Am de gând să aștept moartea cu fusta șifonată și ușor ridicată, cu buzele răsfrânte de atâtea sărutări, cu…

Are gust de liniște, de tihnă, de culori moi, de temperatură plăcută simțurilor, de senzația unei după-amiezi de duminică într-un târg de provincie unde nu se întâmplă niciodată nimic. De piua. Orice sistem are, la un moment dat, nevoie de pauză. Mai cu seamă unul viu…”

„Când o să mor – și asta, desigur, nu e doar o supoziție, ci poate singura certitudine din viață – se vor fi terminat toate. Iar eu am de gând să aștept moartea cu fusta șifonată și ușor ridicată, cu buzele răsfrânte de atâtea sărutări furate sau oferite, cu carnea dulce-obosită de atâta frământare sălbatică și cu sufletul în fundul gol.„

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro