Setari Cookie-uri
  1. Forum
  2. Moda
  3. Intrebari
  4. povestioare ...

povestioare ...

confuza..

inregistrati-va si castigati 500 euro
"Te-am facut pe tine!"


Un om de bine mergea prin oras si dadu de o fetita �n zdrente care cerea de pomana. �si �ndrepta g�ndul spre Dumnezeu: "Doamne, cum poti permite una ca asta? Te rog, fa ceva."
Pe seara, la telejurnal vazu diverse secvente cu morti si copii muribunzi si cu trupurile chinuite.
Se ruga iarasi: "Doamne, c�ta mizerie. Fa ceva!"
�n timpul noptii, Dumnezeu �i spuse direct: "Am facut deja ceva: te-am facut pe tine!"
Aleys
Postat pe 14 Septembrie 2008 17:32
Ultimul retus


C�nd au fost alungati din Rai, Adam si Eva au plecat plini de ciuda si suparare. Aveau fetele �ntunecate, gurile schimonosite de durere, iar inimile le erau pline de amaraciune.
Pe r�nd, se acuzasera, se insultasera, se amenintasera.
"Nenorocitule, nu esti dec�t neputincios ... ", striga Eva.
"E doar vina ta!", vocifera Adam p�na ragusi. Mergeau cu pumnii �nclestati, cu ochii sc�nteind de m�nie si �mpovarati foarte.
Toate acestea �l �ntristau nespus pe Dumnezeu.
Se hotar� deci sa adauge ceva Creatiei.
Ceva ce nu fusese prevazut �n planul initial. Trecu usor pe l�nga barbat si femeie si le atinse inima si ochii.
Facu lacrimile.
Adam si Eva �ncepura sa pl�nga. Povara si m�nia ce-o aveau �n suflet se topi. O noua duiosie �i �nvalui si se �mbratisara.

Poti pl�nge, daca vrei.
Aleys
Postat pe 14 Septembrie 2008 17:33
Zidul









�ntr-un de�ert aspru �i st�ncos tr�iau doi pustnici. G�siser� dou� grote situate foarte aproape una de cealalt�.

Dup� ani �i ani de rug�ciune �i s�lbatice renun��ri, unul dintre cei doi pustnici era convins c� ajunsese la des�v�r�ire.

Cel�lalt era �i el pios, dar totodat� bun �i �n�eleg�tor. El se oprea �ntotdeauna s� vorbeasc� cu pu�inii pelerini ce veneau �ncolo, ad�postindu-i �i hr�nindu-i pe aceia care se r�t�ceau pe acolo sau pe cei care doreau s� se ascund�. "Acesta este timp pierdut pentru medita�ie �i rug�ciune" g�ndea cel dint�i pustnic, c�ruia nu-i pl�ceau desele - chiar dac� nu �ndelungate - absen�e ale celui de-al doilea.

Pentru a-l face s� �n�eleag� �n mod concret c�t este de departe �nc� de sfin�enie, se hot�r� s� pun� c�te o piatr� la gura propriei sale grote ori de c�te ori cel�lalt avea s� comit� vreo gre�eal�.

Dup� c�teva luni, �n fa�a grotei sale se �n�l�a un zid de pietre, cenu�iu �i sufocant. �i el era �nchis �n�untru.



Uneori construim ziduri de jur �mprejurul inimilor noastre, folosind pentru aceasta pietricelele de zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunelor, t�cerilor, problemelor nerezolvate, sup�r�rilor.

Datoria noastr� cea mai de seam� este aceea de a �mpiedica formarea unor astfel de ziduri �n jurul inimilor noastre.

�i mai cu seam� aceea de a �ncerca s� nu devenim "o piatr� �n plus �n zidurile altora ".
Aleys
Postat pe 14 Septembrie 2008 17:34
sunt la pagina 14 si abia, abia am reusit sa ma opresc un pic sa scriu acest mesaj.sunte-ti extraordinari.va pup dulce si sper ca paginile sa nu se mai termine...
di_cristina
Postat pe 15 Septembrie 2008 02:25
mic negru si urat nici nu ma obosesc sa citesc ce aberezi tu acolo.pacat..
di_cristina
Postat pe 15 Septembrie 2008 03:19
Rugaciune,Multumire,Lauda

Nu va ingrijorati de nimic;ci in orice lucru aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu,prin rugaciuni si cereri cu multumiri.
Si pacea lui Dumnezeu ,care intrece orice pricepere ,va va pazi inimile si gindurile in Hristos Isus.
(Fil:4.6-7)

Nu ingrijorari,ci rugaciuni.Nici o teama,ci o partasie plina de bucurie cu Dumnezeu.Aduceti nevoile si dorintele voastre inaintea Dumnezeului vietii voastre.Pazitorul sufletului
vostru.

