Capitol 2

Si-a pus careva problema "drepturile autorului"?

..............

Ploaia ar fi trebuit sa ii cure�e sufletul negru, remu�c�rile ultimei convorbiri telefonice cu ai ei. Mariana si Mihai � acum doar niste nume, pronuntate la trecut, reci, fara esenta unui viitor, oricat de semnificativ. Goale �nimic� niste soapte goale, reci, pe buzele unor marionete ale destinului alese sa anunte vestea ��Mariana si Mihai Andronescu au decedat in urma unui accident ! Ne pare rau !� Si Andrei, dulcele Andrei, o alta frunza-n vant, o durere acuta a inimii sale. Cine ar fi crezut ca moartea unor persoane dragi ar putea cauza atatea sentimente ?! Durere, ura, razbunare, resemnare, nebunie si eliberare, astea erau acum stapanele sufletului si ale vietii ei. Ele vor decide viitorul nesigur al Mayei. Pasii se oprira in fata casei triste ale Familiei Andronescu .Pustiu si jalnic se gandi Maya si totusi o stranie eliberare. Dar de unde provenea, de ce tocmai asta ii stapanea sufletul ? Cheia se rasucea in usa absent si pasii se auzeau intr-un ecou surd al gresiei reci de pe hol. Holul ducea direct spre sufrageria mare si mobilata chiar de mama Mayei cu multi ani in urma pe cand Maya era copil. Aceeasi imagine ramasa neatinsa, canapeaua crem un pic roasa de timp trona in mijlocul camerei si avea o conversatie muta cu televizorul din fata ei, biblioteca din mahon sustinea comorile atent ingrijite de familie, copilaria Mayei cu basme spuse in pat inainte de culcare si cartile citite pe furis in adolescenta. Masa rotunda de langa geam unde se chinuia sa vada atunci cand veneau prietenele mamei pt o mica sueta. Atatea amintiri care abia acum ii apareau in minte, se derulau in viteza de parca vroiau sa o aduca in pragul nebuniei. Nu mai avea putere sa se duca in camera ei, se tranti pe canapeaua crem si ramase cu ochii tintiti in tavan. Noaptea stapanea acum, iar luminile de la stalpii de afara patrundeau in casa stingheri formand umbre de toate felurile in jur. O senzatie ciudata ii invada sufletul, se simtea trista dar totusi calma si rece de parca nu o mai atingea nimic, nici o amintire, nici o durere. Un tarait de telefon o trezi si o tara lenes spre masuta unde se afla aparatul care ii deranjase somnul. - Alo ! spuse Maya . - Buna ziua, ma numesc Anca Stanescu si va sun in legatura cu parintii dumneavoastra� - Parintii mei au murit, ce treaba aveti ?!i-o taie rece Maya. - Stiu domnisoara, de aceea va deranjez, sunt avocata lor si trebuie sa vorbim in legatuta cu testamentul� - Testament�sopti insesizabil Maya. - �cand puteti veni pe la mine la birou ? - Nu stiu, m-ati blocat, nu ma asteptam, nu erau bogati� Zilele astea trebuie sa ma ocup de inmormantare si nu cred ca voi reusi, dar pe saptamana viitoare � - Nu ! Nu se poate ! Astazi ! este de o importanta majora sa vorbim astazi, asta a fost dorinta lor. - Bine, pe la 17 se poate ? - Da. Maya inchise telefonul si ramase ingandurata. Butonul rosu de la telefon ii atrase privirea, avea mesaje. Se saturase de atatea mesaje de condoleante de la persoane pe care nici nu le cunostea. Ce stiau ei ce simte ea si cu ce puteau sa o ajute. Apasa butonul si se indrepta sa faca un dus. Masinaria incepu sa isi spuna repertoriul nestingherita. - Buna Maya suntem Familia Miresti, ne pare rau de cele intamplate daca ai nevoie de ceva�� - Alo ! Mircea sunt, tatal tau a fost un bun prieten cu mine �. - Salut Maya !Andrei la telefon, noi suntem pe autostrada si ne gandim la tine. Maya se repezi la telefon, se aseza in genunchi si incepu sa tipe.Aparatul vorbea in continuare. - �.Mayushca, imi pare rau ca ne-am certat aseara, mai vorbim cand ne intoarcem.Ti-l dau pe tata. Mayushca o alinta mama dupa ce se certau sau era suparata .De cate ori nu o suparase pe saraca mama, dar aseara s-au spus cuvinte pe care nu credea ca o sa le spuna niciodata. Toate din cauza lui.El era de vina pt toata suferinta prin care a trecut familia lor, el si snobismul lui. Lacrimile ii curgeau siroaie, avea remuscari��Ce iti pasa tie, doar nu esti tatal meu ! � cuvintele astea au sagetat in inima lui Mihai, tatal ei care acu era mort.Era tatal ei in ciuda a ceea ce ii spusese, dar aseara era suparata ca nu o lasa sa se duca la el. - Ce faci Maya,cum a fost examenul !? Sper ca nu mai esti suparata pe mine, stii ca te iubesc. - Da,da �si noi o iubim ! se auzi pe fundal vocea vesela a lui Andrei. - Hai ca te pupam si vorbim acasa ! incheie mama. Pe fundal se auzea un claxon disperat si un scrasnet ciudat, apoi vocea sugrumata a lui Andrei ��ce mai vrea si asta n-are pe unde sa treaca, mi-a atins aripa ! � Urma o injuratura deocheata si apoi un sunet descifrat ca o frana brusca, apoi tonul.
lathymmer Postat pe 30 Mai 2007 17:23

