povestioare ...

Subiect nou
Alege alt forum  
Voteaza:
Rating curent povestioare ...: (4.6 din 38 voturi)
 
Pagini: << 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 >> Sari la pagina:
Fosta membra Kudika.ro
Marea era starnita de vanturi si ploaie si astfel o barca cu cei din ea s-a rasturnat. Un supravietuitor a reusit sa ajunga pe o insula pustie. Speriat, infometat a inceput sa se roage si in scurt timp a prins curaj si a inceput sa mearga prin imprejurimi.

Ziua viitoare a inceput sa isi procure si mancare, sa prinda un peste un animal.

Apoi a reusit sa isi si construiasca un mic adapost din crengi si ce a mai putut gasi. In tot acest timp el s-a rugat la Dumnezeu sa il ajute si sa il ocroteasca.


Ziua urmatoare simtea ca raul trecuse, se resemnase cu gandul ca va ramane pe insula. A plecat in cautare de hrana. Cand era pe drumul de intoarcere a observat fum. A alergat... ca sa descopere ca adapostul sau luase foc si se prabusise.

Dezamagit a strigat catre cer indignat. In timpul acesta un vapor a observat fumul de pe insula si s-a apropiat. Astfel omul a reusit sa fie vazut si sa fie salvat.

Nu totdeauna este dupa planul nostru, si nu intotdeauna ce ti se pare tie rau este cu adevarat rau.

Nu inceta niciodata sa speri si sa crezi !
Fosta membra Kudika.ro
perechea potrivita

Mark statea pe canapea, privind peste ecranul televizorului undeva departe. Cum a putut Heather sa ii spuna asa dintr-o data ca ar fi bine sa se desparta? se intreba el pentru a mia oara. Dupa toate clipele petrecute impreuna timp de sase luni! Credeam ca totul merge bine. Si acum ea zice ca ar fi bine sa ne despartim pentru o vreme. Si pe deasupra imi spune ca nu stie nici ea de ce simte astfel!

Marc s-a intors cu spatele la televizor. Un tip de liceu nu plange – nici daca i-a explodat lumea in fata.
A incercat sa se poarte normal la cina, dar si ceea ce a reusit sa manance avea gust de carton.
“Esti bolnav sau ce ai?” l-a intrebat Jason, fratele mai mic.
“Nu” s-a rastit Mark. “Si mai lasa-ma in pace!”
Tatal i-a aruncat o privire prin care ii spune ca ar fi bine sa se calmeze, si chiar si bunica il privea surprinsa. Dar lui nu ii pasa. Ei oricum nu ar fi inteles, chiar daca ar fi stat sa le explice. Nu ar fi inteles cat de mult tinea el la Heather. Numai faptul ca o conducea acasa, sau ca erau impreuna la orele de rugaciune, era suficient pentru a-i face viata mai frumoasa.

Mai tarziu in camera sa, Mark a scos cateva carti din geanta, dar nu se putea concentra la teme. Nu se putea gandi decat la plimbarea facuta impreuna in dupa amiaza trecuta. Ea a fost atat de tacuta. Atat de tacuta ca imediat si-a dat seama ca ceva nu era bine, dar era sigur ca orice ar fi fost, putea sa fie indreptat. Cuvintele ei l-au lovit cand i-a spus ca ar trebui sa nu mai fie impreuna pentru o vreme.

“Mark, sa stii ca nu am gasit pe altcineva. Numai ca… ar fi bine sa ne despartim si sa avem si alti prieteni.”
Pentru o clipa, a ramas fara cuvinte, iar dupa aceea durerea i s-a transformat in manie. “Bine! Daca asa vrei, asa va fi!” si a lasat-o in drum fugind spre casa, incercand sa isi retzina lacrimile.
Tragand adanc aer in piept, a incercat inca o data sa citeasca primul paragraf din cartea de istorie, dar parca nu avea nici o logica.
O bataie la usa l-a facut sa tresara. Poate ca Heater a sunat sa spuna ca totul a fost o greseala, si ca nu mai putea sa traiasca fara el, dupa cum nici el nu mai putea sa traiasca fara ea.

Dar nu, era bunica care venise sa locuiasca cu ei in urma cu putin timp.
“Ai nevoie de ceva bunico?” A intrebat-o el, desi nu prea vroia sa stea de vorba cu cineva.
“Mark m-am gandit ca poate tu ai nevoie de ceva.”
“De ce as avea eu nevoie?” a raspuns el.
“Te-am privit la masa si mi-am dat seama ca s-a intamplat ceva. Si pentru ca astazi ai ajuns acasa asa de devreme, m-am gandit ca poate are o legatura cu Heather.”
“De unde stii?”
Zambindu-I bunica i-a zis. “Asa am simtit eu.” Si luandu-i mana lui in mana sa, l-a intrebat: “Vrei sa stai de vorba despre asta?”
“Nu poti face nimic bunico!”
“Ma pot ruga, caci chiar daca eu nu cunosc problema, Dumnezeu o cunoaste.”
“Heather mi-a dat papucii. Iar eu credeam ca avem o relatie perfecta.”
“Cred ca iti este greu, si poate ca esti suparat pe ea, si pe restul lumii.”
“Asta de unde o mai stii?”
“Mark, vino putin in camera mea. Am ceva sa iti arat.”
Pentru inca cateva minute, Mark a incercat inca o data sa citeasca pagina de istorie, intrebandu-se insa si ce ar avea bunica sa ii arate caci nu prea a adus multe cu ea cand s-a mutat la ei.


Peste exact 15 minute, Mark batea la usa ei.

“Priveste”, a zis bunica indreptand spre el un plic vechi. “E o scrisoare trimisa mie de tatal tau dintr-o tabara in care a plecat ca instructor.”
“O scrisoare de la tata?” Mark a scos din plic o singura fila.

Draga mama,
Am cunoscut o fata in tabara! O cheama Shelley, si este o crestina veritabila. Ii place inotul si muzica, si toate celelalte lucruri care imi plac si mie. Si pe deasupra e si frumoasa.
Mark s-a oprit. “Mama? Eu stiam ca s-au cunoscut intr-o tabara, dar de ce imi arati mie scrisoare aceasta?”
“Citeste mai departe si vei vedea.”
Stii ca nu vroiam sa vin aici anul acesta. Inainte ca Jan sa se desparta de mine vroiam sa stau acasa vara asta si sa petrec tot timpul cu ea. Iar dupa aceea, cand mi-a zis ca totul se incheie intre noi, am venit aici doar ca sa scap de toate. Sa fiu undeva departe. Oricum nici eu nu prea eram o companie buna. Oricum, vroaim sa iti spun ca nu prea te-am crezut cand mi-ai zis ca Dumnezeu avea pregatit ceva si mai bun pentru mine. Acum insa iti dau dreptate! Sunt liber sa fiu cu Shelley, si ma simt mult mai bine cu ea! Cand vom pleca spre casa, va trece si ea pe la noi pentru ca tu si tata sa o cunoasteti. Sunt sigur ca va va placea!

Mark a privit lung scrisoarea. “O fata s-a despartit de tata? Dar el arata mult mai bine decat mine. El juca in echipa liceului, a fost presedintele clasei. Toate ii mergeau ca pe roate. De ce s-ar desparti cineva de el?”
“Poate pentru ca sa o intalneasca pe mama ta.”
“Da.” Nici Mark nu se putea gandi la o pereche mai perfecta decat parintii sai.
“Bineinteles ca asta s-a intamplat cateva luni mai tarziu. Nu chiar imediat, si in tot acel timp, era o persoana cu care nu prea aveai cum sa te intelegi. Mark, stiu ca suna prea simplu, dar Dumnezeu are un mod prin care rezolva toate lucrurile spre binele celor ce il iubesc pe El. Noi nu putem sa vedem aceasta imediat pentru ca privirea noastra nu bate asa de departe. Noi vedem doar ce se intampla acum, insa Dumnezeu ne vede tot viitorul. Eu nu iti spun ca iti va fi usor cand te vei intalni cu Heather, in mod special daca ea va fi cu altcineva.”
“Chiar ca imi va pica greu.”

“Poate ca va dura putin pana cand iti vei da seama ca ceea ce s-a intamplat nu este o catastrofa, asa ca intre timp de ce nu te pui sa faci lucruri pe care ai fi dorit sa le faci dar nu aveai timp pentru ele caci tot timpul erai cu Heather? De exemplu sa mai scoti chitara din dulap, sau sa practici din nou lucrurile care iti erau placute. Cu Heather nu prea aveai timp pentru multe, in mod special pentru lucrurile care nu ii placeau ei. Tu ai si alti prieteni, si am auzit ca unii dintre ei s-au apucat de un nou proiect la biserica.”

Mark a dat aporbator din cap. Nimic nu il va face sa o uite pe Heather. Insa bunica avea dreptate in sensul ca erau multe lucruri pe care si le dorea sa le faca dar nu avea timp pentru ele. Nu ar strica sa se apuce din nou de ele.
“Multumesc” a zis Mark dupa care a sarutat obrazul bunicii. “Dar de ce ai pastrat scrisoarea toti acesti ani?”
Cu zambetul pe buze, si tragand din ochi bunica i-a raspuns. “Stia Domnul ca voi mai avea nevoie de ea.”

Dumnezeu ne spune:
Eu pot sa-ti vad ziua de azi si de maine. Si lucrez tot timpul pentru a-ti oferi tot ce am Eu mai bun!

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Astronomii impart stelele pe o scara a luminozitatii si stralucirii. Ei le numesc pe cele mai stralucitoare, stele de prima magnitudine. Sunt numai 20 de stele de felul acesta. Urmatoarele stele ca stralucire se numesc stele de magnitudinea a doua. Apoi vin stelele de magnitudinea a treia si asa mai departe pana la stelele de magnitudinea a sasea, cele mai sterse stele pe care le putem vedea cu ochiul liber. Din acel punct, putem sa vedem celelalte stele numai prin telescop, dar scara continua pana la magnitudinea 20 si in continuare.
Primii astronomi au folosit instrumente primitive pentru a scruta cerul si pentru le gasi locul stelelor. Ei au numarat exact 5119 stele - stele pe care le putem vedea cu ochiul liber, de la primamagnitudine pana la magnitudinea a sasea.In 1610, cu ajutorul unui telescop primitiv, Galileo a descoperit mii de stele care nu au putut fi observate inainte. Din acea zi pana astazi numarul stelelor descoperite a ajuns de la 5119 la miliarde.
Astronomii estimeaza ca galaxia noastra - Calea laptelui - are 100 miliarde de sori sau stele. Fotografiile cerului instelat noaptea, facute cu cele mai mari telescoape, arata cel putin 500 milioane de alte galaxii. Unii estimeaza ca ar fi 1 miliard de galaxii.! Acum, sa presupunem ca fiecare galaxie nu are mai multe stele decat a noastra. Asta ar insemna ca sunt cel putin 100 de miliarde de miliarde de stele. In acest punct este mai sigur sa spui ca indiferent cat de avansate vor fi instrumentele noastre telescopice, nu vom fi niciodata in stare sa numaram ostirea cerului.

Daca te gandesti cum poate fi scris 100 de miliarde de miliarde ia o foaie de hartie si dupa un 1 scrie 20 de zerouri. Numele oficial al acestui numar este de 100 de quintilioane. Asta inseamna multe stele si este numai un numar estimativ a ceea ce poate fi acolo sus.
Ieremia, scriind in acelasi timp istoric si fara ajutorul vreunui instrument uman dar cu ajutorul unei viziuni ceresti, a declarat ca "ostirea cerului nu se poate numara". Ce-ar fi daca fiecare din aceste stele ar avea o planeta sau doua sau cinci sau sase sau mai multe de explorat?
Crezi ca vor fi destule locuri de vizitat si lucruri de facut in vesnicie?
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Un cuplu de pensionari calatorea de-a lungul tarii cu masina. Cei doi s-au oprit la un restaurant pentru masa de pranz. La plecare femeia si-a uitat unica pereche de ochelari pe masa restaurantului. Dupa mai mult de 20 de mile parcurse si-a dat seama ca nu-i mai are. Iar pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate, sotul a mai trebuit sa mearga alte 20 de mile mai departe pe autostrada pana ce a putut intoarce masina … Sotul a bombanit tot drumul inapoi: asa faci tu mereu, tu intotdeauna uiti, tu niciodata nu iei aminte, uite ce vreme pierduta… Iar biata de ea nu indraznea sa mai spuna nimic, simtindu-se vinovata…. Ah, cum a putut sa fie atat de uituca? Au ajuns la restaurantul cu pricina si in timp ce sotia cobora din masina sa se duca dupa ochelari, sotul i-a spus: Pentru ca tot am batut atata drum pentru ochelari, daca tot de duci inauntru dupa ei, sa iei si portofelul meu lasat pe scaunul pe care am stat!


Suntem gata sa ne ofensam, sarind afectati, jigniti, ofensati pentru lucruri mici. Si in acest timp uitam de barnele din ochii proprii
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Virtutea recunoștinței



La avva Amina vine ucenicul și îl roagă să-i vorbească despre liniștea sufletului și despre iertare și iubire în fața lui Dumnezeu.

Atunci avva îi spuse:

– Sunt multe ispite în lumea de azi, dar ca să le depășești, prin ajutorul lui Dumnezeu, trebuie să-mi urmezi sfatul:

Celui ce-ți face bine trece-i numele pe o tăbliță de argint și s-o ții mereu în chilia ta, iar celui care ți-a făcut un rău mergi la malul mării și scrie pe nisip numele lui.

A fi recunoscător față de binefăcătorul tău și a fi iertător față de dușmanul tău sunt faptele cele mai plăcute la Dumnezeu.

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
CREDINȚĂ NETĂGĂDUITĂ



Nobel, celebrul inventator al dinamitei, căuta un om serios, de caracter, fără patima banului. Îi fu recomandat un inginer tânăr, care se afla în mari dificultăți materiale.

- Să vină mâine la dejun, zise Nobel.

Inginerul a fost punctual.

S-au așezat la masă, iar Nobel începu o discuție în care declară război credinței. Inginerul îngălbeni; el avea credință și se simțea jignit în convingerile sale.

Nobel îi observă tulburarea și-și dublă atacul.

Inginerul simțea că se sufocă: își spuse părerea, îl contrazise pe adversar, îl combătuse, răspunse, se apără. Își vedea năruite speranțele. Convorbirea lua a turnură dramatică. De ce îl mai chemase? Să-și bată joc de el?

La un moment dat, Nobel începu să râdă în hohote, întinzând adversarului său, prietenește, mâna.

- Îmi place, zise. Ai venit să-mi ceri un serviciu și în loc să mă măgulești, îmi ții piept. Foarte bine. Credința dumitale a fost mai mare decât interesul. Te angajez!

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
A ne juca cu Dumnezeu



Într-o zi, un om se alătură unui grup de copii care se jucau într-o curte. El se apucă să sară capra și să facă tot soiul de maimuțăreli pentru a-i amuza pe prunci. Mama unuia dintre copii privea de la fereastră. După o vreme, ea coborî în curte și se apropie de copilul ei.

- Uite fiule, omul ăsta e un sfânt, îi zise ea. Du-te la el!

Omul nostru îl luă pe copil de umăr și îl întrebă:

- Ce vrei să faci, copile?

- Știu și eu? întrebă copilul. Tu ce vrei să fac?

- Păi tu trebuie să-mi spui ce ai chef să taci.

- Ei bine, mie îmi place să mă joc.

- Ce-ai zice atunci să te joci cu Dumnezeu?

Băiatul rămase cu gura căscată, fără a mai ști ce să răspundă. Atunci, sfântul urmă:

- Dacă izbutești să te joci cu Dumnezeu faci lucrul cel mai frumos cu putință. Toată lumea îl ia pe Dumnezeu numai în serios, iar El se plictisește de moarte în acest fel. Joacă-te cu Dumnezeu, copile. E un tovarăș de joc cum nu s-a mai pomenit.







Un învățător al legii stătea privind la ce se întâmpla în piața unde mișuna lumea. Pe neașteptate, i se înfățișă profetul Ilie.

Învățătorul legii profită de prilej și îi ceru profetului:

- Fii lumină în necunoașterea mea: vreunul dintre acești neguțători va putea intra în Împărăția lui Dumnezeu?

- Nici unul dintre ei, chiar nici unul! Răspunse profetul clătinând din cap.

În acea clipă sosiră în piață doi oameni. Ei începură să facă tot soiul de giumbușlucuri, glume și caraghioslâcuri pentru a atrage lumea. În jurul lor se adunară oamenii cu mic cu mare, amuzându-se, râzând și aplaudând.

Profetul Ilie exclamă:

- Aceștia vor intra cu siguranță în Împărăția lui Dumnezeu.

Învățătorul legii se duse să vorbească cu cei doi măscărici.

- Dar voi ce vindeți? întrebă el.

Ei răspunseră:

- Chiar dacă inima noastră este adesea tristă, vrem să le oferim tuturora bucuria de a trăi.



Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Alegerea


Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.
"Nu mai pot! Viata mi-e un chin!"
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
"Acestea sunt suferintele tale."
Toata apa se tulbura si se murdari.
Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
"Vezi?", îl lamuri înteleptul. "În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea."



Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.
Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit:"Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi ."

(Bruno Ferrero)
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Asediul


Se spune ca la Los Angeles, în lumea cinematografica, invidiatii oameni de film care se prefac mereu ca "lucreza la un proiect important", îsi povestesc o zi obisnuita în felul urmator:
"Va sculati la opt. Beti un suc de portocale si va luati vitaminele. O plimbare de o jumatate de ora cu câinele va pregateste pentru micul-dejun. Apoi, cititi ziarele si posta. Pe la zece si jumatate, o prima baie tonifianta în piscina, apoi gimnastica relaxanta, baie, plaja si toaleta completa. Urmeaza lunch-ul pe care-l puteti lua împreuna cu prietenii.
Dupa lunch si cafea, de obicei se vizioneaza un film într-o proiectie privata, sau shopping si telefoane. Pe la orele saisprezece, tenis, echitatie sau golf.
La întoarcere, o a doua baie în piscina, stretching si fitness de dupa-masa. Dupa aceste exercitii, dus, masaj si, întru totul recomandata, o mica siesta. Când va treziti, aveti optzeci de ani."



Un om de afaceri. stresat si uzat de prea multele-i angajamente, se duse la un maestru de viata spirituala sa-i ceara sfat. Maestrul îi spuse: " Când un peste ajunge pe uscat se da de ceasul mortii. La fel si tu începi sa mori când te lasi dus de lucrurile lumesti. Pestele se poate salva daca se reîntoarce repede în apa. Tu trebuie sa te întorci repede în singuratate."
Omul de afaceri se înspaimânta.
"Trebuie sa-mi las toate afacerile si sa ma retrag într-o manastire?"
"Nu, nu! Pastreaza-ti afacerile si refugiaza-te în inima ta."
În lexicul spiritualitatii exista un cuvânt foarte frumos: "reculegere". El exprima momentul în care ne oprim pentru a culege "bucatile" din noi pe care ziua le-a împrastiat.

(
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Astronomul







Prietenul meu și cu mine am văzut odată un orb care ședea de unul singur la umbra templului.

