Setari Cookie-uri

povestioare ...

SPIRIT DE TURMA ... DESCHIDERE ...ALEGERI ...

Intr-o zi, un vitel trebuia sa treaca printr-o padure virgina pentru a ajunge inapoi la pasune. Fiind un animal irational, si-a facut o carare intortocheata, plina de urcusuri si coborasuri. A doua zi, un caine a trecut pe acolo si a folosit aceeasi carare pentru a traversa padurea. Apoi a fost randul oii, capul unei turme pe care a condus-o pe aceeasi cãrare. Mai tarziu, au inceput si oamenii sa foloseasca cararea: la stanga, la dreapta, se aplecau, ocoleau obstacole, se enervau, injurau, si tot asa. Dar nu au fãcut nimic pentru a crea o alternativa.
Dupa atata folosinta, cararea a devenit o cale pe care animalele, coplesite de greutatea incarcaturilor, erau fortate sa inainteze timp de trei ore pentru a parcurge o distanta care ar fi putut fi facuta în 30 de minute.
Anii au trecut, si calea a devenit drumul principal spre un oras ... mai tarziu chiar strada principala a orasului. Fiecare se plangea de trafic, pentru ca drumul era atat de dificil. In acest timp, batrana padure se amuza vazand cum omul tinde sã urmeze orbeste caile deschise de altii, fara macar a se intreba daca este intr-adevar cea mai buna optiune.
Tu ce faci? ... cauti alternative? ... sau urmezi turma? ...
supermiki
Postat pe 28 August 2008 17:21
Un fachir sufit cãlãtorea… La un moment dat a început sã se însereze ºi fachirul s-a rãtãcit. Afarã era atât de întunecat încât el nici mãcar nu mai veea pe unde merge. Deodata a cãzut într-o prãpastie. S-a îngrozit. Dar în ultima clipã s-a prins de o creangã. Nu ºtia ce se întâmplã; nu ºtia ce se întâmplã în jurul sãu; a început sã se roage. Era o noapte foarte rãcoroasã. A strigat, dar acolo nu era nimeni care sã-l audã, doar vocea sa rasuna în ecou. ªi noaptea era atât de friguroasã încât mâinile au început sã-i îngheîe, iar el ºtia cã mai devreme sau mai târziu, nu se va mai putea þine de creangã. Mâinile îi erau atât de îngheþate încât au început sã-i alunece. Moartea era foarte aproape. În orice clipã putea cãdea ºi muri. La un moment dat nu s-a mai putut þine ºi simþea cum mâinile îi aluneca pe creanga de care se þine. În acel moment s-a îngrozit, a cãzut dar ºi-a dat seama cã este în picioare. Acolo nu era nici un fel de prãpastie, ci doar o micã groapa. Atunci a început sã danseze, a suferit fãrã rost întreaga noapte….


Acestã povestire descrie, în mod metaforic, situaþia în care se aflã marea majoritate a oamenilor. Este întuneric - o lipsã foarte mare a simþului realitãþii. Fachirul “credea” cã se aflã într-o prãpastie, el nu cunoºtea realitatea. Aºa ºi oamenii: “cred”, îºi dau cu pãrerea despre ceea ce este în jurul lor. Ei nu cunosc realitatea. Din aceastã cauzã îºi fac griji închipuite, fãrã nici un fundament real.
Aleys
Postat pe 28 August 2008 18:19
CE INSEAMNA A TRAI

MOARE CATE PUTIN cel ce se transforma in sclavul obisnuintei, cel ce nu calatoreste, cel ce nu citeste, cel ce nu stie sa asculte muzica...
Cel ce nu cauta harul din el insusi...
MOARE CATE PUTIN
cel ce evita pasiunea, cel ce isi distruge dragostea, cel ce nu se lasa ajutat, cel ce evita emotiile ce invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si sufletul sa vibreze...

MOARE CATE PUTIN
cel ce nu isi schimba existenta, cel ce nu vrea sa construiasca ceva nou, cel ce nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste...
cel ce isi petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia ce nu se mai opreste, cel ce abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput, cel ce nu intreaba de frica sa nu se faca de ras, cel ce nu raspunde chiar daca are un raspuns...

MOARE CATE PUTIN
cel ce nu risca certitudinea pentru incertitudine pentru a-si indeplini un vis...
MOARE CATE PUTIN
cel ce evita moartea cate putin doar amintindu-si intotdeauna ca ,,a fi viu” cere un efort mai mare decat simplul fapt de a respira...

