povestioare ...

confuza..

inregistrati-va si castigati 500 euro

Aleys Postat pe 8 Septembrie 2008 23:47
Pe un drum de munte, s-au intalnit doi tarani. Unul dintre ei, mai rautacios, l-a intrebat pe celalalt: - Am auzit ca mergi des la Biserica si ca te rogi mult. Dar de unde stii tu ca exista Dumnezeu ? Ca si cand nu l-ar fi auzit, celalalt taran l-a intrebat la randul sau: - Spune-mi, crezi ca vitele noastre au fost astazi la pasune ? - Da, cu siguranta, priveste pamantul moale, este plin de urmele lor! - E, acum priveste si tu soarele ce tocmai a rasarit peste dealuri, priveste padurea inverzita din fata noastra, priveste-te pe tine si pe oamenii din jurul tau! Toate acestea sunt urmele mainilor lui Dumnezeu Atotputernicul si Atotstiitorul. Cum sa fi fost facute toate acestea, daca nu din iubirea lui Dumnezeu, si pentru ce sa le fi facut El asa cum sunt daca nu tot pentru iubire ? Mai incape indoiala ? "Unicul adevar este iubirea. Iubirea este aceea care da viata si caldura, care inspira si calauzeste. Iubirea este sigiliul pus creatiei, semnatura Creatorului. Iubirea explica lucrul mainilor Sale."
Aflandu-se in excursie pe munte, o tanara familie a poposit intr-o cabana de la marginea unei vai. Baiatul cel mic, suparat pe fratele sau, s-a dus in spatele cabanei si a strigat de ciuda: "Te urasc!" Dar, imediat, un glas puternic i-a raspuns: "Te urasc, te urasc ...!". Speriat, copilul a alergat in casa si i-a povestit tatalui toata patania, spunandu-i ca, afara, cineva striga la el ca-l uraste. Au mers impreuna la locul cu pricina, unde tatal i-a spus fiului sau: - Aici erai cand ai auzit ca cineva te uraste ? - Da! - Ia spune-i ca-l iubesti! - Te iubesc! - a strigat copilul si, de indata, vaile i-au raspuns: "Te iubesc, te iubesc! ..." - Tine minte, i-a mai zis tatal, asa este si in viata: daca esti om rau, numai rautate vei intalni, dar daca esti om bun si te porti frumos cu ceilalti, atunci doar dragoste vei gasi, la tot pasul. Si, chiar daca nu vei fi iubit totdeauna de catre oameni, in schimb dragostea Domnului va fi mereu cu tine. Sa nu uiti asta! "Cand un strain bate, caritatea ii deschide usa ospitalitatii; odata intrat, il intampina bucuria; odata primit, il gazduieste omenia. Pe cel flamand, il hraneste bunatatea; pe cel deznadajduit, il calauzeste credinta, iar pe cel tulburat, dragostea."
Aleys Postat pe 8 Septembrie 2008 23:52
In timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei cai ferate distruse de bombardament. Cativa soldati, desi se straduiau, nu puteau clinti un stalp greu, cazut peste sine. Alaturi, caporalul striga la ei, ocarandu-i pentru neputinta lor. Trecand pe acolo, un om l-a intrebat: - De ce nu-i ajuti si dumneata ? - Eu sunt caporal, eu supraveghez si comand. Ei trebuie sa munceasca! Strainul nu a mai spus nimic, dar si-a scos haina si a inceput sa traga si el cot la cot cu soldatii de un capat al stalpului. Dupa scurt timp, au reusit sa elibereze sinele. Incantati de reusita, soldatii i-au multumit strainului care, luandu-si haina sa plece, i-a mai spus caporalului: - Daca va mai fi nevoie, sa ma chemati si altadata! - Da ?! - zise in batjocura caporalul. Dar cine esti dumneata ? - Sunt generalul acestei divizii ... "Nu trebuie sa ne ingrijim de ale noastre, ci de ale altora."

Aleys Postat pe 8 Septembrie 2008 23:57
- foarte frumoase povestioare ... iti multumim Aleys! ...
supermiki Postat pe 9 Septembrie 2008 00:04
O intamplare adevarata, Un barbat de aproape 50 de ani, a aflat in urma unor analize pe care le-a facut, fiind trimis de firma unde era angajat, ca sufera de o boala foarte grava in stadiul cel mai avansat...pronosticul medicilor privind speranta lui de viata...maxim un an... In noaptea aceea si-a luat destinul " in propriile maini" si a intocmit un plan de viata...pentru anul care ii ramasese... Si-a incheiat socotelile cu firma unde lucra, nefiind casatorit, si-a vandut casa, apoi masina, toate bunurile, si-a lichidat toate conturile din banca si cu toti banii lichizi la purtator...si-a pornit aventura ultimului an... S-a distrat, a calatorit oriunde si-a dorit, si-a facut toate placerile, lucruri pe care in alte conditii nici nu visa sa le faca...a daruit celor ce aveau nevoie... A cheltuit aproape tot ce avea ...pana la ultima moneda. Si la sfarsitul acelui an...a luat hotararea sa-si refaca analizele...la acelasi spital din localitate... Surpriza a fost socanta...analizele erau perfecte...si cele recente...dar si cele...din urma cu un an, caci analizele lui au fost incurcate!!!!!!!! dintr-o greseala banala!!!!! Desi pare incredibil, nimeni nu l-a cautat sa-i spuna, chiar daca greseala a fost descoperita dupa o saptamana!!!!!! Prietenii l-au intrebat ce va face de acum incolo, iar el a raspuns: "Absolut totul, caci mi-a ramas VIATA!...si Dumnezeu, ma iubeste!" Viata este fericire, fii astfel incat sa o meriti!!!!
