Setari Cookie-uri

depresie din cauza sotului sau a mea?

Chiar ma amuza cum i se recomanda DOAR ei sa se indoape cu medicamente (naturiste / nu), sau sa se trateze la un psiholog, adica sa trateze DOAR efectul nu si cauza. Fata a spus de la bun inceput ca sotul ii creaza toate aceste stari nefericite prin lipsa de incredere pe care o are in ce o priveste, pentru gelozia nejustificata, pentru sutele de detalii pe care trebuie sa le dea despre minutele petrecute fara el si asa mai departe. Iar, ca cireasa de pe tort, el reprezinta DOAR sotul care "o iubeste" nespus.
rashela
Postat pe 11 Martie 2010 10:01
De la: rashela, la data 2010-03-11 10:01:10Chiar ma amuza cum i se recomanda DOAR ei sa se indoape cu medicamente (naturiste / nu), sau sa se trateze la un psiholog, adica sa trateze DOAR efectul nu si cauza. Fata a spus de la bun inceput ca sotul ii creaza toate aceste stari nefericite prin lipsa de incredere pe care o are in ce o priveste, pentru gelozia nejustificata, pentru sutele de detalii pe care trebuie sa le dea despre minutele petrecute fara el si asa mai departe. Iar, ca cireasa de pe tort, el reprezinta DOAR sotul care "o iubeste" nespus.