Aduceti-le Lui cu o indoita masura de rugaciuni si multe laude,fara nici o indoiala,ci cu recunostinta in rugaciunea voastra.Sa fim siguri ca rugaciunile noastre sint implinite de Domnul si sa-L slavim pentru aceasta.El ne da acest har;
sa-I aducem laudele noastre.

Nu ingaduiti ca vreo nevoie sa nu fie adusa inaintea Lui si sa va roada inima;aduceti-le toate la cunostinta Lui.Alergati ,nu la oameni ,ci numai la Dumnezeu,Tatal Domnului Isus,care va iubeste in El.

In felul acesta vei gasi pacea lui Dumnezeu.Nu vei fi in stare sa intelegi pacea care te va cuprinde ca intr-o imbratisare infinita.
Inima si mintea,prin Isus Hristos,ti se vor cufunda intr-un ocean de odihna.

De-ar veni moartea ,saracia,suferinta sau prigoana vei fi in Domnul Isus la adapostul orcarui vint sau nor amenitator.

Asculta numai de aceasta invitatie duioasaa lui Dumnezeu.Da ,Doamne ,cred,Te rog ,ajuta-ma in necredunta mea!
10nails
Postat pe 15 Septembrie 2008 11:03
11 septembrie...

Dupa evenimentele de la 11 septembrie, o firma a invitat membrii ramasi ai altor firme care fusesera afectate de atentate sa imparta spatiul de birouri ramas disponibil. La una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a spus povestile acelor oameni ramasi in viata� si motivele lor au fost toate lucruri "MICI":
Asa cum probabil ati mai auzit, directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita. Un altul a ramas in viata fiindca iesise sa cumpere gogosi.
O femeie a intarziat la serviciu fiindca nu sunase ceasul desteptator. Un altul a pierdut autobuzul.
Un altul si-a murdarit hainele cu mancare la micul dejun si a trebuit sa se schimbe.
Altuia nu i-a pornit masina.
Unul s-a intors sa raspunda la telefon.
Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la scoala.
Altul nu a gasit un taxi.
Exemplul care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se incaltase cu o pereche de pantofi noi in dimineata aceea. Pe drum spre serviciu l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leucoplast. De aceea este in viata astazi.

Acum, cand ma intepenesc in trafic, pierd un lift, ma intorc din drum sa raspund la telefon� adica toate acele lucruri marunte care ma enerveaza, ma gandesc ca probabil acela este locul in care Dumnezeu vrea ca eu sa ma aflu in acel moment� Data viitoare cand dimineata ta pare ca incepe prost, cand copiii se imbraca prea incet, nu gasesti cheile masinii, prinzi toate semafoarele pe rosu, nu te simti suparat sau frustrat. Dumnezeu este la datorie, datoria de a veghea asupra ta.
10nails
Postat pe 15 Septembrie 2008 11:06
Amanarea nu e rationala

Oricine st� �i cuget� �i d� seama c� am�narea m�ntuirii nu e ceva ra�ional. Nici un om s�n�tos la cap, c�zut �n valuri, c�ruia i se arunc� fr�nghia de salvare, nu zice: ..M�ine", c�ci acum el are nevoie urgent� de salvare.
Nici un condamnat la moarte, c�ruia i se acord� gra�ie�rea, nu zice: �M�ine", ci o prime�te �ndat�.
Nici un om, care se afl� �ntr-o cas� cuprins� de fl�c�ri, c�nd vin pompierii s�-1 salveze, nu zice: �Eu vreau s� mai dorm o noapte aici". Nici chiar cel slab de minte nu face o a�a nebunie.
De ce p�c�tosul, care e �ntr-o stare mult mai grav�, c�ci e pentru veci, mereu zice: �Nu azi, ci m�ine"?
10nails
Postat pe 15 Septembrie 2008 11:08
M-a mantuit aseara