- Privește, acela este omul cel mai înțelept din ținutul nostru, zise prietenul meu, iar eu m-am apropiat de orb pentru a-i da binețe.

După ce am discutat puțin, i-am zis:

- Iartă-mă că te întreb, dar de câtă vreme ești orb?

- De când m-am născut, îmi răspunse.

- Și pe ce cale a cunoașterii te-ai îndreptat?

- Sunt astronom, îmi spuse.

Și, punându-și mâna pe piept, zise iar:

- Cercetez toate stelele, luna și soarele de aici
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
O femeie care era pe cale de a muri din pricina unui cancer hotărâse să-și dedice ultimele zile ale vieții cunoașterii de sine.

Ea scria: "Am început să mă ocup de gândurile ce-mi trec prin cap, de obiectele pe care le aleg, de lucrurile pe care le îndrăgesc, de cărțile pe care le citesc. Am înțeles că toate acestea erau un reflex al meu și spuneau câte ceva despre mine. Astfel am cunoscut o persoană extraordinară: pe mine însămi. Dar, ceea ce am învățat mai de preț - după ce am priceput că aveam să le părăsesc pe toate - ­este faptul că tot ce aveam era în fapt propria-mi persoană, ceea ce sunt. Sunt pe cale de a muri de cancer, dar niciodată nu am fost așa de vie și fericită ca acum. "

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Balta


Era odata o balta mica. Era fericita ca exista si se bucura rautacios când stropea pe cineva cu ajutorul unei masini. Îi era frica doar de un lucru: de soare.
"Este moartea baltilor", se gândea ea cu fiori.
Un poet care mergea cu capu-n nori, nimeri în balta cu amândoua picioarele, dar în loc sa se supere, se împrieteni cu ea.
"Buna ziua!", spuse el, iar balta îi raspunse: "Buna ziua!"
"Cum de-ai ajuns aici jos?", o întreba poetul.
În loc de raspuns, balta îsi aduna toate puterile si oglindi în ea bolta cerului.
Vorbira îndelung despre Tatal cel Mare, despre ploaie si despre faptul ca baltii îi era atât de frica de soare.
Bunul poet vru sa-i risipeasca teama si-i vorbi despre imensitatea marii, despre alunecarea pestilor si despre bucuria valurilor. Îi mai povesti ca marea este patria si mama tuturor baltilor si ca viata de pe pamânt si din mare se datoreaza soarelui. Pâna si viata baltilor. Seara îi cuprinse pe poet si pe balta înca absorbiti de dialogul lor mut.
Dupa câteva zile, poetul se întoarse la umeda sa prietena. O gasi dansând în vazduh, în lumina calda a soarelui.
Balta îi explica: "Datorita tie am înteles. Atunci când soarele m-a cuprins cu gingasia lui, nu mi-a mai fost frica. M-am lasat luata, iar acum plec pe urmele gâstelor salbatice care-mi vor arata drumul spre mare. La revedere si nu ma uita!"

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Un carbune se simtea murdar, urât si nefolositor. Se hotarî deci sa devina alb si slefuit. Încerca diferite produse chimice si diferite operatii chirurgicale. Dar nu era nimic de facut. "Singura solutie ar fi focul ", i se spuse.
Carbunele se arunca în foc. Deveni o creatura luminoasa, stralucitoare, calda, iradianta, magnifica.
"Te mistui", îi spusera.
"Dar dau lumina si caldura", raspunse carbunele, în sfârsit fericit.

Lasa-te cuprins de soarele si de focul Spiritului si vei straluci ca o stea pe cer pe drumurile infinitului.

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Binecuvântarea


Într-o buna zi, renumitul parinte Henri Nouwen, care decisese sa traiasca în comunitatea Arcai dupa o cariera universitara, vazu venind spre el o fata handicapata apartinând acestei comunitati; aceasta îi spuse:
- Henri, îmi dai o binecuvântare?
Parintele Henri Nouwen raspunse automat la aceasta cerere, facând cu degetul semnul crucii pe fruntea fetei.
În loc de a se arata multumita, aceasta protesta cu vehementa:
- Nu, asa nu-i bine. Eu vreau o binecuvântare adevarata!
Parintele Nouwen îsi dadu seama ca îi raspunsese din obisnuinta si de forma si îi zise:
- Iarta-ma, am sa-ti dau o binecuvântare adevarata când o sa fim adunati cu totii la slujba. Dupa liturghie, pe când erau de fata în jur de treizeci de persoane care sedeau pe jos în cerc, parintele Nouwen spuse:
- Janet mi-a cerut sa-i dau o binecuvântare speciala. Ea simte ca are nevoie acum de ea.
Fata se ridica si merse înspre preot, care purta un lung vesmânt alb cu mâneci largi care îi acopereau cu totul mâinile. Deodata, Janet îl îmbratisa si îsi lipi capul de pieptul sau. Fara sa pregete, parintele Nouwen o învalui cu mânecile sale, de aproape ca o ascunse în faldurile vesmântului sau.
Pe când erau astfel îmbratisati, parintele Nouwen rosti:
- Janet, as vrea sa stii ca tu esti fiica preaiubita a lui Dumnezeu. Tu esti de mare pret înaintea Domnului. Surâsul tau, dragalasenia ta fata de ceilalti membrii ai comunitatii si toate faptele bune pe care le faci ne arata ce fiinta minunata esti. Stiu ca în ultimele zile te-ai simtit darâmata si ca inima ta este trista, dar vreau unintesc cine esti: esti o persoana deosebita, iar Dumnezeu si cei din jur te iubesc mult.
Janet îsi înalta capul si îl privi; surâsul sau deschis vadea faptul ca simtise si primise cu adevarat binecuvântarea.
Atunci când Janet se întoarse la locul sau, si ceilalti handicapati vrura sa primeasca binecuvântarea. Pâna si unul dintre asistenti, un tânar de douazeci si patru de ani, ridica mâna si el: - Si eu?
- Desigur, haide! raspunse parintele Nouwen.
Îl îmbratisa si zise:
- John, este asa de bine ca te aflii aici. Tu esti fiul preaiubit al lui Dumnezeu. Prezenta ta aduce tuturora bucurie. Atunci când întâmpini dificultati si viata îti pare grea, aminteste-ti mereu ca esti învaluit într-o iubire nesfârsita.
Tânarul îl privi cu lacrimi în ochi si zise:
- Multumesc, multumesc din inima.

Ideea ca suntem blestemati ni se pune parca mai usor decât aceea ca suntem binecuvântati.
Ar trebui sa redescoperim frumusetea binecuvâtarii.
Si atunci când lucrurile merg rau si viata ne pare grea, sa ne amintim cine suntem: suntem niste persoane deosebite, iubite mult de Dumnezeu si de cei de alaturi.