Nu este nimic amuzant in asta. Probabil ca nu stii ce inseamna sa mergi la un psiholog, pt. ca altfel nu ai scrie ce este mai sus. Intr-adevar sotul ii genereaza astfel de stari, dar fiecare dintre noi trebuie sa stie cum si cand sa stabileasca limite. Odata ce iti sunt incalcate anumite drepturi, trebuie sa stii sa spui "stop". Doar ca fata nu prea are incredere in ea... asta este de fapt cauza.
Sotul, din punctul meu de vedere nu are ce sa caute langa ea. Pana cand nu o sa inteleaga ea singura acest lucru, o sa se tot chinuie. Oricum, sunt sigura ca ea in general nu stie sa spuna nu. Cred ca pana acum a tot lasat de la ea. O sa-si dea seama mult prea tarziu ca nu este bine.
In concluzie, un psiholog (bun) te ajuta sa te apreciezi la adevarata valoare.
petruta71
Postat pe 11 Martie 2010 16:28
e asa cum a spus rashela....dar in ultima perioada mi-am mai revenit...am inceput incetul cu incetul sa imi spun parerile in tot ce nu imi convine si ce nu imi place....si desi ne certam in fiecare zi...adik cand ma suna noi nu ne spunem cuvinte frumoase...ci discutam la nesfarsit aceleasi problema care se pare ca nu vrea sa le recunoasca ca sunt asa cum am spus eu...si nu ii convine ca am inceput sa fiu mai severa...mi-a zis si el ca am inceput sa fiu mai severa...ca incerc sa repar problemle de pana acum dintr-o data....si i-am zis ca amandoi suntem prea incapatanati(desi eu pana acum am tot lasat de la mine-dar am pus punct) si totusi nu vrea sa schimbe ceva...sa lase si el de la el...daca lui ii convine asa il las pana se trezeste la realitate...sa vada ca o relatie nu se face in felul in care crede el...nu se face pe baza ideilor lui fixe....si numai pe placul lui...eu il las asa si nu ma mai complic...si am inceput sa ma concentrez mai mult pe scoala...ca vreau sa o termin si sa fac ceea ce imi doresc si eu...nu numai ce isi doreste el
argint_viu
Postat pe 11 Martie 2010 17:18
Ma bucur ca ai inceput sa-ti revi sa ei atitudine la ce nu-ti convine si asa vei vedea daca te poate intelege si pe tine .Daca este un om care intelege ca ambii parteneri au dreptul la opinie si impreuna sa ajunga la consens atunci santeti compatibili daca nu relatia de cuplu nu va merge .
kudika117390
Postat pe 11 Martie 2010 17:47
pai asta este problema...ca nu intelege nici asa....nu ii convine faptul ca am luat atitudine....lui probabil ii placea sa fiu mai moale...mai lasatoare...dar am pus punct la acest comportament...si sper ca niciodata sa nu mai trec prin aceasta perioada....dar daca el tot nu intelege relatia o sa se agraveze si mai tare...ca acum sunt mult mai multe lucruri care nu ii convin de cand am devenit mai nepasatoare....el ca solutie a decis ca o perioada de timp sa nu ma mai sune...sa nu mai tinem contact de nici un fel...si sa ma lase sa iau eu singura deciziile care cred eu ca sunt bune...eu iam zis ca daca m-ar lasa sa fac asta ...asta nu inseamna ca imi fac de cap...o sa fiu la fel de fidela ca inainte doar ca as lua niste decizii care imi plac si mie....si as mai iesi putin in lume desi lui nu ii convine deloc aceste lucruri(thoamne...cat de egoist poate sa fie , cateodata ma mir si eu cu cine m-am maritat )...asta nu schimba cu nimic iubirea mea pentru el...dar cu timpul nu se stie niciodata ce o sa se intample...
argint_viu
Postat pe 11 Martie 2010 21:05
Sotul tau prin natura serviciului intra in contact cu tot felul de persoane, acum ce-ar fi sa-i faci si tu la fel cum iti spune el tie? Doamne, bine ca te lasa sa mergi la scoala, dupa cum spui nu te lasa sa socializezi aproape cu nimeni. Vezi tu, ai gresit cand ai lasat mereu de la tine, el este obisnuit ca orice ar zice el, tu vei ceda si vei face, bine - rau, ca el. Intr-o casnicie ambii soti trebuie sa faca compromisuri.
Iti doresc numai bine, sa treci peste perioada aceasta si sa mergi inainte cu scoala, sa faci o facultate, sa ajungi departe cum ti-ai promis.
Si ca o parere personala, unde sper sa nu te superi pe mine: cred ca trebuia sa mai stai sa copilaresti, sa te bucuri de acesti ani ai tineretii. Prea ai luat-o devreme cu casatoria, macar sa fii terminat si o facultate, pentru ca daca tinea la tine te astepta sa termini studiile.
quantex
Postat pe 12 Martie 2010 10:29
De la: petruta71, la data 2010-03-11 16:28:44
De la: rashela, la data 2010-03-11 10:01:10Chiar ma amuza cum i se recomanda DOAR ei sa se indoape cu medicamente (naturiste / nu), sau sa se trateze la un psiholog, adica sa trateze DOAR efectul nu si cauza. Fata a spus de la bun inceput ca sotul ii creaza toate aceste stari nefericite prin lipsa de incredere pe care o are in ce o priveste, pentru gelozia nejustificata, pentru sutele de detalii pe care trebuie sa le dea despre minutele petrecute fara el si asa mai departe. Iar, ca cireasa de pe tort, el reprezinta DOAR sotul care "o iubeste" nespus.


Nu este nimic amuzant in asta. Probabil ca nu stii ce inseamna sa mergi la un psiholog, pt. ca altfel nu ai scrie ce este mai sus. Intr-adevar sotul ii genereaza astfel de stari, dar fiecare dintre noi trebuie sa stie cum si cand sa stabileasca limite. Odata ce iti sunt incalcate anumite drepturi, trebuie sa stii sa spui "stop". Doar ca fata nu prea are incredere in ea... asta este de fapt cauza.
Sotul, din punctul meu de vedere nu are ce sa caute langa ea. Pana cand nu o sa inteleaga ea singura acest lucru, o sa se tot chinuie. Oricum, sunt sigura ca ea in general nu stie sa spuna nu. Cred ca pana acum a tot lasat de la ea. O sa-si dea seama mult prea tarziu ca nu este bine.
In concluzie, un psiholog (bun) te ajuta sa te apreciezi la adevarata valoare.