Ploaia ar fi trebuit sa ii cure�e sufletul negru, remu�c�rile ultimei convorbiri telefonice cu ai ei. Mariana si Mihai � acum doar niste nume, pronuntate la trecut, reci, fara esenta unui viitor, oricat de semnificativ. Goale �nimic� niste soapte goale, reci, pe buzele unor marionete ale destinului alese sa anunte vestea ��Mariana si Mihai Andronescu au decedat in urma unui accident ! Ne pare rau !� Si Andrei, dulcele Andrei, o alta frunza-n vant, o durere acuta a inimii sale.
Cine ar fi crezut ca moartea unor persoane dragi ar putea cauza atatea sentimente ?! Durere, ura, razbunare, resemnare, nebunie si eliberare, astea erau acum stapanele sufletului si ale vietii ei.
Ele vor decide viitorul nesigur al Mayei.
Pasii se oprira in fata casei triste ale Familiei Andronescu .Pustiu si jalnic se gandi Maya si totusi o stranie eliberare. Dar de unde provenea, de ce tocmai asta ii stapanea sufletul ?
Cheia se rasucea in usa absent si pasii se auzeau intr-un ecou surd al gresiei reci de pe hol.
Holul ducea direct spre sufrageria mare si mobilata chiar de mama Mayei cu multi ani in urma pe cand Maya era copil. Aceeasi imagine ramasa neatinsa, canapeaua crem un pic roasa de timp trona in mijlocul camerei si avea o conversatie muta cu televizorul din fata ei, biblioteca din mahon sustinea comorile atent ingrijite de familie, copilaria Mayei cu basme spuse in pat inainte de culcare si cartile citite pe furis in adolescenta. Masa rotunda de langa geam unde se chinuia sa vada atunci cand veneau prietenele mamei pt o mica sueta. Atatea amintiri care abia acum ii apareau in minte, se derulau in viteza de parca vroiau sa o aduca in pragul nebuniei.
Nu mai avea putere sa se duca in camera ei, se tranti pe canapeaua crem si ramase cu ochii tintiti in tavan. Noaptea stapanea acum, iar luminile de la stalpii de afara patrundeau in casa stingheri formand umbre de toate felurile in jur. O senzatie ciudata ii invada sufletul, se simtea trista dar totusi calma si rece de parca nu o mai atingea nimic, nici o amintire, nici o durere.

