povestioare ...

confuza..

inregistrati-va si castigati 500 euro

Aleys Postat pe 13 Septembrie 2008 18:23
Marea era starnita de vanturi si ploaie si astfel o barca cu cei din ea s-a rasturnat. Un supravietuitor a reusit sa ajunga pe o insula pustie. Speriat, infometat a inceput sa se roage si in scurt timp a prins curaj si a inceput sa mearga prin imprejurimi. Ziua viitoare a inceput sa isi procure si mancare, sa prinda un peste un animal. Apoi a reusit sa isi si construiasca un mic adapost din crengi si ce a mai putut gasi. In tot acest timp el s-a rugat la Dumnezeu sa il ajute si sa il ocroteasca. Ziua urmatoare simtea ca raul trecuse, se resemnase cu gandul ca va ramane pe insula. A plecat in cautare de hrana. Cand era pe drumul de intoarcere a observat fum. A alergat... ca sa descopere ca adapostul sau luase foc si se prabusise. Dezamagit a strigat catre cer indignat. In timpul acesta un vapor a observat fumul de pe insula si s-a apropiat. Astfel omul a reusit sa fie vazut si sa fie salvat. Nu totdeauna este dupa planul nostru, si nu intotdeauna ce ti se pare tie rau este cu adevarat rau. Nu inceta niciodata sa speri si sa crezi !
perechea potrivita Mark statea pe canapea, privind peste ecranul televizorului undeva departe. Cum a putut Heather sa ii spuna asa dintr-o data ca ar fi bine sa se desparta? se intreba el pentru a mia oara. Dupa toate clipele petrecute impreuna timp de sase luni! Credeam ca totul merge bine. Si acum ea zice ca ar fi bine sa ne despartim pentru o vreme. Si pe deasupra imi spune ca nu stie nici ea de ce simte astfel! Marc s-a intors cu spatele la televizor. Un tip de liceu nu plange � nici daca i-a explodat lumea in fata. A incercat sa se poarte normal la cina, dar si ceea ce a reusit sa manance avea gust de carton. �Esti bolnav sau ce ai?� l-a intrebat Jason, fratele mai mic. �Nu� s-a rastit Mark. �Si mai lasa-ma in pace!� Tatal i-a aruncat o privire prin care ii spune ca ar fi bine sa se calmeze, si chiar si bunica il privea surprinsa. Dar lui nu ii pasa. Ei oricum nu ar fi inteles, chiar daca ar fi stat sa le explice. Nu ar fi inteles cat de mult tinea el la Heather. Numai faptul ca o conducea acasa, sau ca erau impreuna la orele de rugaciune, era suficient pentru a-i face viata mai frumoasa. Mai tarziu in camera sa, Mark a scos cateva carti din geanta, dar nu se putea concentra la teme. Nu se putea gandi decat la plimbarea facuta impreuna in dupa amiaza trecuta. Ea a fost atat de tacuta. Atat de tacuta ca imediat si-a dat seama ca ceva nu era bine, dar era sigur ca orice ar fi fost, putea sa fie indreptat. Cuvintele ei l-au lovit cand i-a spus ca ar trebui sa nu mai fie impreuna pentru o vreme. �Mark, sa stii ca nu am gasit pe altcineva. Numai ca� ar fi bine sa ne despartim si sa avem si alti prieteni.� Pentru o clipa, a ramas fara cuvinte, iar dupa aceea durerea i s-a transformat in manie. �Bine! Daca asa vrei, asa va fi!� si a lasat-o in drum fugind spre casa, incercand sa isi retzina lacrimile. Tragand adanc aer in piept, a incercat inca o data sa citeasca primul paragraf din cartea de istorie, dar parca nu avea nici o logica. O bataie la usa l-a facut sa tresara. Poate ca Heater a sunat sa spuna ca totul a fost o greseala, si ca nu mai putea sa traiasca fara el, dupa cum nici el nu mai putea sa traiasca fara ea. Dar nu, era bunica care venise sa locuiasca cu ei in urma cu putin timp. �Ai nevoie de ceva bunico?� A intrebat-o el, desi nu prea vroia sa stea de vorba cu cineva. �Mark m-am gandit ca poate tu ai nevoie de ceva.� �De ce as avea eu nevoie?� a raspuns el. �Te-am privit la masa si mi-am dat seama ca s-a intamplat ceva. Si pentru ca astazi ai ajuns acasa asa de devreme, m-am gandit ca poate are o legatura cu Heather.� �De unde stii?� Zambindu-I bunica i-a zis. �Asa am simtit eu.� Si luandu-i mana lui in mana sa, l-a intrebat: �Vrei sa stai de vorba despre asta?� �Nu poti face nimic bunico!� �Ma pot ruga, caci chiar daca eu nu cunosc problema, Dumnezeu o cunoaste.� �Heather mi-a dat papucii. Iar eu credeam ca avem o relatie perfecta.� �Cred ca iti este greu, si poate ca esti suparat pe ea, si pe restul lumii.� �Asta de unde o mai stii?� �Mark, vino putin in camera mea. Am ceva sa iti arat.� Pentru inca cateva minute, Mark a incercat inca o data sa citeasca pagina de istorie, intrebandu-se insa si ce ar avea bunica sa ii arate caci nu prea a adus multe cu ea cand s-a mutat la ei. Peste exact 15 minute, Mark batea la usa ei. �Priveste�, a zis bunica indreptand spre el un plic vechi. �E o scrisoare trimisa mie de tatal tau dintr-o tabara in care a plecat ca instructor.� �O scrisoare de la tata?� Mark a scos din plic o singura fila. Draga mama, Am cunoscut o fata in tabara! O cheama Shelley, si este o crestina veritabila. Ii place inotul si muzica, si toate celelalte lucruri care imi plac si mie. Si pe deasupra e si frumoasa. Mark s-a oprit. �Mama? Eu stiam ca s-au cunoscut intr-o tabara, dar de ce imi arati mie scrisoare aceasta?� �Citeste mai departe si vei vedea.� Stii ca nu vroiam sa vin aici anul acesta. Inainte ca Jan sa se desparta de mine vroiam sa stau acasa vara asta si sa petrec tot timpul cu ea. Iar dupa aceea, cand mi-a zis ca totul se incheie intre noi, am venit aici doar ca sa scap de toate. Sa fiu undeva departe. Oricum nici eu nu prea eram o companie buna. Oricum, vroaim sa iti spun ca nu prea te-am crezut cand mi-ai zis ca Dumnezeu avea pregatit ceva si mai bun pentru mine. Acum insa iti dau dreptate! Sunt liber sa fiu cu Shelley, si ma simt mult mai bine cu ea! Cand vom pleca spre casa, va trece si ea pe la noi pentru ca tu si tata sa o cunoasteti. Sunt sigur ca va va placea! Mark a privit lung scrisoarea. �O fata s-a despartit de tata? Dar el arata mult mai bine decat mine. El juca in echipa liceului, a fost presedintele clasei. Toate ii mergeau ca pe roate. De ce s-ar desparti cineva de el?� �Poate pentru ca sa o intalneasca pe mama ta.� �Da.� Nici Mark nu se putea gandi la o pereche mai perfecta decat parintii sai. �Bineinteles ca asta s-a intamplat cateva luni mai tarziu. Nu chiar imediat, si in tot acel timp, era o persoana cu care nu prea aveai cum sa te intelegi. Mark, stiu ca suna prea simplu, dar Dumnezeu are un mod prin care rezolva toate lucrurile spre binele celor ce il iubesc pe El. Noi nu putem sa vedem aceasta imediat pentru ca privirea noastra nu bate asa de departe. Noi vedem doar ce se intampla acum, insa Dumnezeu ne vede tot viitorul. Eu nu iti spun ca iti va fi usor cand te vei intalni cu Heather, in mod special daca ea va fi cu altcineva.� �Chiar ca imi va pica greu.� �Poate ca va dura putin pana cand iti vei da seama ca ceea ce s-a intamplat nu este o catastrofa, asa ca intre timp de ce nu te pui sa faci lucruri pe care ai fi dorit sa le faci dar nu aveai timp pentru ele caci tot timpul erai cu Heather? De exemplu sa mai scoti chitara din dulap, sau sa practici din nou lucrurile care iti erau placute. Cu Heather nu prea aveai timp pentru multe, in mod special pentru lucrurile care nu ii placeau ei. Tu ai si alti prieteni, si am auzit ca unii dintre ei s-au apucat de un nou proiect la biserica.� Mark a dat aporbator din cap. Nimic nu il va face sa o uite pe Heather. Insa bunica avea dreptate in sensul ca erau multe lucruri pe care si le dorea sa le faca dar nu avea timp pentru ele. Nu ar strica sa se apuce din nou de ele. �Multumesc� a zis Mark dupa care a sarutat obrazul bunicii. �Dar de ce ai pastrat scrisoarea toti acesti ani?� Cu zambetul pe buze, si tragand din ochi bunica i-a raspuns. �Stia Domnul ca voi mai avea nevoie de ea.� Dumnezeu ne spune: Eu pot sa-ti vad ziua de azi si de maine. Si lucrez tot timpul pentru a-ti oferi tot ce am Eu mai bun!
Aleys Postat pe 13 Septembrie 2008 18:31
Astronomii impart stelele pe o scara a luminozitatii si stralucirii. Ei le numesc pe cele mai stralucitoare, stele de prima magnitudine. Sunt numai 20 de stele de felul acesta. Urmatoarele stele ca stralucire se numesc stele de magnitudinea a doua. Apoi vin stelele de magnitudinea a treia si asa mai departe pana la stelele de magnitudinea a sasea, cele mai sterse stele pe care le putem vedea cu ochiul liber. Din acel punct, putem sa vedem celelalte stele numai prin telescop, dar scara continua pana la magnitudinea 20 si in continuare. Primii astronomi au folosit instrumente primitive pentru a scruta cerul si pentru le gasi locul stelelor. Ei au numarat exact 5119 stele - stele pe care le putem vedea cu ochiul liber, de la primamagnitudine pana la magnitudinea a sasea.In 1610, cu ajutorul unui telescop primitiv, Galileo a descoperit mii de stele care nu au putut fi observate inainte. Din acea zi pana astazi numarul stelelor descoperite a ajuns de la 5119 la miliarde. Astronomii estimeaza ca galaxia noastra - Calea laptelui - are 100 miliarde de sori sau stele. Fotografiile cerului instelat noaptea, facute cu cele mai mari telescoape, arata cel putin 500 milioane de alte galaxii. Unii estimeaza ca ar fi 1 miliard de galaxii.! Acum, sa presupunem ca fiecare galaxie nu are mai multe stele decat a noastra. Asta ar insemna ca sunt cel putin 100 de miliarde de miliarde de stele. In acest punct este mai sigur sa spui ca indiferent cat de avansate vor fi instrumentele noastre telescopice, nu vom fi niciodata in stare sa numaram ostirea cerului. Daca te gandesti cum poate fi scris 100 de miliarde de miliarde ia o foaie de hartie si dupa un 1 scrie 20 de zerouri. Numele oficial al acestui numar este de 100 de quintilioane. Asta inseamna multe stele si este numai un numar estimativ a ceea ce poate fi acolo sus. Ieremia, scriind in acelasi timp istoric si fara ajutorul vreunui instrument uman dar cu ajutorul unei viziuni ceresti, a declarat ca "ostirea cerului nu se poate numara". Ce-ar fi daca fiecare din aceste stele ar avea o planeta sau doua sau cinci sau sase sau mai multe de explorat? Crezi ca vor fi destule locuri de vizitat si lucruri de facut in vesnicie?

Aleys Postat pe 13 Septembrie 2008 18:36
Un cuplu de pensionari calatorea de-a lungul tarii cu masina. Cei doi s-au oprit la un restaurant pentru masa de pranz. La plecare femeia si-a uitat unica pereche de ochelari pe masa restaurantului. Dupa mai mult de 20 de mile parcurse si-a dat seama ca nu-i mai are. Iar pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate, sotul a mai trebuit sa mearga alte 20 de mile mai departe pe autostrada pana ce a putut intoarce masina � Sotul a bombanit tot drumul inapoi: asa faci tu mereu, tu intotdeauna uiti, tu niciodata nu iei aminte, uite ce vreme pierduta� Iar biata de ea nu indraznea sa mai spuna nimic, simtindu-se vinovata�. Ah, cum a putut sa fie atat de uituca? Au ajuns la restaurantul cu pricina si in timp ce sotia cobora din masina sa se duca dupa ochelari, sotul i-a spus: Pentru ca tot am batut atata drum pentru ochelari, daca tot de duci inauntru dupa ei, sa iei si portofelul meu lasat pe scaunul pe care am stat! Suntem gata sa ne ofensam, sarind afectati, jigniti, ofensati pentru lucruri mici. Si in acest timp uitam de barnele din ochii proprii
Aleys Postat pe 13 Septembrie 2008 18:42
Virtutea recuno�tin�ei La avva Amina vine ucenicul �i �l roag� s�-i vorbeasc� despre lini�tea sufletului �i despre iertare �i iubire �n fa�a lui Dumnezeu. Atunci avva �i spuse: � Sunt multe ispite �n lumea de azi, dar ca s� le dep�e�ti, prin ajutorul lui Dumnezeu, trebuie s�-mi urmezi sfatul: Celui ce-�i face bine trece-i numele pe o t�bli�� de argint �i s-o �ii mereu �n chilia ta, iar celui care �i-a f�cut un r�u mergi la malul m�rii �i scrie pe nisip numele lui. A fi recunosc�tor fa�� de binef�c�torul t�u �i a fi iert�tor fa�� de du�manul t�u sunt faptele cele mai pl�cute la Dumnezeu.
Aleys Postat pe 13 Septembrie 2008 20:32
CREDIN�� NET�G�DUIT� Nobel, celebrul inventator al dinamitei, c�uta un om serios, de caracter, f�r� patima banului. �i fu recomandat un inginer t�n�r, care se afla �n mari dificult��i materiale. - S� vin� m�ine la dejun, zise Nobel. Inginerul a fost punctual. S-au a�ezat la mas�, iar Nobel �ncepu o discu�ie �n care declar� r�zboi credin�ei. Inginerul �ng�lbeni; el avea credin�� i se sim�ea jignit �n convingerile sale. Nobel �i observ� tulburarea �i-�i dubl� atacul. Inginerul sim�ea c� se sufoc�: �i spuse p�rerea, �l contrazise pe adversar, �l comb�tuse, r�spunse, se ap�r�. κi vedea n�ruite speran�ele. Convorbirea lua a turnur� dramatic�. De ce �l mai chemase? S�-�i bat� joc de el? La un moment dat, Nobel �ncepu s� r�d� �n hohote, �ntinz�nd adversarului s�u, prietene�te, m�na. - �mi place, zise. Ai venit s�-mi ceri un serviciu �i �n loc s� m� m�gule�ti, �mi �ii piept. Foarte bine. Credin�a dumitale a fost mai mare dec�t interesul. Te angajez!
Aleys Postat pe 13 Septembrie 2008 20:38
A ne juca cu Dumnezeu �ntr-o zi, un om se al�tur� unui grup de copii care se jucau �ntr-o curte. El se apuc� s� sar� capra �i s� fac� tot soiul de maimu��reli pentru a-i amuza pe prunci. Mama unuia dintre copii privea de la fereastr�. Dup� o vreme, ea cobor� �n curte �i se apropie de copilul ei. - Uite fiule, omul �sta e un sf�nt, �i zise ea. Du-te la el! Omul nostru �l lu� pe copil de um�r �i �l �ntreb�: - Ce vrei s� faci, copile? - �tiu �i eu? �ntreb� copilul. Tu ce vrei s� fac? - P�i tu trebuie s�-mi spui ce ai chef s� taci. - Ei bine, mie �mi place s� m� joc. - Ce-ai zice atunci s� te joci cu Dumnezeu? B�iatul r�mase cu gura c�scat�, f�r� a mai �ti ce s� r�spund�. Atunci, sf�ntul urm�: - Dac� izbute�ti s� te joci cu Dumnezeu faci lucrul cel mai frumos cu putin��. Toat� lumea �l ia pe Dumnezeu numai �n serios, iar El se plictise�te de moarte �n acest fel. Joac�-te cu Dumnezeu, copile. E un tovar� de joc cum nu s-a mai pomenit. Un �nv��tor al legii st�tea privind la ce se �nt�mpla �n pia�a unde mi�una lumea. Pe nea�teptate, i se �nf��i�� profetul Ilie. �nv��torul legii profit� de prilej �i �i ceru profetului: - Fii lumin� �n necunoa�terea mea: vreunul dintre ace�ti negu��tori va putea intra �n �mp�r��ia lui Dumnezeu? - Nici unul dintre ei, chiar nici unul! R�spunse profetul cl�tin�nd din cap. �n acea clip� sosir� �n pia�� doi oameni. Ei �ncepur� s� fac� tot soiul de giumbu�lucuri, glume �i caraghiosl�curi pentru a atrage lumea. �n jurul lor se adunar� oamenii cu mic cu mare, amuz�ndu-se, r�z�nd �i aplaud�nd. Profetul Ilie exclam�: - Ace�tia vor intra cu siguran�� n �mp�r��ia lui Dumnezeu. �nv��torul legii se duse s� vorbeasc� cu cei doi m�sc�rici. - Dar voi ce vinde�i? �ntreb� el. Ei r�spunser�: - Chiar dac� inima noastr� este adesea trist�, vrem s� le oferim tuturora bucuria de a tr�i.
Aleys Postat pe 13 Septembrie 2008 20:43
Alegerea Un om care se simtea vesnic �mpovarat de greutatile vietii i se pl�nse unui maestru spiritual vestit. "Nu mai pot! Viata mi-e un chin!" Maestrul lua o m�na de cenusa si o lasa sa cada �ntr-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spun�nd: "Acestea sunt suferintele tale." Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta m�na de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca �n mare. Cenusa se �mprastie �ntr-o clipa, iar marea ramase la fel ca �nainte. "Vezi?", �l lamuri �nteleptul. "�n fiecare zi trebuie sa alegi �ntre a fi un pahar de apa sau marea." Prea multe inimi ne�ncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate �nchise. Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu �ndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care �n fata fiecarei probleme spune linistit:"Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi ." (Bruno Ferrero)
Aleys Postat pe 13 Septembrie 2008 20:47
Asediul Se spune ca la Los Angeles, �n lumea cinematografica, invidiatii oameni de film care se prefac mereu ca "lucreza la un proiect important", �si povestesc o zi obisnuita �n felul urmator: "Va sculati la opt. Beti un suc de portocale si va luati vitaminele. O plimbare de o jumatate de ora cu c�inele va pregateste pentru micul-dejun. Apoi, cititi ziarele si posta. Pe la zece si jumatate, o prima baie tonifianta �n piscina, apoi gimnastica relaxanta, baie, plaja si toaleta completa. Urmeaza lunch-ul pe care-l puteti lua �mpreuna cu prietenii. Dupa lunch si cafea, de obicei se vizioneaza un film �ntr-o proiectie privata, sau shopping si telefoane. Pe la orele saisprezece, tenis, echitatie sau golf. La �ntoarcere, o a doua baie �n piscina, stretching si fitness de dupa-masa. Dupa aceste exercitii, dus, masaj si, �ntru totul recomandata, o mica siesta. C�nd va treziti, aveti optzeci de ani." Un om de afaceri. stresat si uzat de prea multele-i angajamente, se duse la un maestru de viata spirituala sa-i ceara sfat. Maestrul �i spuse: " C�nd un peste ajunge pe uscat se da de ceasul mortii. La fel si tu �ncepi sa mori c�nd te lasi dus de lucrurile lumesti. Pestele se poate salva daca se re�ntoarce repede �n apa. Tu trebuie sa te �ntorci repede �n singuratate." Omul de afaceri se �nspaim�nta. "Trebuie sa-mi las toate afacerile si sa ma retrag �ntr-o manastire?" "Nu, nu! Pastreaza-ti afacerile si refugiaza-te �n inima ta." �n lexicul spiritualitatii exista un cuv�nt foarte frumos: "reculegere". El exprima momentul �n care ne oprim pentru a culege "bucatile" din noi pe care ziua le-a �mprastiat. (
Aleys Postat pe 13 Septembrie 2008 20:50
Astronomul Prietenul meu �i cu mine am v�zut odat� un orb care �edea de unul singur la umbra templului. - Prive�te, acela este omul cel mai �n�elept din �inutul nostru, zise prietenul meu, iar eu m-am apropiat de orb pentru a-i da bine�e. Dup� ce am discutat pu�in, i-am zis: - Iart�-m� c� te �ntreb, dar de c�t� vreme e�ti orb? - De c�nd m-am n�scut, �mi r�spunse. - �i pe ce cale a cunoa�terii te-ai �ndreptat? - Sunt astronom, �mi spuse. �i, pun�ndu-�i m�na pe piept, zise iar: - Cercetez toate stelele, luna �i soarele de aici
Aleys Postat pe 13 Septembrie 2008 20:53
O femeie care era pe cale de a muri din pricina unui cancer hot�r�se s�-�i dedice ultimele zile ale vie�ii cunoa�terii de sine. Ea scria: "Am �nceput s� m� ocup de g�ndurile ce-mi trec prin cap, de obiectele pe care le aleg, de lucrurile pe care le �ndr�gesc, de c�r�ile pe care le citesc. Am �n�eles c� toate acestea erau un reflex al meu �i spuneau c�te ceva despre mine. Astfel am cunoscut o persoan� extraordinar�: pe mine �ns�mi. Dar, ceea ce am �nv��at mai de pre� - dup� ce am priceput c� aveam s� le p�r�sesc pe toate - �este faptul c� tot ce aveam era �n fapt propria-mi persoan�, ceea ce sunt. Sunt pe cale de a muri de cancer, dar niciodat� nu am fost a�a de vie �i fericit� ca acum. "
Aleys Postat pe 13 Septembrie 2008 20:54
Balta Era odata o balta mica. Era fericita ca exista si se bucura rautacios c�nd stropea pe cineva cu ajutorul unei masini. �i era frica doar de un lucru: de soare. "Este moartea baltilor", se g�ndea ea cu fiori. Un poet care mergea cu capu-n nori, nimeri �n balta cu am�ndoua picioarele, dar �n loc sa se supere, se �mprieteni cu ea. "Buna ziua!", spuse el, iar balta �i raspunse: "Buna ziua!" "Cum de-ai ajuns aici jos?", o �ntreba poetul. �n loc de raspuns, balta �si aduna toate puterile si oglindi �n ea bolta cerului. Vorbira �ndelung despre Tatal cel Mare, despre ploaie si despre faptul ca baltii �i era at�t de frica de soare. Bunul poet vru sa-i risipeasca teama si-i vorbi despre imensitatea marii, despre alunecarea pestilor si despre bucuria valurilor. �i mai povesti ca marea este patria si mama tuturor baltilor si ca viata de pe pam�nt si din mare se datoreaza soarelui. P�na si viata baltilor. Seara �i cuprinse pe poet si pe balta �nca absorbiti de dialogul lor mut. Dupa c�teva zile, poetul se �ntoarse la umeda sa prietena. O gasi dans�nd �n vazduh, �n lumina calda a soarelui. Balta �i explica: "Datorita tie am �nteles. Atunci c�nd soarele m-a cuprins cu gingasia lui, nu mi-a mai fost frica. M-am lasat luata, iar acum plec pe urmele g�stelor salbatice care-mi vor arata drumul spre mare. La revedere si nu ma uita!"
Aleys Postat pe 13 Septembrie 2008 21:00
Un carbune se simtea murdar, ur�t si nefolositor. Se hotar� deci sa devina alb si slefuit. �ncerca diferite produse chimice si diferite operatii chirurgicale. Dar nu era nimic de facut. "Singura solutie ar fi focul ", i se spuse. Carbunele se arunca �n foc. Deveni o creatura luminoasa, stralucitoare, calda, iradianta, magnifica. "Te mistui", �i spusera. "Dar dau lumina si caldura", raspunse carbunele, �n sf�rsit fericit. Lasa-te cuprins de soarele si de focul Spiritului si vei straluci ca o stea pe cer pe drumurile infinitului.
Aleys Postat pe 13 Septembrie 2008 21:01
Binecuv�ntarea �ntr-o buna zi, renumitul parinte Henri Nouwen, care decisese sa traiasca �n comunitatea Arcai dupa o cariera universitara, vazu venind spre el o fata handicapata apartin�nd acestei comunitati; aceasta �i spuse: - Henri, �mi dai o binecuv�ntare? Parintele Henri Nouwen raspunse automat la aceasta cerere, fac�nd cu degetul semnul crucii pe fruntea fetei. �n loc de a se arata multumita, aceasta protesta cu vehementa: - Nu, asa nu-i bine. Eu vreau o binecuv�ntare adevarata! Parintele Nouwen �si dadu seama ca �i raspunsese din obisnuinta si de forma si �i zise: - Iarta-ma, am sa-ti dau o binecuv�ntare adevarata c�nd o sa fim adunati cu totii la slujba. Dupa liturghie, pe c�nd erau de fata �n jur de treizeci de persoane care sedeau pe jos �n cerc, parintele Nouwen spuse: - Janet mi-a cerut sa-i dau o binecuv�ntare speciala. Ea simte ca are nevoie acum de ea. Fata se ridica si merse �nspre preot, care purta un lung vesm�nt alb cu m�neci largi care �i acopereau cu totul m�inile. Deodata, Janet �l �mbratisa si �si lipi capul de pieptul sau. Fara sa pregete, parintele Nouwen o �nvalui cu m�necile sale, de aproape ca o ascunse �n faldurile vesm�ntului sau. Pe c�nd erau astfel �mbratisati, parintele Nouwen rosti: - Janet, as vrea sa stii ca tu esti fiica preaiubita a lui Dumnezeu. Tu esti de mare pret �naintea Domnului. Sur�sul tau, dragalasenia ta fata de ceilalti membrii ai comunitatii si toate faptele bune pe care le faci ne arata ce fiinta minunata esti. Stiu ca �n ultimele zile te-ai simtit dar�mata si ca inima ta este trista, dar vreau unintesc cine esti: esti o persoana deosebita, iar Dumnezeu si cei din jur te iubesc mult. Janet �si �nalta capul si �l privi; sur�sul sau deschis vadea faptul ca simtise si primise cu adevarat binecuv�ntarea. Atunci c�nd Janet se �ntoarse la locul sau, si ceilalti handicapati vrura sa primeasca binecuv�ntarea. P�na si unul dintre asistenti, un t�nar de douazeci si patru de ani, ridica m�na si el: - Si eu? - Desigur, haide! raspunse parintele Nouwen. �l �mbratisa si zise: - John, este asa de bine ca te aflii aici. Tu esti fiul preaiubit al lui Dumnezeu. Prezenta ta aduce tuturora bucurie. Atunci c�nd �nt�mpini dificultati si viata �ti pare grea, aminteste-ti mereu ca esti �nvaluit �ntr-o iubire nesf�rsita. T�narul �l privi cu lacrimi �n ochi si zise: - Multumesc, multumesc din inima. Ideea ca suntem blestemati ni se pune parca mai usor dec�t aceea ca suntem binecuv�ntati. Ar trebui sa redescoperim frumusetea binecuv�tarii. Si atunci c�nd lucrurile merg rau si viata ne pare grea, sa ne amintim cine suntem: suntem niste persoane deosebite, iubite mult de Dumnezeu si de cei de alaturi.
Aleys Postat pe 13 Septembrie 2008 21:03
Cei doi taietori de lemne Doi oameni munceau �n aceeasi padure taind lemne. Copacii erau mari, puternici si v�njosi. Cei doi taietori de lemne �si foloseau securile cu aceeasi maiestrie, dar cu metode diferite: primul lovea trunchiul cu o constanta de ne�nchipuit, lovitura dupa lovitura, fara sa se opreasca dec�t c�teva clipe pentru a-si mai trage rasuflarea. Cel de-al doilea facea o mica pauza la fiecare ora. La apus, primul taietor de lemne era la jumatatea trunchiului. Era lac de sudoare si n-ar mai fi rezistat nici cinci minute �n plus. Al doilea, sa vezi si sa nu crezi, terminase! �ncepusera �n acelasi timp si cei doi copaci erau la fel! Primului taietor de lemne nu-i venea sa-si creada ochilor! "Nu mai �nteleg nimic! Cum ai reusit sa termini c�nd te opreai la fiecare ora?" Celalalt z�mbi: "Tu ai vazut ca ma opream dupa fiecare ora, dar n-ai vazut ca profitam de pauza si pentru a-mi ascuti securea". Spiritul tau e asemenea securii. Nu-l lasa sa se rugineasca. Ascute-l c�te putin �n fiecare zi: 1. Opreste-te zece minute si asculta putina muzica. 2. Plimba-te de c�te ori poti. 3. �mbratiseaza �n fiecare zi persoanele dragi tie si spune-le: "Te iubesc!" 4. Sarbatoreste zile de nastere, aniversari, onomastici si tot ce-ti vine �n minte. 5. Fii dragut cu toti. Si cu cei din casa ta. 6. Z�mbeste. 7. Roaga-te. 8. Ajuta pe cineva care are nevoie de tine. 9. Alinta-te. 10. Uita-te la cer si priveste spre �nalt.
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 16:59
Cel mai frumos lucru al tatii Tata �l �ntreaba pe Alexe care avea cinci anisori: "Ce-ti place cel mai mult la tata?" Dupa ce s-a g�ndit putin, Alexe �i spune: "Mama." "C�nd �ti dai seama ca toate merg bine �n familie", fu �ntrebata o fetita. "C�nd �i vad pe tata si pe mama ca se saruta", raspunse ea. Parintii nu trebuie sa se ascunda �n dulap pentru a se saruta. De fiecare data c�nd �si arata iubirea care-i uneste, copiii se simt cuprinsi de o �ncredere care �i �ncalzeste si �i bucura. Ei stiu bine ca iubirea reciproca a parintilor este singura st�nca solida pe care-si pot cladi viata.
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:00
De ce v� este fric�? Era odat� o familie fericit� care locuia �ntr-o cas� de la perifieria ora�ului. �ntr-o noapte �ns�, izbucni un incendiu puternic �n buc�t�rie. �n timp ce fl�c�rile se �ntindeau, p�rin�ii �i copiii fugir� afar�. Dar �n acea clip� �i d�dur� seama c� lipsea cel mai mic, un copil de cinci ani. Pe c�nd d�dea s� ias�, speriat de puterea fl�c�rilor �i de fumul �nec�cios, se �ntoarse din drum �i urc� cu un etaj mai sus. Ce s� fac�? Mama �i tat�l se uitau unul la altul dispera�i, iar feti�ele �ncepur� s� pl�ng�. Acum era imposibil s� te mai aventurezi �n cuptorul de din�untru. Dar iat� c� de sus, se deschise geamul mansardei �i copilul se ar�t� la fereastr� strig�nd disperat: "Tat�! Tat�!" Tat�l fugi �i-i strig�: "Sari jos!" Dedesubt, copilul nu vedea dec�t foc �i fum, dar auzi vocea �i r�spunse: "Tat�, nu te v�d ... " "Te v�d eu �i e destul. Sari jos!", url� b�rbatul. Copilul s�ri �i se trezi teaf�r �i nev�t�mat �n bra�ele puternice ale tat�lui, care-l prinsese �n zbor. Tu nu-l vezi pe Dumnezeu. Dar el te vede. Arunc�-te!
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:01
Doua capete Pe malurile unui lac din India de Nord, era odata o pasare mica cu doua capete, unul la dreapta, unul la st�nga si un singur corp. �ntr-o zi, �n timp ce se �nv�rtea caut�ndu-si de m�ncare, cu ochii capului din dreapta vazu un fagure de miere salbatica pe care se si arunca. Capul din st�nga spuse: "Da-mi si mie!" Dar capul din dreapta nu-l asculta si m�nca fagurele pe nerasuflate. Atunci, capul din st�nga jura razbunare si �n timp ce pasarea hoinarea prin padure, la st�nga se ivira niste bobite foarte amare. Capul din st�nga le vazu primul si, desi stia ca nu sunt bune si ca fac rau la stomac, ciuguli totusi c�te putu. Se g�ndea �ntre timp: "Ne va durea burta, dar macar asa egoistul din partea cealalta va �nvata ce este solidaritatea." Cum boabele erau otravitoare, la putin timp dupa aceea pasarea se simti cuprinsa de niste dureri �nfioratoare, iar �n scurta vreme, �i pricinuira moartea. Murira si cele doua capete, cel din dreapta si cel din st�nga, pentru ca niciunul nu avusese minte. Astfel mor multe familii. Din teama de a iubi. "Relatiile profunde m-au speriat �ntotdeauna ", recunoaste un student, "pentru ca toate par sa impuna mari responsabilitati. �ntotdeauna mi-a fost teama ca nu voi putea face fata numeroaselor exigente si cerinte pe care o angajare de acest gen le aduce cu sine. Iar c�nd am gasit �n fine curajul sa �ncep o relatie profunda si stabila, am fost uimit sa constat ca ma simteam mai puternic dec�t �nainte. Din acel moment am avut impresia ca dispun de doua capete, nu de unul, si la fel, de patru m�ini, de patru picioare si de o alta lume. Capacitatile mele de a ma realiza si de a evolua s-au dublat, asa cum s-au dublat si alternativele pe care le aveam la dispozitie. Acum mi-e mult mai usor sa-i iubesc pe ceilalti. Ma simt mult mai puternic si nu-mi mai este frica." (Bruno Ferrero)
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:03
Ghemul de lana Era odata un �mparat la curtea caruia, fiindca tocmai se asezase �n cetatea de scaun, se dadea un mare ospat. �n sala de ospete �mparatul primea onorurile si darurile. Toate erau de mare pret: arme stralucitoare, cupe de argint, brocarturi brodate cu aur. Sirul celor care aduceau daruri era pe terminate, c�nd aparu, schiopat�nd si sprijinindu-se cu greu �ntr-un toiag, o taranca batr�na cu saboti butucanosi. Fara sa scoata un cuv�nt, scoase din traista un pachet �nfasurat cu grija �ntr-o p�nza. La gestul femeii care aseza la picioarele �mparatului un ghem de l�na alba, din sala izbucnira hohote de r�s. Era l�na de la cele doua oi ale sale, singura ei avere, toarsa �n noptile lungi de iarna. Fara sa spuna nimic, regele se �nclina demn, iar apoi facu semn ca ospatul sa �nceapa, �n timp ce batr�na taranca strabatea sala �ncet, masurata din cap p�na-n picioare de privirile batjocoritoare ale curtenilor. Femeia �si relua prin noapte drumul cel lung spre cocioaba ei construita �n mijlocul padurii, unde p�na atunci prezenta ei nu fusese dec�t tolerata. Ajunsa �nsa �n fata casei, se opri cuprinsa de spaima. Cocioaba era �nconjurata de soldatii �mparatului care �mpl�ntau de jur �mprejur pari pe care �ntindeau firul de l�na alba. "Vai de mine!", se g�ndi biata batr�na cu inima str�nsa, ,,�mparatul s-a suparat din pricina darului meu ... Soldatii ma vor prinde si ma vor arunca �n �nchisoare ... " C�nd o vazu, comandantul se pleca cu respect si-i spuse: "Bunica, din ordinul bunului nostru �mparat, tot pam�ntul care va putea fi �mprejmuit cu firul de l�na, de acum �nainte e al dumitale." Noul ei pam�nt era tot at�t de mare pe c�t fusese de lung ghemul de l�na. Primise cu masura cu care daruise. Cerem mult si ne este frica sa daruim.
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:06
Ispita �ntr-o zi foarte calduroasa de vara, un muncitor primise sarcina de a sapa gradina stap�nului. Se apuca de lucru fara chef si �ncepu sa-l blesteme pe Adam, singurul vinovat, dupa parerea lui, pentru toate �mpovararile. Blestemele si insultele sale ajunsera la urechile stap�nului care, apropiindu-se �i spuse: "Dar de ce �l blestemi pe Adam! Fac prinsoare ca si tu ai fi facut la fel �n locul lui." "Cu siguranta nu!", raspunse lucratorul. "Eu as fi rezistat ispitei!". "Vom vedea!", spuse stap�nul si �l invita la masa de pr�nz. La ora fixata, lucratorul se �nfatisa la casa stap�nului, iar acesta �l pofti �ntr-o sala unde se afla o masa �ncarcata cu tot felul de bunatati. "Poti m�nca tot ce voiesti", �i spuse stap�nul angajatului. "Doar de supiera din mijlocul mesei sa nu te atingi, p�na ma voi �ntoarce." Lucratorul nu se lasa rugat, se aseza la masa, si cu o pofta de lup �ncepu sa �nfulece una dupa alta delicatesele ce-i erau servite. La sf�rsit, privirea-i fu atrasa irezistibil de supiera. Curiozitatea mai ca-l �nnebunea, nu mai rezista si p�na la urma, cu mare grija de-abia apuca sa ridice putin capacul supierei, ca din ea sari un soarece. Lucratorul �l apuca de ceafa, dar soarecele-i scapa din m�na. �ncepu v�natoarea. Zgomotul scaunelor si meselor rastunate �l facu pe stap�n sa se-ntoarca din drum. "Ai vazut?", �l �ntreba stap�nul. Apoi �l mustra r�z�nd: "Pe viitor, �n locul tau, n-as mai blestema pe Adam si greseala lui cu voce tare!" "Eu? Nu! Eu sunt altfel! Eu nu m-as fi comportat asa cu siguranta! "Ce prost ai fost! Trebuia sa faci asa si asa ..." C�te feluri de a-i acuza pe ceilalti. Cel care-l acuza �nsa pe celalalt, se acuza pe sine �nca si mai mult.
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:09
Leul de piatra Era odata un elev �n v�rsta de saptesprezece ani care visa ca un leu �l devora cu coltii sai ascutiti. A doua zi de dimineata, pleca �mpreuna cu colegii sai de clasa �ntr-o excursie �ntr-un oras necunoscut, �n care �nsa nu avea de ce sa se teama ca va da de vreun leu. �nfricosat totusi de acel vis, t�narul se �ndrepta spre o biserica. Ajuns �n piata unde se ridica aceasta, zari un leu de piatra care racnea spre cer cu gura larg deschisa. - A, uite leul care ma m�nca azi noapte! Le povesti tovarasilor sai visul. Apoi, pentru a le demonstra ca nu credea �n vise, se apropie r�z�nd de leu. - Ma recunosti, leule? Hai, desteptarea! Desclesteaza-ti coltii si �nsfaca-ma de poti! Si, zic�nd acestea, �si v�r� p�na la cot m�na �n gura lui... Tipa �nsa de durere si cu teama, scot�ndu-si iute m�na �ns�ngerata de acolo si caz�nd la pam�nt. Un scorpion urias care se aciuase �n gura leului de piatra �i strapunsese m�na cu acul sau �nveninat. Pot sa ma opresc din baut c�nd am chef. Acum doi ani m-am lasat de fumat, d�ndu-mi seama ca era un obicei costisitor si ca nu merita. Nu sunt deloc dependenta. Se �nt�mpla sa nu iau nici o doza c�te sase luni; si c�nd iau, ce mare lucru? �mi pare ca nu-i mare scofala sa evadez uneori, e chiar frumos. Nu-i ceva de ne�nteles. Oamenilor le place sa exagereze �n ceea ce priveste consecintele... Kenny, 19 ani (cu o saptam�na �nainte de a muri din cauza unei supradoze) (Bruno Ferrero)
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:11
Minunea - Crezi �n minuni? - Da. - Da? Dar ai vazut vreuna? - O minune? Da. - Unde anume? - In tine. - Sunt eu oare o minune? - Desigur. - Cum asa? - Respiri, ai pielea moale si calda, inima �ti bate, poti sa vezi, sa auzi, sa alergi, sa man�nci, sa sari, sa c�nti, sa r�zi, sa iubesti, sa pl�ngi... - Aha... doar pentru asta?
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:12
Norul de ploaie si duna de nisip Un foarte t�n�r nori�or de ploaie (�i este lucru �tiut c� via�a norilor este �n genere scurt� �i agitat�) descindea pentru prima oar� din ceruri �mpreun� cu un �ir de nori den�i �i cu �nf��i�area ciudat�. Pe c�nd treceau deasupra uria�ului de�ert al Saharei, ceilal�i nori, cu mai mult� experien��, �l zorir�: - Hai iute, dac� te opre�ti aici, e�ti pierdut! Nori�orul nostru era �ns� curios din fire, a�a cum sunt to�i tinerii, �i se l�s� s� lunece spre cap�tul �irului de nori, care acum sem�na cu o ciread� de vite bune de �njugat. - Dar ce faci? Mi�c�-te odat�! �uier� dinapoia lui v�ntul. �ns� nori�orul nostru z�rise dunele de nisip auriu �i acesta era un spectacol fascinant. Plutea �nceti�or. Dune!e �i p�reau ni�te nori de aur m�ng�ia�i de v�nt. O dun� chiar �i sur�se, zic�ndu-i: - Salutare! Era o dun� de nisip tare dr�g�la��, abia alc�tuit� de v�ntul care �i r�scolea coama str�lucitoare. - Salutare! Pe mine m� cheam� Ola: se prezent� nori�orul. - Iar pe mine Una, r�spunse duna. - Cum ��i petreci tu acolo jos via�a? - Ei ... cu soare �i v�nt. Este un pic c�ldu�, dar e destul de bine. Dar tu, cum ��i petreci via�a? - Tot cu soare �i v�nt ... �i zbur�nd colo-colo pe cer. - Via�a mea e tare scurt�. Atunci c�nd se va �ntoarce v�ntul cel puternic, probabil n-am s� mai fiu. - �i ��i pare r�u c� este a�a? - Un pic. Am impresia c� nu sunt bun� de nimic. - �i eu m� voi transforma �ncur�nd �ntr-o ploaie �i voi c�dea pe p�m�nt. Aceasta �mi este menirea. Duna st�tu o clip� pe g�nduri �i apoi spuse: - �tii tu c� noi spunem c� ploaia este rupt� din rai? - Nu m� credeam chiar a�a de important, zise r�z�nd nori�orul. - Le-am auzit pe unele dune mai b�tr�ne povestind c�t este de frumoas� ploaia. Dup� ea, noi ne acoperim cu ni�te minun��ii ce poart� numele de iarb� �i flori. - A�a este, le-am v�zut �i eu. - Probabil eu nu le voi vedea �ns� niciodat�, conchise duna cu triste�e. Nori�orul nostru cuget� o clipit� �i apoi zise: - A� putea picura eu ploaia acum asupr�-�i ... - Dar astfel tu ai muri ... - �n schimb, tu ai �nflori, zise nori�orul �i se l�s� s� cad�, transform�ndu-se �ntr-o ploaie ce avea culorile curcubeului. �n ziua urm�toare, micu�a dun� avea s� �nfloreasc�. Una dintre cele mai frumoase rug�ciuni pe care le �tiu zice a�a: "Doamne, f� din mine o candel�. A� arde, eu, este adev�rat, dar astfel le-a� d�rui celorlal�i lumin�. "
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:15
Oaia De �ndata ce a fost creata, oaia a descoperit ca era cel mai slab animal. Mereu �i tremura inima sa nu cumva sa fie atacata de alte animale mai puternice si mai fioroase. Nu stia de fel cum avea sa se apere. Se �ntoarse la Creatorul sau si �i povesti ce patimea. - Vrei ceva ca sa te aperi? o �ntreba cu bl�ndete Dumnezeu. - Da. - Ce ai zice de o pereche de colti ascutiti? Oaia dadu din cap: - Cum as putea sa man�nc asa din iarba frageda? Si apoi as avea o �nfatisare �nfioratoare. - Ai vrea mai degraba niste gheare puternice? - A, nu, poate mi-ar veni cheful sa le folosesc si c�nd nu s-ar cuveni ... - Ai putea atunci sa ai saliva �nveninata, urma Domnul cu rabdare. - Nici pomeneala. As fi ur�ta si alungata de toti, asa cum se �nt�mpla cu sarpele. - Dar de doua coarne tari ce ai zice? - O, nu ... Caci atunci nu m-ar mai m�ng�ia nimeni. - Dar, pentru a te apara, ai totusi nevoie de ceva care sa faca rau celor ce te ataca... - Eu sa fac rau cuiva? Nu, n-as putea �n capului. Mai degraba ram�n asa cum sunt... Noi, fiintele umane, parem a fi pierdut din vedere faptul ca suntem un fel de animale care nu au nici macar blana sau colti ascutiti pentru aparare. Dar nu rautatea, ci umanitatea este cea care ne ocroteste: acea capacitate de a-i iubi pe ceilalti si de a primi iubirea pe care doresc sa ne-o ofere ceilalti. Nu duritatea ne daruieste pacea �n timpul noptii, ci tocmai bl�ndetea, aceea care �i face pe cei de l�nga noi sa doreasca a ne �nvalui cu iubirea lor. Adevarata putere a omului consta �n bl�ndetea sa.
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:18
Pilda Un pustinic v�zu odat� �ntr-o p�dure un �oim. Pas�rea ducea spre cuibul s�u o bucat� de came: sf�ie carnea �n multe buc��ele s� hr�neasc� cu ea un pui de cioar� r�nit. Pustnicul se minun� de faptul c� un �oim hr�nea un pui de cioar� �i se g�ndi: ,,Dumnezeu mi-a dat un semn. El nu uit� nici m�car de un pui de cioar� r�nit. Dumnezeu a f�cut ca un �oim �nsp�im�nt�tor s� �tie s� hr�neasc� o pas�re lipsit� de ocrotire dintr-o alt� specie. �n�eleg de aici cum Dumnezeu d� tuturor fiin�elor cele de care au trebuin��; �i noi ne preocup�m �ntr-at�t de noi �n�ine... De acum �ncolo voi �nceta s� mai am grij� de mine! Dumnezeu m-a f�cut s� pricep ce am de f�cut. Nu am s�-mi mai caut de m�ncare! Dumnezeu nu las� �n par�sire pe nici una dintre creaturile sale: nu m� va abandona nici pe mine�. Zis �i f�cut: se a�ez� acolo �n p�dure �i nu se mai clinti din loc: se ruga �i iar se ruga; nu f�cea nimic altceva. R�mase astfel timp de trei zile �i trei nop�i, f�r� a bea vreun strop de ap� sau a lua vreo �mbuc�tur� de m�ncare. Dup� aceste zile, pustnicul era at�t de sl�bit era �nc�t nu mai era �n stare nici s�-�i ridice m�na. Cum era a�a de lipsit de putere, adormi. �i iat� c� �n vis i se ar�t� un �nger. �ngerul �l privi cu triste�e �i �i gr�i: �Este adev�rat c� semnul era pentru tine. Dar tu trebuia s� �nve�i a urma pilda �oimului!� Atunci Isus �ntreb�: ��Care dintre ace�ti trei �i se pare c� a fost aproapele celui c�zut �ntre t�lhari?�. Iar el a zis: �Cel care a f�cut mil� cu el�. �i Isus i-a zis: �Mergi �i f� �i tu asemenea� (Luca 10, 36-37)�. Cu prea mult� u�urin�� consider�m c� noi suntem cei care trebuie s� primim. Isus vrea �ns� ca noi s� fim cei care d�ruim.
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:22
Predica Sf�ntului Francisc �ntr-o zi, iesind din manastire, sf�ntul Francisc �l �nt�lni pe fratele Gineprio. Era un frate bun si simplu, iar sf�ntu1 Francisc �l �ndragea foarte mult. �nt�lnindu-l �i spuse: "Frate Gineprio, vino sa mergem sa predicam." "Parinte", raspunse el, "tu stii ca n-am dec�t putina �nvatatura. Cum as putea vorbi eu oamenilor?" Dar cum sf�ntul Francisc insista, fratele Gineprio accepta. Mersera prin tot orasul rug�ndu-se �n tacere pentru toti cei care lucrau �n pravalii si �n gradini. Le z�mbira copiiilor si mai ales celor saraci. Schimbara c�teva cuvinte cu cei mai �n v�rsta. �i m�ng�iara pe cei bolnavi. O ajutara pe o femeie sa duca o cofa grea cu apa. Dupa ce strabatusera de mai multe ori orasul, sf�ntul Francisc spuse: "Frate Gineprio, e timpul sa ne �ntoarcem la manastire." "Si predica noastra?" "Am facut-o ... Am facut-o", raspunse sf�ntul z�mbind. Daca ai un prafum �n buzunar, nu este nevoie sa le-o spui tuturor. Parfumul va vorbi pentru tine. Cea mai buna predica esti tu.
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:23
Pumnul de nisip Georgio, un baietandru de treisprezece ani, se plimba pe plaja �mpreuna cu mama sa. Dintr-odata, el o �ntreba: - Mama, cum poti sa pastrezi un prieten dupa ce odata l-ai gasit? Mama reflecta c�teva secunde, apoi, aplec�ndu-se, lua doi pumni de nisip. Tin�ndu-si palmele �ndreptate �n sus, str�nse tare un pumn: nisipul �i scapa printre degete si, cu c�t str�ngea mai tare pumnul, cu at�t nisipul se scurgea mai mult. �n acelasi timp, tinu larg deschisa cealalta m�na: nisipul tot ramase �n causul palmei. Georgio privi uimit si apoi striga: - Acum �nteleg.
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:25
�n spatele unei statuete uitata de lume a Fecioarei, aflata �ntr-o mica bisericuta de la munte, am gasit "Rugaciunea inimii deschise". Iata cum suna ea: Doamne, ajuta-ma sa fiu pentru toti un prieten care asteapta fara a obosi, care are inima deschisa si buna, care daruieste cu iubire, care asculta neostenit, care aduce multumire cu bucurie. Un prieten pe care sa poata conta oricine are nevoie de sprijin. Ajuta-ma sa fiu un prieten de nadejde caruia sa i se poata adres oricine oric�nd doreste: sa pot darui o prietenie linistitoare, sa iradiez o pace plina de bucurie, pacea ta, Doamne. Fa sa fiu deschis si primitor mai cu seama cu cei mai slabi si lipsiti de aparare. Astfel, fara a face cine stie ce lucruri marete, voi putea sa �i ajut pe ceilalti sa te simta mai aproape, Doamne al bl�ndetii. (Bruno Ferrero)
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:25
Sarbatoarea creatiei �n ziua a saptea, dupa ce se �ncheiase creatia, Dumnezeu hotar� ca era timpul pentru sarbatoarea sa. Creaturile abia plasmuite se preocupara cu toate sa-i ofere �n dar lui Dumnezeu ceea ce aveau sa gaseasca mai frumos. Veveritele adusera nuci si alune, iepurii - morcovi si radacini dulci, oile - l�na moale si calda, vacile - lapte spumos cu sm�nt�na. Mii de �ngeri se adunara �n cerc si c�ntara o melodie celesta. Omul astepta sa-i vina r�ndul si era �ngrijorat. "Oare ce �i voi putea darui eu? Florile dau mireasma, albinele - miere, p�na si elefantii s-au oferit sa �i faca dus lui Dumnezeu cu trompele lor ca sa se racoreasca ... ". Omul se asezase la capatul sirului si continua sa �si fram�nte mintea. Toate creaturile treceau prin fata lui Dumnezeu si �i �nfatisau darurile lor. C�nd mai ramasesera doar c�teva - melcul, broasca testoasa si alte creaturi lenese omul cazu �n disperare. Veni si r�ndul sau. Si atunci omul facu ceea ce nici o alta creatura nu �ndraznise sa faca. Alerga la Dumnezeu, sari pe genunchii sai, �l �mbratisa si �i spuse: - Te iubesc! Chipul lui Dmnnezeu se lumina si toata creatia �ntelese ca omul �i facuse lui Dumnezeu darul cel mai frumos si rasuna �n univers imnul Aleluia. "Pentru ce ne-a creat Dumnezeu? Dumnezeu ne-a creat pentru a-l cunoaste, a-l iubi si a-i sluji �n aceasta viata si pentru a-l vedea la fata �n cealalta viata �n rai. " (Catehismul papei Pius al X-lea) "Lasa-ma sa te iubesc, Doamne. Ce altceva am eu �n cer sau pe pam�nt �n afara de Tine? Dumnezeul inimii mele, partea mea de vesnicie lasa-ma sa ma agat de Tine. Fii totdeauna cu mine, iar, daca voi fi tentat sa te parasesc, Tu, Doamne, nu ma lasa."
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:27
Sotia perfecta Mulla Nasrudin sedea �n pravalia sa de ceai c�nd sosi un vecin care voia sa-i vorbeasca. "Mulla, ma casatoresc si sunt tare emotionat", �i spuse vecinul. "Tu nu te-ai g�ndit niciodata sa te casatoresti?" Nasrudin �i raspunse: "Ba da, m-am g�ndit. Si c�nd eram t�nar mi-o doream foarte mult. Voiam sa gasesc sotia perfecta. Am pornit la drum pentru a o gasi si am mers la Damasc. Acolo am �nt�lnit o femeie frumoasa, plina de gratie, distinsa si foarte spirituala, dar care nu cunostea lumea. Am pornit atunci din nou la drum �ndrept�ndu-ma spre Isphahan. Acolo am �nt�lnit o femeie pe c�t de spirituala pe at�t de mondena, frumoasa din multe puncte de vedere, dar nu reuseam sa comunicam. La urma am mers la Cairo si, dupa multe cautari, am gasit-o. Era profunda, plina de gratie, frumoasa din toate punctele de vedere, �n largul ei at�t �n lume c�t si �n imperiile care o transcend. Simteam ca am gasit femeia perfecta." "Atunci de ce n-ai luat-o de sotie, Mulla?", �l �ntreba prietenul. "Bietul de mine!", spuse Nasrudin clatin�nd din cap, "si ea cauta sotul ideal." Un celibatar �i ceru calculatorului sa-i gaseasca tovarasa de viata perfecta. "Vreau o fata micuta si gratioasa careia sa-i placa sporturile nautice si activitatile de grup." "Casatoreste-te cu un pinguin", �i raspunse calculatorul. A iubi �nseamna a primi pe un "altul" cu felul sau de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale, si nu copia vreunui vis prostesc de-al nostru. Sotul perfect este cel care nu vrea o sotie perfecta
Aleys Postat pe 14 Septembrie 2008 17:31

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
eu gemeni ,el rac	13	De la: ramonnneeelll 31 Iulie 2009 01:14
intrebari	2	De la: bestiutza_relouded 17 Aprilie 2009 08:56
Intrebare sala aerobic	1	De la: onixbonix 20 Noiembrie 2008 18:12

Pantaloni de piele.	13	De la: Lexy87 3 Mai 2009 19:52
iubire,..net..si departare	10	De la: maya66 12 Iulie 2009 19:37