Da-mi voie sa ma amuz in continuare, de data asta pentru raspunsul tau... hodoronc-tronc! Exact unde dai si unde crapa!
V-ati obisnuit sa priviti lucrurile cu teama, sa va temeti de reactiile cleorlalti daca indrazniti sa ridicati ochii, sa va temeti daca spuneti exact ceea ce simtiti si le transmiteti si celorlalti aceeasi stare. Fata nu are (nu avea) nevoie de psiholog. Oricare dintre noi am trecut prin stari de acest gen. Nu-mi spune ca ai dat de fiecare data fuguta la psiholog sa te descoperi.
Jesus! Are langa ea un om cu care este imposibil de convietuit.. si o trimiteti sa se "descopere".
rashela
Postat pe 12 Martie 2010 12:13
De la: quantex, la data 2010-03-12 10:29:53
Si ca o parere personala, unde sper sa nu te superi pe mine: cred ca trebuia sa mai stai sa copilaresti, sa te bucuri de acesti ani ai tineretii. Prea ai luat-o devreme cu casatoria, macar sa fii terminat si o facultate, pentru ca daca tinea la tine te astepta sa termini studiile.

iti dau dreptate aici...dar de acum nu mai pot da inapoi...decat daca se ajunge la limita rabdarilor iar atunci o sa pun capat de tot si pt totdeauna ....dar sper sa nu se intample asta...

iam zis si lu mama zilele trecute ca s-ar putea sa fi intrat in depresie....si mia zis ca asta e din cauza ca stau inchisa toata ziua in casa...ca nu mai ies cu fetele...desi am avut ocazii...leam refuzat ca sa nu se supere"sotul"...a zis ca stau si il astept de parca as fi sotia lui (ea nu stie ca m-am maritat inca ) si ca ii fac toate treburile care el ma pune sa le fac...sa ma duc nu stiu pe unde sa platesc nu stiu ce....de parca as fi sluga lui...
ii dau dreptate lu mama pentru ca asa si este...sunt constienta...dar am inceput sa ma schimb si asta o sa se vada...si nu ma mai intereseaza ce spune sotul...daca nu-i convine n-are decat...sa ma accepte asa ori daca nu sa se desparta de mine...k la o adik nu trebuie sa stau sa-mi irosesc toata viata stand nefericita si langa cineva care nu ma accepta asa cum sunt...langa cineva langa care trebuie sa ma prefac ca este asa cum spune el sau ca imi place ce face...
argint_viu
Postat pe 12 Martie 2010 13:34
De ce te-ai ascuns de mama ta, mare greseala sa suferi singura..of, Doamne si eu am o fata de 15 ani si crede-ma ca vorbesc cu ea foarte deschis. Si ea are un prieten, o intreb mereu ce face, unde se duce ... nu vreau sa o tin din scurt, cum se zice, dar nici sa nu cunoasca ce e in jurul ei. Lumea, viata s-a schimbat fata de cand eram noi tinere, acum nu stii la ce sa te astepti. Eu zic, totusi sa ai curaj sa-i spui, pentru ca mai devreme sau mai tarziu tot va afla, si mai bine sa afle de la tine. Nu sta inchisa in casa, du-te cu fetele si distreaza-te, esti tanara si nici nu stii cu ce se"mananc" maritatul.
Nu-ti irosii cei mai frumosi ani ai tineretii tale! Maritata tot o sa fii, mergi inainte cu scoala, orice ar fi NU RENUNTA LA SCOALA si SA FACI O FACULTATE, pentru ca nu stii viata ce-ti rezerva. Asa daca ai niste studii facute, te descurci altfel in viata. Nu vezi ca viata e din ce in ce mai grea. Si, ca o rugaminte, spune-i mamei tale "boacana" ce-ai facut-o. O sa te certe ea la inceput, dar te va ierta si te sprijini. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si sa te lumineze in orice decizie iei.
quantex
Postat pe 12 Martie 2010 16:30
de spus oricum o s aii spun mai devreme sau mai tarziu....si oricum de la mine o sa afle...ca nimeni nu stie inafara de mine si sotul meu...si familia lui...(am facut acest lucru din cauza ca sunt sigura ca nu era de acord cu mine atunci...acum imi pare ra ca nu i-am spus ca ma putea impiedica si acum era mult mai bine daca nu mai afceam acest pas...dar nu mai pot face nimic)