gabi_a_lu_miki Postat pe 9 Septembrie 2008 09:17
mic_negru_si_urat2 80 mesaje Membru din: 4/09/2008 Oras: BUCURESTI Postat pe: 9 Septembrie 2008, ora 09:50 Citeaza Raspunde De la: focsa05, la data 2008-09-08 22:21:10 De la: yourdream, la data 2008-09-08 22:12:25 din momentul acesta puteti scrie ce vreti nu o sa ma obosesc sa mai raspund la porcariile voastre,in viata reala am vazut o multime de femei geloase sau invidioase pe mine,nu ma puteam gandi ca se poate intampla si pe un site dar voi atat puteti fi de disperate de felul in care aratati incat si pe un site va luati de lume in general ,nu doar de mine.Si tembela aia de puffilici sa nu vorbeasca fara ea,sau daca m-a vazut vreo data in viata ei poate sa isi dea cu parerea despre mine??sau daca arat cum arat eu nu pot intra pe net?pe vre-un site??cum poti copia pozele unei persoane pe care tu o mai si cunosti pe deasupra,daca e adevarat ce zici! eu am pus multe poze pe site,din tot feluri de locuri,se vede cand copiezi niste poze ale unor fete care sunt modele sau mai stiu eu ce,si sunt poze facute in studio,daca atata nu te duce capul inseamna ca nu degeaba esti blonda.Am vazut ca aproape toti de aici sunteti niste muncitori in fabrica care la ora 3 abia asteapta sa ajunga acasa sa intre pe kudika sa se mai certe cu fetele care arata bine.Femei de varsta mamei mele,care intra si vorbesc despre sex oral,despre sex anal! inseamna ca voi nu aveti ocupatie,nu aveti barbat,nu aveti viata! femei de 40-45 de ani...oricum sunteti niste tarani invidiosi ,acesta a fost ultimul meu mesaj! acum sincer... mare dreptate are!! ca sa fiu corect fata de cine merita voi spune ca ai mare dreptate dar in legatura cu acea categorie de oameni citata de tine.energia negativa,prostia,rautatea,vin de la tarani,si inculti,dar sunt si oameni de caracter aici.din pacate,rautatea,si impertinenta unora face tot grupul sa arate la fel.dar nu trebuie generalizat daca vrem sa fim corecti.sunt cativa oameni ca aricica spre exemplu ce nu merita sa varsam supararile noastre pe ei.nu toata lumea jigneste si trateaza pe cei noi veniti cu superioritate si aroganta.aricica si multi altii noi veniti nu stiu exact ce se intampla.au luat toate vorbele de bune,au fost acceptati si bunatatea lor a fost luata drept naivitate .dar tot din cauza bunatatii nici nu imagineaza ca asemenea caractere si comportamente pot exista. nu toata lumea stie sa se adapteze oricarei situatii in lumea asta .in asemenea cazuri,unii combat,iar altii primesc perversitatea drept bunatate.este greu de tinut mintea limpede si posibilitatea de a gandi cand spiritul de turma este incurajat zi de zi,cu sute de telefoane,mailuri,mesaje.tot acest joc nu reprezinta decat ambitia sultanului de a parea cea ce nu este.nu toti au trait acele momente penibile cand sultanul facea poze cu cadanele,repetand de 10 ori "pune-ti mana pe mine sa par sex simbol." nu toti au vazut sotia acestuia mincind pana la limita puterilor 3 zile in timpul unei petreceri si mergand dimineata la munca.acea femeie a dat dovada de foarte mult bun simt si a fost cu adevarat respectata de toata lumea,mai putin de sultan ,atunci cand la masa,in fata tuturoor a afirmat intrun moment de slabiciune"ce ma uratule? io maine daca gasesc una mai buna ca sotia mea imediat o las. am casa,am teren,fac ce vreau."stiu sigur ca nimeni nu ma poate acuza de calomnii deoarece toata lumea de la masa a sarit pe sultan cu gura cuzandul de nesimtire si ca a dat dovada de un caracter ingalat.sultanul va replica probabil ca a glumit.ei bine cu asemenea sotie ar fi mers altfel de gluma" vai iubita mea saracuta,munceste ca o albinuta,multumesc lui dumnezeu ce femeie fantastica a scos in calea mea. ASTA AR FI FOST O GLUME DE GENTELMAN ADEVARAT CUM SULTANUL PRETINDE A FI.io toata viata mea de la un asemenea gest am descifrat intregul caracter al unui om,si nu a fost singura data cand in fata mea a dat dovada de un caracter infect si ingalat. acum fiecare poate crede ce vrea dar eu am adus un gram si din adevarata fata a sultanului.si daca nu se termina cu magariile voi mai aduce deoarece mai am o tona de asemenea momente. nu poate contesta nimeni spusele mele.in cel mai rau caz se vor posta calomnii la adresa mea dar nimeni nu poate contesta ce tocmai am scris aic. sultane ai facut marea greseala de-a ma trata ca pe un prost si de-a ma sfida. sunt prost daca vreau io,cat timp vreau io,si inghit prostia si magaria atunci cand vreau io.emma iordanescu,fata de care consider ca am fost mai mult decat un domn, asistat in masina la asemenea gafa facuta de tine la adresa mea.sultanul,stiind ca emma ma cunoastepentru prima data in viata ei in acea zi a afirmat urmatoarele"aaa asta micu si negru ,prima data cand am vbit io cu el de harem aa spus ca toate trebuie f...e si ca sunt numai ne f....e." chiar dca intre barbati un om pe care vrei sa convingi a fi prietenul tau spune asa ceva,nu poti repeta in fata unei femei care'l cunoaste prima data.si ai repetat acea vba multor femei din harem cu tama ca ce?ca voi tabara pe haremul tau?nu draga sultane.esti bolnav,obsedat,cuprins de teribilisme in legatura cu acest site.nu asa se poarta un prieten si un caracter asa cum vrei sa arati tuturor ca esti.nu este interesul meu sa te ranesc,dar caut sa te fac sa intelegi ca magariile se platesc pe lumea asta.nu am fost deranjat de caracterul tau,de afirmatiile tale,de perversitatea ta ,pana cand nu ai sarit calul intrand in viata mea personala cu idioteniile tale,spunand povesti pline de venin si minciuni cuva drag mie.si stiu ca nu a fost singura cu care ai indraznit .nu fac nume deoarece am promis iar toata lumea stie ca risc si viata pentru a ma tine de o promisiune( vbesc de cea facuta melindutei cand a aterizat).cauta sa realizezi ca nu faci bine.ai spus oamenilor ca sunt violent,ca sunt nerespectos cu femeile,ca insel multe femei in acelasi timp.MINCIUNI.nu neg faptul ca am avut multe aventuri,dar toate au stiut sa nu se astepte la nimic deoarece a fost aventura din ambele parti.am incercat sa aleg o femeie din mai multe,recunosc.dar nu am avut comportamentul descris de tine pentru a convinge lumea sa sune la meliduta,sa trimeata mesaje sa me discrediteze.sigur nu ai trimis tu nimc ,asa vei spune.asta ai spus de o saptamana fara ca io sa te acuz de nimc pe celalat topic.