Nu-mi place oceanul. Nu l-am vazut decit de departe, in ilustrate si imagini perfecte, dar il stiu.
Iubesc marea mea verde-tulbure-albastr cu o dragoste pribeag i pling pe ascuns de dorul ei, fr s m tie.
O iubesc de copil, de cind ardeam de nerbdare s o ating i m tiam adinc in scoici alergind descul ctre ea, prin nisip. Plingeam in hohote, cu lacrimi srate ca ale ei, dar nu renunam, ajungeam la ea i, ca prin minune, durerea trecea i-ncepeam s rid zgomotos, opind in apa rece. Numai in ea am reuit s inv s m scald, fr nici o regul, pur i simplu m-am intins intr-o zi pe un val de-al ei i-am plutit...
De-atunci m-ntorc mereu la ea dup zile lungi i anotimpuri strine, cu sufletul sfiiat, cu trupul obosit, cu inima chinuit de-ntrebri nscute din cele mai mrunte orgolii, dup ce cobor de pe acoperiul lumii, unde m cred uneori stpin.
Clipele pin la ea trec greu i alerg cutind cu disperare un rm slbatic, s-i respir adinc rsuflarea srat, s o simt numai eu cum freamt de dor, trist ca i mine, dar ferm i puternic atunci cind m privete cu ochi involburai, de iubit capricioas. Ard de nerbdare s o cuprind cu braele i ea s m string la piept in unicul su fel, tandru i violent deopotriv, ca o amant topit de atita ateptare...Adorm apoi zimbind ling ea, lsindu-m ars de soare, ameit de cldur pin la delir i atept aa s vin noaptea, s-mi ridic privirea ctre stele fr s tiu de ce le privesc, fr s mai incerc s-mi citesc destinul pe cer, pentru c in acele clipe tiu exact care-i destinul meu.