�ntr-un district minier din Anglia, un t�n�r, �n drum spre min� pentru schimbul de noapte, a trecut pe l�ng� o cas� de rug�ciune unde era adunat mult popor. Fiindc� avea timp destul, a intrat �i el s� asculte Evanghelia, �n acea sear�, Cuv�ntul Domnului a lucrat la inima lui. El s-a con�vins de p�catele sale �i a cerut ca Domnul s�-1 ierte, s�-1 m�ntuiasc�. Apoi, �i-a luat felinarul �i a plecat la min�. �n timpul nop�ii, �n subteran, s-a produs o pr�bu�ire. Unii au fost omor��i, iar al�ii grav r�ni�i. T�n�rul, care se oprise pe la biseric�, a fost scos viu, dar �n stare foarte grav�. Cei ce I-au dus cu targa la prim ajutor au v�zut c� el tot mi�c� din buze. S-au oprit �i au plecat urechea s� aud� ce zice. El repeta mereu: �Slav� Domnului c� m-a m�ntuit asear�! Slav� Domnului c� m-a m�ntuit asear�!"
Dac� ai fi fost tu �n locul lui, care ��i era starea?
10nails
Postat pe 15 Septembrie 2008 11:10

O istorioara traita:
Prietenul meu deschise sertarul dulapului sotiei sale
si scoase un mic pachet invelit in matase.
Acesta, spuse el, nu este un simplu pachet,
este o piesa de lenjerie.
Desfacu pachetul si privi atent matasea si dantela.
L-am cumparat prima data cand am fost impreuna
la New York, acum vreo 8 sau 9 ani,
dar nu l-a folosit niciodata.
Vroia sa-l pastreze pentru o ocazie speciala.
Ei bine, cred ca acum e momentul potrivit
Se apropie de pat si puse acest pachet alaturi de
alte lucruri aduse de cei de la pompe funebre.
Sotia lui tocmai murise.
Intorcandu-se spre mine imi spuse:

Sa nu pastrezi nimic pentru o ocazie speciala.
Fiecare zi pe care o traiesti este o ocazie speciala.
Ma gandesc intotdeauna la cuvintele lui,
mi-au schimbat viata
Astazi citesc mai mult ca inainte si fac mai putine
treburi in casa. Ma asez pe terasa si admir peisajul
fara sa ma sinchisesc de buruienile din gradina.
Imi petrec mai mult timp cu familia si prietenii
si mai putin cu lucrul.
Am inteles ca viata este un ansamblu
de experiente valoroase.
De acum nu mai pastrez nimic.
Daca am chef, folosesc paharele de cristal in fiecare zi
sau imi pun haina noua ca sa ma duc la supermarket.
Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru sarbatori.
Expresiile de tipul: �intr-o zi�, sau � intr-una din zilele
astea� le-am scos din vocabularul meu.
Nu sunt sigur ce ar fi facut sotia prietenului meu
daca ar fi stiut ca nu va mai fi a doua zi
(o zi la care ne gandim cu nepasare).

Cred ca si-ar fi sunat familia si cei mai buni prieteni.

Poate si-ar fi sunat cativa fosti prieteni pentru a se
impaca sau pt. a se scuza pentru o cearta mai veche.

Imi place sa cred ca ar fi mers probabil sa manace
mancare chinezeasca (bucataria ei preferata).

Toate aceste lucruri marunte nefacute
m-ar enerva mult daca as sti ca orele-mi sunt numarate.

As fi nervos ca nu mi-am mai vazut prietenii
cu care urma sa ma intalnesc �intr-una din zilele astea�.

Nervos ca nu am scris scrisorile pe care intentionam
sa le scriu �intr-una din zilele astea�.

Nervos ca nu le-am spus celor apropiati ca ii iubesc

Acum, nu mai aman nimic si nu mai pastrez nimic
care poate sa-mi aduca fericire si zambet in viata.
Imi spun ca fiecare zi e speciala.
Fiecare zi, fiecare ora, fiecare minut este special.
Daca primesti acest mesaj este pentru ca
cineva iti vrea binele si pentru ca la randul tau
si tu ai oameni care-ti sunt dragi.
Daca esti prea ocupat ca sa-l trimiti si altora
si iti spui : �il voi trimite �zilele astea��, va fi cam tarziu
pentru ca s-ar putea sa nu o faci niciodata.
arlechino
Postat pe 15 Septembrie 2008 13:36
- Excelente postarile voastre ... cateodata ar trebui sa ne mai oprim din alergarea asta ... cu sau fara rost ... si sa meditam ... nu credeti? ...
supermiki
Postat pe 15 Septembrie 2008 14:18
cata dreptate ai
MIKI_21_IEEE
Postat pe 15 Septembrie 2008 16:43
Sonata lunii

Care dintre noi n-a avut vreodata un moment de mare durere?
Cine n-a simtit in vreun moment al vietii dorinta de a renunta?
Cine inca nu s-a simtit singur, extrem de singur si a avut senzatia de a fi pierdut sensul sperantei?

Nici oamenii faimosi, bogati, importanti nu sunt scutiti de a avea momentele lor de singuratate si de adanca amaraciune. La fel i s-a intamplat unuia din recunoscutii compozitori ai tuturor timpurilor, Ludwig Van Beethoven, nascut in anul 1770, in Bonn, Germania, care a murit in anul 1827, in Viena, Austria.