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Cei doi taietori de lemne


Doi oameni munceau în aceeasi padure taind lemne. Copacii erau mari, puternici si vânjosi. Cei doi taietori de lemne îsi foloseau securile cu aceeasi maiestrie, dar cu metode diferite: primul lovea trunchiul cu o constanta de neînchipuit, lovitura dupa lovitura, fara sa se opreasca decât câteva clipe pentru a-si mai trage rasuflarea. Cel de-al doilea facea o mica pauza la fiecare ora.
La apus, primul taietor de lemne era la jumatatea trunchiului. Era lac de sudoare si n-ar mai fi rezistat nici cinci minute în plus. Al doilea, sa vezi si sa nu crezi, terminase! Începusera în acelasi timp si cei doi copaci erau la fel!
Primului taietor de lemne nu-i venea sa-si creada ochilor! "Nu mai înteleg nimic! Cum ai reusit sa termini când te opreai la fiecare ora?"
Celalalt zâmbi: "Tu ai vazut ca ma opream dupa fiecare ora, dar n-ai vazut ca profitam de pauza si pentru a-mi ascuti securea".

Spiritul tau e asemenea securii. Nu-l lasa sa se rugineasca. Ascute-l câte putin în fiecare zi:
1. Opreste-te zece minute si asculta putina muzica.
2. Plimba-te de câte ori poti.
3. Îmbratiseaza în fiecare zi persoanele dragi tie si spune-le: "Te iubesc!"
4. Sarbatoreste zile de nastere, aniversari, onomastici si tot ce-ti vine în minte.
5. Fii dragut cu toti. Si cu cei din casa ta.
6. Zâmbeste.
7. Roaga-te.
8. Ajuta pe cineva care are nevoie de tine.
9. Alinta-te.
10. Uita-te la cer si priveste spre înalt.

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Cel mai frumos lucru al tatii


Tata îl întreaba pe Alexe care avea cinci anisori:
"Ce-ti place cel mai mult la tata?"
Dupa ce s-a gândit putin, Alexe îi spune: "Mama."

"Când îti dai seama ca toate merg bine în familie", fu întrebata o fetita.
"Când îi vad pe tata si pe mama ca se saruta", raspunse ea.

Parintii nu trebuie sa se ascunda în dulap pentru a se saruta. De fiecare data când îsi arata iubirea care-i uneste, copiii se simt cuprinsi de o încredere care îi încalzeste si îi bucura. Ei stiu bine ca iubirea reciproca a parintilor este singura stânca solida pe care-si pot cladi viata.

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
De ce vă este frică?







Era odată o familie fericită care locuia într-o casă de la perifieria orașului. Într-o noapte însă, izbucni un incendiu puternic în bucătărie. În timp ce flăcările se întindeau, părinții și copiii fugiră afară. Dar în acea clipă își dădură seama că lipsea cel mai mic, un copil de cinci ani. Pe când dădea să iasă, speriat de puterea flăcărilor și de fumul înecăcios, se întoarse din drum și urcă cu un etaj mai sus.

Ce să facă? Mama și tatăl se uitau unul la altul disperați, iar fetițele începură să plângă. Acum era imposibil să te mai aventurezi în cuptorul de dinăuntru.

Dar iată că de sus, se deschise geamul mansardei și copilul se arătă la fereastră strigând disperat: "Tată! Tată!"

Tatăl fugi și-i strigă: "Sari jos!" Dedesubt, copilul nu vedea decât foc și fum, dar auzi vocea și răspunse: "Tată, nu te văd ... "

"Te văd eu și e destul. Sari jos!", urlă bărbatul.

Copilul sări și se trezi teafăr și nevătămat în brațele puternice ale tatălui, care-l prinsese în zbor.



Tu nu-l vezi pe Dumnezeu. Dar el te vede. Aruncă-te!

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Doua capete


Pe malurile unui lac din India de Nord, era odata o pasare mica cu doua capete, unul la dreapta, unul la stânga si un singur corp.
Într-o zi, în timp ce se învârtea cautându-si de mâncare, cu ochii capului din dreapta vazu un fagure de miere salbatica pe care se si arunca.
Capul din stânga spuse:
"Da-mi si mie!"
Dar capul din dreapta nu-l asculta si mânca fagurele pe nerasuflate. Atunci, capul din stânga jura razbunare si în timp ce pasarea hoinarea prin padure, la stânga se ivira niste bobite foarte amare. Capul din stânga le vazu primul si, desi stia ca nu sunt bune si ca fac rau la stomac, ciuguli totusi câte putu. Se gândea între timp: "Ne va durea burta, dar macar asa egoistul din partea cealalta va învata ce este solidaritatea." Cum boabele erau otravitoare, la putin timp dupa aceea pasarea se simti cuprinsa de niste dureri înfioratoare, iar în scurta vreme, îi pricinuira moartea.
Murira si cele doua capete, cel din dreapta si cel din stânga, pentru ca niciunul nu avusese minte.

Astfel mor multe familii. Din teama de a iubi.

"Relatiile profunde m-au speriat întotdeauna ", recunoaste un student, "pentru ca toate par sa impuna mari responsabilitati. Întotdeauna mi-a fost teama ca nu voi putea face fata numeroaselor exigente si cerinte pe care o angajare de acest gen le aduce cu sine. Iar când am gasit în fine curajul sa încep o relatie profunda si stabila, am fost uimit sa constat ca ma simteam mai puternic decât înainte.
Din acel moment am avut impresia ca dispun de doua capete, nu de unul, si la fel, de patru mâini, de patru picioare si de o alta lume. Capacitatile mele de a ma realiza si de a evolua s-au dublat, asa cum s-au dublat si alternativele pe care le aveam la dispozitie. Acum mi-e mult mai usor sa-i iubesc pe ceilalti. Ma simt mult mai puternic si nu-mi mai este frica."

