Setari Cookie-uri
  1. Forum
  2. Moda
  3. Intrebari
  4. povestioare ...

povestioare ...

confuza..

inregistrati-va si castigati 500 euro
- Ceea ce eu vad ... si CEEA CE TOTI care intra pe acest topic vad este: CA TIE iti este imposibil sa ne respecti, am rugat pe toata lumea ... si inclusiv pe tine in MOD SPECIAL dupa prima postare sa lasati acest topic fara murdarii ...
Pe acest topic, daca nu esti capabil sa postezi ceva care sa aiba legatura cu ce se posteaza ... mai bine uita ca exista !! ...
Sunt destule topicuri unde va puteti balacari ... poate de aceea sunt si facute ... iti este atat de greu sa lasi ceva, care nici macar nu are legatura cu treburile voastre sa ramana curat? ... Chiar iti place sa murdaresti tot? ...
Ce crezi ca ai aratat cu asta? ...
Ce crezi ca ai realizat cu asta? ...
supermiki
Postat pe 11 Septembrie 2008 10:09
Povestea lupilor

O bãtrânã îi spune nepotului sãu despre o luptã care se dã în ea. Este o bãtãlie între 2 lupi.

Unul este rãu: se înfurie, invidiazã, regretã, lãcomeºte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îºi plânge de milã, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie…

Celãlalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezãtor, optimist, plin de compasiune ºi credinþã, recunoscãtor…

Nepotul se gândi pentru o clipã apoi întrebã:

“ªi cine va câºtiga aceastã bãtãlie?”

Bãtrâna i-a rãspuns simplu:

“Cel pe care îl hrãnesc.”



Sã ne hrãnim latura pozitivã a noastrã. Doar aºa putem culege roade bune!
gabi_a_lu_miki
Postat pe 11 Septembrie 2008 18:56
supermiki ,ITI MULTUMESC! SI TUTUROR CELOR CARE S-AU STRADUIT SA SCRIE ACESTE MINUNATE POVESTIOARE CARE MI-AU UMPLUT SUFLETUL . NU AM REUSIT SA TERMIN DE CITIT DECAT CATEVA PAGINI DAR O SA REVIN SI POATE O SA PUN SI EU O POVESTIOARA .
ORICAT AM CREDE CA STIM ,TOT MAI AVEM DE INVATAT
.EU AM O VORBA:"TRAIESTE CLIPA,PT CA NU STII CATE CLIPE MAI AI DE TRAIT"
PUUUP
carela
Postat pe 11 Septembrie 2008 20:32
- Ai dreptate! ... si ma bucur ca iti plac. Poop!

Multumim Kudika ca ati sters postarile care nu-si aveau rostul in acest loc!
supermiki
Postat pe 11 Septembrie 2008 20:37
Vin si eu cu o fabula care mie imi place foarte mult ... sper ca se pune :

Grigore Alexandrescu
Câinele ºi cãþelul

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urºii, leii ºi alte câteva,
Care cred despre sine cã preþuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
ªi eu poate sunt nobil, dar s-o arãt nu-mi place.
Oamenii spun adesea cã-n þãri civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare ºi lumea se ciopleºte,
Numai pe noi mândria nu ne mai pãrãseºte.
Cât pentru mine unul, fieºtecine ºtie
C-o am de bucurie
Când toatã lighioana, mãcar ºi cea mai proastã,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastrã."
Aºa vorbea deunãzi cu un bou oarecare
Samson, dulãu de curte, ce lãtra foarte tare.
Cãþelul Samurache, ce ºedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
ªi cã nu au mândrie, nici capricii deºarte,
S-apropie îndatã
Sã-ºi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastrã, zise, îmi pare minunatã,
ªi sentimentul vostru îl cinstesc, fraþii mei."
- "Noi, fraþii tãi? rãspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraþii tãi, potaie!
O sã-þi dãm o bãtaie
Care s-o pomeneºti.
Cunoºti tu cine suntem, ºi þi se cade þie,
Lichea neruºinatã, astfel sã ne vorbeºti?"
- "Dar ziceaþi..." - "ªi ce-þi pasã? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevãrat vorbeam,
Cã nu iubesc mândria ºi cã urãsc pe lei,
Cã voi egalitate, dar nu pentru cãþei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
ªi numai cu cei mari egalitate vrem.

Josie
Postat pe 12 Septembrie 2008 01:48
si o varianta mai expresiva :

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,("")
Cum lupii, urºii, leii ºi alte câteva,("")
Care cred despre sine cã preþuiesc ceva!(" ")
De se trag din neam mare,(" ")
Asta e o-ntâmplare:(" ")
ªi eu poate sunt nobil, dar s-o arãt nu-mi place.("")

Oamenii spun adesea cã-n þãri civilizate(" ")
Este egalitate.(" ")
Toate iau o schimbare ºi lumea se ciopleºte,(" ")
Numai pe noi mândria nu ne mai pãrãseºte.
Cât pentru mine unul, fieºtecine ºtie(" ")
C-o am de bucurie(" ")
Când toatã lighioana, mãcar ºi cea mai proastã,(" ")

Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastrã."("")
Aºa vorbea deunãzi cu un bou oarecare
Samson, dulãu de curte, ce lãtra foarte tare.
Cãþelul Samurache, ce ºedea la o parte ""
Ca simplu privitor,""
Auzind vorba lor,""
ªi cã nu au mândrie, nici capricii deºarte,""
S-apropie îndatã""
Sã-ºi arate iubirea ce are pentru ei:""
"Gândirea voastrã, zise, îmi pare minunatã, " "
ªi sentimentul vostru îl cinstesc, fraþii mei." ""
- "Noi, fraþii tãi? rãspunse Samson plin de mânie,("")

Noi, fraþii tãi, potaie!("")
O sã-þi dãm o bãtaie("")
Care s-o pomeneºti.("")
Cunoºti tu cine suntem, ºi þi se cade þie,(" ")
Lichea neruºinatã, astfel sã ne vorbeºti?"(" ")
- "Dar ziceaþi..." - "ªi ce-þi pasã? Te-ntreb eu ce ziceam?(" ")
Adevãrat vorbeam,("")
Cã nu iubesc mândria ºi cã urãsc pe lei,(" ")
Cã voi egalitate, dar nu pentru cãþei."(" ")
Aceasta între noi adesea o vedem,
ªi numai cu cei mari egalitate vrem.


Josie
Postat pe 12 Septembrie 2008 02:29
Foarte frumos, sensibil, de suflet! Ne mai trezesc si pe noi la realitate, ne amintesc ca suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu,ca se vede treaba ca am cam uitat. Felicitari!
Ro63
Postat pe 12 Septembrie 2008 10:46
povestea asta cu magarul este exact povestea vietii mele...multumesc ca m-ai facut sa inteleg multe....
aiova
Postat pe 12 Septembrie 2008 11:21
Psalmi 91:11 Cãci El va porunci îngerilor Sãi sã te pãzeascã în toate cãile tale;
12 ºi ei te vor duce pe mâni, ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de vreo piatrã.

Eºti pe cale sã traversezi strada ºiceva te trage înapoi exact la timp pentru a evita sã fii lovit de o maºinã ce trecea. Eºti ºocat. Când îþi revii, te întrebi „a fost un înger care m-a salvat de acest accident fatal?”

Eu cred cã îngerii umblã cu tine. Versetul spune cã Dumnezeu a dat ca însãrcinare îngerilor Sãi, sã ne pãzeascã în toate cãile noastre. Iar ei ne vor purta pe braþe ca nici mãcar o piatrã sã nu ne loveascã.

Dar s-ar putea sã nu ºtim atunci când ne întâlnim cu un înger. (Evrei 13:2 Sã nu daþi uitãrii primirea de oaspeþi, cãci unii, prin ea au gãzduit, fãrã sã ºtie, pe îngeri). Acesta a fost probabil cazul unui cuplu din biserica noastrã care era în vacanþã pe o plajã din Penang Islands atunci când „tzunami” a lovit, pe la ora 12.30p.m. pe 26 dec 2004. Era uºor trecut de 11a.m. când soþiei i s-a fãcut poftã de un anumit fel de mâncare ce se gãsea doar pe insula principalã ºi cuplul a decis sã plece mai repede pentru a ajunge acolo la vremea cinei. Pe când îºi încãrcau bagajele în maºinã în faþa hotelului, un om a insistat ca ei sã se grãbeascã ºi sã porneascã la drum.

Deranjat de nerãbdarea omului, ei au îndesat degrabã bagajele ºi au plecat. În momentul în care au ajuns pe insula principalã, au auzit cã „tzunami” a lovit cu putere Penang Island exact pe plaja unde ei se gãseau cu puþin timp în urmã. În timp ce mulþumeau Domnului pentru scãparea lor „ca prin urechile acului”, le-a trecut prin cap cã acel om nerabdãtor putea fi un înger însãrcinat de Dumnezeu sã-i grãbeascã.

Dumnezeu ne spune cã avem un numãr nemãsurat de îngeri care ne însoþesc (Evrei 12:22), pe care i-a însãrcinat sã ne protejeze de accidente, dezastre naturale, atacuri teroriste ºi alte primejdii. Aºa cã nu te teme de aceste lucruri, încuindu-te în casã. Pleacã în vacanþã! Du-te la întâlnire! Crede cã Dumnezeul care te iubeºte, are îngerii Sãi care te vegheazã ºi umblã împreunã cu tine!

http://predici.resursecrestine.ro/devotionale-Pazit-in-toate-caile-tale-de-ingerii-Lui-Dumnezeu-2290.htm
10nails
Postat pe 12 Septembrie 2008 11:31
Fiecare copil se naºte cu un creier format din 16 - 17 miliarde de celule. Spre deosebire de celelalte celule, acestea nu se înmulþesc ºi nu se înnoiesc.
Prin teste ºi analize, medicii au constatat cã alcoolul pãtruns în sânge produce distrugerea celulelor, îndeosebi a celulelor din creier.
Cu fiecare beþie omul îºi distruge câteva zeci de celule din creier care nu se mai refac niciodatã. De aceea, unii devin idioþi, iar alþii ajung în spitalul de nebuni.

sa luam seama....
10nails
Postat pe 12 Septembrie 2008 11:49
CE VETI SEMANA ACEEA VETI SECERA.


O femeie a visat ca intra intr-un magazin complet nou si, spre surpriza ei, il intalneste pe Dumnezeu la casierie.
- Ce vinzi acolo? l-a intrebat ea.
- Tot ce iti poate dori inima, i-a raspuns Dumnezeu.
Nevenindu-i sa-i creada urechilor, femeia s-a decis sa ceara cele mai bune lucruri la care poate spera o fiinta umana.
- Doresc pace interioara, iubire. fericire, intelepciune si eliberarea de teama, a spas ea. Apoi, dupa ce s-a mai gandit, a adaugat:
- Nu doar pentru mine. Pentru toti oamenii de pe pamant­
Dumnezeu a zambit:
- Cred ca m-ai inteles gresit, draga mea. Noi nu vindem fructe aici, doar seminte

Lu 6:37 Nu judecati si nu veti fi judecati; nu condamnati si nu veti fi condamnati; iertati si vi se va ierta.
gabi_a_lu_miki
Postat pe 12 Septembrie 2008 13:19
- Foarte frumoase postarile voastre ...
supermiki
Postat pe 12 Septembrie 2008 13:23
minunate; dupa o zi zbuciumata, sufletul meu se linisteste imediat ce le citesc
amme22
Postat pe 12 Septembrie 2008 19:40
Apele au ieºit din matcã ºi au început sã inunde satul. Oamenii, rând pe rând, s-au urcat în bãrcile de salvare. Doar Ioan a refuzat de fiecare datã sã o facã. Stãtea cocoþat pe acoperiºul casei ºi o þinea pe a lui.

“Eu rãmân aici. Sunt sigur cã Dumnezeu mã va salva.”

Dar nu a fost sã fie aºa. Apele au crescut atât de mult încât l-au înghiþit pe Ioan al nostru.

Ajuns sus în ceruri la Dumnezeu, Ioan l-a întrebat pe acesta: “Pãi Doamne cum ai putut sã îmi întorci spatele mie, cel mai credincios om din satul acela. Cum ai putut sã mã laºi sã mor?”.

La care Dumnezeu i-a rãspuns tot cu o întrebare: “Tu cum ai putut sã refuzi toate cele 3 bãrci pe care þi le-am trimis în ajutor?”
Aleys
Postat pe 12 Septembrie 2008 21:14
MESAJ DE LA DUMNEZEU

Te rog sa fii atent pentru ca sunt schimbari pe care TU trebuie sa le faci in viata TA.
Acestea sunt schimbari pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a putea sa-mi tin promisiunea de a-ti asigura pacea, bucuria si fericirea in viata.
Imi cer scuze pentru orice neintelegere, dar tot ceea ce-ti spun nu-ti cere prea mult timp.
Stiu, ti-am dat deja cele 10 porunci. Pastreaza-le. Dar urmeaza si aceste sfaturi.


Nu te mai ingrijora!
Viata te-a invatat sa-ti faci griji. Ai uitat ca Eu sunt aici pentru a-ti lua greutatile si a le purta in locul tau? Sau iti face placere sa te necajesti pentru fiecare lucru mic care-ti iese in cale?

Fa o lista!
Ceva trebuie facut, sau de ceva trebuie avut grija? Fa o lista. Nu, nu lista TA. Pune-te pe lista MEA. Lasa-ma pe mine sa am grija de problemele tale.

Nu pot sa te ajut, pana nu te intorci la MINE. Si, cu toate ca lista MEA este lunga, Eu sunt totusi... Dumnezeu. Pot avea grija de tot ceea ce pui in mainile MELE. De fapt, ca sa spunem adevarul, Eu pot avea grija de mai multe lucruri pentru tine decat ai putea vreodata sa-ti imaginezi.

Odata ce mi-ai dat MIE greutatile tale, nu mai incerca sa le iei inapoi. Ai incredere in MINE. Ai incredere ca voi avea grija de tot ceea ce-ti trebuie, de problemele tale, de incercarile prin care treci.

Ai probleme cu copiii? Pune-i pe lista MEA.
Ai probleme cu BANII? Pune-i pe lista MEA.
Ai probleme emotionale? Pune-le pe lista MEA.

De dragul MEU, pune-le pe lista MEA.Vreau sa te ajut. Trebuie doar sa ceri.

Lasa-le in pace!
Nu te scula dimineata spunand: "Ei bine, ma simt mult mai puternic acum, cred ca pot prelua controlul de aici incolo."

De ce crezi ca te simti mai puternic acum? Este simplu. Pentru ca mi-ai dat MIE greutatile tale si eu am grija de ele. De asemenea eu reinnoiesc puterea ta si te acopar cu pacea mea.Nu stii ca daca iti dau inapoi problemele, tu vei reveni acolo de unde ai plecat?

Lasa-le cu MINE si uita de ele. Lasa-ma numai sa-mi fac treaba.

Vorbeste cu mine!
Vreau sa uiti multe lucruri. Uita ce te scoate din minti. Uita ingrijorarea si necazurile, pentru ca stii ca am preluat controlul.

Dar este un lucru pe care te rog sa nu-l uiti niciodata. Te rog sa nu uiti sa vorbesti cu MINE DESEORI! Te iubesc! Vreau sa-ti aud vocea. Vreau sa MA incluzi in lucrurile care se petrec in viata ta. Vreau sa te aud vorbind despre prieteni si despre familia ta.

Rugaciunea este pur si simplu conversatia cu MINE. Vreau sa-ti fiu cel mai drag prieten.

Ai credinta!
De aici, de sus, vad o multime de lucruri pe care nu le poti vedea ce acolo, de jos. Ai incredere in MINE, caci nu ai dori sa vezi cu chii MEI. Voi continua sa am grija de tine, sa te veghez si sa-ti acopar nevoile.Trebuie numai sa ai incredere in MINE.

Chiar daca am o sarcina mai mare decat tine, se pare ca ai mari probleme numai cu partea simpla care-ti revine. Cat de greu poate fi, doar sa ai incredere?

Imparte!
Ai fost invatat sa imparti lucrurile cu altii inca de cand aveai 2 ani. Cand ai uitat asta? Regula se aplica in continuare.

Imparte cu cei care sunt mai putin norocosi ca tine.
Imparte bucuria ta celor care au nevoie de incurajare.
Imparte rasul tau cu aceia care nu au auzit nimic de el de mult timp.Imparte lacrimile tale cu aceia care au uitat sa planga.
Imparte credinta ta cu aceia care nu au deloc.