Beethoven traia una din aceste zile triste, fara stralucire si fara lumina. Era foarte abatut din cauza mortii unui principe al Germaniei care fusese ca un tata pentru el.

Tanarul compozitor suferea de o mare lipsa de afectivitate. Tatal sau era alcoolic inrait si il batea. A murit pe strada din cauza betiei. Mama sa a murit foarte tanara. Fratele sau de sange nu l-a ajutat niciodata cu nimic si la toate astea se adauga agravarea bolii sale. Simptomele de surzenie incepeau sa-l tulbure, gata sa-l lase nervos si iritat.

Beethoven putea sa auda doar folosind un fel de trombon ( palnie ) acustic in ureche. Lua cu sine totdeauna o hartie si un caiet pentru ca oamenii sa-si scrie ideile si asa sa poata comunica, insa nu toti aveau rabdare pentru asta, nici ca sa-le citeasca de pe buze.

Dar cum nici un fiu al lui Dumnezeu nu este uitat, sosi ajutorul spiritual, prin intermediul unei fete oarbe, care locuia in aceeasi modesta pensiune, unde se mutase Beethoven, si care ii spuse aproape strigand �Eu as da totul ca sa pot vedea o noapte cu clar de luna�.

Auzind-o, Beethoven se emotiona pana la lacrimi. La urma urmei, el putea vedea! El isi putea pune maiestria in compozitiile sale.

Pofta de viata ii reveni si atunci compuse una din piesele cele mai frumoase ale umanitatii: �Sonata Clar de luna�.

�n tema sa, melodia imita pasii lenti ai unor persoane, probabil ai sai sau ai altora, care duceau sicriul mortuar al principelui, protectorul sau.

Privind la cerul argintat de clarul de luna si amintindu-si de tanara oarba, ca si cand s-ar intreba de cauza mortii unui mecena atat de iubit, el se lasa cufundat intr-un moment de adanca meditatie transcendentala.

Unii specialisti in muzica spun ca cele trei note, care se repeta insistent in tema primei parti a Sonatei, sunt cele trei silabe ale cuvantului �why?� (de ce?) sau ale altui cuvant sinonim, in germana.

Dupa ani de la depasirea suferintei, va veni incomparabila �Oda a bucuriei�, ultima parte din Simfonia a IX-a, care incununeaza misiunea acestui compozitor, deja cu totul surd.

�Oda bucuriei� exprima recunostinta sa adusa vietii, pentru faptul de a nu se fi sinucis.

Totul datorita acelei fete oarbe, care i-a inspirat dorinta de a transpune in note muzicale o noapte cu luna.

Cu sensibilitatea sa, Beethoven a descris, prin melodie, frumusetea unei nopti scaldate de clarul de luna [razele lunii], pentru cineva care nu putea vedea cu propriii sai ochi.
gabi_a_lu_miki
Postat pe 15 Septembrie 2008 18:34
cate poti invata din povestioara ta
si de cate ori inblaturam persoanele de langa noi,care au facut ceva important pt noi doar din egoism
e pacat k am ajuns noi oamenii sa fim asa de egoisti si sa nu ne bucuram de ceea ce avem
MIKI_21_IEEE
Postat pe 16 Septembrie 2008 11:18
cata dreptate.....
MIKI_21_IEEE
Postat pe 16 Septembrie 2008 11:26
va felicit pentru acest topic care este plin de invataminte!

Postat pe 16 Septembrie 2008 11:59
A fost odata ca niciodata un deal, si pe dealul acesta cresteau trei copaci inalti. Cum e vorba de o poveste, copacii aveau si ei visurile lor, pe care si le povesteau unul altuia. Primul a spus:
-Eu vreau sa fiu transformat in corabie, sa duc pe mare printii si printesele lumii.
-Eu, a zis al doilea copac, as vrea sa fiu transformat intr-un sipet care sa tina comorile cele mai mari ale lumii.
-Eu, zise ultimul copac, vreau sa ajung cel mai mare si mai falnic copac de pe dealul asta si sa se uite cu respect spre mine toti oamenii.

Intr-o zi au venit acolo taietorii de lemne. Primul copac jubila cand a fost taiat, caci se vedea cea mai mare corabie construita vreodata. Al doilea la fel, caci se vedea o lada plina de aur curat.Al treilea era ingrozit, dar a fost si el taiat.
Primul copac a fost dus intr-un sat de pescari si transformat in cateva barci de pescuit. Al doilea, in loc de lada cu comori, a fost facut iesle pentru animale. Al treilea a fost taiat in doua bucati si lasat intr-un grajd, vreme de multi ani.