TOTUL DEPINDE DE TINE!
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare!
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul!
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie!
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale!
Daca va fi sa furi, fura o sarutare!
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica! Daca va sa simti foame, simte foamea de iubire!
Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...


Dupa un text de Pablo Neruda


Paula_Maria
Postat pe 28 August 2008 19:40
- sunt suuuper povestioarele ...
supermiki
Postat pe 28 August 2008 20:04
Felicitari sunt extraordinare!
gabi_a_lu_miki
Postat pe 28 August 2008 22:41
Buna! Ma primiti si pe mine pe aici? E suuper! Am citit toate povestioarele care mi-au incalzit sufletul! Am plans la multe dintre ele (la servici fiind). Dati-mi voie sa scriu si eu una.

Un om moare iar dupa moarte isi vede viata ca niste urme de pasi pe nisip. Il intreaba pe Dumnezeu:
- Doamne de ce sunt doua randuri de pasi pe nisip?
- Pentru ca am fost cu tine in fiecare clipa a vietii tale!
La un moment dat se vede doar o urma de pasi si omul intreaba:
- Doamne, aici de ce m-ai lasat singur cand mi-a fost mai greu?
- Aici cand ti-a fost mai greu, te-am tinut in brate!
annemarie_mony
Postat pe 29 August 2008 13:19
- Suuuper!! ... Oricine cu suflet curat e bine primit! ... (si chiar si cei fara a avea sufletul curat ... poate ... cine stie ... le foloseste ... poate ii ajuta ... nu stiu ... poate ii linisteste ... nu stiu ... poate ...)
supermiki
Postat pe 29 August 2008 14:05
Se povesteste ca un barbat si femeia sa au venit la un preot sa-i ceara sfat. Femeia isi acuza omul ca este prea risipitor, in timp ce barbatul o mustra pe nevasta ca este prea zgarcita. Uitandu-se la ei, preotul le-a aratat palma deschisa si i-a intrebat:


- Daca mana mea ar fi mereu astfel, mi-ar mai fi ea la fel de buna ?


- Nu, parinte!


Preotul a strans atunci puternic pumnul si, tinandu-l asa, i-a intrebat:


- Dar daca mana mea ar fi mereu astfel, mi-ar fi de ajutor ?


- Nu, bineinteles, parinte.


- E, atunci mai ganditi-va la asta si o sa vedeti care are dreptate!



"Tot ce intrece dreapta masura e vatamator.



Nici prea mult, nici prea putin!"

Postat pe 29 August 2008 16:15
GRADINARUL SI DISCIPOLUL


A fost odata un gradinar care era foarte priceput. Atat de priceput incat ii mersese vestea si in tinuturile invecinate, si multi dintre parinti isi trimiteau odraslele la el ca sa invete mestesugul.

Gradinarul ii primea si ii invata cu bucurie, iar discipolii sai reuseau dupa un timp sa cultive plante la fel de frumoase si de sanatoase ca si ale maestrului lor.

Intr-o zi a venit la el un tanar foarte dornic sa invete arta gradinaritului. Batranul l-a primit, l-a pus intr-o grupa de incepatori si s-au apucat de treaba. Cu totii munceau cu spor si voie buna, iar dupa o vreme au inceput sa apara primele rezultate. Micile plantute care se iveau din pamant erau la fel de frumoase si de sanatoase ca si cele ale gradinarului, cu o singura exceptie. Plantele ingrijite de tanarul nostru pareau bolnave si neajutorate.

Desi atat gradinarul cat si tanarul le acordau o atentie speciala, rasadurile o duceau din ce in ce mai prost pe zi ce trecea.

Intrigat, batranul a luat o torta si s-a furisat langa stratul respectiv dupa apusul soarelui, asezandu-se la panda. Nu mult dupa miezul noptii el a zarit o silueta in intuneric apropiindu-se de strat. A aprins torta si a sarit din ascunzis surprinzandu-l pe hot.

Mare a fost mirarea batranului cand a vazut ca cel prins era chiar discipolul, care nelinistit de evolutia plantelor sale venea in fiecare noapte sa verifice daca radacinile au mai crescut sau nu.

