Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
|
Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si i-ar fi acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe transportul in comun si, poate, si ceva din factura de mobil necompensata. Paulica avea prea mult bun simt sa-i spuna Sefului sa faca bine si sa-i sune personal pe acei furnizori din cateva simple motive: 1) Nu-i cad „ouale”; 2) Cuvantul lui are mai multa greutate; 3)Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa fie secretara, fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor, drept pt care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica virilitate; 4) Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui (putini). L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o firma de *sunt un nesimtit si o sa iau ban*. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea larga.Dar n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca refularile pasnicului Paulic aveau sa se adevereasca mai ceva ca abstractiunile lui Nostradamus. Si se facu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviana, numa' buna sa stai acasa, cu plapuma-n cap, necum sa vii la scarbici. Un fum alb gros, o duhoare patrunzatoare patrunsese in tot sediul, in toate ungherele, in toti porii. Nu atat frica de incendiu ne-a precipitat pe toti afara, in ploaie, ci mirosul acela lugubru, care parea ca neexfoliaza esofagul si plamanii. "Ce Dumnezeu o fi ? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?" "De unde miroase a sobolan mort, cred ca s-o fi prins unul in fire si asta i-a fost" ! ne dadeam noi cu parerea. Evident ca nimeni n-a avut curajul sa orbecaie prin fumul gros inauntru nici macar pt a-si salva hainele. Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica. "Te pomenesti ca a ramas inauntru... bai, sariti si scoateti-l ca asta se asfixiaza acolo si, aitist nebun ce este, daca nu ii da nimeni un mail ca arde sediul, singur nu-si da seama". "Nu va duceti, ca muriti degeaba, Paulica a iesit val-vartej acum 10 minute", ne-a spus o colega. Si dus a fost. Nu si consecintele plecarii sale intempestive. Ce am aflat ulterior a fost o palma pe obrazul tuturor domnisoarelor de la resurse umane care ne invata ca la interviu se merge cu capul in pamant si nu se intreaba de salariu. Asa facuse si Paulica si a ajuns ca noi toti, doar ca pragul lui de toleranta era altundeva situat. Ardelean molcom, Paulica se enerva greu, dar cand ajungea la concluzia ca-i bai, apai bai era! Dupa a douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi placa (compania e-n dezvoltare, are cheltuieli mari - normal, Seful isi luase 4x4 si pasase vechea masina socrilor - ca el, Paulica, este platit oricum regeste pt munca "de rahat" pe care o face, ca ar trebui sa fie recunoscator ca i s-a dat sansa de a munci la patron strain si ca este un vierme profitor), Paulica a ajuns la concluzia ca-i bai. Restul e istorie. Cand firma e de *sunt un nesimtit si o sa iau ban*, iar tu faci - zice Seful - munca de rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o viata de rahat. Dar macar cald sa fie, sa nu faci amigdalita. Drept pt care Paulica si-a facut nevoile pe platoul din cuptorul cu microunde. Un rahat mare, incolacit, ca un kurtoskolacs, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul scos din minti, pe care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a rotit temporizatorul pt 10 minute. Si dus a fost. Domnisoarele de la resurse umane ar trebui sa invete ca un rahat copt lent si uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute, pute nu ingrozitor, ci este insasi definitia ororii. Pute insidios, pt ca nu te paleste dintr-o data, ci lent, prin toate lufturile de sub usi si intra pana si-n tencuiala. Ceea ce s-a si intamplat. - n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe holul de langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu microunde. Nici colegii mei. - sediul a trebuit sa fie abandonat definitiv. Dupa 2 saptamani de stat cu usile si ferestrele vraiste, mirosea ca la crematoriu. Nici zugravitul nu a rezolvat mare lucru, desi a costat mult mai mult decat milionul in plus la leafa bietului Paulica - a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata comunala, cu imbunatatiri de mahon nobil - cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt tiganii care treceau prin zona sa ridice deseurile. "Da' ce-ati facut, manca-v-as, v-ati uscat cainele in cuptor si l-ati uitat acolo?!", ne-au intrebat ei si au renuntat sa-l mai ia - Luminita a facut hepatita. De greata. Acum sufera si de constipatie cronica si colon iritabil, pt ca orice drum la toaleta pt cuvenita usurare ii da frisoane - Seful a pierdut un contract banos de publicitate cu o mare agentie.Clientii au intrat la banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot codeste sa-i invite in sediu si se intalneste cu ei prin restaurante si hoteluri. Probleme de bonitate, daca nici sediu nu-si permit - si-or fi zis ei si dusi au fost. Pt ca zgarciobul nici macar n-a vrut sa inchirieze temporar un alt sediu. - chiar daca lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasa si cu atat mai putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta ma costa al naibii. Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice Ziceti si voi, acum. Nu era mai ieftin sa-i fi dat amaratului blestematul acela de milion in plus? |
||
|
catalinaOlo Postat pe 7 Septembrie 2008 01:02 |
||
|---|---|---|
|
deobicei nu comentez pe forum. dar...... este cel mai frumos forum pe care l-am strabatut. cuvintele nu isi au rostul. multumesc |
||
|
ymac68 Postat pe 7 Septembrie 2008 09:27 |
||
De la: wild_angel, la data 2008-09-07 00:45:13absolut extraordinare... - Ma bucur enorm ca ti-au placut aceste povestioare ... si mai ales ca zici ca ti-au si folosit ... mai poti trece pe aici pentru ca vor mai veni si altele. Totusi, e bine ca din cand in cand sa le mai recitesti si pe cele care le-ai citit deja ... pot GARANTA ca atunci cand vei citi o povestioara a doua oara o vei intelege mai bine ... poate chiar o vei intelege altfel ... si asta nu pentru ca ar fi o problema cu tine acum ... ca acum nu ai fi capabila sa intelegi ... ci pentru ca prin acele povestioare pe care le-ai citit ... TU te-ai schimbat un pic ... iar cand le vei reciti ... le va reciti acel ALT OM care ai devenit TU ACUM. Pun pariu pe asta! Daca nu crezi ... INCEARCA! ... Chiar sunt curios daca aceasta regula, general valabila de altfel, functioneaza si pentru tine ... ce zici, ma anunti daca e asa? |
||
|
|
||
|
supermiki Postat pe 7 Septembrie 2008 09:29 |
||
| - Interesanta povestioara ta CatalinaOlo, iti multumim ... chiar am ras cu lacrimi ... sa nu ne ocolesti ... mai treci pe aici ... | ||
|
supermiki Postat pe 7 Septembrie 2008 09:35 |
||
De la: ymac68, la data 2008-09-07 09:27:47deobicei nu comentez pe forum. dar...... - Ma bucur ca ti-au placut ... si ca acest topic te-a facut sa incepi sa postezi ... de fapt inceputul este greu cateodata ... asa ca te mai asteptam! ... |
||
|
supermiki Postat pe 7 Septembrie 2008 09:38 |
||
 CatalinaOlo, azi am sa am o zi minunata si vesela
|
||
|
amme22 Postat pe 7 Septembrie 2008 09:52 |
||
De la: amme22, la data 2008-09-07 09:52:26 - Excelent !!! ... ma bucur pentru tine! ... cred ca ai inceput sa citesti ceva din ce am vorbit, asa-i? |
||
|
supermiki Postat pe 7 Septembrie 2008 10:31 |
||
|
Puterea cuvintelor Un trainer de dezvoltare personala incerca odata sa explice unei multimi, CUM REACTIONEAZA omul la cuvinte; CUM SE HRANESTE din cuvinte, CUM TRAIESTE MAI MULT din cuvinte, mai mult chiar decat din REALITATE. Din public s-a ridicat cineva si a protestat, spunand: " Nu sunt de acord ca vorbele au o influenta atat de mare asupra noastra". Trainerul i-a raspuns: " Stai jos, nenorocitule!" Omul a palit de manie si a spus: " Spui despre tine , ca esti un trainer, dar ar trebui sa-ti fie rusine." Atunci trainerul a spus: " Scuzati-ma domnule, m-a luat valul. Va rog sa ma iertati, am gresit imi pare rau". Pana la urma, omul s-a calmat. Atunci trainerul a continuat: "Vedeti ... Mi-au fost de ajuns doar doua cuvinte, ca sa starnesc o adevarata furtuna si tot cateva cuvinte sa va potolesc; nu-i asa?"...CUVINTE, CUVINTE , CUVINTE ... cat de inrobitoare sunt ... daca nu sunt folosite in MODUL POTRIVIT ! ... adaptare dupa o povestioara de Anthony de Mello |
||
|
supermiki Postat pe 7 Septembrie 2008 10:32 |
||
cu siguranta,le voi reciti...si le voi da si altora sa citeasca  ...voi fi aici,va voi privi din umbra..sa nu incetati niciodata sa inveseliti inimi,sa induiosati suflete...sa ne regasim in aceste vorbe si cel mai important...sa constientizam aceste invataturi ce pot intradevar schimba un om...iar,in cazul meu,sper sa fie din ce in ce mai bine si stiu ca va fi,de fapt sunt sigura. sa aveti o zi frumoasa...in fiecare zi  |
||
|
wild_angel Postat pe 7 Septembrie 2008 10:50 |
||
|
CE FACE DIFERENTA DINTRE INVINGATORI SI ... INVINSI Cand invingatorul comite o greseala, spune: ”Am gresit!“ si invata lectia. Cand invinsul comite o greseala, spune: “Nu e vina mea!” si arunca vina pe altii. Un invingator stie ca adversitatea este cel mai bun invatator. Un invins se simte victima in fata adversitatilor vietii. Un invingator stie ca rezultatele actiunilor lui depind de el. Un invins crede in existenta ghinionului. Un invingator munceste mult, dar isi si creeaza mult timp liber pentru el insusi. Un invins este o persoana mereu ”foarte ocupata”, care nu are timp nici pentru ai lui. Un invingator infrunta provocarile una cate una. Un invins le evita si nu indrazneste sa le infrunte. Un invingator promite, isi da cuvantul si si-l tine. Un invins face promisiuni, dar nu da nici o asigurare. Un invingator spune “Sunt bun, dar voi fi si mai bun!” Un invins spune: “Nu sunt chiar asa de rau ca multi altii…” Un invingator asculta, intelege si raspunde. Un invins doar asteapta pana cand ii vine randul sa vorbeasca. Un invingator ii respecta pe cei ce stiu mai mult decat el, si incearca sa invete ceva de la ei. Un invins se impotriveste celor care stiu mai mult decat el si tine seama numai de defectele lor. Un invingator spune: ”Trebuie sa existe o cale mai buna de a o face…“ Un invins spune: ”Asa am facut-o intotdeauna!” Un invingator este o parte din solutie. Un invins este o parte din problema. Un invingator tine seama de ”cum se vede zidul in intregime”. Un invins tine seama de ”caramida pe care trebuie sa o puna”. Un invingator ca tine impartaseste acest mesaj… Un invins, ca ceilalti, este egoist si il pastreaza numai pentru el insusi… UN SALUT TUTUROR INVINGATORILOR ... SI CELOR CARE VOR SA DEVINA !!! |
||
|
supermiki Postat pe 7 Septembrie 2008 11:12 |
||
|
Un discipol s-a dus într-o zi la Maestrul sãu ºi i s-a plâns cã, deºi îºi doreºte Realizarea Supremã foarte mult ºi face totul pentru acest þel suprem, ea nu apare… Atunci Maestrul l-a dus pe discipol la un bazin cu apã, ºi cu forþa l-a bãgat cu capul în apã ºi l-a þinut aºa, destul de mult, forþând puþin nota normalitãþii… când l-a lãsat sã iasã la suprafaþã ºi sã tragã aer în piept cât sã-ºi revinã l-a întrebat pe discipol: - Ce-ai simþit acolo jos cât te-am þinut cu capul în apã? - Am simþit cã aveam nevoie de aer! - Cât de mare era aceastã nevoie? - Atât de mare încât nu mai exista nimic altceva decât acea nevoie de aer! - Ei bine, vezi, când vei simþi nevoia ta de Realizare Supremã atât de intens cum ai simþit acea nevoie de aer, ea va apãrea… |
||
|
Aleys Postat pe 7 Septembrie 2008 12:12 |
||
|
Traia o data , intr-un bogat oras din Persia, unde se gasesc din belsug parfumuri si matasuri, un rege batran si intelept, care era mult iubit de supusii lui. Cum el nu avea copii, se hotari sa caute printre cele mai apropiate rude ale sale, un barbat care sa conduca cu dreptate poporul lui. Dar ori incotro se indrepta, dadea numai peste ambitie si invidie. Pana cand, obosit ca nu afla pe nimeni care sa-i fie pe plac, se socoti cat se socotisi in cele din urma gasi ce trebuie sa faca. In neamul sau se afla si un tanar de saisprezece ani, cam rasfatat si plin de incapatanare, dar cu o inima de aur. Dintre toti era singurul care nu stia ce-i rautatea, iar cu rabdare, el ar fi putut fi indreptat. Asa ca regele dadu porunca sa fie adus baiatul la palat. O vreme el nu-l slabi din ochi. Ii dadea sfaturi intelepte si se purta cu el ca un adevarat parinte. Dar baiatul era un tanar usuratic si nu lua seama la nimic, continuand sa se poarte cu nechibzuinta, ca si mai inainte, si sa-si iroseasca timpul si banii in placeri fara noima. Dar veni o vreme cand, dezgustat de propriile-i toane, tanarul nu mai gasea nimic care sa-l multumeasca. Deveni trist si artagos. Atunci regele lua o hotarare indrazneata si-i spuse printului: "Asculta fiule, maine in zori vei parasi palatul si, cu un cal bun, un scutier si cateva pungi cu galbeni, vei colinda lumea. In acest fel vei invata mai mult decat din sfaturile mele. Dar sa nu te intorci, baiatul meu, inainte de douasprezece luni, caci portile palatului iti vor fi inchise pana atunci. Vreau sa ai de a face cu tot felul de oameni, pentru ca experienta este dascalul vietii." Si fara sa-i mai adauge ceva, regele isi lua ramas bun de la print, lasandu-l sa se pregateasca de calatorie. Printul fu foarte bucuros de aceasta noua hotarare a regelui; in felul acesta va fi departe de viata searbada si lipsita de surprize de la curte care incepuse sa-l plictiseasca. Ce fericire sa colinzi lumea, cu buzunarele pline de bani! Si printul se pregati cat putu mai bine pentru placuta si neobisnuita calatorie. Dar fiindca era mana