(Bruno Ferrero)


Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Ghemul de lana


Era odata un împarat la curtea caruia, fiindca tocmai se asezase în cetatea de scaun, se dadea un mare ospat. În sala de ospete împaratul primea onorurile si darurile. Toate erau de mare pret: arme stralucitoare, cupe de argint, brocarturi brodate cu aur.
Sirul celor care aduceau daruri era pe terminate, când aparu, schiopatând si sprijinindu-se cu greu într-un toiag, o taranca batrâna cu saboti butucanosi. Fara sa scoata un cuvânt, scoase din traista un pachet înfasurat cu grija într-o pânza.
La gestul femeii care aseza la picioarele împaratului un ghem de lâna alba, din sala izbucnira hohote de râs. Era lâna de la cele doua oi ale sale, singura ei avere, toarsa în noptile lungi de iarna. Fara sa spuna nimic, regele se înclina demn, iar apoi facu semn ca ospatul sa înceapa, în timp ce batrâna taranca strabatea sala încet, masurata din cap pâna-n picioare de privirile batjocoritoare ale curtenilor.
Femeia îsi relua prin noapte drumul cel lung spre cocioaba ei construita în mijlocul padurii, unde pâna atunci prezenta ei nu fusese decât tolerata. Ajunsa însa în fata casei, se opri cuprinsa de spaima.
Cocioaba era înconjurata de soldatii împaratului care împlântau de jur împrejur pari pe care întindeau firul de lâna alba.
"Vai de mine!", se gândi biata batrâna cu inima strânsa, ,,împaratul s-a suparat din pricina darului meu ... Soldatii ma vor prinde si ma vor arunca în închisoare ... "
Când o vazu, comandantul se pleca cu respect si-i spuse: "Bunica, din ordinul bunului nostru împarat, tot pamântul care va putea fi împrejmuit cu firul de lâna, de acum înainte e al dumitale."
Noul ei pamânt era tot atât de mare pe cât fusese de lung ghemul de lâna. Primise cu masura cu care daruise.

Cerem mult si ne este frica sa daruim.

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Ispita


Într-o zi foarte calduroasa de vara, un muncitor primise sarcina de a sapa gradina stapânului. Se apuca de lucru fara chef si începu sa-l blesteme pe Adam, singurul vinovat, dupa parerea lui, pentru toate împovararile.
Blestemele si insultele sale ajunsera la urechile stapânului care, apropiindu-se îi spuse:
"Dar de ce îl blestemi pe Adam! Fac prinsoare ca si tu ai fi facut la fel în locul lui."
"Cu siguranta nu!", raspunse lucratorul. "Eu as fi rezistat ispitei!".
"Vom vedea!", spuse stapânul si îl invita la masa de prânz.
La ora fixata, lucratorul se înfatisa la casa stapânului, iar acesta îl pofti într-o sala unde se afla o masa încarcata cu tot felul de bunatati.
"Poti mânca tot ce voiesti", îi spuse stapânul angajatului. "Doar de supiera din mijlocul mesei sa nu te atingi, pâna ma voi întoarce."
Lucratorul nu se lasa rugat, se aseza la masa, si cu o pofta de lup începu sa înfulece una dupa alta delicatesele ce-i erau servite. La sfârsit, privirea-i fu atrasa irezistibil de supiera. Curiozitatea mai ca-l înnebunea, nu mai rezista si pâna la urma, cu mare grija de-abia apuca sa ridice putin capacul supierei, ca din ea sari un soarece. Lucratorul îl apuca de ceafa, dar soarecele-i scapa din mâna. Începu vânatoarea. Zgomotul scaunelor si meselor rastunate îl facu pe stapân sa se-ntoarca din drum.
"Ai vazut?", îl întreba stapânul. Apoi îl mustra râzând: "Pe viitor, în locul tau, n-as mai blestema pe Adam si greseala lui cu voce tare!"
"Eu? Nu! Eu sunt altfel! Eu nu m-as fi comportat asa cu siguranta!
"Ce prost ai fost! Trebuia sa faci asa si asa ..."

Câte feluri de a-i acuza pe ceilalti. Cel care-l acuza însa pe celalalt, se acuza pe sine înca si mai mult.

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Leul de piatra


Era odata un elev în vârsta de saptesprezece ani care visa ca un leu îl devora cu coltii sai ascutiti.
A doua zi de dimineata, pleca împreuna cu colegii sai de clasa într-o excursie într-un oras necunoscut, în care însa nu avea de ce sa se teama ca va da de vreun leu.
Înfricosat totusi de acel vis, tânarul se îndrepta spre o biserica. Ajuns în piata unde se ridica aceasta, zari un leu de piatra care racnea spre cer cu gura larg deschisa.
- A, uite leul care ma mânca azi noapte! Le povesti tovarasilor sai visul. Apoi, pentru a le demonstra ca nu credea în vise, se apropie râzând de leu.
- Ma recunosti, leule? Hai, desteptarea! Desclesteaza-ti coltii si însfaca-ma de poti!
Si, zicând acestea, îsi vârî pâna la cot mâna în gura lui...
Tipa însa de durere si cu teama, scotându-si iute mâna însângerata de acolo si cazând la pamânt.
Un scorpion urias care se aciuase în gura leului de piatra îi strapunsese mâna cu acul sau înveninat.

Pot sa ma opresc din baut când am chef. Acum doi ani m-am lasat de fumat, dându-mi seama ca era un obicei costisitor si ca nu merita. Nu sunt deloc dependenta. Se întâmpla sa nu iau nici o doza câte sase luni; si când iau, ce mare lucru? Îmi pare ca nu-i mare scofala sa evadez uneori, e chiar frumos. Nu-i ceva de neînteles. Oamenilor le place sa exagereze în ceea ce priveste consecintele...
Kenny, 19 ani (cu o saptamâna înainte de a muri din cauza unei supradoze)

(Bruno Ferrero)
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Minunea


- Crezi în minuni?
- Da.
- Da? Dar ai vazut vreuna?
- O minune? Da.
- Unde anume?
- In tine.
- Sunt eu oare o minune?
- Desigur.
- Cum asa?
- Respiri, ai pielea moale si calda, inima îti bate, poti sa vezi, sa auzi, sa alergi, sa manânci, sa sari, sa cânti, sa râzi, sa iubesti, sa plângi...
- Aha... doar pentru asta?

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Norul de ploaie si duna de nisip



Un foarte tânăr norișor de ploaie (și este lucru știut că viața norilor este în genere scurtă și agitată) descindea pentru prima oară din ceruri împreună cu un șir de nori denși și cu înfățișarea ciudată.

Pe când treceau deasupra uriașului deșert al Saharei, ceilalți nori, cu mai multă experiență, îl zoriră:

- Hai iute, dacă te oprești aici, ești pierdut!

Norișorul nostru era însă curios din fire, așa cum sunt toți tinerii, și se lăsă să lunece spre capătul șirului de nori, care acum semăna cu o cireadă de vite bune de înjugat.

- Dar ce faci? Mișcă-te odată! șuieră dinapoia lui vântul.