MORALA

Sunt situatii in viata cand suntem prea “cerebrali”.
Pentru unii din noi aceste situatii sunt mai frecvente decat pentru altii.
Din pacate, aceste momente in care incercam sa intelegem tehnica inainte de a o aplica, pot functiona ca o piedica in dezvoltarea noastra.
Asta nu inseamna nicidecum sa aplici filozofia: “crede si nu cerceta”. Totusi cateodata trebuie sa mergem si pe incredere … nu de alta dar sa nu pierdem timpul ... daca nu si mai mult ...
supermiki
Postat pe 29 August 2008 16:17
Au fost odata cinci degete care stateau unul langa altul,alcatuind o mana.Toate erau prietene.Unde mergea unul mergeau si celelalte.Munceau impreuna.Se jucau impreuna.Mancau,se spalau,scriau si isi indeplineau sarcinile impreuna.
Intr-o zi,cele cinci degete se odihneau impreuna pe o masa si priveau un inel de aur ce statea in apropiere.
,,Ce inel frumos!”,exclama Primul Deget.
,,Ar arata foarte bine pe mine!”,remarca si al Doilea Deget.
,,Hai sa-l luam!”,propuse Cel de-al Treilea Deget.
,,Repede,sa nu ne vada cineva!”,sopti al Patrulea Deget.
Se intinsera dupa inel cand al Cincilea Deget,cel mai mare,lua cuvantul.
,,Stati!Nu ar trebui sa facem asta!”,spuse pe ton ferm.
,,De ce nu?”,intrebara intr-un glas celelalte degete.
,,Pentru ca inelul nu ne apartine!”,explica Degetul Mare.,,Este rau sa iei ceva ce nu este al tau!”
,,Dar cine va stii?”,intrebara celelalte degete.,,Nu ne va vedea nimeni.Haide….”
,,Nu!Asta-I furt in toata legea!”
Celelalte degete incepura sa rada de Degetul Mare si sa il batjocoreasca.
,,Ti-e teama!”,spuse Primul Deget.
,,Ce baiat corect!”,canta al Doilea Deget.
,,De fapt,ti-e ciuda ca inelul nu ti se va potrivi tie”,mormai cel de-al Treilea Deget.
,,Credeam ca esti baiat de gasca….”,spuse si al Patrlea Deget.
,,Credeam ca esti prietenul nostru”.
Dar Degetul Mare scutura din cap.
,,Nu-mi pasa ce spuneti!”,raspunse hotarat.,,Nu voi fura!”
,,Atunci nu mai poti ramane alaturi de noi!”,strigara cele patru degete.,,Nu poti fi prietenul nostru!”.
Si formara un grup lasandu-l pe Degetul Mare singur.La inceput,crezura ca acesta ii va urma cerandu-si in genunchi iertare.Dar Degetul Mare stia ca prietenii sai gresesc si isi mentinu pozitia.De aceea pana in ziua de astazi degetul mare,numit si opozabil,are o pozitie diferita de a celorlalte.

Motto:
Esenta acestei povesti este ca nu trebuie mereu sa urmam multimea.
gabi_a_lu_miki
Postat pe 29 August 2008 18:09
asa e gabi nu intotdeauna merita sa urmezi turma.....dar uneori "turma scapa urma".....

e bine sa urmezi turma in masura in care asta iti este de folos si urmeaza aceeasi cale ,cand insa turma o ia pe aratura .... e bine sa o lasi in urma.

ca sa iti dau un exemplu idolul meu adevarat este Richelieu
omul care a fost ma rege decat regele,mai respectat ,mai iubit si mai urat de cat regele.....el a condus franta nu regele.
de cele mai multe ori "oamenii din umbra" sunt mai importanti decat "alesii" poporului.....pt ca ei stiu sa conduca masele acolo unde au nevoie ,stiu sa impinga turma exact acolo unde e nevoie.
dandanaua_reloaded
Postat pe 29 August 2008 18:15
Buna! Este prima oara cand scriu pe forum si o fac pentru ca acest topic chiar merita ( fata de altele). Supermiki este foarte frumos ceea ce ai facut u. Ultimile doua seri le-am petrecut citind aceste "povestioare cu talc" ,si m-au ajutat sa vad viata altfel,(sunt sigura ca nu sunt singura care invata de pe urma acestor povestiri). Multumesc tuturor celor care au scris aici, . Tineti-o tot asa!
Mikand
Postat pe 29 August 2008 23:56
Houdini a fost cel mai mare magician al timpului sãu. El a fost ºi un fantastic spãrgãtor de lacãte . Susþinea cã poate evada din orice celulã din lume în mai puþin de o orã.

