nici nu mai auzea foarte bine si de aceea dadea sonorul televizorului foarte tare. Se facusera destule reclamatii pe seama ei, dar trecusera neobservate. Si singura persoana care avea grija acum de ea era chiar nepoata pe care nu o ajutase in trecut. In ciuda acestor fapte, ea venea in fiecare zi si ii dadea de mancare, gatea cate ceva, o schimba etc. Intr-o zi, stand langa ea pe pat si apreciind starea in care era, fata ii spuse: -Vezi, matusa, ce inseamna sa fii avar? Tot timpul ai strans, ai strans, ai depus la banca sperand ca se vor inmulti banii si ca ii vei putea folosi intr-o buna zi. Acum e prea tarziu…Toti banii pe care ii ai nu te pot scapa de boala. Nu ai avut pe nimeni langa tine. Bine, in clipa asta sunt eu aici si am grija de tine, matusa scumpa, dar daca eu nu eram? Asta inseamna fericirea, cititorilor. Inseamna sa te bucuri de tot ceea ce ai, pentru ca in fiecare lucru exista o parte buna. Trebuie doar sa o gasesti. Iar daca stii sa profiti de fiecare clipa si sa iti traiesti viata, vei fi cel mai fericit om de pe pamant. |
||
|
_dulcik_ Postat pe 28 Martie 2009 10:43 |
||
Impresionant, povestioarele voastre chiar m-au facut sa ma gandesc la viata pe care o am acum, chiar m-am schimbat putin si o sa ma gandesc mai mult la lucrurile care conteaza cu adevarat in viata in detrimentul celor mai putin bune si importante. Multumesc supermiki pt topicul asta, a fost o idee excelenta, cu siguranta cine a citit macar o parte din topicul asta va deveni un pic mai bun si va fi mai aproape de oameni la care tine.  
|
||
|
loredana20 Postat pe 7 Aprilie 2009 15:47 |
||
   
|
||
|
yumy Postat pe 7 Aprilie 2009 20:34 |
||
De la: loredana20, la data 2009-04-07 15:47:06Impresionant, povestioarele voastre chiar m-au facut sa ma gandesc la viata pe care o am acum, chiar m-am schimbat putin si o sa ma gandesc mai mult la lucrurile care conteaza cu adevarat in viata in detrimentul celor mai putin bune si importante. Multumesc supermiki pt topicul asta, a fost o idee excelenta, cu siguranta cine a citit macar o parte din topicul asta va deveni un pic mai bun si va fi mai aproape de oameni la care tine. - Iti multumesc loredana20 ... acesta a fost si motivul pentru care l-am deschis ... iar daca macar unei singure persoane i-a fost de ajutor intr-un fel ... inseamna ca n-a fost degeaba. |
||
|
supermiki Postat pe 7 Aprilie 2009 20:39 |
||
|
Povestea lupilor O bãtrânã îi spune nepotului sãu despre o luptã care se dã în ea. Este o bãtãlie între 2 lupi. Unul este rãu: se înfurie, invidiazã, regretã, lãcomeºte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îºi plânge de milã, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie… Celãlalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezãtor, optimist, plin de compasiune ºi credinþã, recunoscãtor… Nepotul se gândi pentru o clipã apoi întrebã: “ªi cine va câºtiga aceastã bãtãlie?” Bãtrâna i-a rãspuns : “Cel pe care îl hrãnesc”. |
||
|
_dulcik_ Postat pe 7 Aprilie 2009 21:31 |
||
|
Pentru cã sunt aici Un þãran bãtrân îºi lucra pãmântul, pe o cãldurã dogoritoare. Un tânãr trecu pe lângã el ºi îl întrebã: - Câþi ani ai? - 77, i-a rãspuns bãtrânul. - mulþi înainte. E o vârstã venerabilã. Dar de ce mai lucrezi încã pãmântul? îl întrebã mirat tânãrul. - pãi, pentru cã sunt aici! - si cum de lucrezi pe o cãldurã ca aceasta? - pentru cã soarele e acolo! Într-adevãr, cât suntem pe pãmânt trebuie sã facem ce avem de fãcut, ºi cele “de musai” cum zicem noi ardelenii, ºi cele de plãcere. ªi dacã tot suntem aici, de ce sa nu punem suflet în ceea ce facem ºi sã renunþãm sã ne vãitãm atunci când lucrurile nu sunt aºa cum am dori noi sã fie. |
||
|
_dulcik_ Postat pe 7 Aprilie 2009 21:32 |
||
|