(gelozie pe trecut....) CINE SE SCUZA SE ACUZAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!! ASTA AM VASTEPTAT.IO NU JIGNESC,IO NU MA CERT,IO MA PORT CA IN TRIBUNAL,CA UN AVOCAT.LAS PE CEI CA TINE SA CADA IN PROPIILE CAPCANE. ai stiut ca vine uraganul deoarece ai stiut bine ce ai facut.ai simtit cum se apropie din ce in ce mai mult,cuprins de panica,macnat de asteptarea uraganului ai inceput sa tipi repede ca nu tu ai facut rau.cu tin eintradevar am vbit cateceva din viata mea la un sprit.de la tine stie tot haremul.de la nimeni altcineva.tu si cei ce au avut cateva informatii,ati avut grije sa le infloriti si sa le traantiti pe capul fetii.a poment o minciune de-a ta pusa in carca mea in seara cand am venit tarziu la tine cu iris.ai spus fetii ca am fost nerespectos la adresa ei.IN ACEA SEARA.iris si vasi stiu clar ca am spus ca melinduta este un copil bun,o fata superba si ca vreau sa investesc sentimente.(am folosit termenul investitie)io nu uit. am martori,persoane cu caracter,care nu pot nega sau minti. am dreptate sultane?macar in al 12 lea ceas,dupa ce nu mai sunt cu melinduta,(nu as fi facut atat taraboi daca ar fi fost vina mea 100%),ce am scris va ramane,si lumea va intelege,macar acum sultane fa ceva cu adevarat corect.DA DOVADA DE CARACTER. RECUNOASTE SI CERE IERTARE!!!!!! VEI FI ORICUM APRECIAT MAI MULT!!!!!! SINGURA MEA GRESEALA FATA DE ACEA FATA A FOST CA NU AM VBIT CU EA DE TRECUTUL MEU.DAR DIN PROPRIE EXPERIENTA STIU CA NU SE FACE. mydream,acea fata,care poate nu are tocmai drepatae suta la suta,a vezut o mare realitate in prima zi.este acceptat numai cine se supune.cine accepta rautatiile .numai cine accepta toata vrajeala de 2 lei a sultanului.io nu am fost supus niciodata,nu am batut la usa haremului.am fost chemat in harem atunci cand a avzut ca deja multe lume din harem ma respecta pe mine si posturile mele. a zis ca daca nu ma poate combate sa mi se alieze. A Stiut ca nu voi accepta magariile,a vazut ca nu ma poate supune rautatiilor deoarece prin posturile mele am respectat pe toti si sm impus respect.ce se aseamana se aduna.am fost adus de harem !!! nu de sultan!!!! nu ai niciun merit sultane.nu am nicio obligatie fata de tine. dar tu ai obligatia sa respecti mai mult pe cei ce respecta decat acea falsitate efisata de tine. multi vor lua foc in urma acestui post,multi nu vor putea comenta nimic, iar multi se vor lumina. nu pot schimba eu mentalitatea oamenilor dar pot cel putin incerca sa fac sa inteleaga pe cine poate. IN ORICE CAZ IO UREZ TOATE CELE BUNE TUTUROR. Raporteaza abuz de limbaj Puffilici 518 mesaje Membru din: 20/12/2007 Oras: BUCURESTI Postat pe: 9 Septembrie 2008, ora 09:53 Citeaza Raspunde Neata ! Deci nu`mi vine a crede...mie peste noapte mi`au disparut niste poze din album...cate zeci de conturi false puteau sa raporteze intr`o noapte?!?!!? Pozele mele cu pisici si cu Marylin...macar la ale cu mine mai intelegeam...dar alea?! Vai de capul vostru astia fara preocupari , va straduiti degeaba ca pozele se uplodeaza simplu Incep sa ma plictisesc de site`ul asta fara nicio politica...unde toata lumea zice ce vrea , unde se intampla fel de fel de 'minuni'... Raporteaza abuz de limbaj "Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o o data: in ochii copilului care am fost." Octavian Paler - Desertul pentru totdeauna (I simply adore him!!!) mic_negru_si_urat2 80 mesaje Membru din: 4/09/2008 Oras: BUCURESTI Postat pe: 9 Septembrie 2008, ora 09:57 Citeaza Raspunde De la: Puffilici, la data 2008-09-09 09:53:56 Neata ! Deci nu`mi vine a crede...mie peste noapte mi`au disparut niste poze din album...cate zeci de conturi false puteau sa raporteze intr`o noapte?!?!!? Pozele mele cu pisici si cu Marylin...macar la ale cu mine mai intelegeam...dar alea?! Vai de capul vostru astia fara preocupari , va straduiti degeaba ca pozele se uplodeaza simplu Incep sa ma plictisesc de site`ul asta fara nicio politica...unde toata lumea zice ce vrea , unde se intampla fel de fel de 'minuni'... sa vezi la mine dezastru..... Raporteaza abuz de limbaj
Postat pe 9 Septembrie 2008 10:46
- Nu stiu de ce murdariti topicul acesta ... mic_negru_si_urat2, ce crezi ca realizezi cu asta? ... te ajuta cumva? ... te simti mai bine? ... Initial am crezut ca ai postat din greseala ... dar am vazut aceeasi postare si pe alte topicuri ... sunt comvins ca prin asa ceva vei obtine exact inversul la ceea ce iti doresti ... iar daca DOAR asa "crezi ca" poti dovedi ceva ... sau realiza ceva ... chiar imi e mila de tine!! ...
supermiki Postat pe 9 Septembrie 2008 14:53
vaiii....,tot forumul e plin cu aceste mizerii despre mine..!! rusine sa-ti fie si aici ai ajuns MAGARULE.. TE FACI DE RAS SINGUR ,MULTI DE PE FORUM MA STIU CINE SUNT !! MA RETRAG miki si-mi cer scz pt scurta interventie,dar tu ai dreptate in ceea ce ai zis mai sus.. ASTA ESTE CARACTERUL LUI...!!
Postat pe 10 Septembrie 2008 00:51
Miki, subscriu si eu la rugamintea ta ... VA ROG MULT DE TOT NU MURDARITI ACEST FORUM !!! E prea frumos ...
catalinaOlo Postat pe 10 Septembrie 2008 11:45
pacatul indiferentei S-au intalnit intr-o dupa-amiaza, pe ulita unui sat, preotul din partea locului si un taran din parohia sa. Cum l-a vazut, parintele l-a intrebat: - Ieri dimineata am intalnit doi sateni ce se certau dintr-o pricina oarecare si am reusit in cele din urma sa ii impac. Am vazut ca tu ai trecut pe langa ei fara sa-ti pese si ti-ai continuat linistit drumul. Cum este posibil asa ceva ? Crezi ca ai facut bine ? - Parinte, i-a raspuns omul, eu nu prea cred ca este important ceea ce fac. Dumnezeu este puternic si daca vrea sa ma mantuiasca ma va mantui, iar daca nu vrea sa ma mantuiasca, atunci asa va fi, indiferent de ce-as face eu. - Vai, fiule, cum poti sa vorbesti asa ?! - i-a raspuns cu blandete preotul. Ia spune-mi, de unde vii tu acuma cu sapa in spinare ? - Pai, cum de unde, parinte ? De la camp. Muncesc acolo de azi de dimineata. La cat m-am straduit, sper din tot sufletul ca Dumnezeu sa-mi dea o recolta buna. - Nu crezi ca este la fel, fiule, si cu viata si cu pacatele tale ? De ce te duci sa muncesti la camp ? Daca Dumnezeu vrea sa ai o recolta buna, o sa le gasesti de-a gata pe toate, daca nu vrea, de ce te mai ostenesti ? Ti se pare firesc ? - Nu, parinte! Daca nu muncesc, cum as putea sa am de-ale gurii ? - Asa este, fiule, daca muncesti cu drag, Dumnezeu iti ajuta si obtii o recolta buna. E, tot asa, daca traiesti fara pacat, purtandu-ti si tie de grija, dar si celor din jurul tau, atunci Dumnezeu se indura si, chiar daca ai mai gresit in viata, iti iarta pacatul, iar la Judecata vei fi mantuit. Asa cum buruienile napadesc o gradina neingrijita, tot astfel pacatele pun stapanire pe sufletul omului rau. Dupa cum vei cauta tu ca aceia din jurul tau sa aiba liniste si bucurie, sa aiba credinta si speranta in mantuire, tot astfel va cauta si Dumnezeu ca si tu sa ai parte de toate acestea. Sa nu mai faci niciodata ca ieri! Daca poti sa ajuti pe cineva, chiar si cu un sfat sau cu o vorba buna, fa-o numaidecat, fiindca trebuie sa fim atenti la tot ce intalnim in viata, caci lumea toata este gradina de care noi toti trebuie sa avem grija. "Numai cine isi iubeste aproapele, Il iubeste pe Dumnezeu."
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 16:36
trupul si sufletul Doi oameni stateau de vorba. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credinta. Era mereu preocupat sa nu-i lipseasca nimic lui si familiei sale. De aceea, prietenul sau l-a intrebat: - Spune-mi, daca ai avea doi copii, dar l-ai hrani doar pe unul, pe celalalt chinuindu-l foamea, ar fi drept ? - Bineinteles ca nu, a raspuns bogatasul. - Dar daca l-ai imbraca tot pe acela, in timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi ? - Ar fi, desigur, o nedreptate. - Si atunci, daca tu singur spui ca asa ceva este o nedreptate, de ce procedezi in felul acesta ? - Cum ? - se indigna omul. Pe copiii mei ii tratez la fel, le arat aceeasi dragoste. De ce spui asa ceva ? - Nu m-am referit la copiii tai, ci la alti doi frati buni, de care tu ar fi trebuit sa ai grija de-a lungul intregii vieti: sufletul si trupul tau. Iar tu nu esti drept cu acesti frati. Te ocupi doar de unul, neglijandu-l cu totul pe celalalt. Aveti haine frumoase si sunteti bine hraniti, tu si ai tai, dar sufletul de ce are nevoie, nu va intrebati ? El nu poate purta decat haina credintei, de care tu nu te-ai ingrijit si nu se poate hrani decat cu dumnezeiasca invatatura, cu dragoste si mila. Deci, nu uita de celalalt frate, fiindca trupul si sufletul sunt ca doi frati buni, de nedespartit. Unul nu poate trai fara celalalt. Ingrijeste-i pe amandoi si atunci vei fi, cu adevarat, drept si fericit. Fereste-te sa fii asemenea pacatosului care traieste doar cu trupul in timp ce sufletul ii este mort. "Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu si nimic mai mic ca omul fara Dumnezeu."
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 16:38
Mergand prin parohia sa, un preot l-a auzit pe un copil vorbind urat cu prietenii sai de joaca si injurand. Oprindu-se, l-a intrebat: - Daca cineva ar vorbi in limba engleza, ce ai crede despre el ? - Ca este un englez, a raspuns baietelul. - Dar daca cineva ar vorbi in limba spaniola ? - Ar fi un spaniol, desigur. - Nu crezi ca este la fel si cu cel care vorbeste "limba" lui Dumnezeu ? Un crestin spune doar lucruri frumoase si folositoare. De la omul rau, dimpotriva, nu auzi decat vorbe urate, injuraturi si minciuni. Cum este sufletul omului, asa sunt si vorbele sale. Fii atent ce spui, fiindca, mai devreme sau mai tarziu, vei ajunge intre cei a caror limba o vorbesti! Poti ajunge intre pacatosi si diavoli sau intre ingeri si sfinti. "Omul este o corabie mica, in care se afla lei si balauri, otrava si rautate, carari bolnave si prapastii fara sfarsit. Dar, tot acolo este si Dumnezeu, sunt si ingerii, viata si Imparatia Domnului, lumina si Apostolii, cetatile ceresti si comorile de har: acolo, in sufletul omului, sunt toate
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 16:39
Intr-o scoala de la tara, la ora de religie, un copil l-a intrebat pe preot, care le vorbea despre mila, ca despre prima virtute pe care trebuie sa o avem neaparat ca sa ne mantuim: - Parinte, dar eu, care sunt sarac si nu am ce darui, cum sa fac eu milostenie ? Daca as avea si eu mai multi bani, as da cu draga inima, dar asa ... - Fiule, nu asta inseamna mila. Uite, de exemplu, ieri dimineata, plecand cu treburi, am vazut-o peste drum pe mama ta, iesind din curte si ajutand pana acasa o batrana, ce se ostenea cu o legatura de lemne. Mai tarziu, am zarit-o iarasi indrumand un calator ce se ratacise si, chiar daca nu l-a putut ospata, un sfat bun si o cana cu apa rece s-au gasit si pentru el. Cand vecina de alaturi a plecat in targ cu treburi, i-a lasat in grija copilul cel mic. Spre seara, cand doi sateni se certau in drum, a iesit si, cu vorbe frumoase, i-a impacat. Vezi tu, acum, ce este mila ? Chiar daca nu ai bani sa dai si celorlalti, nimic nu te impiedica sa-i ajuti cu atat cat poti. Nu trebuie sa dai din buzunar, ci din suflet. "Cu un banut daruit, poti cumpara cerul. Nu fiindca cerul ar fi atat de ieftin, ci fiindca Dumnezeu este atat de plin de iubire. Daca n-ai nici macar acel banut, atunci da un pahar cu apa rece!"
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 16:40
Un crestin l-a intrebat pe duhovnicul sau: - Parinte, as vrea sa fiu un bun crestin, sa am o viata fara pacate. Ce trebuie sa fac mai intai, ce este cel mai important ? - O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, daca ai o gradina in care plantezi tot felul de flori frumoase, astepti sa creasca ? Asa, fara sa faci nimic, or sa rasara ele ? - Nu, parinte, trebuie sa le ud ... - Dar daca le uzi si atat, vor creaste ele mari si frumoase ? - Nu, parinte, trebuie si sa muncesc, sa am grija de ele, sa nu fie distruse de buruieni ... - Dar daca le dai toate acestea, si nu vor avea lumina, pot ele sa creasca ? - In nici un caz, parinte, atunci toata munca mea nu-si are rostul, florile nu vor creste niciodata. - Acum ai inteles, fiule ?! Sufletul nostru este asemenea unei gradini, in care sunt semanate cele mai frumoase flori: dragostea, credinta, bunatatea, cumpatarea, omenia ... Noi, insa, trebuie sa avem grija de aceasta gradina din sufletul nostru, ca tot ce este acolo sa infloreasca. Doar astfel sufletul omului se umple de frumusete. Ce trebuie sa facem pentru toate acestea ? Sa avem grija ca buruienile pacatelor sa nu prinda radacini in suflet, sa veghem mereu ca raul sa nu se cuibareasca in noi, fiindca, odata intrat, este foarte greu sa-l mai scoti. Si ce mai trebuie sa facem pentru gradina sufletului ? Sa o udam mereu cu apa datatoare de viata, care este rugaciunea. Dar ele tot n-ar creste, daca nu le-ar incalzi pe toate lumina binefacatoare a dragostei dumnezeiesti. Si unde ar putea gasi sufletele noastre mai multa caldura si lumina dumnezeiasca, daca nu in Biserica ?! E, poti tu sa-mi spui, fiule, ce este mai important ? Toate sunt importante. Fii mereu atent la sufletul tau, ai grija de el, fiindca atunci si Dumnezeu te va ajuta. Doar asa, prin munca noastra si cu ajutorul Domnului, florile minunate din sufletele noastre, adica dragostea, credinta si toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a daruit, vor creste nestingherite, iar viata ni se va umple de fericire. "Toate lucrurile ne-au fost incredintate noua si noi acestora."
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 16:42
Un om, trecand pe o strada, a vazut in fata unei biserici un batran sarman, un cersetor, ce traia din milostenia credinciosilor. De batran, s-a apropiat o fetita care i-a intins cativa banuti. Impresionat de gestul ei, trecatorul a intrebat-o pe copila: - Spune-mi, de ce i-ai dat batranului banutii tai ? - Stiti, domnule, tatal meu a murit, iar mama, desi munceste mult, nu prea are bani, asa ca o ducem destul de greu. Dar aseara mama mi-a spus ca, atunci cand faci un bine, Dumnezeu te rasplateste negresit. Asa ca azi, am luat banutii acestia pe care eu i-am strans si i-am dat batranului din fata bisericii. El are, cu siguranta, mai multa nevoie de ei. Iar Dumnezeu, fiindca am facut un bine, se va indura si de mine. Cucerit de bunatatea fetei, omul a intrebat-o ce isi doreste ea cel mai mult. - O, a spus fata, as vrea un cojocel, ca vine iarna si va fi foarte frig. Anul trecut am racit rau de tot, fiindca nu am umblat bine imbracata, dar Dumnezeu mi-a ajutat si m-a insanatosit. Mama a vrut sa-mi cumpere un cojocel, dar e tare scump si nu se poate. - E, uite ca se poate, i-a mai spus omul. Vino cu mine! Ajunsi in fata unui magazin mare, ce se afla peste drum, omul i-a cumparat fetei un cojocel calduros si tare frumos. Fetita nu stia cum sa-i mai multumeasca strainului ce se indurase de ea. - Vezi, i-a mai spus omul, mama ta a avut dreptate. Dumnezeu totdeauna te rasplateste pentru binele facut. Tu l-ai ajutat pe batran, iar Domnul mi-a dat mie ocazia sa te intalnesc tocmai in acel ceas. Eu te-am ajutat acum pe tine, si, fii sigura, Dumnezeu imi va ajuta si mie mai tarziu, fiindca atunci cand ne ajutam unii pe ceilalti, si Dumnezeu ne ajuta pe noi. Cu cat suntem mai buni si avem mai multa grija unul de altul, cu atat Dumnezeu ne vede credinta si ne fereste de rele. "Fiecare din noi e ajutat de celalalt in mod providential."
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 16:43
Demult, cu sute de ani in urma, a trait un rege puternic si intelept. Intr-o zi, plimbandu-se prin curtea palatului sau, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plangea. A dat imediat porunca sa fie deschise portile si a iesit sa vada ce se intamplase. Nu-si putea crede ochilor ... Daca in palatul sau, toti oamenii erau multumiti si aveau de toate, acum vedea, insa, ca la porti erau adunati oameni nevoiasi, ce intindeau mana pentru o bucata de paine. Chiar langa zid, era un copil ce plangea. Cand regele l-a intrebat ce i s-a intamplat, copilul i-a raspuns ca parintii sai sunt bolnavi si el nu are bani nici de hrana si nici de doctorii. In timpul acesta, in jurul regelui s-a strans o multime de oameni nevoiasi, unul mai amarat decat celalalt, fiecare incercand sa-si spuna pasul. Maniat de aceasta situatie pe care sfetnicii i-o ascunsesera, regele s-a intors in palat si i-a chemat pe toti bogatasii la el. Cand acestia s-au adunat in sala tronului, le-a spus: - Voi sunteti cei mai bogati oameni din regatul meu. Aveti atata avere incat ati putea sa va construiti fiecare cate o casa numai din aur. Dar daca v-ati uita si in jurul vostru, ati vedea ca sunt oameni care mor de foame, care o duc rau, fiindca voi nu va ingrijiti de treburile cetatii. Afara este plin de oameni ce vor sa munceasca pentru o paine, dar voi ii refuzati. Doar de voi insiva depinde ca acesti oameni sa o duca mai bine. Puteti sa ii ajutati si va poruncesc sa o faceti! Dupa cateva zile, regele a vazut ca nimic nu se schimbase. Chemandu-i iarasi la el pe cei mai bogati dintre supusii sai, le-a spus: - Vad ca nu aveti suflet! Cum de nu va e mila de cei ce se lupta cu greutatile, zi de zi ?! Daca nu o faceti voi, atunci o s-o fac eu! Iata ce poruncesc: de azi inainte, pentru fiecare sarac mort de foame, in regatul meu, va fi omorat si un bogatas! De maine, ne vom intalni in fiecare seara si, daca aflu ca, peste zi, un om a murit de foame la mine-n cetate, atunci sortii vor decide care dintre voi va fi executat. Pentru ca voi insiva va faceti vinovati de moartea acelui om, caci l-ati fi putut ajuta, dar n-ati facut-o. Ne vedem maine seara! Se spune ca, de a doua zi, nimeni nu a mai murit de foame in regatul acela! "Nu invidia gloria celui pacatos, caci nu stii care va fi sfarsitul lui. (...) Judecata este fara mila pentru cel ce n-a facut mila."
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 16:45
Se spune ca odata, un om mergea printr-un desert. Nu mai putea de oboseala; nu mancase nimic de mai multe zile, apa nu mai avea, iar soarele puternic il topea cu razele sale de foc. In afara de intinderea nesfarsita de nisip dogoritor, nu se vedeau decat urmele omului, urmele pasilor sai. Deodata, insa, omul a observat ca alaturi de el au aparut si alte urme, ca si cand mai era cineva, o persoana ce mergea odata cu el si ale carei urme le putea vedea alaturi de ale sale. Speriat, a strigat: - De ce sunt patru urme in nisip, cand eu sunt singur ? Cine esti si de ce nu te vad ? Dar o voce i-a raspuns: - Sunt Dumnezeu! Nu esti singur, fiindca Eu merg alaturi de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rau si vei ajunge cu bine la capat! Omul a cazut in genunchi si i-a multumit Domnului ca S-a indurat de el, dupa care si-a continuat drumul, convins ca acum va reusi. Si a mers, a mers, pana cand intr-un final a simtit ca nu mai poate face un pas macar. Cazut in genunchi, a privit in spate si ... ce i-a fost dat sa vada ? Pe nisip, nu se vedeau decat urmele pasilor sai. - Doamne - a spus omul indurerat - de ce m-ai parasit, de ce nu sunt decat doua urme in nisip ?! Dar, aceeasi voce i-a raspuns cu blandete: - Pentru ca, pana acum, Eu te-am dus in brate. Deodata, omul nostru a simtit ceva rece, rece, si a deschis ochii. Visase. Toropit de oboseala, incins de lumina soarelui, cazuse in nisip, ajuns la capatul puterilor. Dar, in timpul somnului, fusese gasit de o caravana. Cativa negustori il ridicasera si il stropisera cu apa. Atunci cand a simtit apa rece pe fata s-a trezit, amintindu-si de visul sau. - Binecuvantat sa fie Domnul! - a strigat omul. Cum de m-ati gasit ? - Am vazut niste urme in nisip si ne-am dat seama ca cineva s-a ratacit. Erau, intr-adevar, urmele tale. - Voi credeti ca urmele mele v-au adus aici ? Nu, Dumnezeu, Care S-a indurat de suferinta mea, El v-a calauzit pasii spre mine, altfel as fi murit. Sunt unii oameni care nu vad ca Dumnezeu se ingrijeste de ei. Nu vad ca Domnul, din iubire, cauta mereu sa ii ajute. Ei uita de cele sfinte si de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uita niciodata de ei. Ferice de aceia care vad ca toate - sanatatea, puterea de munca, fericirea - tin de Dumnezeu si ca doar prin puterea Lui putem fi mantuiti. Ferice de aceia care au mereu incredere in ajutorul Domnului. "Chiar daca noi ne indepartam uneori de Dumnezeu, Dumnezeu ramane mereu aproape de noi."