Într-un mic oraº din Marea Britanie a fost construitã o închisoare nouã, iar Houdini a fost provocat sã încerce sã evadeze. Cum acestuia îi plãceau ºi provocãrile ºi banii, a acceptat propunerea.

Când a sosit ziua cea mare, o mulþime de oameni ºi reprezentanþi media se aflau la faþa locului. Houdini a pãºit încrezãtor în celulã ºi uºa a fost închisã. ªi-a dat imediat jos haina ºi s-a apucat de treabã. κi ascunsese în curea o bucatã de oþel flexibil ºi dur, lungã de 25 de centimentri, pe care apoi a folosit-o pentru a încerca sã deschidã încuietoarea.

Dupã 30 de minute încrederea i-a dispãrut. Dupã o orã era scãldat în transpiraþie. Dupã 2 ore Houdini pur ºi simplu s-a prãbuºit peste uºã, care s-a deschis imediat. De fapt uºa nu fusese niciodatã închisã decât în imaginaþia marelui magician.

Morala

Uºa nu a fost închisã decât în mintea lui Houdini, dar acesta a acþionat ca ºi cum ar fi avut de învins o mie de lãcate. Aidoma lui Houdini, ºi noi suntem prizonierii propriei minþi. Pentru a evada din “închisoarea mentalã”, trebuie mai întâi sã realizãm ºi sã acceptãm acest lucru ºi apoi sã gãsim cãi prin care sã ne eliberãm.
Mikand
Postat pe 30 August 2008 00:04
Un important om de afaceri a fost la un moment dat întrebat:



“Cum ai reuºit sã faci atât de multe în viaþã?!”

El a rãspuns:

“Am visat. Apoi mi-am pus mintea sã îºi imagineze ceea ce vreau sã fac. Dupã care m-am dus la culcare ºi m-am gândit la visele mele. Noaptea am visat despre visele mele. ªi când m-am trezit dimineaþa am vãzut modalitãþile prin care sã îmi transform visele în realitate. În timp ce unii spuneau ‘Nu poþi face asta, nu e posibil…’, eu înaintam pe drumul meu ºi obþineam ceea ce îmi doream.”

Tu ce vise ai? Indiferent cât sunt de mici sau de mari, nu le lãsa sã moarã! Protejeazã-le! Hrãneºte-le! Ai grijã de ele în zilele grele! Sperã din toatã inima cã visele tale vor deveni realitate!






Mikand
Postat pe 30 August 2008 00:06
- excelenta povestioara ... si talcul ei ... iti multumim ...
supermiki
Postat pe 30 August 2008 00:08
Interviu cu Dumnezeu:


- Ai vrea sã-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacã ai timp… i-am rãspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebãri ai vrea sã-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?


Dumnezeu mi-a rãspuns:

- Faptul cã:

se plictisesc de copilãrie, se grãbesc sã creascã… iar apoi tânjesc sã fie copii
îºi pierd sãnãtatea pentru a face bani… iar apoi îþi pierd banii pentru a-ºi recãpãta sãnãtatea,
se gândesc cu teamã la viitor ºi uitã prezentul, iar astfel nu trãiesc nici prezentul, nici viitorul,
trãiesc ca ºi cum nu ar muri niciodatã ºi mor ca ºi cum nu ar fi trãit.
Dumnezeu mi-a luat mâna ºi am stat tãcuþi un timp. Apoi am întrebat:
- Ca pãrinte, care ar fi cãteva dintre lecþiile de viaþã pe care ai dori sã le înveþe copii tãi?
- Sã înveþe cã:

dureazã doar cãteva secunde sã deschidã rãni profunde în inima celor pe care îi iubesc… ºi cã dureazã mai mulþi ani pentru ca acestea sã se vindece,
un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puþin,
existã oameni care îi iubesc dar, pur ºi simplu, încã nu ºtiu sã-ºi exprime sentimentele,
doi oameni se pot uita la acelaºi lucru ºi cã pot sã-l vadã în mod diferit,
nu este suficient sã-i ierte pe ceilalþi ºi cã, de asemenea, trebuie sã ierte pe ei înºiºi.
- Mulþumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sã ºtie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind ºi a spus:
- Doar faptul cã sunt aici, întotdeauna.

Mikand
Postat pe 30 August 2008 00:19
Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti...
Iarta-i, oricum!
Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunsa...
Fii bun, oricum!
Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati...
Cauta succesul, oricum!
Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela...
Fii cinstit si sincer, oricum!