sparta, ajunse curand la fundul pungii si veselia lui incepu sa paleasca. Mai avea in buzunar doar cateva monede , cand se opri la un fierar sa-si potcoveasca calul.Printul fu uimit de voiosia fierarului, care muncea din greu, cu deosebita ravna, cantand vesel tot timpul. De atata munca grea si istovitoare siroia sudoarea pe el, dar nu-si pierdu cumpatul vazand inca un calaret care astepta la rand si dadu voios binete printului: "Ingaduiti o clipa, cavalere, vin si la dumneavoastra numaidecat." Si ciocanul cadea din ce in ce mai repede pe nicovala: cioc-boc ? iar fierarul continua sa fluiere usor. Printul fu incantat de firea vesela si deschisa a fierarului si se hotari sa poposeasca la el peste noapte. Fierarul cel vrednic nu se opri din lucru intreaga zi si seara se duse la culcare obosit dar fericit. A doua zi cand se ivira zorile, fierarul nostru se puse pe treaba cu aceiasi ravna ca si cu o zi inainte, ca in toate zilele anului. El nu se plangea niciodata de oboseala si parea intotdeauna multumit ? Impins de curiozitate printul il intreba:"Om bun, cum se face ca esti atat de multumit, cand trebuie sa muncesti din greu si nu te poti bucura de odihna de care ai nevoie la varsta dumnitale?" La aceste vorbe ii raspunse fierarul:" Cavalere, daca vrei sa stii de ce sunt eu intotdeauna vesel, vino cu mine in odaita mea saraca, fara podoabe scumpe, dar in care pastrez o neasemuita comoara." Si fierarul il duse intr-o camaruta intunecoasa, in care nu se aflau decat o rogojina, un scaun subred din lemn de rachita si o masa grosolana din scanduri negeluite. Pe masa statea intr-un fel de dulapior de mahon, bogat in sculpturi si fierarul se pregati sa-i deschida usitele. Mare fu mirarea printului cand dincolo de usitele date in laturi vazu minunea minunilor! Trei chipuri, la fel de frumoase, a trei fecioare fermecatoare. Cuprins de incantare, printul nu-si mai putea lua ochii de la ele. Il intreba pe fierar:"Cine sunt aceste trei fecioare minunate si ce cauta ele in casa asta? Vreau sa le vad numaidecat, caci nu cred ca as putea sa mai traiesc fara sa le cunosc. Toate trei sunt la fel de frumoase." Fierarul, foarte multumit, ii raspunse printului:" Desigur, cavalere, ele sunt frumoase, dar nu oricine le poate afla, desi nu e lucru greu." Apoi fierarul continua: "sunt cele trei fiice ale mele si le iubesc deopotriva pe fiecare dintre ele. Cea dintai este munca, de care nu sunt lipsit niciodata; a doua este sanatatea, fara de care nu as putea sa mai muncesc; a treia este pacea launtrica sau multumirea de sine, care nadajduiesc sa ramana totdeauna alaturi de mine, chiar si atunci cand celelalte doua ma vor parasi." Si fierarul inchise la loc frumosul dulapior, sub privirile uimite ale printului, care nu avea sa uite de aici inainte povata ce i-o daduse acest om de isprava si niciodata nu mai putu sa-si alunge din minte cele trei chipuri. Printul ramase la fierarie pana veni timpul sa se intoarca la palat.Atunci ii ceru fierarului, de la care primise numai sfaturi bune, sa-i faca cinstea de a-l insoti la tronul care-l astepta si sa-i fie sfatuitorul cel mai intelept. Dar fierarul nu voi sa primeasca aceasta inalta dregatorie. Ii placea mai mult la fieraria lui singuratica de la marginea drumului, fara sa ravneasca la bunul altora si fara ca altii sa-l pizmuiasca. Mare fu bucuria regelui cand vazu ca nepotul sau s-a intors atat de schimbat, iar cand afla cui i se datoreaza aceasta fericita schimbare, el trimise mai multi mesteri, care sa construiasca o fierarie noua si minunata si pe deasupra si un han pe care in cinstea fierarului l-au numit ?Hanul la trei fete?. Si astfel, acest dar ii aduse fierarului un viitor fericit si un tovaras credincios pentru tot restul zilelor sale: munca. Printul a fost unul dintre cei mai intelepti si mai buni regi despre care s-a auzit vreodata, iar regatul lui s-a intarit si a inflorit prin bogatie si fericire. |
||
|
Aleys Postat pe 7 Septembrie 2008 12:20 |
||
|
In desertul Siriei, Satana le spunea discipolilor lui: "Omul e mai preocupat sa doreasca raul altcuiva decat sa-si faca un bine siesi". Si ca sa-si demonstreze spusele, se duse sa-i ispiteasca pe doi oameni care se odihneau in apropiere. - Am venit sa-ti indeplinesc dorintele, ii spuse unuia. Poti sa ceri orice si ti se va da. Prietenul tau va primi acelasi lucru, dar dublu. Omul ramase tacut multa vreme. Intr-un tarziu, spuse: - Prietenul meu e multumit, fiindca va avea mereu dublu, oricare ar fi dorinta mea. Dar i-am intins o capcana: vreau sa ma orbesti de un ochi. |
||
|