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 16:49
Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada, a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna: - Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad! - Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare ? - Cum la ce ? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de frumosi! - Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai vazut flori sau copaci pana acum ? Ce, pana acum nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand ? - Nu! - a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de la ochi si, dupa ce a vazut ca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa plec. De cand am iesit din spital, ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat si pentru faptul ca mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur de ele. Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi cu mine. Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta apropiata. Au intrat impreuna, au aprins cate o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane. In sufletul sau, omul necredincios pana atunci a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumusete, toate erau minuni, dar el nu stia sa le vada. Trecea pe langa ele, fara sa le observe. Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul ? Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru copilul ei ? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea - minunea minunilor ? Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti. Si in orice crestin se intampla un miracol atunci cand, apropiindu-se de ceilalti prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 16:51
In timpul unui razboi, un colonel a fost ranit grav si dus de urgenta la cel mai apropiat spital, unde a fost ingrijit cat se poate de bine. Dar, dupa un timp, acesta observa ca la celalalt capat al salonului, se aflau doua paturi cu bolnavi de care nimeni nu se apropia, nici macar vreun doctor. O singura calugarita statea mereu cu ei si ii ingrijea cu multa dragoste, cautand sa nu le lipseasca nimic si rugandu-se neincetat. Intreband de ce sunt bolnavii de la capatul salonului atat de izolati, colonelul a ramas mut de uimire, afland ca oamenii aceia sufera de o boala fara leac si ca in scurt timp vor muri. Nimeni nu se apropia de bolnavi de teama sa nu se molipseasca. - Bine - a mai intrebat colonelul - dar calugarita care sta mereu impreuna cu ei si ii ingrijeste ? - Desigur ca era sanatoasa - i-a raspuns un doctor, dar acum s-ar putea sa se fi imbolnavit si ea. Noi n-am lasat-o sa se apropie, dar ea a insistat spunand ca cineva trebuie sa-i ingrijeasca si pe oamenii aceia. - Doamne, a mai exclamat colonelul, n-as face asa ceva nici pentru un milion de dolari. Din celalalt capat al salonului, calugarita l-a auzit si, intorcandu-se spre colonel, i-a raspuns linistita si cu zambetul pe buze: - Nici eu n-as face acest lucru pentru un milion de dolari. Il fac insa pentru o rasplata mult mai mare. Pentru multumirea pe care o citesc in ochii acestor oameni sarmani pe care pot sa ii ajut si pentru rasplata pe care ne-o va da Dumnezeu fiecaruia dintre noi, dupa meritul nostru. "Esti desavarsit atunci cand, in locul tau, il preferi pe aproapele."
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 16:52
Un om avea un baiat tare lenes. Atat de lenes, ca nu facea nimic toata ziua, dar stia sa ceara bani de la parinti ca sa-si cumpere dulciuri si jucarii. Dar, intr-o zi, tatal sau a hotarat sa-l lecuiasca si, cand baiatul a venit iarasi sa-i ceara bani, i-a spus: - Fiule, eu ti-as da banii acestia, dar ma tem ca tu nu stii sa-i pretuiesti. Nu stii valoarea lor si ii cheltuiesti fara rost. - Cum sa nu, tata ? Stiu foarte bine ca banii se castiga greu si nu ii voi mai risipi. Dar in timp ce baiatul tot incerca sa-si convinga parintele sa-i dea bancnota dupa care ii scaparau deja ochii, tatal sau a aruncat-o deodata in soba aprinsa. Baiatul a ramas locului, mut de uimire, neintelegand de ce a facut tatal sau acest lucru. - Acum sa stii ca esti pedepsit! - a mai spus tatal. Pleaca din casa mea si sa nu te mai intorci pana nu vei fi si tu in stare sa castigi un ban. Baiatul nu a mai avut ce face si s-a dus la brutarul din coltul strazii, rugandu-l sa-l primeasca ucenic. O saptamana intreaga a muncit carand sacii cu faina, framantand coca si trebaluind prin brutarie. Cand se implini o saptamana, brutarul ii dadu o gramada de bani. Fericit nevoie mare, baiatul s-a intors acasa. - Tata, tata - a strigat el, intrand val-vartej - am castigat si eu bani. Uite bancnotele astea! Uite ce multe sunt si doar eu am muncit pentru ele, nimeni nu mi le-a dat pe degeaba! - Bravo fiule, i-a zis tatal. Ia da-mi-le si mie sa vad cate sunt ... Dupa ce le cerceta cu luare-aminte, tatal le arunca imediat in foc. De data aceasta, baiatul a sarit ca ars, bagandu-si mainile in flacari sa scoata banii pentru care muncise atat. - Vezi fiule, de-abia acum stii valoarea banilor. Si doar cine le cunoaste valoarea stie cu adevarat si cum sa-i cheltuiasca - ii mai spuse tatal cu dragoste. "Viata este munca si numai munca ii da omului dreptul la viata. Apa curgatoare da viata, cea statatoare devine otravitoare."
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 16:54
Demult, traia intr-un sat un brutar renumit pentru painea sa. Dar, intr-o zi, brutarului i se paru ca sunt cam usoare bucatile de unt pe care tocmai le cumparase de la un taran si le aseza pe cantar. Cand colo, ce sa vezi ?! In loc de 1 kg, cat trebuia sa aiba o bucata, fiecare cantarea doar 800 de grame. Suparat foc, omul s-a dus degraba la judecatorie, spunand ca taranul insala lumea si cerand, bineinteles, pedepsirea acestuia. N-au trecut nici doua ceasuri si taranul a fost adus in fata judecatorului, care l-a amenintat: - Daca este adevarat ce spune brutarul, ca ii inseli pe oameni la cantar, te bag imediat la inchisoare. - Sa-mi fie iertat - zise taranul - dar sunt nevinovat. - Cum indraznesti sa minti ? - sari brutarul. Chiar astazi am cumparat aceste bucati de unt de la tine. Domnule judecator, trebuie sa-l inchideti pe acest sarlatan, care a incercat sa ma pacaleasca! - Asa este, omule ? - spuse atunci judecatorul. Este untul acesta al tau ? - Al meu este, insa, vedeti dumneavoasta, eu nu am prea multi bani. Mi-am cumparat un cantar, dar nu am mai avut bani si pentru greutati, asa ca pun unt pe un brat al cantarului, iar pe celalalt pun o paine de-a brutarului, care - zice el - are 1 kg. Acum, daca painea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vina am ? Auzind una ca asta, judecatorul a cantarit imediat o paine si, intr-adevar, aceasta nu avea decat 800 de g. In locul taranului, la inchisoare a ajuns adevaratul vinovat, brutarul, care nu doar ca insela oamenii, dar mai dorea si sa fie aspru pedepsit cel care ar fi facut exact ca el. Cel ce vrea sa insele, singur se insala. Chiar daca nu vede nici un om greseala sa, Dumnezeu ii vede pacatul; iar atunci cand il mai descopera si oamenii, rusinea este cu atat mai mare. "Cu nimic nu-L manii pe Dumnezeu atat de mult ca atunci cand nedreptatesti pe cineva."
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 16:56
Plimbandu-se prin sat, un boier s-a intalnit cu un taran sarac si a inceput a se lauda cu averile lui: - Vezi tu livada de pe deal ? E a mea. Padurile care inconjura satul sunt si ele ale mele. Pana si pamantul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-imprejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele. - Dar acela ? - l-a intrebat taranul, aratand cu degetul spre cer. Nu cred ca si cerul este al tau. Acela este al meu - a mai spus taranul si, cu zambetul pe buze, a plecat linistit, lasandu-l pe boier mirat si cu ciuda in suflet.