Visurile copacilor pareau sa fi fost sfaramate. Corabiile, comorile si semetia pareau acum atat de departe. Dar�
Peste ani, o femeie insarcinata nu a avut unde sa nasca si a nascut in ieslea facuta din trunchiul celui de-al doilea copac. Mai tarziu, fiul ei a iesit pe mare intr-o zi cu barcile facute din primul copac si s-a facut furtuna mare. El a spus furtunii sa stea si furtuna L-a ascultat.
Dupa o vreme, omul acela a carat in spate lemnele facute din cel de-al treilea copac si a fost rastignit pe o cruce facuta din lemnul acestuia.

O iesle poate sa tina cea mai mare comoara, o barca de pescuit poate sa il transporte pe cel mai mare rege, iar doua lemne pot fi copacul cel mai inalt vazut vreodata.

Aveti vise ce par a fi sfaramate? Vi se pare ca sunteti intr-o situatie fara iesire? Poate va mai ganditi�
Malak
Postat pe 16 Septembrie 2008 12:07
sinteti extraordinari....cind sint deprimata vin aici si citesc .....imi incarc bateriile,daca pot sa spun asa,ma ridic si merg mai departe....
cocolino6
Postat pe 16 Septembrie 2008 12:28
Urmele Creatorului in atom

Atomul m�rturise�te c� exist� un Creator. Dr. John H. Martin, fizician, cercet�tor �tiin�ific �n domeniul atomului, a zis: "De exemplu, lua�i noile for�e, care s-au descoperit prin recentele explor�ri ale nucleelor atomice. Ele reprezint� dup� cum se pare o nou� ordine a legii fizice, dar o lege care este ordonat�. De exemplu, ele nu pot fi explicate, prin legile noastre tradi�ionale ale gravita�iei, magnetismului �i atrac�iei electrostatice. Cu c�t p�trundem mai ad�nc �n misterele atomului, cu at�t mai imponderabile devin aceste for�e. Dar cuno�tin�a pe care noi am descope-rit-o, a dovedit c� ele ac�ioneaz�, �ntr-un mod ordonat. �i tocmai aceast� consecven��, �n a ordona aceste for�e, m� sile�te pe mine s� cred �ntr-un Divin Pl�nuitor. �n universul nostru fizic putem observa rezultatele Celui ce le-a r�nduit �i le-a pl�nuit. Noi �i g�sim urmele".
10nails
Postat pe 16 Septembrie 2008 12:36
toata lumea ar trebui sa citeasca morala asta
dar am ajuns la concluzi a k nu mai poti avea incredere in nimeni
cand tie bine e toata lumea alaturi de tine dar cand dai de greu nu mai este nimeni alturi de tine
nu ne dam seama cat rau facem persoaneleo dragi cu o vorba ...
si nici nu mai putem da timpul inapoi sa recuperam timpul pierdut
MIKI_21_IEEE
Postat pe 16 Septembrie 2008 14:38
cata dreptate ai
fiecare vedem viata sau lumea asa cum vrem noi
tu si sotul tau aveti niste povestioare super interesante
si un suflet frumos
dk ar fi lumea plina de astfel de oameni ce diferit ar fi totul
MIKI_21_IEEE
Postat pe 16 Septembrie 2008 14:48
ideala ideea cu povestioarele
de azi dimineata stau si citesc cu toate k sunt la servici imi facui timp si pt ele
MIKI_21_IEEE
Postat pe 16 Septembrie 2008 14:53
Acolo unde se �ngemaneaza cerul cu pam�ntul


Doi calugari citisera �ntr-o veche carte din biblioteca manastirii ca undeva, la capatul pam�ntului, exista un loc unde cerul se �ngemaneaza cu pam�ntul. Se hotar�ra sa plece �n cautarea acelui loc si �si fagaduira sa nu se �ntoarca �napoi p�na ce nu aveau sa-l gaseasca. Strabatura lumea �ntreaga, �nfruntara nenumarate primejdii si, mai ales, acceptara toate grelele sacrificii pe care le implica un pelerinaj �n cele patru colturi ale lumii. Nu fura scutiti nici de diversele ispite care pot �mpiedeca pe oricine sa-si atinga tinta. Dar izbutira sa depaseasca toate �ncercarile.
Stiau ei ca �n acel loc aveau sa gaseasca o poarta la care era de ajuns sa bata si aveau sa se pomeneasca fata �n fata cu Dumnezeu. Gasira acea poarta.
Fara a mai pregeta, cu inima c�t un purice, batura.
�ncetisor, poarta se deschise. Tremur�nd din tot trupul, cei doi calugari ai nostri intrara si... se pomenira �n chiliuta lor din manastire.

�ntr-o buna zi, pe c�nd avea niste oaspeti �nvatati, Rabinul Mendel di Kozk �i uimi �ntreb�ndu-i pe neasteptate:
- Unde salasluieste Dumnezeu?
Aceia �l luara �n r�s:
- Dar ce te-a apucat? Oare nu e si lumea �ntreaga plina de marirea sa?
Rabinul nostru dadu el �nsusi raspunsul asteptat.
- Dumnezeu locuieste acolo unde �l lasa omul sa salasluiasca.
Iata esentialul: sa-l lasam pe Dumnezeu sa salasluiasca �n noi. Dar nu-l putem lasa sa locuiasca �n noi daca noi �nsine nu suntem prezenti, prezenti cu adevarat, daca noi �nsine nu traim, daca nu traim cu adevarat.

"Iata, Eu stau la usa si bat" spune Dumnezeu �n Scriptura.
Oare noi �i vom deschide astazi usa noastra?

(Bruno Ferrero)
Aleys
Postat pe 16 Septembrie 2008 16:25
Asigurarea


Era odata un om de treaba care se numea Romoletto si care locuia �ntr-o casuta pe malul Tibrului. �ntr-o dimineata de primavara, Romoletto �si dadu seama ca apa acestuia ajunsese p�na la usa casei lui. Plouase mult, iar apele Tibrului crescusera bine, fiind galbene si amenintatoare.
�l �ngrijora putin ceea ce se spunea la radio. "Toti cei care locuiesc �n apropierea Tibrului trebuie sa �si paraseasca locuintele: se asteapta o revarsare a apelor", se repeta �ntr-una la jurnal. Romoletto era foarte pios si avea multa �ncredere �n Dumnezeu. Asa �nc�t �ngenunche si �ncepu sa se roage.
- Doamne, salveaza-ma!
�n acea clipa, auzi un glas din �nalt:
- Nu te teme, Romoletto, �ti port eu de grija!
Era glasul Domnului.
Romoletto, plin de bucurie, se ridica si �ncepu sa trebaluiasca asa cum facea zi de zi, ca si cum nu s-ar fi �nt�mplat nimic. Pe la ora zece, apa �i ajunsese la mijloc si Romoletto se refugie la etaj. Trecu pe acolo un echipaj al pompierilor.
Unul dintre acestia �l zari si striga:
- Grabiti-va, haideti cu noi! Este periculos sa ram�neti aici!
- Nu, eu am asigurare de sus! raspunse Romoletto, arat�nd spre cer.
Pe la cinci, apa ajunsese deasupra patului lui Romoletto si acesta se retrase la mansarda. Trecu pe acolo o barca a celor de la Protectia civila si cineva striga:
- Haideti imediat de acolo! Apa este �nca �n crestere!
Romoletto refuza �nsa cu �ncapat�nare:
- Am eu ocrotitorul meu, raspunse.
Pe la cinci si un sfert, apa trecuse de streasina si Romoletto se urca pe acoperis. Trecu prin preajma o barca de cauciuc a Crucii rosii �n cautarea celor care mai puteau fi salvati. �n zadar �ncercara sa-l ia de acolo pe Romoletto. El se agatase de horn ca si scaiul.
- Nu este nevoie. Am eu cine sa ma salveze!
Apa �nsa crestea �n continuu si, la sase farara zece minute, Romoletto se �neca.
Pe c�nd ajunse �n rai, Romoletto fierbea de furie. Se duse drept la Dumnezeu si �i zise cu repros:
- Ai zis ca �mi vei purta de grija si, c�nd colo, iata-ma mort si �ngropat!
Dumnezeu �l privi cu multa bunatate si �i spuse:
- Dar eu ti-am purtat de grija, Romoletto. Ti-am trimis trei barci!
Aleys
Postat pe 16 Septembrie 2008 16:28
Era un sarman care primise de la viata numai lovituri. Dar el se ruga �ntr-una:
- Doamne, te rog, ajuta-ma sa c�stig macar la loto.
Lucrurile mergeau tot mai rau cu el, �nsa el se ruga:
- Doamne, da-mi o m�na de ajutor, fa sa c�stig la loto. �n fiecare zi �nalta spre cer aceasta rugaciune:
- Doamne, da-mi o m�na de ajutor..., fa sa c�stig la loto.
P�na ce, �ntr-o noapte, glasul lui Dumnezeu �l trezi:
- Pai tu sa-mi dai o m�na de ajutor: ia macar un loz!
Aleys
Postat pe 16 Septembrie 2008 16:28
At�ta doar...