Aleys Postat pe 7 Septembrie 2008 12:34 |
||
|
Intr-un mit indian se povesteste cum, intr-o zi, zeul Brahma decide sa se joace, dar isi da seama ca nu are cu cine asa ca purcede sa-si indulceasca eternitatea creandu-si o partenera, pe frumoasa Maya. Intruchipare a receptivitatii feminine, Maya isi dezvolta imediat un gust fin pentru joc. Astfel, intr-o zi ii propune lui Brahma un nou joc, cu conditia ca el sa faca tot ce spune ea. Brahma consimte. La indemnul Mayei, Brahma creeaza soarele si stelele, pamantul si animalele. Aruncand o privire asupra rezultatului, Maya nu-si poate stapani bucuria in fata frumusetii lumii si, exaltata, ii cere lui Brahma: "Acum vreau sa creezi un animal atat de inteligent si de constient incat sa poata aprecia frumusetea creatiei tale". Si Brahma a creat omul. "Foarte bine! Acum urmeaza cea mai frumoasa prte a jocului" spune ea si incepe sa-l taie pe Brahma in mii si milioane de bucati. Dupa ce pune cate o bucata din Brahma in fiecare om, ii spune acestuia: "Acum te voi face sa uiti cine esti, iar tu vei incerca sa te regasesti". Se zice ca jocul zeilor continua si astazi. Brahma este acolo, inauntrul fiecaruia dintre noi, iar Maya (Visul) ne impiedica se ne amintim cine suntem. |
||
|
Aleys Postat pe 7 Septembrie 2008 12:43 |
||
|
...sper sa va placa poezioara mea, din pacate nu mai stiu cine a scris-o, (eram micuta cand am invatat-o)...dar avem ce invata din ea.. OMIDA SI FURNICA... -Eu te privesc de sus FURNICA si-mi pari atat de mica te vad cum jos muncesti din greu ca sa traiesti... cand eu stau sus, stau sus ca Dumnezeu pe frunza-naltului copac pe care trupu-mi se rasfata... stau sus, atata fac ca sa castig comod in viata Furnica e de obicei cam prea modesta... treaba ei. dar socotii ca de-asta data.. din cale-afara e prea lata... ca sa ii tie o omida o cuvantarea asa stupida si-i zise : - Bre, nu ti-e rusine?? eu merg, nu ma tarasc ca tine.. stai sus pe o frunza cocotata ce maine va muri uscata cand toata seva-i vie fi supt iar eu de-aici de dedesupt eu mandra... iti strig OMIDA parvenita ca esti o parazita... cand eu traiesc prin mine insumi tu iti iei hrana de la altii SI DOAR TARANDU-TE TE INALTI |
||
|
yryssa Postat pe 7 Septembrie 2008 14:35 |
||
| - excelente postarile voastre ... va multumim, siii ... treceti mai des pe la povestioare ... | ||
|
supermiki Postat pe 7 Septembrie 2008 20:59 |
||
Povestioarele de aici sunt foarte frumoase,le citesc inainte de culcare  Mi-am amintit si eu una,singura pe care o stiu, si pe care urmeaza sa v-o spun: GALETILE DE APA sau Cum sa deosebesti 'defectele bune' Traia odata o batranica inteleapta, intr-un sat. Acest sat nu era unul obisniut,deoarece nu avea nicio fantana, si nici alta sursa de apa si locuitorii trebuiau sa mearga zilnic in satul vecin, pe un drum anevoios, pana la urmatoarea fantana. Batranica avea doua galeti in care lua apa si pe care le purta de un capat si de altul al unui lemn pe care il tinea pe umeri. Intr-o zi, ajunsa acasa, observa ca una dintre galeti era crapata si de jumatate goala. Cu toate acestea, ea continua sa mearga dupa apa cu galeata crapata,desi pe drum se varsa multa apa. Cealalta galeata observa si ea acest lucru si ii spunea in fiecare zi galetii crapate ca nu e buna de nimic si ca ii este rusine cu ea. Nemaisuportand toate insultele,care uneori erau adevarate, galeata crapata o intreba pe batranica de ce nu o inlocuieste si de ce insista sa o mai foloseasca, daca este nefolositoare. Batranica ii zambi si ii spuse: -Te-ai uitat vreodata pe partea de drum inspre care te tin mereu? Desi drumul este plin de praf, pe acea parte creste iarba verde si o multime de flori. Asta pentru ca apa care se scurge prin crapatura ta uda pamantul arid zilnic, transformand astfel drumul intr-unul mai vesel, oamenii care trec zilnic admirand florile si bucurandu-se de prospetimea ierbii. De aceea inca ma folosesc de tine si nu sunt deloc dezamagita de acest lucru. MORALA: DEFECTELE SUNT BUNE CAT TIMP NU EXCLUD CALITATILE! |
||
|
Lydz Postat pe 8 Septembrie 2008 00:40 |
||
De la: supermiki, la data 2008-09-07 09:35:15 - Interesanta povestioara ta CatalinaOlo, iti multumim ... chiar am ras cu lacrimi ... sa nu ne ocolesti ... mai treci pe aici ... Imi pare bine ca ti-a placut, Miki. Din pacate, povestioarele scrise de voi sunt, in mare parte, povestioarele pe care le stiu si eu ... Intr-o forma sau alta ... Dar o sa stau sa citesc ceea ce scrieti! Ca vorba cuiva: "Omul cat traieste, invata, si tot prost moare!" :) |
||
|
catalinaOlo Postat pe 8 Septembrie 2008 08:57 |
