povestioare ...

De la: gogo, la data 2008-08-30 00:26:58Intr-o duminica seara, un preot a lucrat pana tarziu, si s-a decis sa o sune pe sotia lui inainte de a pleca catre casa. Era aproximativ ora 10 seara, dar sotia lui nu i-a raspuns la telefon. Preotul a lasat telefonul sa sune de mai multe ori. I s-a parut ciudat ca nu a dat de sotia lui. S-a decis sa-si impacheteze lucrurile si sa incerce apoi din nou.

Cand a sunat a doua oara, ea a raspuns imediat. A intrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirata a spus ca telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitarii. Lunea urmatoare insa, preotul a primit un telefon la birou. Barbatul de la celalalt capat al firului vroia sa stie de ce a fost sunat duminica noaptea. Preotul era confuz si nu intelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealalta persoana a adaugat "A tot sunat, dar nu am raspuns."

In acel moment preotul si-a adus aminte de primul telefon dat acasa duminica seara. A realizat ca gresise numarul si si-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat barbatului ca a intentionat sa o sune pe sotia lui.

Acesta i-a raspuns: "Nu-i nicio problema. Permite-mi insa sa iti spun povestea mea. Vezi dumneata, duminica noaptea am vrut sa ma sinucid, dar inainte m-am rugat: Dumnezeule, daca esti acolo si nu vrei sa fac asta da-mi un semn. In acel moment telefonul a inceput sa sune. M-am uitat la apelant si scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frica sa raspund."

De atunci barbatul care a vrut sa se sinucida frecventeaza cu regularitate slujbele tinute de preot la biserica al carei nume este "Dumnezeu Atotputernicul"

De la: mell_30, la data 2008-08-27 21:08:09 PENTRU TOTI UTILIZATORII KUDIKA CEA MAI FRUMOASA POVESTE


,,VIATA CA O CALATORIE,,



Viata este ca o calatorie cu trenul:urcam si coboram des,exista surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele...

Atunci cand ne nastem si urcam in tren intalnim oameni despre care credem ca ne vor fi alaturi pe tot parcursul calatoriei:parintii nostri...

Din pacate,adevarul este altfel....Ei coboara la o statie si ne lasa singuri,fara dragostea,atasamentul si sprijinul lor

E drept ca in tren urca si alte persoane,care vor ocupa un rol important in calatoria noastra:acestia sunt fratii nostri,prietenii si oamenii minunati pe care ii iubim.

Unele dintre aceste persoane care urca in tren privesc calatoria ca pe o plimbare scurta.Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei.... ...Si mai exista si altii in tren care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul celor care au nevoie de el.

Unii lasa in urma lor ,cand coboara,un dor vesnic.....
Unii urca si coboara si noi abia daca ii observam.....

Ne mira faptul ca unii pasageri,pe care ii iubim cel mai mult se muta in alt vagon si ne lasa singuri intr-o etapa a calatoriei noastre.....Bineinteles ,noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si ne inghesuim ca sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor...

Din pacate,uneori nu ne putem aseza langa ei,deoarece locul de langa ei este deja ocupat...
Nu face nimic,asa este calatoria:plina de provocari,vise,fantezii,sperante,despartiri....dar fara intoarcere!!!!

Sa facem calatoria in cel mai bun mod cu putinta!!!!Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi si sa incercam sa cautam ceea ce este mai bun in ei,,,,Sa ne aducem aminte ca in fiecare etapa a calatoriei poate exista un tovaras care are nevoie de intelegerea nostra!Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga!!!

Misterul calatoriei este ca nu stim niciodata cand vom cobori definitiv din tren,nici cand vor cobori cei care calatoresc cu noi ori cel care sta pe locul de langa noi....Despartirea de prietenii pe care i-am intalnit in timpul voiajului va fi dureroasa....Va fi trist si sa-i las singuri pe cei dragi mie.....

Dar traiesc cu speranta ca odata si odata va veni gara centrala,unde am sa-i revad pe toti cei dragi!!!!Ceea ce ma va face fericit este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor altora!!!

Dragi prieteni,sa ne straduim sa avem o calatorie buna,ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala...sa incercam sa lasam dupa noi,cand coboram,un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase celor ce calatoresc mai departe!!!!!

CELOR CARE SUNT PARTE A TRENULUI MEU LE DORESC DIN SUFLET:,,CALATORIE PLACUTA,,!!!!