mamei mele nu prea ii place de sotul meu...din cauza ca stie ca e putin posesiv...nu stie insa cat de posesiv ,gelos,orgolios si incapatanat este de fapt...

iar ce tine de facultate e ca ar fi mai bine si pentru mine sa astept un an ...si asta din cauza ca in acest an o sa lucrez si o sa imi strang bani pentru facultate...nu vreau sa fiu ca sora mea mai mare care ii cere bani pentru orice...mie imi place sa fiu mai independenta ...as vrea sa am banii mei...ca si-asa nu se prea descurca cu partea financiara...

va multumesc foarte mult de sfaturi...si mi-au fost de foarte mare ajutor...datorita voua mi-am deschis ochii...am aflat pareri de la oameni cu experienta si care au mai trecut prin asa ceva...si de la voi am ajuns sa realizez ca sotul meu nu el este singurul barbat de pe pamant si ca merit sa fiu si eu fericita chiar daca sotul meu nu ma face...si ca merit sa fac lucrurile care imi plac si care ma binedispun chiar daca altora nu le place...va multumesc din suflet
argint_viu
Postat pe 12 Martie 2010 20:22
buna seara...am revenit cu o noua intrebare...

la mine situatia se inrautateste pe zi ce trece in relatia mea cu sotul...si el mi-a zis o data ca nu stie ce sa mai faca...si ca solutia ar fi tribunalul....voi credeti ca mai este vreo solutie intre doi oameni care au pareri si concepte total diferite in viata?...credeti ca doi oameni total opusi se pot intelege mai mult de atat?...astept parerile voastre...
credeti ca divortul chiar este solutia?


argint_viu
Postat pe 14 Martie 2010 19:48
De la: argint_viu, la data 2010-03-14 19:48:06buna seara...am revenit cu o noua intrebare...

la mine situatia se inrautateste pe zi ce trece in relatia mea cu sotul...si el mi-a zis o data ca nu stie ce sa mai faca...si ca solutia ar fi tribunalul....voi credeti ca mai este vreo solutie intre doi oameni care au pareri si concepte total diferite in viata?...credeti ca doi oameni total opusi se pot intelege mai mult de atat?...astept parerile voastre...
credeti ca divortul chiar este solutia?



singura
vocea_inimii
Postat pe 14 Martie 2010 19:50
De la: argint_viu, la data 2010-03-14 19:48:06buna seara...am revenit cu o noua intrebare...

la mine situatia se inrautateste pe zi ce trece in relatia mea cu sotul...si el mi-a zis o data ca nu stie ce sa mai faca...si ca solutia ar fi tribunalul....voi credeti ca mai este vreo solutie intre doi oameni care au pareri si concepte total diferite in viata?...credeti ca doi oameni total opusi se pot intelege mai mult de atat?...astept parerile voastre...
credeti ca divortul chiar este solutia?



Da si descrie-i si mamei tale situatia, ca sa nu treci singurica prin divort!
miss_darine
Postat pe 14 Martie 2010 19:53
dar...daca as divorta fara sa stie mama...pe viitor ar putea afla cumva?...la viitoarea casatorie zic asa ca presupunere ...o sa specifice ca am mai fost casatorita o data?...
argint_viu
Postat pe 14 Martie 2010 20:17
De la: argint_viu, la data 2010-03-14 20:17:04dar...daca as divorta fara sa stie mama...pe viitor ar putea afla cumva?...la viitoarea casatorie zic asa ca presupunere ...o sa specifice ca am mai fost casatorita o data?...