Ceea ce construiesti in ani, altii pot darama intr-o zi...
Construieste... oricum!

Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi...
Fii fericit, oricum!

Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine...
Fa bine, oricum!

Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns...
Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum!

La urma urmei este intre tine si Dumnezeu.
N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum...

Aceste cuvinte sunt gravate pe frontispiciul casei de copii din Calcutta, unde Maica Teresa si-a dedicat ultimii ani din viata ingrijirii copiilor orfani.


Mikand
Postat pe 30 August 2008 00:23
- Adevarat!! ... inca odata multumim ...
supermiki
Postat pe 30 August 2008 00:23
Intr-o duminica seara, un preot a lucrat pana tarziu, si s-a decis sa o sune pe sotia lui inainte de a pleca catre casa. Era aproximativ ora 10 seara, dar sotia lui nu i-a raspuns la telefon. Preotul a lasat telefonul sa sune de mai multe ori. I s-a parut ciudat ca nu a dat de sotia lui. S-a decis sa-si impacheteze lucrurile si sa incerce apoi din nou.

Cand a sunat a doua oara, ea a raspuns imediat. A intrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirata a spus ca telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitarii. Lunea urmatoare insa, preotul a primit un telefon la birou. Barbatul de la celalalt capat al firului vroia sa stie de ce a fost sunat duminica noaptea. Preotul era confuz si nu intelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealalta persoana a adaugat "A tot sunat, dar nu am raspuns."

In acel moment preotul si-a adus aminte de primul telefon dat acasa duminica seara. A realizat ca gresise numarul si si-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat barbatului ca a intentionat sa o sune pe sotia lui.

Acesta i-a raspuns: "Nu-i nicio problema. Permite-mi insa sa iti spun povestea mea. Vezi dumneata, duminica noaptea am vrut sa ma sinucid, dar inainte m-am rugat: Dumnezeule, daca esti acolo si nu vrei sa fac asta da-mi un semn. In acel moment telefonul a inceput sa sune. M-am uitat la apelant si scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frica sa raspund."

De atunci barbatul care a vrut sa se sinucida frecventeaza cu regularitate slujbele tinute de preot la biserica al carei nume este "Dumnezeu Atotputernicul"
Mikand
Postat pe 30 August 2008 00:26
Supermiki nu trebuie sa-mi multumesti, ci eu trebuie sa iti multumesc ca mi-ai adus aminte ce este important in viata si ca sunt lucruri care trebuie sa se intample, fac parte din viata si ele trebuie sa ne intareasca sa putem merge mai departe. :)
Mikand
Postat pe 30 August 2008 00:32
În vitrina unui magazin de animale era un afiº: “Cãþeluºi de vânzare”

Un baieþel de 10 ani intrã ºi intreabã care-i preþul unui cãþeluº. Vânzãtorul îi rãspunde cã preþul este între 30 ºi 50$. Bãieþelul bagã mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numãrã 2.70 $ … ºi apoi întreabã: “Aº putea vedea cãþeluºii?”
Vânzãtorul zâmbeºte. Fluierã, din magazin iese afarã cãþeaua ºi în urma ei 5 cãþeluºi frumoºi. Al ºaselea cãþeluº… rãmase în urmã ºi nu se apropia!

Bãieþelul întreabã: “De ce cãþeluºul astã ºchioapãtã ?” Omul îi rãspunse cã acesta s-a nãscut cu o problemã la picior ºi va ºchiopãta toatã viaþa! “Acesta-i caþeluºul pe care-l doresc”, a spus bãieþelul cu bucurie în glas. “Dacã asta e dorinþa ta, þi-l dau gratis!”

Copilul s-a suparat ºi a rãspuns: “Nu-l vreau gratis, preþul lui e la fel ca ºi a celorlalþi cãþei, îþi voi da tot ce am la mine acum, ºi în fiecare lunã îþi voi plãti 50 de cenþi, pânã voi achita preþul lui intreg !”

“Eºti sigur cã vrei acest cãþeluº? Doar niciodatã nu va putea fugi sau juca sau sãri precum ceilalþi!”

Bãieþelul s-a aplecat, ºi-a ridicat puþin pantalonul ºi i-a arãtat vânzãtorului aparatul de fier ce-i susþinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest cãþeluº are nevoie de cineva care sã-l înþeleagã!”