O groaznica seceta cuprinsese tinutul.
Iarba mai �nt�i se �ngalbeni se si apoi se ofilise cu totul. Tufisurile se uscasera si copacii �si pierdusera seva. Nu cadea din cer nici un strop de ploaie si diminetile veneau una dupa alta fara sa aduca pam�ntului macar trecatoarea prospetime a rouai.
Vietuitoarele mai mici sau mai mari mureau cu miile. Putine erau acela care aveau forta de a fugi din acel desert care �nghitea totul.
Seceta era tot mai grea zi de zi. P�na si radacinile ad�nc �nfipte �n pam�nt, �si pierdusera frunzele. Toate f�nt�nile si toate izvoarele secasera. Apa p�raielor si a r�urilor scazuse de tot.
Doar o singura floare ramasese vie, deoarece un izvoras mai dadea c�tiva stropi de apa. Izvorul �nsa era disperat si spunea:
- Totul este arid, secat si pe moarte. Si eu nu pot sa fac nimica. Ce noima au cei doi stropi de apa pe care �i dau?
Prin apropiere era �nsa un batr�n copac puternic. El asculta pl�nsetul izvorasului si, �nainte de a pieri si el, �i spuse acestuia:
- Nimeni nu asteapta ca tu sa �nverzesti iarasi �ntreg acest desert. Datoria ta este sa tii �n viata acea floare. At�ta doar.

Cu totii suntem responsabili pentru c�te o floare. Uitam �nsa prea adesea de ea si ne pl�ngem de tot ceea ce nu izbutim sa facem.
Aleys
Postat pe 16 Septembrie 2008 16:29
Bambusul


�ntr-o gradina de soi, crestea un bambus cu o �nfatisare aparte. Stap�nul gradinii �l �ndragea mai mult dec�t orice alt copac. An dupa an, bambusul crestea si se facea tot mai puternic si mai frumos, deoarece stia ca Stap�nul �l iubea si era fericit pentru aceasta.
�ntr-o zi, Stap�nul gradinii se apropie de arborele sau cel drag si �i spuse:
- Bambusul meu drag, am trebuinta de tine.
Minunatul copac simti ca venise clipa pentru care fusese creat si zise, cu multa bucurie:
- Stap�ne, gata sunt. Fa din mine ce vrei.
Glasul Stap�nului era grav:
- Va trebui sa te tai �nsa pentru a putea face ceea ce vreau cu tine.
Copacul se �nspaim�nta:
- Sa ma tai, Doamne? Pe mine, cel mai frumos copac din gradina ta? Nu, te rog, nu! Foloseste-ma spre bucuria ta, Stap�ne, �nsa, te rog, nu ma taia.
- Bambusul meu drag, daca nu te tai, nu te pot folosi.
Peste gradina se asternu tacerea. P�na v�ntul �nceta sa mai bata. Bambusul �si pleca �ncetisor coroana si murmura:
- Doamne, daca nu ma poti folosi fara a ma taia, reteaza-ma.
- Bambusul meu drag, continua Stap�nul, nu doar ca trebuie sa te tai, dar trebuie sa-ti retez crengile, si frunzele.
- Stap�ne, ai mila de mine. N-ai dec�t sa-mi distrugi frumusetea, dar lasa-mi macar crengile si frunzele!
- Daca nu le tai, nu te pot folosi! Soarele �si ascunse fata, un fluture �ngrozit �si lua zborul. Tremur�nd, bambusul zise �ncetisor:
- Stap�ne, reteaza-le!
- Bambusul meu drag, dar trebuie sa fac mai mult dec�t at�t. Trebuie sa-ti despic tulpina �n doua si sa-ti scot afara inima. Daca nu fac asta, nu te pot folosi.
Bambusul se pleca p�na la pam�nt si �ngaima:
- Doamne, taie-mi tulpina si scoate-mi si inima.
Astfel, Stap�nul gradinii taie bambusul, �i reteza crengile si frunzele, �i despica tulpina �n doua si �i scoase maduva. Apoi �l duse �ntr-un loc unde t�snea un izvor cu apa proaspata, undeva �n apropierea c�mpurilor sale care aveau de suferit de pe urma secetei. Cu multa atentie, lega la izvor unul dintre capetele bambusului sau drag, pe celalalt �ndrept�ndu-l spre c�mpul uscat.
Apa cristalina, proaspata si dulce �ncepu sa curga prin trunchiul bambusului spre c�mpuri. Acolo se sadi orez si recolta fu din cele mai bune.
Astfel, chiar retezat si ciop�rtit, bambusul deveni o adevarata binecuv�ntare.
Pe c�nd era copacul cel frumos, bambusul traia doar pentru sine si �si contempla propria frumusete. Retezat, ranit, desfigurat, se preschimbase �ntr-un jgheab pe care Domnul �l folosea pentru a face �mparatia sa roditoare.

Ceea ce noi numim suferinta Dumnezeu denumeste prin cuvintele "am trebuinta de tine"
Aleys
Postat pe 16 Septembrie 2008 16:32
Ca intr-o oglinda


�ntr-o buna zi, �mparatul trimise dupa unul dintre vasalii sai. �n tinutul sau, acesta era cunoscut pentru cruzimea si zg�rcenia lui, supusii sai traind stap�niti de frica. �mparatul �i spuse:
"Vreau sa pornesti la drum si sa-mi gasesti un om cu adevarat bun." Acesta �i raspunse: "Prea bine, stap�ne" si supus, �si �ncepu cautarea. �nt�lni multi oameni, vorbi cu ei, si dupa multa vreme se �ntoarse la �mparat si-i spuse: "Stap�ne, am facut precum mi-ai poruncit, caut�nd prin toata lumea un om cu adevarat bun. Dar nu-i de gasit. Toti sunt egoisti si rai. Nicaieri nu se gaseste omul pe care-l cauti."
�mparatul �l lasa sa plece si trimise dupa un alt vasal, cunoscut pentru generozitatea si bunatatea sa si foarte iubit de catre supusi. �mparatul �i spuse: "Prietene, as vrea sa pornesti la drum si sa-mi cauti un om rau cu adevarat."
Si acesta asculta si �n calatoriile sale �nt�lni si vorbi cu multa lume. Dupa o buna bucata de vreme, se �ntoarse la �mparat si-i spuse:
"Stap�ne, n-am izbutit. Sunt oameni necugetati, corupti, carora nu le pasa de nimeni si de nimic, dar nicaieri n-am putut gasi un om rau cu adevarat. �n ciuda scaderii lor, toti au un suflet bun."

Odata, pe �nserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case bucur�ndu-se de racoarea serii. �n apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea �l vazu pe taranul nostru si se g�ndi:
"Omu' asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si c�t e ziua de mare l�ncezeste pe pragul casei..." La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se g�ndi: "Omu' asta e un donjuan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste..." �n fine, un strain care se �ndrepta spre sat �si zise: "Omu' asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna bine meritata..."
La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune �nsa multe despre cei trei oameni care se �ndreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.

Tot ceea ce spui vorbeste despre tine; mai ales c�nd vorbesti despre altii.
Aleys
Postat pe 16 Septembrie 2008 16:34
Capitalul


Un tata daduse cu ceara caroseria masinii, iar acum o freca cu grija pentru a-i da luciu. Baiatul sau de unsprezece ani �l ajuta, frec�nd cu c�rpa barele de protectie.
"Vezi, draga", spunea tatal, "masina este un capital al familiei, trebuie s-o �ngrijim, sa-i acordam atentie si timp."
"Sigur, tata."
"Asa fiule!"
Urma un moment de tacere.
"Atunci eu nu sunt un capital al familiei," sopti �ncet baiatul.
"Dar de ce?"
"Tu nu ai niciodata timp pentru mine."

Care este capitalul tau familial?

Un prieten de-al meu are un baiat mort dupa baschet, iar prietenului meu nu i-a placut niciodata baschetuI. Dar �ntr-o vara, �si sacrifica toate zilele libere pentru a-si duce fiul sa vada toate meciurile echipei nationale �n campionatele europene de baschet. Calatoria lua mai bine de trei saptam�ni si costa o suma maricica.
La �ntoarcere, prietenul meu fu �ntrebat: "Dar chiar at�t de mult �ti place baschetul?"
"Deloc", raspunse. "Dar �mi iubesc mult baiatul!"
Aleys
Postat pe 16 Septembrie 2008 16:35
- Foarte frumos Aleys ... multumim! ...
supermiki
Postat pe 16 Septembrie 2008 16:36

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
caut un film 7 De la: alissa_ 22 August 2009 18:52
follow this link and see where it takes you 1 De la: GKitty 26 Aprilie 2010 18:19
reclama whiskas 8 De la: yumalai 21 Februarie 2010 19:22
ce mi se intampla? 2 De la: larisa_s_x 6 Septembrie 2009 14:55
Gura lumii sau fericirea mea? 45 De la: kudika114170 14 Februarie 2010 11:11