Da, o noua casatorie presupune un certificat de divort atasat la dosar.
rashela
Postat pe 14 Martie 2010 23:09
De la: rashela, la data 2010-03-14 23:09:25
De la: argint_viu, la data 2010-03-14 20:17:04dar...daca as divorta fara sa stie mama...pe viitor ar putea afla cumva?...la viitoarea casatorie zic asa ca presupunere ...o sa specifice ca am mai fost casatorita o data?...

Da, o noua casatorie presupune un certificat de divort atasat la dosar.
Ma rog, e o intrega declaratie (cerere) de completat acolo.. asa cum ai facut si prima data. Doar ca.. va trebuie mentionata prima casatorie si atasat actul de divort.
rashela
Postat pe 14 Martie 2010 23:10
lasa pshihologul,pt ca iti maninca banii degeaba,raspunsul ti-l dai singura vorbind cu noi.Du-te la sala,fa miscare, fitnes,te vei simti mai bine,te rog,incearc-o si pe asta,nu te mai compatimi ,lupta pt tine,pt ca nimeni nu te va ajuta,ai incredere
kudika152053
Postat pe 26 Martie 2010 16:01
divorteaza,nu mai sta pe ginduri,NU te merita,isi bate joc de tine!!! si ce daca se vede ca ai mai fost casatorita?bine ca nu-i un copil la mijloc
kudika152053
Postat pe 26 Martie 2010 16:14
da....deja incepe sa ne apropiem de final ... si acum nu mai conteaa actul de divort...conteaza sa scap mai repede de el si sa ma concentrez pe lucruri mult mai importante decat el...cum ar fi facultatea pe care o voi urma... si sa invat pentru bacalaureat
argint_viu
Postat pe 26 Martie 2010 18:47
te intelleg perfect la fel mi se intampla si mie dar astept sa treaca timpul poate se rezolva aceste probleme.incerc sa fiu obtimista
kudika137905
Postat pe 8 Aprilie 2010 15:35
astepti sa treaca timpul?...sa treaca ca sa te desparti sau ca sa se rezolve problemele dintre voi...ca nu prea am inteles...

si e bine ca esti optimista ca numai asta te mai poate ajuta in momente ca acestea....
eu aveam zilele acestea chiar sa divortez de sotul meu...din cauza ca am facut un lucru care este normal pentru mine...dar anormal pentru el....si nu e grav sa stiti...deloc...dar pana la urma sa trezit el la realitate si mia zis ca ii pare rau pentru tot ce a spus cu o zi inainte adik sa o terminam( el probabil considera casatoria o joaca nush...ca la orice cearta mai mare el spune sa ne despartim...si tot lui ia parut rau dupa aia)
dar eu las totul de la sine...ca acum nu mai pun pret pe relatie...astept si eu sa treaca timpul si sa se termine...nu grabesc nimic
argint_viu
Postat pe 8 Aprilie 2010 16:21
roaga-te la d-zeu si ai crezare ca te va ajuta sa treci peste momentul asta neplakut......
jeanpierre
Postat pe 8 Aprilie 2010 17:43
Am trecut prin asa ceva si in 2003, aveam depresie de la un medicament, rispolept, cica pt. tulb. schizo-afectiva. Ma tot gandeam ca as vrea sa ma sinucid, dar mi-era frica sa nu ajung in iad. Am fost si internata la un spital pt. sanatate mentala, mi-au dat si rispolept, si antidepresiv, m-am simtit mai bine. Doar ca antidepresivele pot sa iti dea o frica foarte mare. Si, culmea, cateodata parca si un fel de depresie, poate, si un pic de moleseala... Cateodata pot sa-ti dea o stare buna, dar si frica, cateodata, si lentoare in miscari... Nu cumva iei si asa un medicament, vreun antidepresiv. Uite, mama si cu mine luam un medicament natural, antianxietate, mama inca insista sa iau un medicament pt. schizofrenie, si putin antidepresiv, seroquel, dar are si efecte secundare, spaima, moleseala... Din 2003 si pana acum mi-am mai revenit eu, as vrea sa ma mut la taica-meu o vreme, pana cand se hotaraste mama sa nu ma mai oblige sa il iau.
S-ar putea sa nu te simti bine imediat ce nu il iei, ca sunt foarte puternice, si isi pastreaza efectele pt. mai multa vreme, efectele dispar asa, incet-incet...
kudika081126
Postat pe 9 Aprilie 2010 00:25
Ei, da, oricum, mi-a zis un preot calugar franciscan catolic ca cununie peste cununie nu este valabil. Pana nu i-a murit unei persoane sotul sau sotia, nu se poate casatori din nou.
kudika081126
Postat pe 9 Aprilie 2010 00:27
Argint_viu, sa-ti spun si eu ca te-ai prea grabit cu casatoria?
Sa sti ca gelozia-obsesie e boala grea si nu se prea trateaza. Un pic de gelozie, in limite normale, e buna intr-o relatie, dar din ce povestesti tu aici sotul tau a depasit cu mult aceste limite. Cum spune si Rashela, el are nevoie de psiholog. Dar probabil nu va accepta niciodata, ceea ce inseamna ca situatia nu se va imbunatati, dimpotriva.
Ok, ai facut o greseala, dar esti asa de tanara, nu trebuie sa tragi o viata intreaga. Toata lumea are dreptul sa fie fericita.
Sunt si eu de parere ca cel mai bine e sa-i povestesti mamei tale tot (si despre casatorie si despre cum se comporta el). Impreuna veti gasi solutia cea mai buna.
Si sa nu renunti la ideea de a face o facultate.

Iti doresc sa iei cele mai bune decizii.
Cammie80
Postat pe 12 Aprilie 2010 18:00
A, si inca ceva..... parerea mea este sa nu asculti de gurile rele, nu ai nevoie de medicamente. Repet, ai facut o greseala, dar de aici pana la antidepresive.......
Cammie80
Postat pe 12 Aprilie 2010 18:01
pai acum cred ca nu mai am nevoie de antidepresive...la inceputul problemelor credeam ca sunt foarte mari...si am intrat intr-o stare de depresie...sau nu stiu exact ce a fost dar acum nu mai sunt deloc asa...m-am reintegrat in grupul meu e prietene si asta ma face foarte fericita...mai am cu cine discuta...cu cine rade si asta ma ajutat foarte mult...iar in legatura cu sotul meu...a inceput sa imi pese tot mai putin si in scurt timp o sa se termine totul...eu deja cred ca nu mai simt pentru el decat o afectiune de dragul lucrurilor frumoase( dar si urate) traite cu el...altceva nu cred ca este...pentru ca daca il iubeam actionam imediat zilele trecute cand eram pe punctul de a ne desparti...de-adevaratelea...adik divort....dar nu mia pasat deloc si lam lasat sa faca acest pas....

am facut cea mai mare greseala din viata mea cand mam casatorit cu el...dar viata merge inainte...

eu incerc oricum sanimi refac viata in celelalte parti fara sa ii spun sau fara sa imi pese parerea lui...pana o sa se sature el de mine...pentru ca daca ii spun eu dinainte ca vreau sa divortez nu o sa imi dea divortul(pentru ca o sa creada ca mi-am gasit pe altul...sau ca m-am saturat de el...e genul de persoana care nu accepta sa fie refuzat...prefera sa refuze el...)...de asta astept ca el sa faca pasul catre divort...pana o sa se intample asta o sa fac ceea ce imi face placere...ca oricum din cauza lui am avut numai de pierdut la aceste lucruri...am avut tot timpul de renuntat la ceva casa il fac pe el sa se simta bine sau sa fie fericit...si nu mai vreau sa fiu "marioneta" nimanui...

argint_viu
Postat pe 12 Aprilie 2010 23:55
Nu aveti depresie .....ci o stare depresiva incipienta ......care este din diferite motive pe care nu le-ati depasit........Trebuie sa fiti inconjurata de persoane agreabile ......care va vor binele si sotul sa va inteleaga ....si sa va fie alaturi sa depasiti aceasta stare .
kudika117390
Postat pe 13 Aprilie 2010 16:42
De la: argint_viu, la data 2010-04-12 23:55:52pai acum cred ca nu mai am nevoie de antidepresive...la inceputul problemelor credeam ca sunt foarte mari...si am intrat intr-o stare de depresie...sau nu stiu exact ce a fost dar acum nu mai sunt deloc asa...m-am reintegrat in grupul meu e prietene si asta ma face foarte fericita...mai am cu cine discuta...cu cine rade si asta ma ajutat foarte mult...iar in legatura cu sotul meu...a inceput sa imi pese tot mai putin si in scurt timp o sa se termine totul...eu deja cred ca nu mai simt pentru el decat o afectiune de dragul lucrurilor frumoase( dar si urate) traite cu el...altceva nu cred ca este...pentru ca daca il iubeam actionam imediat zilele trecute cand eram pe punctul de a ne desparti...de-adevaratelea...adik divort....dar nu mia pasat deloc si lam lasat sa faca acest pas....

am facut cea mai mare greseala din viata mea cand mam casatorit cu el...dar viata merge inainte...

eu incerc oricum sanimi refac viata in celelalte parti fara sa ii spun sau fara sa imi pese parerea lui...pana o sa se sature el de mine...pentru ca daca ii spun eu dinainte ca vreau sa divortez nu o sa imi dea divortul(pentru ca o sa creada ca mi-am gasit pe altul...sau ca m-am saturat de el...e genul de persoana care nu accepta sa fie refuzat...prefera sa refuze el...)...de asta astept ca el sa faca pasul catre divort...pana o sa se intample asta o sa fac ceea ce imi face placere...ca oricum din cauza lui am avut numai de pierdut la aceste lucruri...am avut tot timpul de renuntat la ceva casa il fac pe el sa se simta bine sau sa fie fericit...si nu mai vreau sa fiu "marioneta" nimanui...



Ma bucur ca ti-ai regasit prietenii. E pacat sa renunti la frumusetile specifice varstei, cum sunt iesirile cu prietenii, banchetul, etc. Acum trebuie sa traiesti aceste clipe, ca nu se mai intorc.
Sper ca incet-incet sa ti se rezolve problemele.
Cammie80
Postat pe 13 Aprilie 2010 17:52
si eu ma bucur pentru ca mi-am recastigat prietenii...carora le-au parut bine ca mi-am revenit din acea stare care o aveam inainte...(de supunere si ascultare fata de sotul meu)....dar cel mai mult ma bucur de faptul ca mi-au tercut sentimentele fata de sotul meu...am asteptata asta atata timp...pentru ca numai asa pot gandi cu creierul si nu cu inima... ...si voi m-ati ajutat foarte mult sincer....m-ati ajutat sa-mi deschid ochii si sa vad realitatea pe care eu nu o vedeam deoarece eram in cauza...
argint_viu
Postat pe 13 Aprilie 2010 22:33

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Aranjamente florale nunta 1 De la: andrea28 12 Februarie 2010 15:31
Am nevoie de sfaturi.... 11 De la: rashela 29 Ianuarie 2011 20:25
De ce se teme femeia la 30 de ani? 123 De la: denis_roxana 23 Mai 2011 17:23
Agentii matrimoniale 3 De la: rebecca123 25 Septembrie 2014 13:36
....o iubire sf cu un viol 20 De la: bruneagra25 24 Iunie 2009 15:40