In siguranta mea de a sti am gasit, din nou, ca nu stiu. Intortocheate sunt caile Domnului. Ma credeam deja puternica, aveam impresia ca am ajuns pe una din culmile libertatii, iar cand am deschis ochii m-am prabusit in adancul vaii intunecate careia-i dadusem de uitare. Aici am gasit lucruri pierdute, inselate, refulate si multe ispite. Nu pot sa plec mai departe, voi ramane aici o perioada pentru a trimfa odata, pentru a-mi putea deschide calea fara sa-mi mai fie frica sa privesc in jos. Cineva tot imi spunea ca in viata nu exista scurtaturi, fiecare drum are itinerariul sau, iar daca incerc sa o iau pe scurtatura imi va parea rau de tot ce puteam sa vad si n-am vazut si chiar daca ajung la tinta ajung sa-mi dau seama ca altii, care n-au fost atat de "inventivi" ca mine isi mentin mai bine echilibrul si prind chiar radacini. Imi pun sufletul, credinta si suferinta in aceste randuri, fara o speranta anume, fara o cerinta anume. Vreau doar sa-mi revin, sa fac, sa lupt, sa cred si sa iubesc. Nu sa iubesc pe cineva anume ci tot, sa ma bucur de viata, de oameni... asa cum sunt ei. Sunt singura. Sunt singura in suflet. Nu stiu daca idraznesc sa public asta... vreau, dar mi-e mai frica de pareri, de oameni decat de moarte. Ce absurd! (nu pot sa cred) Desi am, deseori, o minte Libera, absolut, pot sa cred, sa fac si sa cred ce vreau, sa devin, sa ma transform: acum sunt atat de limitata... Caut ceva si nu stiu ce (?!) Cred ca drumul meu e cel spiritual, cred ca asta caut, probabil ma voi dedica cu toata fiinta mea "stiintei" spiritului. Aceasta e o lupta apriga ce se da in mine, nu pot sa continui mergand in destin, trebuie sa ma descopar, in adevaratul sens, sa raman in esenta adevarata si sa fac ceea ce va fi bine sa fac. Am puterea de a ma sacrifica cu toata fiinta si cred ca aceasta placere (sadica din punctul altora de vedere) ma va satisface intru totul. Pfuu, e "grele" toate astea, asa ca `om trai si `om vedea. Luminata sa ne fie mintea. |
||
|
_dulcik_ Postat pe 7 Aprilie 2009 21:33 |
||
|
Ultimul biscuite Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti. S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti. Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita. Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?” Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare. A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine. A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios. MORALA: Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru! Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!Cui dai? Cui are nevoie…Cat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit! |
||
|
_dulcik_ Postat pe 7 Aprilie 2009 21:35 |
||
|
POVESTE DIN RAI Un om si cainele sau au murit in acelasi timp. Ajungand in cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe langa un gard de marmura fina, pana au dat de o poarta superba, construita din perle, ce straluceau sub razele soareluri. Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei. - Scuzati-ma, unde ne aflam? - In Rai, a raspuns portarul. - Putem primi un pahar cu apa? - Desigur, a raspuns portarul, intra si vei primi. - Singur? Prietenul meu nu poate intra? - Regret, nu permitem intrarea animalelor... Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si-au plecat mai departe. Tot mergand au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard imprejur. Un portar statea rezemat de poarta si citea dintr-o carte. - Putem primii putina apa? - Desigur, cu placere, intrati, a raspuns portarul. Cei doi au trecut portarul.Cei doi au trecut poarta si au baut apa rece din fantana apropiata, cat au poftit. - Multumim, dar unde ne aflam? - In Rai, le-a raspuns portarul. - Am mai intalnit un portar, si el mi-a spus ca la poarta lui e intrarea in Rai... - Ah, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul! - Si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru? - Nu, i-a raspuns portarul. Noi suntem bucurosi sa ei ii pastreaza pe toti aceia care sunt de acord sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara! |
||
|
_dulcik_ Postat pe 7 Aprilie 2009 21:35 |
||
|
Un bãstinas american si prietenul lui treceau, in centrul orasului New York, pe lângã Times Square in Manhattan. Era in timpul prânzului si strãzile erau pline de oameni. Masinile claxonau, frânele taxiurilor scârtâiau pe la colturi, sirenele zornãiau, sunetele orasului erau asurzitoare. Deodatã, bãstinasul spune, "Aud un greiere!" Prietenul sau spune: "Ce? Esti nebun? Cum poti sa auzi un greiere in gãlãgia asta!" "Nu, sunt sigur!" a spus el, "Am auzit un greiere!". "E o nebunie," i-a rãspuns prietenul. Insa el asculta cu atentie un moment, si apoi se îndreptã, traversând strada, spre un ghiveci de ciment, in care cresteau niste plante. S-a uitat in ele si pe sub crengile lor, a descoperit un mic greiere. Amicul sau a fost pur si simplu uimit. "E incredibil! Cred ca ai urechi supraomenesti!" "Nu", a spus bãstinasul. "Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculti." "Dar nu se poate!" a spus prietenul. "N-as putea auzi un greier, in asa o gãlãgie." "Da, într-adevãr," a venit replica. " Depinde ce este cu adevãrat important pentru tine . Hai sã-ti arãt!" A bãgat mana in buzunar si a scos câteva monede, pe care, in mod discret, le-a scãpat pe trotuar. Atunci, in ciuda zgomotului soselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distantã, fiecare cap întorcându-se sã vadã dacã banii cãzuti nu erau ai lor. "Ai înteles ce vreau sã spun?" a întrebat bãstinasul american. "Totul depinde de ce este important pentru tine." |
||
|
_dulcik_ Postat pe 7 Aprilie 2009 21:36 |
||
|
Batrana si vasul O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa. La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit! Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor: "Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!" Bãtrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insã pe cealaltã nu?" Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspãteazã casa." Morala Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crãpãturile si defectele ne fac viata împreunã atât de interesantã si ne rãsplãtesc atât de mult! Trebuie sa luam fiecare persoanã asa cum este si sã cãutãm ce este bun in ea. Deci nu uitati sa mirositi florile de pe partea voastrã a drumului! |
||
|
_dulcik_ Postat pe 7 Aprilie 2009 21:36 |
||
|
PATUL DE LANGA FEREASTRA Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera. Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra. Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ceea ce vedea afara. Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc.Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare. Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc. Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare. Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in cele din urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia. Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit. Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat. Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara! Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: "Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?". Sora ii raspunse surprinsa: "Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva". Apoi adauga trista: "Poate voia doar sa te incurajeze". Ai auzit o poveste mai emotionanta decat asta? Ai simtit vreodata ceva asemanator sentimentelor pe care aceasta povestire le invoca? Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai, cu siguranta vei rata bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa iti daruiasca. Asa ca e mai bine sa lupti pentru ceea ce-ti doresti tu si sa nu mai tii cont de ceea ce zic cei din jur. Ai simtit vreodata invidie crunta fata de o persoana careia ai fi vrut sa ii iei locul? Ai fost vreodata dezamagit - poate ceva care ai crezut ca va fi minunat, s-a dovedit ulterior a fi mult mai putin de atat? Ai primit vreodata incurajari fara rezerve si nu ai apreciat la acel moment importanta lor? |
||
|
_dulcik_ Postat pe 7 Aprilie 2009 21:36 |
||
| nu cred ca exista careva in lume care sa fie drept pe calea vietii a si faza cu inima nu | ||
|
pity_82 Postat pe 11 Mai 2009 07:46 |
||
| frumoase povestioarele | ||
|
_dulcik_ Postat pe 12 Mai 2009 12:12 |
||
|
Hyakujo, maestrul Zen, obisnuia sa munceasca alaturi de tinerii sai discipoli, chiar si la varsta de 80 de ani. Ingrijea gradinile, taia crengile usate si curata copacii, matura si grebla.. Elevii sai devenisera ingrijorati sa isi vada mereu batranul maestrul muncind din greu, dar stiind ca el nu le va lua in seama sfatul de a se opri , au hotarat sa ii ascunda uneltele de munca. In acea zi maestul nu a mancat nimic. Nici a doua zi , nici in urmatoarea."Poate e suparat din cauza ca i-am ascuns uneltele" au gandit tinerii discipoli, " Mai bine le punem la loc." In ziua in care au pus uneltele la locul lor, maestul a muncit ca de obicei si a mancat ca de obicei. Spre seara el a spus invataceilor sai : " Nu muncesti, nu mananci." |
||
|
Aladiah Postat pe 12 Mai 2009 13:04 |
||
De la: _dulcik_, la data 2009-05-12 12:12:57frumoase povestioarele eu nu inteleg de ce postezi aceleasi povestioare care au mai fost de catev aori postate deja... eu una imi pierd rabdare... |
||
|
crissa_909 Postat pe 12 Mai 2009 17:28 |
||
De la: crissa_909, la data 2009-05-12 17:28:00De la: _dulcik_, la data 2009-05-12 12:12:57frumoase povestioarele asa'i dansa... trebe' s'o intelegi..... peste tot face la fel.... 
|
||
|
Diavolyta_ Postat pe 12 Mai 2009 17:30 |
||
De la: _dulcik_, la data 2009-05-12 12:12:57frumoase povestioarele  tu crezi ca citesc tot ce ai scris tu pe aci
|
||
|
ralu_zar Postat pe 12 Mai 2009 17:33 |
||
De la: ralu_zar, la data 2009-05-12 17:33:26De la: _dulcik_, la data 2009-05-12 12:12:57frumoase povestioarele da' ce crezi ca ea le citeste odata ce le posteaza de mai multe ori?? 
|
||
|
Diavolyta_ Postat pe 12 Mai 2009 17:37 |
||
|
ma crezi ca nici nu stiu ce a postat si de cate ori ca nu am citit dar ai dreptate nici ea nu a citit ,ori vrea sa-si faca numar la mesaje
|
||
|
ralu_zar Postat pe 12 Mai 2009 17:43 |
||
De la: ralu_zar, la data 2009-05-12 17:43:47 io pariez pe numaru' la postari... ca vrea sa aiba cat mai multe mesaje
|
||
|
Diavolyta_ Postat pe 13 Mai 2009 23:44 |
||
| - Ma bucur ca ati pus voi punctul pe "i" ... acesta este si motivul pentru care de ceva vreme nu am mai postat deloc aici. Numai in felul acesta s-a putut distruge un topic care pe langa faptul ca era interesanta mai si oferea multa intelepciune ... bineinteles pentru cine voia sa profite de acea intelepciune adunata. Numai in felul acesta s-a putut transforma in ceva banal si plictisitor ... neinteresant chiar. | ||
|
supermiki Postat pe 19 Mai 2009 08:32 |
||
| http://www.youtube.com/watch?v=NmyAFHcF07Y&feature=response_watch | ||
|
Aladiah Postat pe 29 Mai 2009 20:15 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| eu scorpion-el taur | 7 | De la: diutza10 5 Septembrie 2009 16:55 |
| imi vreau iubita inapoi:( | 9 | De la: dulce_giulya 29 Iulie 2009 16:50 |
| Iubire platonica??? | 20 | De la: yumalai 25 Mai 2009 08:43 |
|
|
||
| Intrebare sala aerobic | 1 | De la: onixbonix 20 Noiembrie 2008 18:12 |
| ce sa fac simt k inebunesc | 12 | De la: l_diana_c 28 Mai 2009 18:15 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.