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 16:57
Intr-un oras, traia odata un om tare zgarcit. Toata viata n-a facut altceva decat sa stranga si sa stranga tot mai multa avere. Niciodata nu i-a fost mila de cineva sarman. Nu dadea ceva de pomana, nici in ruptul capului. O singura data, intr-o duminica, trecand prin fata unei biserici, i-a aruncat unui cersetor doi banuti. In rest, toata viata lui nu a dat nimic. Cand preotul il intalnea si il apostrofa, el raspundea mereu: - Parinte, in lumea asta totul poate fi cumparat. Cu siguranta ca si in lumea cealalta este la fel. Cu cate bogatii am strans eu, nu se poate sa nu ajung in rai! Oricate sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia sa asculte. Azi asa, maine asa, pana cand, intr-o noapte, a avut un vis ingrozitor. Se facea ca murise si ajunsese la poarta Raiului, cand, la intrare, Sfantul Petru l-a intrebat: - Bine, omule, ce-i cu tine aici ? - Sfinte Petre, as vrea si eu sa intru in rai. - Da' crezi tu ca poti ? - Sfinte Petre, daca trebuie, eu platesc. Am comori nenumarate ... - Pai de ce n-ai spus asa, omule, daca ai comori stranse nu-i nici o problema. Ia sa vedem cata avere ai la tine. N-a mai putut omul de bucurie cand a auzit ca poate plati. Doar toata viata nu facuse altceva decat sa stranga si sa stranga. A inceput sa se scotoceasca prin toate buzunarele, dar, sa vezi si sa nu crezi, nu mai gasea nici un ban. Vazandu-l atat de incurcat, Sfantul Petru i-a spus: - Mai cauta, mai cauta, poate vei gasi totusi ceva! Si, intr-adevar, omul a gasit pe fundul unui buzunar doi banuti. - Aoleu, dar de ce n-am decat atat ?! Pe pamant aveam de mii de ori mai multi. Aici de ce am ajuns doar cu doi banuti ? - E, omule, i-a raspuns Sfantul Petru, cand ajungi aici ai doar ceea ce ai daruit in viata. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strange in cer. Cu ele poti, intr-adevar, sa intri in rai, dar crezi ca doi banuti sunt de ajuns ?! In toata viata, n-ai daruit decat acesti bani unui sarman om ce astepta ajutorul tau in poarta unei biserici. Daca, in timpul vietii, ai fi strans mai multe comori ceresti, poate ai fi intrat in Rai, dar asa ... Tocmai in acea clipa, omul nostru s-a trezit din vis, speriat tot. Din acea zi, nu a mai fost la fel. Din acea zi, a cautat sa adune comori doar in cer. Erau atatia saraci ce aveau nevoie de ajutorul sau ...!
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 17:00
Intr-o zi, s-au intalnit intr-o biblioteca trei crestini. Patrunsi de frumusetea cartilor pe care le citeau, nici nu au observat cand s-a facut seara. Cand doar ei mai ramasesera in biblioteca, au inceput sa discute aprins despre ceea ce citisera peste zi. Deodata, lumina s-a stins si au ramas cufundati in intuneric. Unul dintre ei zise: - Hai sa ne rugam. Sa spunem fiecare "Tatal nostru" si poate Dumnezeu se va indura de cel care se roaga mai frumos si lumina se va aprinde. Ceilalti doi au fost imediat de acord. Primul a inceput sa se roage. Ruga sa a fost atat de frumos spusa, dar camera a ramas in continuare in intuneric. Atunci, s-a rugat si al doilea. Rugaciunea lui nu putea sa nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multa evlavie, dar lumina a ramas tot stinsa. In sfarsit, a inceput si cel de-al treilea sa-si spuna rugaciunea. Doar ca, in timp ce rostea cuvintele cu smerenie, linistit si cu grija, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu totii, a plecat incet, pe bajbaite spre intrare, a gasit tabloul electric, a schimbat siguranta si s-a intors. In timp ce el isi incheia rugaciunea, spunand "Amin!", intreaga incapere fu inundata de lumina. Apropiindu-se de prietenii sai, nedumeriti, le spuse, aratandu-le Biblia de pe masa: - Mai devreme, citeam din Sfanta Scriptura. Cand s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: "Mantuirea si rugaciunea nu stau in vorbe."
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 17:01
cei trei prieteni Se povesteste ca un om a fost acuzat, odata, de o fapta pe care n-o facuse. Pentru a scapa de pedeapsa, cineva trebuia sa depuna marturie ca omul acesta este nevinovat. S-a dus el la cei trei prieteni pe care ii avea si i-a rugat ca, a doua zi, sa mearga impreuna cu el la judecator si sa-l scape astfel de pedeapsa. A doua zi, primul prieten s-a scuzat ca nu mai poate veni. Al doilea l-a urmat pana la usa tribunalului, insa acolo s-a razgandit si a facut cale intoarsa. Cel de-al treilea prieten, pe care omul contase cel mai putin, a intrat, a depus marturie pentru el si l-a salvat, redandu-i astfel libertatea. La fel se intampla cu fiecare dintre noi. Cei trei prieteni pe care ii avem in viata si care ar putea vorbi despre noi, asa cum suntem cu adevarat, sunt averea noastra, rudele noastre si toate faptele bune pe care le-am facut. Insa, cand murim, realizarile noastre, fie ele cat de mari, raman aici, fara sa ne ajute cu ceva. Rudele ne urmeaza pana la groapa, dar raman si ele tot aici, in lumea aceasta. Doar faptele noastre bune, cel de-al treilea prieten, sunt cele ce ne urmeaza si dincolo de moarte, aratandu-I lui Dumnezeu adevarul despre sufletul nostru. De aceea, valoarea unui om este data de faptele bune pe care le-a facut. "Ceea ce are omul dumnezeiesc in el este putinta de a face bine."
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 17:03
La inceputul primului razboi mondial, pe varful unui munte, se afla cea mai temuta inchisoare. Nimeni nu reusise sa evadeze vreodata de acolo. In general, cei trimisi aici erau fie condamnati la moarte pentru crime sau jafuri deosebit de grave, fie ispaseau o pedeapsa foarte mare. Desi era atat de bine pazita, intr-o seara un criminal a scapat. Toata noaptea gardienii l-au haituit cu caini, insa, spre dimineata, i-au pierdut urma intr-o padure. Fugarul, obosit dupa atata goana, a vazut intr-o poiana, o luminita la fereastra unei case. Desigur ca acolo putea gasi ceva de mancare si haine. Cu disperare, a navalit in odaia mica, unde o imagine cu totul neasteptata il tintui in loc: o tanara femeie plangea langa un copilas micut, care, de asemenea, scancea. Pe masa goala, un rest de lumanare lasa in mica incapere o lumina slaba, in care se vedea, totusi, chipul palid si slabit al femeii. Parca trezit dintr-un cosmar, evadatul o indemna pe tanara mama sa nu se sperie, se aseza alaturi si o intreba ce probleme o fac atat de nefericita. Aceasta, printre lacrimi, i-a raspuns ca sotul ei a murit pe front, ca nu mai are nici un ban si ca, de foame si frig, copilasul s-a imbolnavit. - Lasa femeie, ii spuse puscariasul, o sa te ajut eu. - Nu vreau sa furi pentru mine si nici sa sufere cineva nu doresc. - Nu-ti face griji, nu va suferi nimeni! - i-a raspuns omul si a luat-o pe femeie cu el. Cand au ajuns impreuna in fata politiei, aceasta l-a intrebat mirata: - Ce faci ? - Lasa, ti-am spus ca n-o sa sufere nimeni. Vino! Intrand cu ea in cladirea politiei, omul s-a predat, iar cand seful politiei a venit sa vada cu ochii lui daca periculosul puscarias este, in sfarsit, prins, acesta ii spuse: - Femeia aceasta m-a gasit in casa ei, cand incercam sa fur cate ceva si m-a adus aici. Da-i recompensa pusa pe capul meu, o merita! Cu lacrimi de recunostinta in ochi, femeia n-a mai spus nimic. Era o recompensa foarte mare, deoarece putini credeau ca cineva l-ar putea prinde si preda pe criminal. Bucuros ca il avea acum prizonier, seful politiei a platit imediat femeii suma enorma, dupa care l-a trimis pe fugar inapoi la inchisoare, sub paza stricta. Dupa cateva zile, femeia, cerand o audienta la directorul puscariei, i-a povestit acestuia totul, asa cum se intamplase cu adevarat. Uimit de bunatatea detinutului sau, cu ocazia Sfantului Craciun ce se apropia, directorul l-a gratiat, caci era obiceiul ca, o data pe an, sa fie eliberat puscariasul care s-a purtat cel mai bine. Timpul a dovedit ca omul acela se schimbase cu adevarat, caci niciodata nu a mai facut ceva rau. Oamenii trebuie sa se ajute unii pe altii. Nu te ajuti pe tine decat ajutandu-i pe ceilalti. Dumnezeu vede cu ce pret cauti binele altora si nu pe al tau. Daca un asemenea om - cu lanturi la maini si la picioare, obosit si dornic de libertate, ce nu ducea cu sine decat o groaza de pacate - a putut sa o ajute pe femeia aceea, cu atat mai mult noi ii putem ajuta pe cei din jurul nostru. Sa ne rugam la Dumnezeu sa ne dea ocazii de a face bine, fiindca binele il putem face cu siguranta. Si nu e zi, fara sa nu se iveasca un asemenea prilej. Nu trebuie decat sa-l vedem. "Nu darui celorlalti dupa cum merita, ci dupa cum au nevoie."
