10 noutăți literare pe care nu trebuie să le ratezi. Romane care te vor face să zâmbești și să plângi deopotrivă.

Cutitul. Reflectii in urma unei tentative de asasinat

Trecusera treizeci si trei de ani si jumatate de la faimoasa condamnare la moarte proclamata de ayatollahul Ruhollah Khomeini impotriva mea si a tuturor celor implicati in publicarea Versetelor satanice si marturisesc ca pe parcursul acestor ani mi‑am imaginat uneori cum asasinul se ridica la vreun eveniment public si se repede la mine exact in acest fel. Asa ca primul meu gand cand am vazut aceasta silueta ucigasa navalind spre mine a fost: Asadar, tu esti. Iata‑te. Se zice ca ultimele cuvinte ale lui Henry James ar fi fost: "Asadar, in cele din urma a venit distinsa chestiune". Si la mine venea moartea, dar nu mi‑a dat impresia c‑ar fi distinsa. Mi‑a dat impresia de anacronism.

N‑am vazut cutitul sau cel putin nu‑l tin minte. Nu stiu daca a fost unul lung sau scurt, cu lama lata, de vanatoare, sau ingusta, ca un stilet, zimtata ca la un cutit de paine sau curbata ca o secera, un briceag de copil al strazii sau chiar un cutit obisnuit de taiat carnea, furat din bucataria maica‑sii. Nici nu‑mi pasa. Arma aceea nevazuta a fost suficient de utila si si‑a facut treaba. - Salman Rushdie

Traducere din limba engleza de Dana Craciun.

Delicioasa poveste a cozonacului romanesc

Istorie culturala presarata cu amintiri si anecdote, povestea cozonacului e o fereastra spre istoria Romaniei. Trecut prin numeroase avataruri - paine indulcita, paine rituala dospita, aluat boieresc preparat dupa retete straine de Pasti si de Craciun, prajitura sofisticata de familie, specialitate etnica, simbol national -, cozonacul e legat de evenimente, oameni, locuri si intamplari care au marcat generatii de romani. Deliciul acestei carti e in imbinarea dintre harul povestirii si bogatia documentarii. Atras de parfumul trecutului din memorii, jurnale, opere literare, si pus pe ganduri de intrebari, ipoteze si etimologii, cititorul e purtat intr-o pasionanta cautare a bucuriei de a plamadi, din chipurile cozonacului, un acasa personal sau colectiv.

Treptat, povestile despre cozonaci au inceput sa-mi vorbeasca altfel: erau capsule ale intimitatii ocrotitoare, lectii despre pofta de viata in siguranta unui camin, despre rabdare, incredere, dragoste, tarie de caracter si despre o pasnica intregire a omului in timp, care, in secolul tuturor vitezelor si al tehnologiei digitale, a devenit cu atat mai rara si mai pretioasa. - Tatiana Niculescu

Descoperă restul recomandărilor în galeria foto!

Foto: pexels.com