Un tarait de telefon o trezi si o tara lenes spre masuta unde se afla aparatul care ii deranjase somnul.
- Alo ! spuse Maya .
- Buna ziua, ma numesc Anca Stanescu si va sun in legatura cu parintii dumneavoastra�
- Parintii mei au murit, ce treaba aveti ?!i-o taie rece Maya.
- Stiu domnisoara, de aceea va deranjez, sunt avocata lor si trebuie sa vorbim in legatuta cu testamentul�
- Testament�sopti insesizabil Maya.
- �cand puteti veni pe la mine la birou ?
- Nu stiu, m-ati blocat, nu ma asteptam, nu erau bogati� Zilele astea trebuie sa ma ocup de inmormantare si nu cred ca voi reusi, dar pe saptamana viitoare �
- Nu ! Nu se poate ! Astazi ! este de o importanta majora sa vorbim astazi, asta a fost dorinta lor.
- Bine, pe la 17 se poate ?
- Da.
Maya inchise telefonul si ramase ingandurata. Butonul rosu de la telefon ii atrase privirea, avea mesaje. Se saturase de atatea mesaje de condoleante de la persoane pe care nici nu le cunostea. Ce stiau ei ce simte ea si cu ce puteau sa o ajute. Apasa butonul si se indrepta sa faca un dus.
Masinaria incepu sa isi spuna repertoriul nestingherita.
- Buna Maya suntem Familia Miresti, ne pare rau de cele intamplate daca ai nevoie de ceva��
- Alo ! Mircea sunt, tatal tau a fost un bun prieten cu mine �.
- Salut Maya !Andrei la telefon, noi suntem pe autostrada si ne gandim la tine.
Maya se repezi la telefon, se aseza in genunchi si incepu sa tipe.Aparatul vorbea in continuare.
- �.Mayushca, imi pare rau ca ne-am certat aseara, mai vorbim cand ne intoarcem.Ti-l dau pe tata.
Mayushca o alinta mama dupa ce se certau sau era suparata .De cate ori nu o suparase pe saraca mama, dar aseara s-au spus cuvinte pe care nu credea ca o sa le spuna niciodata. Toate din cauza lui.El era de vina pt toata suferinta prin care a trecut familia lor, el si snobismul lui. Lacrimile ii curgeau siroaie, avea remuscari��Ce iti pasa tie, doar nu esti tatal meu ! � cuvintele astea au sagetat in inima lui Mihai, tatal ei care acu era mort.Era tatal ei in ciuda a ceea ce ii spusese, dar aseara era suparata ca nu o lasa sa se duca la el.
- Ce faci Maya,cum a fost examenul !? Sper ca nu mai esti suparata pe mine, stii ca te iubesc.
- Da,da �si noi o iubim ! se auzi pe fundal vocea vesela a lui Andrei.
- Hai ca te pupam si vorbim acasa ! incheie mama.
Pe fundal se auzea un claxon disperat si un scrasnet ciudat, apoi vocea sugrumata a lui Andrei ��ce mai vrea si asta n-are pe unde sa treaca, mi-a atins aripa ! � Urma o injuratura deocheata si apoi un sunet descifrat ca o frana brusca, apoi tonul.

lathymmer
Postat pe 30 Mai 2007 17:23

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Felicitare	1	De la: Mathe_Karoly_1 20 August 2012 16:31
varianta mea nu apare:(((	3	De la: alice_dop 11 Septembrie 2007 10:41
Comentariu capitolul 1	2	De la: pufis 25 Mai 2007 09:15

wow	1	De la: Vivaics 3 Iunie 2007 22:38
mai multe	1	De la: rodyka79 30 Mai 2007 21:16