Ochii vânzãtorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Mã rog ºi sper ca fiecare cãþeluº sã aibe pe cineva care sã-l iubeascã, aºa precum tu îl vei iubi pe acest cãþeluº!”


Morala:
În viaþã nu conteazã cine eºti, conteazã ca cineva sã te preþuiascã ºi sã te iubeascã necondiþionat! Un prieten adevãrat, este acela care soseºte în timp ce ceilalþi… dispar!

Aleys
Postat pe 30 August 2008 01:50
Capitolul 1
Merg pe stradã.Pe trotuar este o groapã adâncã. Cad. Îmi ia o veºnicie sã ies de acolo. E vina mea.

Capitolul 2
Merg pe aceeaºi stradã. Cad în groapã din nou. Tot îmi ia mult timp sã ies din ea. Nu e vina mea.


Capitolul 3
Merg pe aceeaºi stradã. Cad în groapã din nou. Devine un obicei. E vina mea. Ies repede afarã.


Capitolul 4
Merg pe aceeaºi stradã ºi vãd o groapã adâncã pe trotuar. O ocolesc.


Capitolul 5
Merg pe o stradã diferitã
Aleys
Postat pe 30 August 2008 01:51
De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-I vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind,ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni,tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde,dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut

Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;

Dusman,om drag,rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;

Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

Rudyard Kippling
Aleys
Postat pe 30 August 2008 01:52
scrisori de la teddy

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai sa ii iubeste pe toti la fel de mult.

Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.

Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.

Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.

La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".

Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"

Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"

Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"

De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.

Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".

Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.

Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.

Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.

Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.

Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.

Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.

Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.

Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.

S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."

Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."

Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti.
Aleys
Postat pe 30 August 2008 01:54
De la: gogo, la data 2008-08-30 00:26:58Intr-o duminica seara, un preot a lucrat pana tarziu, si s-a decis sa o sune pe sotia lui inainte de a pleca catre casa. Era aproximativ ora 10 seara, dar sotia lui nu i-a raspuns la telefon. Preotul a lasat telefonul sa sune de mai multe ori. I s-a parut ciudat ca nu a dat de sotia lui. S-a decis sa-si impacheteze lucrurile si sa incerce apoi din nou.

Cand a sunat a doua oara, ea a raspuns imediat. A intrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirata a spus ca telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitarii. Lunea urmatoare insa, preotul a primit un telefon la birou. Barbatul de la celalalt capat al firului vroia sa stie de ce a fost sunat duminica noaptea. Preotul era confuz si nu intelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealalta persoana a adaugat "A tot sunat, dar nu am raspuns."

In acel moment preotul si-a adus aminte de primul telefon dat acasa duminica seara. A realizat ca gresise numarul si si-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat barbatului ca a intentionat sa o sune pe sotia lui.

Acesta i-a raspuns: "Nu-i nicio problema. Permite-mi insa sa iti spun povestea mea. Vezi dumneata, duminica noaptea am vrut sa ma sinucid, dar inainte m-am rugat: Dumnezeule, daca esti acolo si nu vrei sa fac asta da-mi un semn. In acel moment telefonul a inceput sa sune. M-am uitat la apelant si scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frica sa raspund."

De atunci barbatul care a vrut sa se sinucida frecventeaza cu regularitate slujbele tinute de preot la biserica al carei nume este "Dumnezeu Atotputernicul"

Desi nu am reusit inca sa citesc tot ce s-a scris aici, aceasta povestioara mi se pare una dintre cele mai dragute citite pana acum.

Postat pe 30 August 2008 01:56
De la: mell_30, la data 2008-08-27 21:08:09 PENTRU TOTI UTILIZATORII KUDIKA CEA MAI FRUMOASA POVESTE


,,VIATA CA O CALATORIE,,



Viata este ca o calatorie cu trenul:urcam si coboram des,exista surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele...

Atunci cand ne nastem si urcam in tren intalnim oameni despre care credem ca ne vor fi alaturi pe tot parcursul calatoriei:parintii nostri...

Din pacate,adevarul este altfel....Ei coboara la o statie si ne lasa singuri,fara dragostea,atasamentul si sprijinul lor

E drept ca in tren urca si alte persoane,care vor ocupa un rol important in calatoria noastra:acestia sunt fratii nostri,prietenii si oamenii minunati pe care ii iubim.

Unele dintre aceste persoane care urca in tren privesc calatoria ca pe o plimbare scurta.Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei.... ...Si mai exista si altii in tren care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul celor care au nevoie de el.

Unii lasa in urma lor ,cand coboara,un dor vesnic.....
Unii urca si coboara si noi abia daca ii observam.....

Ne mira faptul ca unii pasageri,pe care ii iubim cel mai mult se muta in alt vagon si ne lasa singuri intr-o etapa a calatoriei noastre.....Bineinteles ,noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si ne inghesuim ca sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor...

Din pacate,uneori nu ne putem aseza langa ei,deoarece locul de langa ei este deja ocupat...
Nu face nimic,asa este calatoria:plina de provocari,vise,fantezii,sperante,despartiri....dar fara intoarcere!!!!

Sa facem calatoria in cel mai bun mod cu putinta!!!!Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi si sa incercam sa cautam ceea ce este mai bun in ei,,,,Sa ne aducem aminte ca in fiecare etapa a calatoriei poate exista un tovaras care are nevoie de intelegerea nostra!Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga!!!

Misterul calatoriei este ca nu stim niciodata cand vom cobori definitiv din tren,nici cand vor cobori cei care calatoresc cu noi ori cel care sta pe locul de langa noi....Despartirea de prietenii pe care i-am intalnit in timpul voiajului va fi dureroasa....Va fi trist si sa-i las singuri pe cei dragi mie.....

Dar traiesc cu speranta ca odata si odata va veni gara centrala,unde am sa-i revad pe toti cei dragi!!!!Ceea ce ma va face fericit este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor altora!!!

Dragi prieteni,sa ne straduim sa avem o calatorie buna,ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala...sa incercam sa lasam dupa noi,cand coboram,un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase celor ce calatoresc mai departe!!!!!

CELOR CARE SUNT PARTE A TRENULUI MEU LE DORESC DIN SUFLET:,,CALATORIE PLACUTA,,!!!!


Si povestea ta, Mell, este superba!!! Tot ce am citit scris de tine m-a surprins placut si ma face sa cred ca esti o persoana cu mult bun simt si multa profunzime in gandire. Multa inspiratie tuturor si de acum incolo si multumim pentru lectiile frumoase din aceste povestioare pline de intelepciune. Week-end placut tuturor!

Postat pe 30 August 2008 02:03
.....Cand luminile din incapere s-au stins si concertul era pe cale sa inceapa, mama s-a intors la locul ei si a descoperit ca fiul sau disparuse.

Dintr-o data, cortinele au fost date la o parte si lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scena.

Ingrozita, mama vazu ca baietelul ei se asezase la claviatura, apasand pe clape si alegand cu grija notele cantecelului „Twinkle,Twinkle Little Star”. In acea clipa, marele maestru pianist si-a facut intrarea in scena, a mers repede la pian si i-a soptit baiatului la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.

Apoi, aplecandu-se, Paderewski si-a intins mana stanga si a inceput sa completeze melodia, adaugand partea de bas. Dupa putin timp, si-a intins si mana dreapta, de cealalta parte a baiatului si a adaugat un acompaniament cursiv. Impreuna, batranul maestru si tanarul ucenic au transformat o situatie ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasa, intr-o experienta extraordinar de creativa. Cei din public au fost atat de fascinati, incat nu si-au putut aminti ce a mai cantat marele maestru dupa aceea. Si-au amintit doar de piesa clasica: „Twinkle, Twinkle Little Star”.

Poate ca asa stau lucrurile si cu Dumnezeu. Ceea ce poti realiza doar de unul singur este putin probabil ceva demn de a fi retinut. Ne dam silinta sa fim cat mai buni, dar rezultatele nu sunt întotdeauna o muzica frumoasa si armonioasa. Cu toate acestea, cu ajutorul Maestrului, lucrarea vietii noastre poate fi cu adevarat frumoasa.

Data viitoare cand iti propui sa faci lucruri marete, asculta cu atentie. S-ar putea sa auzi vocea Maestrului, cum iti sopteste la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.

Fie sa-i simti bratele in jurul tau si cum te ajuta sa-ti transformi micile încercari in adevarate capodopere. Tine minte, Dumnezeu nu ii cheama pe cei pregatiti, ci mai degraba, ii pregateste pe cei „chemati”.

Viata se masoara mai exact prin vietile pe care le atingi, si nu prin lucrurile pe care le dobandesti.

Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa fie mereu alaturi de tine! Si tine minte:
„Nu te opri. Continua sa canti”.
..........................................
gabi_a_lu_miki
Postat pe 30 August 2008 08:49
Atunci când îþi începi viaþa ai în mânã o valijoarã.
Pe mãsurã ce trec anii bagajul tãu însã se mãreºte.
Pentru cã sunt multe lucruri pe care le aduni pe parcursul drumului tãu crezând cã sunt importante.

La um moment dat al drumului tãu înþelegi însã cã devine insuportabil sã cari atâtea lucruri.

Cântãresc prea mult

Atunci poþi alege:
● sã te aºezi pe marginea drumului aºteptând ca cineva sã te ajute: ceea ce e destul de dificil.
Pentru cã toþi ceilalaþi care vor trece pe acolo vor avea propriul lor bagaj.
Riºti astfel sã îþi petreci tot restul vieþii aºteptând.
● sau poþi dimininua greutatea, eliminând ceea ce nu-þi foloseºte.

Dar ce ar trebui aruncat?
Începe în primul rând sã scoþi tot afarã pentru ca sã poþi vedea ce se ascunde acolo înãuntru.
Prietenie - Iubire - Bunavointa - Tandrete - Generozitate - Bucurie - Simpatie -Speranta
Foarte bine!!!
E suficient, dar e ciudat faptul cã... nu sunt deloc grele!!!
Însã ai ºi altceva care cântãreºte destul de greu...
Forþeazã-te sã le scoþi afarã...
Of, e mânia: vai, cât cântãreºte!
Continuã sã scoþi afarã: neînþelegerile, teama, pesimismul,
Descurajarea aproape cã te trage în jos ºi te înãbuºã în aceastã parte a valizei.
Acum scoate afarã cu toatã puterea ta ceva ce era ascuns în bagaj: este un zâmbet care rãmãsese pe fundul valizei.
Mai scoate un zâmbet, ºi încã unul, ºi iatã cã la urmã iese fericirea...
Pune din nou mâna în valizã ºi aruncã tristeþea.
Acum ar trebui sã-þi pui în bagaj rãbdarea, pentru cã se va arãta destul de necesarã.
Fã în aºa mod încât sã pui ºi:
PUTEREA - SPERANÞA - CURAJUL - ENTUZIASMUL - ECHILIBRUL - RESPONSABILITATEA - TOLERANÞA - BUNA DISPOZIÞIE
Scoate ºi orice fel de grijã, preocupare ºi lasã-le la o parte.
Te vei gândi dupã aceea ce trebuie sã faci cu ele.
Bine. Acum bagajul tãu e gata, îl poþi folosi din nou.
Nu uita sã faci acþiunea aceasta de mai multe ori în viaþa ta pentru cã drumul este foarte lung.

gabi_a_lu_miki
Postat pe 30 August 2008 10:05
superbe povestioare....foarte frumos.nu am alte cuvinte.la cat mai multe
o zi buna va doresc
anina86
Postat pe 30 August 2008 10:30
Super faine toate povestioarele! Va citesc de trei zile si va simt deja ca pe niste prieteni de suflet.Va multumesc tuturor!

"Tarziu Te-am iubit. Frumusete atat de veche si atat de noua, tarziu Te-am iubit. Si iata Tu ierai inlauntrul meu, si eu eram in afara, si acolo Te cautam si dadeam navala, eu, cel urat, in aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai facut. Tu erai cu mine si eu nu eram cu Tine. Ma tineau departe de Tine acele lucruri care daca nu ar fi in Tine nu ar exista. M-ai chemat si m-ai strigat si ai rupt surzenia mea, ai stralucit si ai alungat orbirea mea, Tu ai raspandit mireasma si am respirat si suspin dupa Tine, Te-am gustat si mi-e foame si sete, m-ai atins si ard de dorinta dupa pacea Ta." (Fericitul Augustin)
annemarie_mony
Postat pe 30 August 2008 10:59

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
CASTIGATORII 1 De la: MYADYA 30 Martie 2010 14:39
chiar am nevoie de ajutorul tau te rog ajuta-ma 8 De la: mahy33 3 Februarie 2010 20:56
Rochita din saten cu aplicatie din dantela pe spate 1 De la: Lacatus_Mihaela_Roxana 3 Noiembrie 2011 01:03
VESTA 1 De la: Aer_D 4 Aprilie 2011 17:39
Cancer la caini ! 2 De la: kudika503694 13 Iulie 2012 13:00