Fii rabdator!
Am condus lucrurile asfel incat, numai intr-o viata, sa ai mai multe experimente diverse. Tu cresti de la copil la adult, ai copii, schimbi multe slujbe, inveti multe, calatoresti in multe locuri, intalnesti mii de oameni si experimentezi atat de multe. Cum poti fi atat de nerabdator, cand MIE imi ia un pic mai mult decat ai crezut ca sa indeplinesc ceva din lista?

Ai incredere in cronometrarea MEA, pentru ca ea este perfecta.

Numai pentru ca am creat universul in numai sase zile, toti cred ca trebuie sa ma grabesc mereu, sa fie totul repede, repede.

Fii bun!
Fii bun cu toti, pentru ca EU ii iubesc tot atat de mult ca pe tine. Ei s-ar putea sa nu se imbrace ca tine, sau sa vorbeasca la fel ca tine, sau sa traiasca la fel ca tine, dar EU tot va iubesc pe toti. Te rog sa intelegi asta, pentru binele MEU.

V-am creat pe fiecare dintre voi, astfel incat sa fiti diferiti. Ar fi mult prea plictisitor daca ati fi fost identici.Te rog sa intelegi ca EU iubesc fiecare din aspectele care va diferentiaza.

Iubeste-te pe tine insuti! Cand EU te iubesc atat de mult, cum e posibil ca tu sa nu te iubesti? Ai fost creat de MINE numai pentru un singur scop - sa fii iubit si sa iubesti, la randul tau.

Eu sunt Dumnezeul Iubirii. Iubeste-ma. Iubeste-ti vecinii. Dar iubeste-te si pe tine insuti.

Inima mea se intristeaza in durere cand te vad ca te superi, atunci cand lucrurile ies prost.

Imi esti foarte drag! Nu uita asta niciodata!
Aleys
Postat pe 12 Septembrie 2008 22:41
A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti… a fost odata, in vremuri deloc indepartate, intr-un satuc mic-mic, o famile de tarani care avea doi copii.

Tatal nu credea in Dumnezeu, si nu ezita sa spuna si altora ce simtea el in legatura cu religia si sarbatorile crestine, cum ar fi Craciunul.

Sotia lui credea insa, si ea si-a crescut copiii astfel incat sa aiba credinta in Dumnezeu si in Isus, in ciuda comentariilor lui negative, prin care se impotrivea la orice.
Intr-un ajun al Craciunului incarcat de zapada, sotia si-a luat copiii la o slujba crestina in satul in care locuiau.

L-a invitat si pe el, dar a refuzat:

“Prostii, daca ar exista intr-adevar Dumnezeu iar Isus ar fi fiul Sau, de ce l-ar fi trimis El pe pamant cu chip de om? Daca e atotputernic, de ce sa se coboare El pana la nivelul nostru? Nu pot sa cred asa ceva, n-are nici un inteles!”

Asa ca ea si copiii au plecat, iar el a ramas acasa.

N-a trecut mult si vantul a inceput sa bata mai tare, viscolind zapada. In timp ce barbatul se uita afara pe fereastra, tot ce vedea era o furtuna de zapada.

S-a asezat sa se odihneasca inainte de a aprinde focul pentru a incalzi casa peste noapte.

Si chiar atunci a auzit un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi inca unul. S-a uitat afara, dar nu a putut sa vada prin viscol mai mult de cateva urme pe zapada. Cand vantul s-a mai linistit, el a mers afara sa vada ce anume a lovit fereastra. Pe campul de langa casa a vazut un stol de gaste salbatice.

Se parea ca ele zburau spre tarile calde pentru perioada de iarna cand au fost prinse de viscol si nu au mai putut inainta. Pasarile s-au pierdut si au esuat la ferma lui, fara mancare si fara adapost. Isi miscau aripile si zburau in jurul terenului in cercuri mici, orbite si fara nici un scop.

Cateva din ele se pare ca s-au izbit de geam.

Taranul, om cu inima calda, iubitoare, s-a gandit ca le-ar putea adaposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau sa mai zboare spre sud pe o astfel de vreme.

„Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele sa stea. Este calduroasa si sigura, ar putea sa-si petreaca noaptea aici si sa astepte sfarsitul furtunii.”

Asa ca a mers pana la ferma si a deschis larg usile, apoi a asteptat, sperand ca ele vor observa ferma deschisa si vor intra. Gastele dadeau insa din aripi invartindu-se fara nici un scop si se parea ca nu au observat ferma si nici ca si-au dat seama ce ar insemna aceasta pentru ele.
Barbatul a incercat sa le atraga atentia, dar tot ce a reusit a fost doar sa le sperie, si ele s-au mutat mai departe. Taranul a intrat in casa si a iesit apoi cu o bucata de paine, a rupt-o si a facut o dara de firimituri care sa le conduca spre ferma. Dar ele tot nu au inteles.

S-a dus in spatele lor si a incercat sa le indrepte spre ferma, dar ele s-au speriat si mai tare. S-au raspandit in toate directiile, numai spre ferma nu.Nimic din ce a facut nu le-a determinat pe gaste sa ajunga in locul unde le-ar fi fost cald si unde ar fi fost in siguranta.

„De ce nu ma urmeaza?! Nu pot sa vada ca acesta este singurul loc unde ele ar putea supravietui furtunii?”

Tot gandindu-se la asta si-a dat seama ca ele pur si simplu nu vor urma un om.

„Doar daca as fi unul de-al lor as putea sa le salvez!”, a spus el tare.

Atunci i-a venit ideea. A intrat in ferma, a scos una din propriile lui gaste si a purtat-o in bratele sale pana a ajuns in spatele stolului de gaste salbatice. Apoi i-a dat drumul.

Gasca lui a zburat printre celelalte direct spre ferma si, una cate una, celelalte gaste au urmat-o spre acel loc sigur.

Barbatul a ramas tacut pentru un moment in timp ce cuvintele pe care le-a spus cu cateva minute mai devreme i-au revenit in minte:

„Doar daca as fi unul de-al lor, atunci le-as putea salva!”

Apoi s-a gandit la ceea ce i-a spus sotiei mai devreme:

„De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atat pe Sine ca sa vina pe pamant si sa traiasca in trup de om?”
Dintr-o data, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a facut Dumnezeu. Noi am fost ca si gastele – orbi, pierduti, disperati. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau ca sa ne arate calea si sa ne salveze.
„Aceasta este adevarata insemnatate a Craciunului!”

Privirile i s-au luminat cand a inteles. In timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit linistit contempland acest minunat gand.

Ani de indoiala si necredinta au disparut ca si furtuna trecatoare. A ingenunchiat in zapada si a rostit prima rugaciune din viata lui:

„Multumesc, Doamne, ca ai luat chip de om si ai venit sa ma scoti din furtuna!”
Aleys
Postat pe 12 Septembrie 2008 23:31
Tot ceea ce avem este rezultatul a ceea ce gandim.
Daca un om vorbeste ori se poarta rau,
durerea il urmeaza.
Daca un om vorbeste ori se poarta plin de puritate,
fericirea il urmeaza
ca o umbra care nu-l paraseste niciodata.


Buddha
Aleys
Postat pe 13 Septembrie 2008 00:30
si eu mai vreau povestioare
di_cristina
Postat pe 13 Septembrie 2008 05:29
super moky esti dulce rau .mai vreau
di_cristina
Postat pe 13 Septembrie 2008 05:32
Tot citesc povestioarele ..., de unele stiam de ani de zile...
Altele le aveam in mintea mea ca pe un semn de intrebare...
E bine sa luam aminte de toate sentimentele care ne rascolesc si sa nu uitam ca suntem inainte de toate, oameni.
Trebuie sa fim oameni: sa iubim si sa fim iubiti, sa fim buni si sa primim bunatate, sa zimbim lumii si ea sa ne zambeasca, sa intelegem lumea si ea sa ne inteleaga...
Asta inseamna sa fim oameni...
Chiar daca noi ceilalti, care doar citim cele postate aici, nu am spus, nu am comentat nimic despre ele, sa stiti ca suntem alaturi de voi.
li_mu
Postat pe 13 Septembrie 2008 09:30
Experiment real

Capacitatea de a investi in viitorul tau, capacitatea de a actiona pentru o rasplata care vine mai tarziu.


In anii ’60 psihologul Walter Mischel a efectuat un test pe un grup de prescolari. Obiectul exercitiului consta in masurarea autocontrolului prescolarilor prin testarea capacitatii acestora de a amana momentul gratificatiei.
Fiecaruia I s-a dat o prajitura si toti copii au fost informati ca o puteau manca in acel moment sau … daca reuseau sa se abtina douazeci de minute pana cand cercetatorul se intorcea in sala mai primeau inca o prajitura.
Unii dintre copii pur si simplu nu au rezistat tentatiei, nu s-au putut abtine si au infulecat imediat prajitura. Au fost totusi si unii care s-au straduit sa reziste tentatiei. Si-au acoperit ochii, au cantat, au jucat diverse jocuri, unii chiar au incercat sa doarma.. Copiii care au fost capabili sa astepte au fost recompensati cu cate doua prajituri la intoarcerea cercetatorului.
Dupa cam 15 ani, aceiasi copii de atunci, acum deja tineri adolescenti au fost reevaluati. Diferentele erau uimitoare. Cei care fusesera in stare sa-si controleze impulsurile pe cand erau prescolari, la doar cinci sase ani, erau acum niste tineri plini de success, atat din punct de vedere social cat si personal. Aveau o personalitate puternica, erau increzatori si aveau o abilitate remarcabila de a-si controla stresul. Deloc uimitor, tinand cont de insusirile enumerate mai sus, rezultatele lor scolare erau incomparabil mai bune ca a celorlalti … a celor care optasera pentru rasplata imediata.



MORALA

O DIFERENTA ESENTIALA INTRE oamenii de succes, intre lideri si majoritatea oamenilor este auto disciplina.
Confucius nota ca “natura umana este aceeasi pentru toti; doar obiceiurile ii separa pe oameni!”
Oamenii de succes si-au format obiceiuri diferite, ei fac anumite lucruri pe care ceilalti nu vor sa le faca. Oamenii care nu se bucura de succes nu pot face fata tentatiei, (de fapt ar putea daca ar vrea … daca ar fi constienti de recompensa care urmeaza …), ei vor rezultat imediat si se descurajeaza daca nu-l obtin. Disciplina, sau auto disciplina este cea care ne ajuta san e ferim de tentatia placerii immediate … dar al carui effect este teribil de scurt sis a investim in viitorul nostru.
supermiki
Postat pe 13 Septembrie 2008 16:45
Un bãºtinaº american ºi prietenul lui treceau, in centrul oraºului New York, pe lângã Times Square in Manhattan. Era in timpul prânzului si strãzile erau pline de oameni. Maºinile claxonau, frânele taxiurilor scârþâiau pe la colturi, sirenele zornãiau, sunetele oraºului erau asurzitoare.
Deodatã, bãºtinaºul spune: "Aud un greiere!"
Prietenul sau spune: "Ce? Eºti nebun? Cum poþi sa auzi un greiere in gãlãgia asta!"
"Nu, sunt sigur!" a spus el, "Am auzit un greiere!".
"E o nebunie," i-a rãspuns prietenul.
Insa el asculta cu atenþie un moment si apoi se îndreptã, traversând strada, spre un ghiveci de ciment, in care creºteau niºte plante.
S-a uitat in ele, pe sub crengile lor si a descoperit un mic greiere.
Amicul sau a fost pur si simplu uimit.
"E incredibil! Cred ca ai urechi supraomeneºti!"
"Nu", a spus bãºtinaºul. "Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculþi ."
"Dar nu se poate!" a spus prietenul. "N-as putea auzi un greier, in aºa o gãlãgie."
"Da, într-adevãr," a venit replica. "Depinde ce este cu adevãrat important pentru tine. Hai sã-þi arãt!"
A bãgat mana in buzunar si a scos câteva monede, pe care, in mod discret, le-a scãpat pe trotuar. Atunci, in ciuda zgomotului ºoselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distantã, fiecare cap întorcându-se sã vadã dacã banii cãzuþi nu erau ai lor.
"Ai înþeles ce vreau sã spun?" a întrebat bãºtinaºul american. "Totul depinde de ce este important pentru tine."
Morala: Ce e important pentru cineva nu inseamna ca e la fel de important si pentru tine. Depinde doar de tine stabilirea prioritatilor in viata ta!
Aleys
Postat pe 13 Septembrie 2008 17:37
Un calator s-a oprit la marginea unui drum si s-a asezat la umbra unui stejar sa se odihneasca. Privind in jurul sau, s-a intrebat:
- De ce ai facut, Doamne, plantele asa de ciudat: cum e cu putinta ca vrejul acela pipernicit, ce abia se tareste pe la marginea campului, sa faca ditamai bostanul, iar stejarul asta falnic niste ghinde mici, ca de abia le tii in palma?

Si intrebandu-se el asa, a atipit la racoarea umbrei. Dar la un moment dat l-a trezit o ghinda ce cazuse din copac drept in capul lui.

- Doamne, a mai zis calatorul, bine le-ai facut Tu pe toate! Pai daca imi cadea acum in cap ditamai dovleacul aici ramaneam lat. Asa ... e numai bine! Si a plecat mai departe, vazandu-si de drum cu multumire si cu zambetul pe buze. Nu intelegem totdeauna lucrurile, dar toate au cu siguranta rostul lor si menirea fiecaruia.
Aleys
Postat pe 13 Septembrie 2008 17:41
O veche legenda norvegiana povesteste despre un om pe nume Haakon care privea mereu imaginea lui Christos rastignit. Crucea era foarte veche si acolo veneau multi oameni sa se roage cu evlavie.Multi veneau aici pentru a cere cate o minune.
Intr-o zi si Haakon s-a gandit sa ceara o favoare. Impins de un sentiment generos, a ingenuncheat in fata crucii si a spus:
- Doamne, vreau sa fiu in locul Tau. Lasa-ma sa stau in locul Tau pe cruce.
Si ramase cu privirea atintita asupra crucii, parca asteptand un raspuns.Domnul vorbi, iar vorbele Lui cazura din inalt, soptitoare dar ferme.
- Fiule, iti voi indeplini dorinta, dar cu o conditie.
- Care, Doamne? intreba Haakon. Este o conditie greu de indeplinit? Sunt dispus sa mi-o asum si cu ajutorul Tau, Doamne, voi reusi.
- Orice ar fi sa se intample si orice ar fi sa vezi, trebuie sa pastrezi tacere pentru totdeauna.
Haakon raspunse:
- Iti promit, Doamne!
Si schimbul se facu.
Nimeni nu observa schimbarea. Nimeni nu-l recunoscu pe Haakon batut in cuie pe cruce. Intre timp Domnul tinea locul lui Haakon. Si pentru mult timp fu astfel si nimeni nu observa nimic.
Dar intr-o zi veni un om bogat si dupa ce se ruga pleca uitandu-si portofelul langa cruce. Haakon vazu si tacu. Nu spuse nimic nici cand un sarac, care veni cateva ceasuri mai tarziu, fura portofelul uitat de bogatas. Si nu spuse nimic nici cand un baiat veni sa se roage pentru binecuvantare inainte de a face o lunga calatorie.. Dar in acel moment se intoarse bogatasul in cautarea portofelului. Fara sa stea pe ganduri, isi imagina ca baiatul furase portofelul. Bogatasul se apropie de baiat si-i spuse furios:
- Da-mi inapoi portofelul pe care mi l-ai furat!
Tanarul replica surprins:
- Eu nu am furat nici un portofel!


- Nu minti si da-mi-l inapoi imediat!
- Va repet ca nu am luat nici un portofel! raspunse baiatul. Bogatasul furios incepu sa-l loveasca pe tanar.
Atunci se auzi o voce puternica:
- Opreste-te!
Bogatasul privi in sus si vazu ca imaginea de pe cruce ii vorbise. Haakon care nu mai putuse pastra tacerea, striga aparandu-l pe tanar si acuzandu-l pe bogatas pentru falsele invinuiri pe care i le aducea. Acesta ramase uimit si iesi din locul de rugaciune. Tanarul pleca de asemenea fiindca se grabea sa plece in calatorie.
Cand cei doi plecara, Christos ii spuse credinciosului:
- Coboara de pe cruce. Nu poti sa-mi ocupi locul. Nu ai fost in stare sa pastrezi tacere.
- Dar, Doamne... -spuse Haakon- cum puteam sa permit o asemenea nedreptate?
Locurile se schimbara, Isus se intoarse pe cruce si credinciosul in fata acesteia. Christos continua sa vorbeasca:
- Tu nu stiai ca a fost bine ca bogatasul sa piarda portofelul fiindca avea in el banii pentru a cumpara virginitatea unei tinere. In schimb saracul avea nevoie de banii aceia si a fost foarte bine ca i-a luat. Iar baiatului i-a prins bine bataia primita fiindca din cauza ranilor nu a mai putut pleca in acea calatorie... ... Pentru ca doar acum cateva clipe s-a scufundat vaporul cu care ar fi trebuit sa plece...Tu nu stiai nimic. Eu, da. De aceea tac.
Si Domnul se afunda din nou in tacere.

De multe ori ne intrebam:
De ce Dumnezeu nu ne raspunde?
De ce Dumnezeu pastreaza tacerea?
Multi si-ar dori ca Dumnezeu sa ne raspunda ceea ce doresc ei sa auda... Dar nu este asa.
Dumnezeu ne raspunde chiar si prin tacere! Trebuie sa invatam sa ascultam. Tacerea Lui divina este menita sa ne spuna, fara cuvinte, ca El stie ce face. Si in tacerea Sa ne spune cu iubire:
-AI INCREDERE IN MINE... STIU BINE CE AM DE FACUT!
Aleys
Postat pe 13 Septembrie 2008 17:43
Puterea obisnuintei
Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in
mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane.
Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta
aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa
ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o
lasau sa urce.
Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda
tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care
l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi
de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului
grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si
s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu
entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si
lucrurile s-au repetat.
Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final,
oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera
niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care
incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau
pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost"Nu
stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."
Suna cunoscut?
"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"
Albert Einstein
Aleys
Postat pe 13 Septembrie 2008 18:01
Un crestin care se mandrea cu faptele sale bune a visat intr-o noapte ca era la poarta cerului. Cu litere uriase, pe frontispiciul portii scria: "Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte".
Ingerul l-a intrebat:
- Ce ai facut in viata?
- Eu? Am fost credincios Domnului intreaga mea viata. Am pazit Cuvantul lui Dumnezeu cu toata sfintenia.
- Foarte bine. Ai un punct. Altceva?
- Am dat mai mult decat zeciuiala de fiecare data pentru lucrarea Domnului. Am ajutat pe saraci, pe vaduve, pe orfani.
- Exceptional. Inca un punct.

- Am crescut o familie numeroasa de copii, pe care i-am facut misionari. Eu insumi am predicat Evanghelia si am ajutat la raspandirea ei.
- Nemaipomenit! Asa oameni cam rar vin pe aici, a spus ingerul. Inca un punct. Ai mai facut ceva?
Bietul om s-a pierdut cu totul. Daca pentru tot ce spusese pana acum valora numai 3 puncte, ce sa mai adauge ? A ridicat ochii spre uriasa inscriptie si, a citit din nou: "Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte!" A oftat adanc si a exclamat:
- Doamne, aici se poate intra doar prin harul Tau!
- Exact, a spus ingerul. 997 de puncte!
Aleys
Postat pe 13 Septembrie 2008 18:05
Louise Redden, o femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.
I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.

John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.

Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.


John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.

Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.

Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: Da, domnule.
O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.


Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.

Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!
Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:

"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."

Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Louise ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.

Aleys
Postat pe 13 Septembrie 2008 18:08
Era odata un tanar si ambitios cavaler care era cunoscut pentru viata sa dezordonata. Un tovaras inimos incerca sa-l faca sa se gandeasca la riscurile pe care si le asuma infatisandu-se in fata Domnului, la ultima judecata, cu sufletul ingreunat de pacate.

"Nu mi-e deloc frica", raspunse dispretuitor cavalerul. "Stiu ca Dumnezeu este bun si milostiv. Inainte de a muri voi rosti trei cuvinte prin care mantuirea vesnica imi va fi asigurata. Voi spune: "Isuse, ai mila, iarta-ma."
Tovarasul sau clatina din cap, iar cavalerul isi continua viata depravata.


Intr-o seara, pe o furtuna grozava, tanarul nostru calarea cu repeziciune pe malurile unui fluviu umflat de ape, nevrand sa intarzie la o petrecere. La un traznet, calul se sperie si-l arunca din sa tocmai in valurile involburate ale fluviului. Ultimele trei cuvinte ale cavalerului inainte de-a muri fura: "Crapa, martoaga nenorocita!"

Proverbs 28:13 Cine isi ascunde faradelegile, nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele, capata indurare. -
Romans 6:4 Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua.
Aleys
Postat pe 13 Septembrie 2008 18:15
Gandire negativa, prejudecati in comunicare
POVESTEA IEPURASULUI

Aceasta poveste este despre un iepuras care dorea sa-si gateasca 8 oua. Va rog sa cititi povestioara si sa meditati putin asupra moralei!

Iepurasul are de gatit 8 oua, dar nu are o tigaie in care sa le prajeasca. Sta el, se gandeste, si isi aduce aminte ca ursul are o tigaie. Bucuros, pleaca spre barlogul ursului sa-i ceara tigaia cu imprumut! Mergand… mergand, iepurasul se intreaba:
-Daca ursul imi cere in schimbul tigaii 2 oua? Hm… asta e, ii dau lui 2 oua, mai raman eu cu 6 si asta e, mi-ajung 6!
Merge el ce merge, si se intreaba din nou:
-Dar daca imi cere 4 oua? Asta nu-i bine deloc! Dar ce sa fac, ursul e singurul din padure care imi poate imprumuta tigaia! Apoi, asa e in afaceri, castigul se imparte jumate-jumate! Fie si asa, daca-mi cere 4 mai raman si eu cu 4 si imi ajung si astea pana la urma!
Mai avea putin pana a ajunge la barlogul ursului si-i veni o noua idee:
-Din ce-l cunosc eu pe urs, acesta va lua si pielea de pe mine, in plus, e si cam nesimtit, cred ca o sa-mi lase doar 2 oua! Of… Doamne, si eu care aveam 8 oua! Sa raman doar cu 2 oua? Delicata situatie, dar, asta e! Pana la urma decat sa mor de foame, ii dau lui 6 si eu sunt mai mic, raman cu 2 oua! Aceste oua o s-mi tina de foame astazi!
In sfarsit, iepurasul ajunse in fata barlogului! Cazu din nou pe ganduri, era din ce in ce mai stresat, pentru ca in tot acest timp el s-a gandit sa-l impace si pe urs si pe el si a tras niste concluzii clare. Dar nu-si pusese o singura intrebare:
-Daca ursul imi cere toate ouale? Ce fac? Hm… Asta ar fi foarte delicat!!!
Se hotaraste si bate la usa ursului, care iese cu un zambet larg si spune:
-Zi-mi iepurasule, ce problema ai, cu ce te pot ajuta?


Iepurasul:
-Mai ursule, stii ceva: NU-MI TREBUIE TIGAIA TA! Apoi ii intoarce spatele si pleaca!
Morala:

Etichetarea prietenilor, a colegilor sau a sefilor, fara macar sa le ascultam punctul de vedere, conduce la un esec ferm in comunicare!

De cate ori ai fost iepurasul din poveste?
Dar ursul?
Ne este mai usor sa presupunem ca noi suntem o persoana decenta si rezonabila, iar celalalt este un raufacator!

Este mai comod sa crezi asa, insa nu te mira ca ramai fara tigaie, sau fara macar sa o ceri!

Acesta este un mecanism de autoaparare la care apelam foarte des, din dorinta noastra de a ne proteja parerile!

Ne formam anumite pareri, prejudecati, care sunt doar produsul mintii noastre si nu incercam sa le clarificam din simplul motiv ca dorim sa credem ca noi suntem OK, iar celalalt nu este OK… “iar acest lucru il stim noi foarte bine, nu este nevoie de fapte care sa ne confirme acest lucru”!

Ca sfat, cel mai nimerit ar fi sa-i acorzi o sansa si celuilalt!

Prejudecatile sunt cele care iti blocheaza mintea si relatiile interumane!
Gandeste-te o clipa, nu te costa nimic: daca persoana pe care o ai in fata are cele mai bune intentii, daca este cumva o persoana decenta, rationala si rezonabila?
De foarte multe ori se intampla sa fie! Acorda–i celuilalt premisa de nevinovatie! Este un pas mic si greu pentru tine, dar un pas mare pentru relatia voastra!

In plus… gandeste-te o clipa, daca ai fi fost tu ursul din povestioara, cum te-ai fi simtit?
supermiki
Postat pe 13 Septembrie 2008 18:20
A fost odata ca niciodata, un om .Traia singur printre multi asemeni lui.Viata i se parea lipsita de sens si de rost, si asta cu toate ca avea bani multi, casa frumoasa si curata, multi servitori, etc.
Adeseori se uita la servitorii sai.Ii parea rau de ei, simtea mila fata de ei in inima sa, si isi spunea, ce grea trebuia sa fie viata de sclav... El se bucura zi si noapte de libertatea sa, de banii sai.... chefuia cu prietenii, avea femei frumoase, manca mancarurile cele mai alese.
Asa isi traia el viata, in vreme ce servitorii lui duceau o viata grea... locuiau in casi modeste, saracacioase... zi si noapte trebuiau sa lucreze... aveau legi de-ale lor, un stil al lor de viata ce omului nostru i se parea greu de suportat, dar cu toate acestea, pe chipurile lor se intrezarea mai mereu un zambet.


Dar odata, la o petrecere, omul nostru s-a intalnit cu un vechi prieten.Si acel prieten, s-a uitat in ochii sai, si l-a intrebat:
-Amice, care-i rostul vietii tale ?
Si omul nostru nu a stiut ce sa ii raspunda...
Pe zi ce trece, aceste cuvinte ii rasunau tot mai des in minte... care era rostul vietii sale...avea de toate, si totusi ii lipsea ceva.Nu reusea sa isi dea seama ce ii lipseste, si astfel s-a dus sa caute un sihastru, si sa ii caute povata.
A urcat din greu pe drumuri si pe carari rar batute, prin hatisuri intunecate, prin poieni pline de lumina, si pe costise abrupte si inghetate, unde fiece pas te putea duce jos in hau.Si in final, a ajuns la grota unde locuia sihastrul.... A intrat inauntru, si sa asezat in fata ascetului, si l-a intrebat asa:
-Ce imi lipseste mie, parinte ?
Sihastrul s-a uitat in ochii sai, si i-a spus:
-Iti lipseste un Stapan...
Aleys
Postat pe 13 Septembrie 2008 18:22

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Am si eu o dilema 19 De la: doi_ochi_caprui 9 August 2011 17:51
Ghicitul in palma 27 De la: ralu_zar 5 Mai 2009 19:02
Moda pe strada 1 De la: petitealx 12 Mai 2010 16:43
:-s 20 De la: Cassey 17 Mai 2009 18:20
compatibilitate 160 De la: BeatriceBildescu 18 Noiembrie 2009 16:55