||
De la: supermiki, la data 2008-09-07 09:35:15 - Interesanta povestioara ta CatalinaOlo, iti multumim ... chiar am ras cu lacrimi ... sa nu ne ocolesti ... mai treci pe aici ... Ma bucur ca ti-a placut! Daca o sa imi mai amintesc povestioare de-astea, o sa le postez ... Daca nu, o sa raman al vostru cititor tacut! :) |
||
|
catalinaOlo Postat pe 8 Septembrie 2008 08:58 |
||
|
TIMP DE INVATARE in timp omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet Si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alturi nu este sinonim cu starea de siguranta Omul invata sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si cum sa-si construieasca drumurile ASTAZI si ACUM. Penrtu ca MAINE este prea nesigur pentru a face planuri... si VIITORUL are mai mereu o multime de variante care se opresc la jumatatea drumului. Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui arde si calcineaza Asa ca incepe sa-si planteze propia gradina si sa-si impodobeasca propiul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori.... Si invata int-adevar capoate suporta, ca int-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata, si cu fiecare zi invata Cu timpul invati ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu, vei vrea sa te intorci la trecut Continuarea maine  |
||
|
ymac68 Postat pe 8 Septembrie 2008 23:12 |
||
|
Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus: - Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine? - Sigur, boierule - a raspuns omul bucuros - ce trebuie sa fac ? - Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii. Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? "E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!" Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica. Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus: - Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare. Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic. In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni. "Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi." |
||
|
Aleys Postat pe 8 Septembrie 2008 23:34 |
||
|
Un taran cam rau la suflet a gasit intr-o zi pe pasunea sa vaca vecinului. Manios, omul a luat animalul la bataie, dupa care l-a legat si l-a dus inapoi, spunandu-i vecinului sau: - Daca mai gasesc o singura data vaca ta la mine-n gradina, sa stii ca o bat si mai rau, ai auzit ? A doua zi, insa, vecinul cel dintai gasi si el, in batatura sa, doua oi ale celuilalt, ce se strecurasera printr-o spartura a gardului. S-a apucat omul si a reparat gardul, dupa care a luat frumos oile si le-a dus stapanului lor, celui crud, spunandu-i: - Am gasit la mine-n curte doua dintre oile dumitale. Le-am adapat si ti le-am adus acasa. Daca am sa le mai gasesc si alta data in curtea mea, sa stii ca am sa fac la fel: am sa le port de grija si am sa ti le aduc nevatamate. - Iti multumesc - i-a raspuns taranul - puteai sa faci la fel ca mine, dar acum imi dau seama ca eu am gresit. Vei vedea ca a doua oara nu se va mai intampla! Si, intr-adevar, taranul s-a tinut de cuvant. Cand vrei sa-i arati cuiva ca a gresit, nu trebuie sa o faci cu rautate, ci cu blandete si rabdare si, atunci, cu siguranta, vei reusi. "Invatatura din constrangere nu e facuta sa ramana, dar cea care patrunde in suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna." |
||
|
Aleys Postat pe 8 Septembrie 2008 23:35 |
||
De la: ramonikra, la data 2008-09-08 20:01:53 Incredibil dar adevarat - Ce ar fi daca nu am murdari acest topic cu asa ceva ... nu-si au rostul ... |
||
|
supermiki Postat pe 8 Septembrie 2008 23:36 |
||
|
Intr-o zi, un taran iesi pe ogor, la semanat. Un graunte, ramas pe varful unui bulgare de pamant, a inceput sa se laude catre altul, aflat adanc sub brazda: - Vezi tu, frate, zaci acolo luptandu-te cu frigul pamantului si cu bezna, tanjind dupa o raza de soare, dupa lumina si caldura. Eu, fratioare, o duc mult mai bine, in timp ce tu te chinui. Dar, in clipa aceea, o cioara a coborat pe neasteptate din vazduh si a inghitit grauntele ramas la vedere. In schimb, fratele sau de sub brazda incolti peste putin timp si, din micul graunte, iesi din pamant un spic frumos si trainic. De-abia acum, lumina si caldura soarelui ii faceau cu adevarat bine. Cu vremea, spicul deveni copt si roada lui multa. Astfel, speranta si smerenia celui de-al doilea i-au adus adevarata viata, in timp ce mandria l-a costat scump pe primul. Greutatile vietii nu trebuie sa ne sperie si sa ne descurajeze, caci Dumnezeu vede suferinta si credinta noastra si ne va rasplati negresit. Cu speranta si rugaciune, putem trece peste orice obstacol al vietii. Insa cei a caror inima este plina de ei insisi, in care nu mai este loc si pentru Dumnezeu, adica pentru iubire, pentru speranta si incredere, aceia sfarsesc, asemenea primului graunte, in ghearele pasarii negre - diavolul. "Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har." |