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 17:04
Odata, un om statea linistit la masa, ospatandu-se cu pofta din felurile pregatite. La picioare, s-a asezat cainele sau. Uitandu-se in ochii omului, cainele isi spunea: "Da Doamne sa manance cu pofta stapanul meu si, dupa ce s-o satura, sa-mi dea si mie o bucatica!" In acest timp, s-a apropiat si pisica. Privindu-l pe om cum mananca si gudurandu-se pe langa el, isi spunea in sinea ei: "Da Doamne sa orbeasca stapanul meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea!" Cainele astepta sa primeasca tot ce omul s-ar fi indurat sa-i dea, cunoscand bunatatea stapanului sau. Pisica, insa, pandea orice moment sa poata fura, lacomia indemnand-o sa nu se multumeasca cu ceea ce ar fi primit. Asa este si in viata. Unii dintre prietenii care ne inconjoara sunt asemenea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii, insa, sunt asemenea pisicii: oricand cu un zambet pe buze, dar mereu cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta. Cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi, insa, ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nu-i goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita, ci roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni. "Suferiti de pe urma unui om rau ? Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai!"
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 17:07
Odata, demult, pe cand sfintii obisnuiau sa se coboare pe pamant si sa stea de vorba cu oamenii, iata ca si cel mai sobru dintre ei, Sfantul Ilie, lasandu-si carul de foc si tunul cu care bubuie dupa draci, ceru ingaduinta de la Dumnezeu sa umble cu pasul pe pamant si sa-si cerceteze neamurile, ce mai zic si ce mai fac, si cum mai merge lumea. Dumnezeu l-a slobozit sa se duca, doar-doar s-o mai insenina la fata, iar Sfantul Ilie batu pamantul in lung si in lat, dupa care se intoarse, cam cazut pe ganduri si codindu-se parca sa dea ochii cu Dumnezeu. Dar Domnul nu-l lasa cu una-cu doua, ci prinse a-l descoase, sa vada cu ce s-a folosit din calatoria aceea: - Ia zi, Ilie, ce mai e pe pamant? Oare oamenii isi mai aduc aminte de mine? - Belsug si fericire e pe pamant, Doamne, si toata zidirea ta se veseleste, cu muzici si cu oaspete, lipsita de griji mai ceva ca in Rai. Dar de tine, ca sa spun drept, nu prea mai are nimeni vreme sa-si aminteasca... - De, mai Ilie, asa sunt oamenii: cu cat o duc mai bine, cu atit se fac mai uituci. Si asa mai curse o vreme, nu tocmai putina, dupa care iar ii veni Sfantului Ilie dorul de duca pe pamant, dar se intoarse mai degraba decat data trecuta. - Ce-i cu tine, ma Ilie, de n-ai zabovit mai mult printre oameni? - Apoi, Stapane, cum as fi rabdat sa stau mai mult, cand gasii pamantul la mare stramtorare, chinuit de jale si de paguba multa, ca l-a batut rau ploaia si grindina, de le-a stricat oamenilor casele si tarinile, parca a dat Iadul peste ei... - Ce sa-i faci, mai Ilie, citeodata e si asa... Dar de mine oamenii isi mai aduc aminte? - O, sarmanii de ei, tot timpul le e numele tau pe buze, si ridica ochii inlacrimati spre cer, strigand cu glasuri rugatoare: "Doamne, Dumnezeul nostru, fie-ti mila de noi si nu ne urgisi pentru pacatele noastre multe si grele; ci opreste prapadul, ca numai nadejdea la tine ne-a mai ramas"!
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 17:08
In apropierea unui rau larg, peste care nu era pod, traia candva un batran cu frica lui Dumnezeu, ce-si castiga painea trecandu-i pe calatori, cu barca sa, de pe un mal al raului pe celalalt. Si iata ca intr-o zi, in timp ce il trecea cu barca pe un tanar vorbaret si iscoditor, acesta din urma baga de seama ca mosul avea scris cate ceva pe fiecare vasla. Se uita atunci mai bine si, deslusind scrisul, il intreba curios pe batran: - De ce ai scris matale pe o vasla "Credinta" si pe cealalta "Fapte bune"? Fiindca acestea doua, credinta si faptele bune, ma conduc in viata de cand ma stiu pe lume - raspunse batranul. Tanarul primi raspunsul cu o anume indoiala si, voind sa faca pe desteptul, spuse cu un aer de mare intelept: - Eu unul nu cred ca omul are nevoie de amandoua, ci ii este de ajuns si numai una singura ca sa se calauzeasca in viata, dupa cum ii este firea: daca alegi calea "faptelor bune", atunci esti de folos mai degraba celorlalti, si multumirea de sine iti vine din afara; iar daca alegi calea "credintei", atunci iti esti de folos mai degraba tie insuti, si multumirea de sine iti vine dinauntru. Batranul ridica din sprancene si nu spuse nimic, parand coplesit de desteptaciunea sfatoasa a tanarului, dar incepu, dupa o vreme, sa vasleasca cu o singura vasla. Barca aproape ca nu mai inainta, ci mai mult se invartea in loc, spre nedumerirea tinarului, care insa pricepu, intr-un tarziu, ce voise sa-i dea de inteles, fara vorbe, batranul: ca una este sprijin celeilalte si ca una prin alta se implinesc, caci viata omului este dupa sufletul lui. Fapta buna si credinta sunt cele doua aripi cu ajutorul carora sufletul nostru se inalta in zbor tainic spre Dumnezeu. Dar cu o singura aripa - cine mai poate zbura?!
Aleys Postat pe 10 Septembrie 2008 17:11
nu a mai spus nimeni nici o poveste?...nu pot dormi cred k ar trebui sa invat ma multe din ceea ce postez si citesc... n buna tuturor
Aleys Postat pe 11 Septembrie 2008 00:19

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
aiurea	45	De la: _dulcik_ 5 Mai 2009 22:44
Si totusi poti iubi 2 barbati?	6	De la: paullina 11 Mai 2010 06:42
Sarbatorile Pascale - traditie sau comercial?	6	De la: Cassey 13 Mai 2009 17:08

Tinute revelion	3	De la: ladydyy31 24 Decembrie 2009 17:13
solutie de scos petele	14	De la: Ankris 4 Ianuarie 2010 08:45