Însă norișorul nostru zărise dunele de nisip auriu și acesta era un spectacol fascinant. Plutea încetișor. Dune!e îi păreau niște nori de aur mângâiați de vânt.

O dună chiar îi surâse, zicându-i:

- Salutare!

Era o dună de nisip tare drăgălașă, abia alcătuită de vântul care îi răscolea coama strălucitoare.

- Salutare! Pe mine mă cheamă Ola: se prezentă norișorul.

- Iar pe mine Una, răspunse duna.

- Cum îți petreci tu acolo jos viața?

- Ei ... cu soare și vânt. Este un pic călduț, dar e destul de bine. Dar tu, cum îți petreci viața?

- Tot cu soare și vânt ... și zburând colo-colo pe cer.

- Viața mea e tare scurtă. Atunci când se va întoarce vântul cel puternic, probabil n-am să mai fiu.

- Și îți pare rău că este așa?

- Un pic. Am impresia că nu sunt bună de nimic.

- Și eu mă voi transforma încurând într-o ploaie și voi cădea pe pământ. Aceasta îmi este menirea.

Duna stătu o clipă pe gânduri și apoi spuse:

- Știi tu că noi spunem că ploaia este ruptă din rai?

- Nu mă credeam chiar așa de important, zise râzând norișorul.

- Le-am auzit pe unele dune mai bătrâne povestind cât este de frumoasă ploaia. După ea, noi ne acoperim cu niște minunății ce poartă numele de iarbă și flori.

- Așa este, le-am văzut și eu.

- Probabil eu nu le voi vedea însă niciodată, conchise duna cu tristețe.

Norișorul nostru cugetă o clipită și apoi zise:

- Aș putea picura eu ploaia acum asupră-ți ...

- Dar astfel tu ai muri ...

- În schimb, tu ai înflori, zise norișorul și se lăsă să cadă, transformându-se într-o ploaie ce avea culorile curcubeului.

În ziua următoare, micuța dună avea să înflorească.



Una dintre cele mai frumoase rugăciuni pe care le știu zice așa: "Doamne, fă din mine o candelă. Aș arde, eu, este adevărat, dar astfel le-aș dărui celorlalți lumină. "

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Oaia


De îndata ce a fost creata, oaia a descoperit ca era cel mai slab animal. Mereu îi tremura inima sa nu cumva sa fie atacata de alte animale mai puternice si mai fioroase. Nu stia de fel cum avea sa se apere.
Se întoarse la Creatorul sau si îi povesti ce patimea.
- Vrei ceva ca sa te aperi? o întreba cu blândete Dumnezeu.
- Da.
- Ce ai zice de o pereche de colti ascutiti?
Oaia dadu din cap:
- Cum as putea sa manânc asa din iarba frageda? Si apoi as avea o înfatisare înfioratoare.
- Ai vrea mai degraba niste gheare puternice?
- A, nu, poate mi-ar veni cheful sa le folosesc si când nu s-ar cuveni ...
- Ai putea atunci sa ai saliva înveninata, urma Domnul cu rabdare.
- Nici pomeneala. As fi urâta si alungata de toti, asa cum se întâmpla cu sarpele.
- Dar de doua coarne tari ce ai zice?
- O, nu ... Caci atunci nu m-ar mai mângâia nimeni.
- Dar, pentru a te apara, ai totusi nevoie de ceva care sa faca rau celor ce te ataca...
- Eu sa fac rau cuiva? Nu, n-as putea în capului. Mai degraba ramân asa cum sunt...

Noi, fiintele umane, parem a fi pierdut din vedere faptul ca suntem un fel de animale care nu au nici macar blana sau colti ascutiti pentru aparare. Dar nu rautatea, ci umanitatea este cea care ne ocroteste: acea capacitate de a-i iubi pe ceilalti si de a primi iubirea pe care doresc sa ne-o ofere ceilalti.
Nu duritatea ne daruieste pacea în timpul noptii, ci tocmai blândetea, aceea care îi face pe cei de lânga noi sa doreasca a ne învalui cu iubirea lor. Adevarata putere a omului consta în blândetea sa.

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Pilda







Un pustinic văzu odată într-o pădure un șoim. Pasărea ducea spre cuibul său o bucată de came: sfâșie carnea în multe bucățele să hrănească cu ea un pui de cioară rănit.

Pustnicul se minună de faptul că un șoim hrănea un pui de cioară și se gândi: ,,Dumnezeu mi-a dat un semn. El nu uită nici măcar de un pui de cioară rănit. Dumnezeu a făcut ca un șoim înspăimântător să știe să hrănească o pasăre lipsită de ocrotire dintr-o altă specie. Înțeleg de aici cum Dumnezeu dă tuturor ființelor cele de care au trebuință; și noi ne preocupăm într-atât de noi înșine... De acum încolo voi înceta să mai am grijă de mine! Dumnezeu m-a făcut să pricep ce am de făcut. Nu am să-mi mai caut de mâncare! Dumnezeu nu lasă în parăsire pe nici una dintre creaturile sale: nu mă va abandona nici pe mine”.

Zis și făcut: se așeză acolo în pădure și nu se mai clinti din loc: se ruga și iar se ruga; nu făcea nimic altceva. Rămase astfel timp de trei zile și trei nopți, fără a bea vreun strop de apă sau a lua vreo îmbucătură de mâncare. După aceste zile, pustnicul era atât de slăbit era încât nu mai era în stare nici să-și ridice mâna.

Cum era așa de lipsit de putere, adormi. Și iată că în vis i se arătă un înger.

Îngerul îl privi cu tristețe și îi grăi: “Este adevărat că semnul era pentru tine. Dar tu trebuia să înveți a urma pilda șoimului!”



Atunci Isus întrebă:

“«Care dintre acești trei ți se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?». Iar el a zis: «Cel care a făcut milă cu el». Și Isus i-a zis: «Mergi și fă și tu asemenea» (Luca 10, 36-37)”.



Cu prea multă ușurință considerăm că noi suntem cei care trebuie să primim. Isus vrea însă ca noi să fim cei care dăruim.
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Predica Sfântului Francisc


Într-o zi, iesind din manastire, sfântul Francisc îl întâlni pe fratele Gineprio. Era un frate bun si simplu, iar sfântu1 Francisc îl îndragea foarte mult.
Întâlnindu-l îi spuse: "Frate Gineprio, vino sa mergem sa predicam."
"Parinte", raspunse el, "tu stii ca n-am decât putina învatatura. Cum as putea vorbi eu oamenilor?"
Dar cum sfântul Francisc insista, fratele Gineprio accepta. Mersera prin tot orasul rugându-se în tacere pentru toti cei care lucrau în pravalii si în gradini. Le zâmbira copiiilor si mai ales celor saraci. Schimbara câteva cuvinte cu cei mai în vârsta. Îi mângâiara pe cei bolnavi. O ajutara pe o femeie sa duca o cofa grea cu apa.
Dupa ce strabatusera de mai multe ori orasul, sfântul Francisc spuse: "Frate Gineprio, e timpul sa ne întoarcem la manastire."
"Si predica noastra?"
"Am facut-o ... Am facut-o", raspunse sfântul zâmbind.