||
|
Aleys Postat pe 8 Septembrie 2008 23:36 |
||
|
Dupa ce a trait o viata plina de egoism, in care nu s-a gandit decat la el, nepasandu-i de cei din jur, un om a ajuns in iad. Cat de mult s-a cait atunci pentru tot ce facuse! Dar era prea tarziu. Chinuindu-se zi si noapte in flacarile iadului, se ruga incontinuu: - Iarta-ma Doamne, am gresit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajuta-ma Doamne ca m-am schimbat si nu mai am pic de rautate in mine! In timp ce se ruga el, a aparut deodata un inger, care i-a spus: - Bucura-te omule! Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii in rai, dar oare te-ai schimbat cu adevarat ? - Sigur ca da - zise omul cu nerabdare - sigur ca m-am schimbat! - Bine! - a mai spus ingerul. Vez firul care coboara acum spre tine ? Daca te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de chinurile de aici. Nespus de bucuros, omul a inceput sa se catare pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce se urca, a bagat de seama ca firul se subtia din ce in ce mai tare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor! Multi pacatosi se atarnasera de firul sau, incercand cu disperare sa scape din flacarile iadului. - Ce faceti ?! - striga omul speriat. Dati-va imediat jos, o sa se rupa firul si o sa cad iarasi. Dati-va jos, n-auziti ?! - tipa omul cu disperare si incepu sa-i loveasca cu picioarele . In clipa aceea, firul s-a rupt si au cazut cu totii. - Of, ingerule, uite ce mi-au facut ceilalti! Spune-i lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa scap odata de aici! - Nu se poate! - i-a raspuns ingerul. - Cum asa ? Doar n-am nici o vina, firul s-a rupt din cauza lor! - Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta si a invidiei tale. Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ai spus ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat. Fiind la fel de pacatos si rau, firul nu te-a tinut; de aceea s-a rupt. In viata nu va reusi cel rau, cel zgarcit si interesat doar de propria persoana. Poate ca va strange averi, dar in sufletul sau cu ce se va alege ? Dar cel ce ii ajuta mereu si cu dragoste pe ceilalti, acela strange in inima comori ceresti, devenind om cu adevarat, caci om este doar cel ce traieste pentru oameni. "Nu fi iubitor de sine si vei fi iubitor de Dumnezeu! Nu cauta placerea in tine si o vei gasi in ceilalti!"" |
||
|
Aleys Postat pe 8 Septembrie 2008 23:38 |
||
|
Intr-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de muncitor era omul, pe atat de lenes era fiul sau. Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse: - Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete. - Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept ? N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat. Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus: - Uite, mai baiete -vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele. N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand: - Gata tatuca, am vanturat tot graul. Acum imi dai banii ? - Nu! - a raspuns omul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Treci in pod si fa ce ti-am spus! A plecat iar baiatul, dar nu putea intelege de unde stia tata ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate ... Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina. - Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum imi dai banii ? - Mai baiete, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine ? Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheata. Ai inteles ? Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o pereche de ghete noi noute, exact asa cum isi dorea el. De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai'nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea, intr-adevar, ca merita ghetele, dar, mai mult decat atat, simtea cat de bine este sa fii alaturi de parinti si sa ii ajuti |
||
|
Aleys Postat pe 8 Septembrie 2008 23:40 |
||
|
La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse: - Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ? - Nu - i-a raspuns batranul. Vino cu mine! L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus: - Vezi acest vlastar, stii ce este ? - Da, parinte, un puiet de brad. - Smulge-l! Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om. - Acum, scoate-l pe acesta. S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus: - Smulge-l acum pe acela. - Dar e destul de mare, nu pot singur. - Du-te si mai cheama pe cineva. Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata. - Acum scoateti bradul falnic de acolo. - Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni. - Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu. "Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou." |
||
|
Aleys Postat pe 8 Septembrie 2008 23:42 |
||
|
Un om calatorea pe un drum de tara, impreuna cu sotia sa. Obositi de atata mers si vazand ca ii prinde noaptea pe drum, cei doi calatori au vrut sa traga la un han. Dar hangiul, om rau, a refuzat sa-i primeasca, spunandu-le ca nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a aratat nemultumita. - Ei, lasa, femeie - a incercat sa o linisteasca omul - lasa, ca stie Dumnezeu ce e mai bine! - Mai, omule - zise atunci femeia sa - da' ce poate fi bine cand - uite! - nu avem unde sta peste noapte ?! In sfarsit, au plecat mai departe si, spre bucuria lor, au intalnit un taran, om sarac, dar bun la suflet. Vazand ca i-a prins noaptea pe drum, taranul i-a primit cu drag in casuta lui. Dar a doua zi dimineata, cand au vrut sa plece mai departe, taranul le-a dat o veste uluitoare celor doi calatori: peste noapte, hanul fusese atacat de hoti, care ii jefuisera pe toti calatorii. - Vezi, i-a mai spus omul femeii - trebuie sa avem incredere in felul in care Dumnezeu le randuieste pe toate. Tii minte ce ti-am spus aseara ? "Lasa, stie Dumnezeu ce e mai bine." "Fara nici o indoiala ca Dumnezeu randuieste faptele noastre mai bine decat am putea-o face noi insine |
||
|
Aleys Postat pe 8 Septembrie 2008 23:44 |
||
|
Pe un drum de munte, s-au intalnit doi tarani. Unul dintre ei, mai rautacios, l-a intrebat pe celalalt: - Am auzit ca mergi des la Biserica si ca te rogi mult. Dar de unde stii tu ca exista Dumnezeu ? Ca si cand nu l-ar fi auzit, celalalt taran l-a intrebat la randul sau: - Spune-mi, crezi ca vitele noastre au fost astazi la pasune ? - Da, cu siguranta, priveste pamantul moale, este plin de urmele lor! - E, acum priveste si tu soarele ce tocmai a rasarit peste dealuri, priveste padurea inverzita din fata noastra, priveste-te pe tine si pe oamenii din jurul tau! Toate acestea sunt urmele mainilor lui Dumnezeu Atotputernicul si Atotstiitorul. Cum sa fi fost facute toate acestea, daca nu din iubirea lui Dumnezeu, si pentru ce sa le fi facut El asa cum sunt daca nu tot pentru iubire ? Mai incape indoiala ? "Unicul adevar este iubirea. Iubirea este aceea care da viata si caldura, care inspira si calauzeste. Iubirea este sigiliul pus creatiei, semnatura Creatorului. Iubirea explica lucrul mainilor Sale." |
||
|
Aleys Postat pe 8 Septembrie 2008 23:47 |
||
|
Pe un drum de munte, s-au intalnit doi tarani. Unul dintre ei, mai rautacios, l-a intrebat pe celalalt: - Am auzit ca mergi des la Biserica si ca te rogi mult. Dar de unde stii tu ca exista Dumnezeu ? Ca si cand nu l-ar fi auzit, celalalt taran l-a intrebat la randul sau: - Spune-mi, crezi ca vitele noastre au fost astazi la pasune ? - Da, cu siguranta, priveste pamantul moale, este plin de urmele lor! - E, acum priveste si tu soarele ce tocmai a rasarit peste dealuri, priveste padurea inverzita din fata noastra, priveste-te pe tine si pe oamenii din jurul tau! Toate acestea sunt urmele mainilor lui Dumnezeu Atotputernicul si Atotstiitorul. Cum sa fi fost facute toate acestea, daca nu din iubirea lui Dumnezeu, si pentru ce sa le fi facut El asa cum sunt daca nu tot pentru iubire ? Mai incape indoiala ? "Unicul adevar este iubirea. Iubirea este aceea care da viata si caldura, care inspira si calauzeste. Iubirea este sigiliul pus creatiei, semnatura Creatorului. Iubirea explica lucrul mainilor Sale." |
||
|
Aleys Postat pe 8 Septembrie 2008 23:47 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| vreau un mic sfat pls:) | 19 | De la: angelo_micnegrusiurat 9 Iunie 2010 22:06 |
| imi poate da cineva ceva sfaturi despre un tatuaj :) | 6 | De la: kudika225054 13 Iulie 2010 17:44 |
| am nevoie de un sfat.... | 49 | De la: uitarea_aducerii_aminte 23 Februarie 2009 15:24 |
|
|
||
| munca la domiciliu | 2 | De la: laurathegirl 20 Februarie 2009 18:39 |
| SARBATORII FERICITE...LA VOI... | 1 | De la: sorinfisher 15 Decembrie 2008 15:07 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.