Daca ai un prafum în buzunar, nu este nevoie sa le-o spui tuturor. Parfumul va vorbi pentru tine.
Cea mai buna predica esti tu.

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Pumnul de nisip


Georgio, un baietandru de treisprezece ani, se plimba pe plaja împreuna cu mama sa.
Dintr-odata, el o întreba:
- Mama, cum poti sa pastrezi un prieten dupa ce odata l-ai gasit?
Mama reflecta câteva secunde, apoi, aplecându-se, lua doi pumni de nisip. Tinându-si palmele îndreptate în sus, strânse tare un pumn: nisipul îi scapa printre degete si, cu cât strângea mai tare pumnul, cu atât nisipul se scurgea mai mult.
În acelasi timp, tinu larg deschisa cealalta mâna: nisipul tot ramase în causul palmei.
Georgio privi uimit si apoi striga:
- Acum înteleg.

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
În spatele unei statuete uitata de lume a Fecioarei, aflata într-o mica bisericuta de la munte, am gasit "Rugaciunea inimii deschise". Iata cum suna ea:
Doamne,
ajuta-ma sa fiu pentru toti un prieten
care asteapta fara a obosi,
care are inima deschisa si buna,
care daruieste cu iubire,
care asculta neostenit,
care aduce multumire cu bucurie.
Un prieten pe care sa poata conta
oricine are nevoie de sprijin.
Ajuta-ma sa fiu un prieten de nadejde
caruia sa i se poata adres
oricine oricând doreste:
sa pot darui o prietenie linistitoare,
sa iradiez o pace plina de bucurie,
pacea ta, Doamne.
Fa sa fiu deschis si primitor
mai cu seama cu cei mai slabi si lipsiti de aparare.
Astfel, fara a face cine stie ce lucruri marete,
voi putea sa îi ajut pe ceilalti sa te simta mai aproape,
Doamne al blândetii.

(Bruno Ferrero)

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Sarbatoarea creatiei


În ziua a saptea, dupa ce se încheiase creatia, Dumnezeu hotarî ca era timpul pentru sarbatoarea sa. Creaturile abia plasmuite se preocupara cu toate sa-i ofere în dar lui Dumnezeu ceea ce aveau sa gaseasca mai frumos. Veveritele adusera nuci si alune, iepurii - morcovi si radacini dulci, oile - lâna moale si calda, vacile - lapte spumos cu smântâna.
Mii de îngeri se adunara în cerc si cântara o melodie celesta.
Omul astepta sa-i vina rândul si era îngrijorat. "Oare ce îi voi putea darui eu? Florile dau mireasma, albinele - miere, pâna si elefantii s-au oferit sa îi faca dus lui Dumnezeu cu trompele lor ca sa se racoreasca ... ".
Omul se asezase la capatul sirului si continua sa îsi framânte mintea. Toate creaturile treceau prin fata lui Dumnezeu si îi înfatisau darurile lor.
Când mai ramasesera doar câteva - melcul, broasca testoasa si alte creaturi lenese omul cazu în disperare.
Veni si rândul sau.
Si atunci omul facu ceea ce nici o alta creatura nu îndraznise sa faca. Alerga la Dumnezeu, sari pe genunchii sai, îl îmbratisa si îi spuse:
- Te iubesc!
Chipul lui Dmnnezeu se lumina si toata creatia întelese ca omul îi facuse lui Dumnezeu darul cel mai frumos si rasuna în univers imnul Aleluia.

"Pentru ce ne-a creat Dumnezeu?
Dumnezeu ne-a creat pentru a-l cunoaste, a-l iubi si a-i sluji în aceasta viata si pentru a-l vedea la fata în cealalta viata în rai. "

(Catehismul papei Pius al X-lea)

"Lasa-ma sa te iubesc, Doamne.
Ce altceva am eu în cer
sau pe pamânt în afara de Tine?
Dumnezeul inimii mele,
partea mea de vesnicie
lasa-ma sa ma agat de Tine.
Fii totdeauna cu mine,
iar, daca voi fi tentat sa te parasesc,
Tu, Doamne, nu ma lasa."







Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Sotia perfecta


Mulla Nasrudin sedea în pravalia sa de ceai când sosi un vecin care voia sa-i vorbeasca. "Mulla, ma casatoresc si sunt tare emotionat", îi spuse vecinul. "Tu nu te-ai gândit niciodata sa te casatoresti?"
Nasrudin îi raspunse: "Ba da, m-am gândit. Si când eram tânar mi-o doream foarte mult. Voiam sa gasesc sotia perfecta. Am pornit la drum pentru a o gasi si am mers la Damasc. Acolo am întâlnit o femeie frumoasa, plina de gratie, distinsa si foarte spirituala, dar care nu cunostea lumea. Am pornit atunci din nou la drum îndreptându-ma spre Isphahan. Acolo am întâlnit o femeie pe cât de spirituala pe atât de mondena, frumoasa din multe puncte de vedere, dar nu reuseam sa comunicam. La urma am mers la Cairo si, dupa multe cautari, am gasit-o. Era profunda, plina de gratie, frumoasa din toate punctele de vedere, în largul ei atât în lume cât si în imperiile care o transcend. Simteam ca am gasit femeia perfecta."
"Atunci de ce n-ai luat-o de sotie, Mulla?", îl întreba prietenul.
"Bietul de mine!", spuse Nasrudin clatinând din cap, "si ea cauta sotul ideal."

Un celibatar îi ceru calculatorului sa-i gaseasca tovarasa de viata perfecta. "Vreau o fata micuta si gratioasa careia sa-i placa sporturile nautice si activitatile de grup."
"Casatoreste-te cu un pinguin", îi raspunse calculatorul.

A iubi înseamna a primi pe un "altul" cu felul sau de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale, si nu copia vreunui vis prostesc de-al nostru. Sotul perfect este cel care nu vrea o sotie perfecta
Raporteaza abuz de limbaj
Pagini: << 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 >> Sari la pagina: