Setari Cookie-uri

povestioare ...

ma bucur ca ti-a/v-a placut
Malak
Postat pe 6 Octombrie 2008 14:48
niste versuri din care se pot invata multe (parerea mea )
IF / DACÃ ( Rudyard Kipling )

Dacã eºti calm, cînd toþi se pierd cu firea
În jurul tãu, ºi spun cã-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi ºi ei cumva;
De ºtii s-aºtepþi, dar fãrã tevaturã;
De nu dezminþi minciuni minþind, ci drept;
De nu rãspunzi la urã tot cu urã
ªi nici prea bun nu pari, nici prea-nþelept;

Dacã visezi - dar nu-þi faci visul astru;
De poþi sã speri - dar nu-þi faci jindul þel;
De-ntîmpini ºi Triumful ºi Dezastrul
Mereu senin ºi în acelaºi fel;
Dacã suporþi sã-þi vezi vorba sucitã
De ºarlatan, ce-þi spurcã al tãu rost;
De poþi ca munca vieþii, nãruitã,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacã-ndrãzneºti agonisita-þi toatã
S-o pui, fãr'a clipi, pe-un singur zar
ªi, dac-o pierzi, sã-ncepi ca prima datã
Fãr-sã te plîngi cu un oftat mãcar;
De ºtii, cu nerv, cu inimã, cu vînã,
Drept sã rãmîi, cînd ele june nu-s,
ªi stai tot dîrz, cînd nu mai e stãpînã
Decît Voinþa ce le þine sus;

Dacã-ntre Regi þi-e firea neschimbatã
Ca ºi-n Mulþime - nu strãin de ea;
Amic sau nu, de nu pot sã te-abatã;
De toþi de-þi pasã, dar de nimeni prea;
Dacã þi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Sã treci ºi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
ºi, mai mult, fiul meu: atunci - eºti Om!
Malak
Postat pe 6 Octombrie 2008 16:08
- Asta da Malak! ... suuuper! ... uite cum ma obligi sa mai scriu ceva! ... o am deja in cap ... vezi! ... cateodata si mie imi este lene ...
supermiki
Postat pe 6 Octombrie 2008 22:25
mda...dragut topic, mi am amintit de copilarie cand citeam basme si povestioare; mai si credeam in ele. ce repede trecem prin viata...

Postat pe 7 Octombrie 2008 18:18
POVESTIOARA CU TALC…

Privind prin gaura din perete,un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet:
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada
ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce
vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in
casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus: "Domnule soarece, iti
pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta
informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru
soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu
pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca
esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru
soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar
in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici
un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si
s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea noapte s-a auzit
un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului
se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a
vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta
o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra
mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui,
asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani
fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La
inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a
sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...
Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca
cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca
unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol.
Malak
Postat pe 8 Octombrie 2008 15:08
pt voi;ASTAZI NU AI VOIE:sa te certi,sa fii trist,sa fii rau,
sa fii uricios,sa fii nedrept,sa fii lenes,sa uiti ca esti OM!
ASTAZI AI VOIE:sa iubesti!
mari58
Postat pe 9 Octombrie 2008 01:25
felicitari pt. acest topic,se pare ca mai putem totusi sa abordam si altfel de subiect(vroiam sa spun ca mai exista o speranta)
donttouch
Postat pe 9 Octombrie 2008 10:07
O ceaºcã cu ceai

Nan-in, un maestru din epoca Meiji (1868-1912), a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea sã cunoascã ce inseamnã filosofia Zen.
Nan-in il servi cu ceai. A umplut ceaºca oaspetelui, dar a continuat sã toarne...
Profesorul il privi mirat ºi-i spuse:
- Ceaºca s-a umplut, nu mai incape nimic !
- Tu, ca ºi aceastã ceaºcã, eºti plin de pãrerile tale, de prejudecãþi. Cum sã-þi explic ce inseamnã Zen, dacã nu are unde sã intre ? Goleºte-þi intai ceaºca ...
Malak
Postat pe 9 Octombrie 2008 14:35
- Suuuper! ... cata dreptate! ...cat adevar! ...
supermiki
Postat pe 9 Octombrie 2008 14:44
Paradoxul Vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca, avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
Autostrazi mai largi, dar minti mai inguste;
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin;
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
Avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Radem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi;
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata, am adaugat ani vietii si nu viata anilor;
Am ajuns pana pe luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada, sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce in ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.
Sunt niste vremuri in care sunt prea multe in vitrine, dar nimic in interior.
(Pablo Neruda)

daca e cineva care sa-l conteste pe Neruda il mananc cu fulgi cu tot
Malak
Postat pe 9 Octombrie 2008 21:38
malak,eu nu,eu il pe el si adevarul spuselor sale si,pe tine pt ca le ai scris sa le citim noi mare adevar malak,mare,mare
mari58
Postat pe 10 Octombrie 2008 01:55
mari,multam fain
Malak
Postat pe 10 Octombrie 2008 07:51
am plans, am ras, am ramas trista, m-am bucurat cand am citit aceste mici particele de intelepciune! de azi incerc sa fiu un om mai buna! va multumesc!
mymy_shor
Postat pe 10 Octombrie 2008 12:28
- Malak ... iti multumim inca odata ... uite cum ma pui la treaba din nou ...
Ma bucur sa vad ca sunt oameni carora le plac si acest gen de povesti ... ma rog ... povestioare! ... de cele de la stirile de la ora ... nu stiu care ... unii poate s-au saturat! ... poate astea sunt mai folositoare ... (de fapt nu stiu ... voi alegeti!) ...
supermiki
Postat pe 10 Octombrie 2008 12:50
INVATA


Invata de la apa sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi

Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cand trebuie sa spui
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cat trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat
Invata de la vultur cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci.

nu am facut decat sa impart cu voi "vorbe" care pe mine m-au marcat in anumite momente ale vietii,"vorbe" din care am avut de invatat...
Malak
Postat pe 10 Octombrie 2008 15:26
Bunatatea vietii

Cu toate ca sunt atat de multe lucruri pentru care sa ne facem griji,
Exista cu mult mai multe lucruri pentru care sa fim recunoscatori.
Desi bunatatea vietii poate fi uneori umbrita,
Ea nu poate fi subapreciata.
Pentru fiecare act necugetat, destructiv
Sunt mii de acte mici, tacute de dragoste, bunatate si compasiune.
Pentru fiecare persoana care vrea sa faca rau
Sunt multi, multi altii care isi dedica vietile pentru a ajuta si a vindeca.
Este o bunatate in viata care nu poate fi negata.
Uita-te cu atentie la cele mai magnifice peisaje si la cele mai mici detalii,
Pentru ca bunatatea intotdeauna va straluci.
Bunatatea vietii nu are limite.
Creste mai abundent cu fiecare noua incercare.
Cu cat experimentezi si apreciezi mai mult bunatatea vietii,
Cu atat este mai mult de trait.
Chiar si cand vantul rece bate
Si lumea pare acoperita de o umbra cetoasa,
Bunatatea vietii exista.
Deschide-ti ochii, deschide-ti inima,
si vei vedea ca bunatatea este peste tot.
Desi bunatatea vietii pare uneori ca sufera esecuri,
Ea intotdeauna indura.
Pentru ca, in momentele intunecate, devine foarte clar ca viata este o comoara fara de pret.
Si asa bunatatea vietii devine si mai puternica datorita tocmai acelor lucruri care i s-au opus.
Cu timpul, cand frica iti va disparea pentru totdeauna
Vei afla ca bunatatea vietii a fost mereu la un moment distanta.
La urmatorul colt
In fiecare moment
Bunatatea vietii e gata sa te surprinda si sa te incante.
Lasa bunatatea vietii sa iti atinga spiritul si sa iti calmeze gandurile.
Si apoi imparte norocul tau cu altii.
Findca bunatatea vietii creste tot mai minunata de fiecare data cand este daruita.
Cu toate ca problemele in mod constant striga dupa atentie
Si conflictele apar sa urle si mai tare,
Bunatatea vietii devine mai puternica in liniste si pace, cu mai mult rost si semnificatie decat inainte.

http://thegoodnessoflife.com
Malak
Postat pe 12 Octombrie 2008 16:25
Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.

S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.

Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.

Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”

Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.

A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.

MORALA:

Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru!

Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!Cui dai? Cui are nevoie…Cat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit!
matracucu
Postat pe 13 Octombrie 2008 11:20
felicitari supermilki pt acest topic.
o sa imi ia ceva timp sa il citesc pe tot insa merita.Am citit scrisoarea tatalui catre fiul sau si mi s-au umplut ochii de lacrimi...
nu mai am cuvinte decat....felicitari inca odata pt ideea asta cu povestioare,pt un timp voi uita de toate grijile si voi intra in lumea lor,a povestirilor,imi voi simtzi bunicii aproape,stand cu mine in jurul sobei....inconjurata de atata dragoste....asa cum nu am mai simtzit niciodata de atunci incoace....
matracucu
Postat pe 13 Octombrie 2008 11:24
- Ma bucur ca am reusit sa-ti trezesc asemenia sentimente.
Daca prin ce am facut si fac, reusesc sa ating inima macar unui singur om, sa contribui ... sa ajut in vre-un fel sa gasesti o solutie, poate esti la o rascruce de drumuri si o povestioara te ajuta sa alegi acel drum, cel care ti se pare mai corect, poate te ajuta sa vezi mai clar care este cel mai corect ... atunci cu siguranta ca timpul petrecut aici nu a fost irosit. Si ma bucur sa vad ca in ciuda tuturor rautatilor de peste tot ... sunt din ce in ce mai multi care se apropie si de asemenea povestioare.
Eu cred ca sunt mult mai mult dacat simple povestioare, acum depinde cum ... din ce unghi te uiti la ele!
supermiki
Postat pe 13 Octombrie 2008 13:57
scumpa mea,tot ce regret este faptul ca nu am vazut mai devreme topicul tau,insa nu e timpul pierdut...citesc cu placere si da....dau buzna tot felul de sentimente si trairi...vrand nevrand,aproape fiecare povestioara face o oarecare legatura cu ceea ce traim ori am trait.....mai mult sau mai putin.
te pup si va pup pe toate de aici,in sfarsit mi-am gasit locul si o spun cu mana pe suflet......
numai bine
matracucu
Postat pe 13 Octombrie 2008 14:55
PRINCIPIUL NARCISEI GALBENE,

Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori sa-mi spuna:
-Mama, trebuie sa vii sa vezi narcisele galbene inainte ca vremea lor sa treaca!

Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii, am vazut scris cu litere de mana: “Gradina narciselor galbene”. Am coborat din masina si am mers in jos pe carare. Apoi cararea a cotit si cand am ridicat privirea am ramas muta de uimire.

Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii muntelui. Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fasii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz-portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul.

Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori.

-Dar cine a facut asta?, am intrebat-o pe fiica mea.
-O femeie. Ea locuieste aici pe proprietate. Aceea este casa ei.

Ea mi-a indicat o casa mica si modesta in mijlocul acelui tinut. Am mers catre casa. Pe un zid am vazut un afis. “Raspunsuri la intrebarile pe care stiu ca ti le pui” era titlul.

Primul raspuns a fost un simplu: “50.000 bulbi.”
Al doilea raspuns a fost: “Unul, pus pe rand, de catre o singura femeie. A fost nevoie de doua miini, doua picioare si putin creier.”
Al treilea raspuns a fost: “Am inceput in 1958″.

Am descoperit atunci Principiul Narcisei Galbene. Pentru mine, acel moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata.

M-am gindit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, creand in timp propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand pe rand cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.

Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul din cele mai marete principii ale cresterii si evolutiei. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas - adesea facand doar un pas mic, de copil - si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp.

Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea.

-Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel, am recunoscut eu. Cate as fi putut realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani sa-l ating, plantand cate un singur bulb o data… Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!

Fiica mea mi-a spus raspuns in stilul ei direct:
-Incepe de maine! Nu mai are nici un rost sa te gandesti la timpul pierdut.

Modul de a face dintr-o “lectie” o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi: “Cum pot folosi azi ceea ce tocmai am invatat?”. Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, dupa ce vom avea un copil, apoi altul. Dupa care suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si speram ca vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Apoi suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza…

Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.

Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa accepti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.

Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea… si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.
gabi_a_lu_miki
Postat pe 13 Octombrie 2008 19:19
am ramas fara cuvinte
Malak
Postat pe 14 Octombrie 2008 09:28
Broasca testoasa si batlanii - povestire zen

O batrana broasca testoasa avea doi prieteni buni, doi batlani. Ei au trait in armonie pana cand a venit o seceta cumplita care a secat balta langa care locuiau, obligandu-i sa caute solutii ca sa se salveze. Pentru batlani era simplu: isi luau zborul si nu se opreau pana nu gaseau un loc bun, dar cu broasca ce sa faca? S-au hotarat sa gaseasca o tija solida pe care sa o tina fiecare de cate un capat, iar broasca sa se prinda cu gura de mijloc. Si asa…

“O ora mai tarziu, cei trei prieteni si-au luat zborul. Desprinderea de pamant a fost putin cam dificila. Cei doi batlani nu erau obisnuiti cu aceasta greutate, dar, curand, au adoptat un ritm regulat, desfacandu-si la unison aripile puternice. Zburau astfel peste pamantul pustiit: campuri de bumbac devastate, orezarii abandonate si, ici si colo, corpuri de animale moarte. Pe la amiaza, pe masura ce inaintau spre nord, peisajul devenea mai verde, mai vesel. Pe la mijlocul dupa-amiezii, taranii care lucrau la camp au zarit acele zburatoare ciudate.

- Vedeti ce inteligenta este testoasa! au exclamat ei. E transportata de doi batlani! Pi-Huan s-a ferit sa raspunda, dar, in timp ce strangea batul in gura, savura complimentele. Acum treceau pe deasupra unui oras, cu temple, gradini, pagode cu acoperisuri aurite, iar vorbele de lauda, rostite la adresa ei, o imbatau pe doamna Pi-Huan ca o mireasma puternica de tamaie.

- Sa fie oare regina testoaselor? Ati remarcat cam ce bidivii are? Ce mod inteligent de a calatori! Cei doi batlani si-au continuat zborul, dar oboseala incepea sa le ingreuneze aripile. Erau nerabdatori sa gaseasca un rau, un lac linistit, unde sa coboare. Cand treceau pe deasupra unei pajisti, cativa ciobanasi au aratat spre ei cu degetul. Doamna Pi-Huan, care nu se mai satura de complimente, a tras cu urechea.

- Uitati-va la batlanii aceia doi, a spus un baiat. O poarta pe testoasa aceea; probabil ca sa o manance la masa de seara. Cat sunt de inteligenti!

- Ciobani prostanaci! Nu intelegeti nimic! a vrut sa strige Pi-Huan. Dar, cum a deschis gura, a scapat batul, s-a prabusit la pamant si carapacea s-a spart. Cei doi batlani au coborat in zbor planat si au smuls o pana cenusie si una alba din aripi in semn de doliu. S-au rotit o clipa deasupra sarmanei lor prietene, apoi au disparut in departare.

Inteleptul, spune maestrul zen, primeste la fel laudele si dispretul. Nimeni nu ne poate agresa moral fara consimtamantul nostru, noi suntem cei care deschidem ecluzele supararii. Nici o injurie nu ar fi trebuit sa o faca pe broasca-testoasa sa dea drumul batului. Insulta, dispretul, anatema reprezinta opinia celui care o profereaza, e problema lui, nu a noastra. Este posibil, la urma urmelor, ca blamul sa fie indreptatit, il acceptam ca atare. Cine e perfect? Si se mai poate ca sa fie gresit, partinitor, nedrept; il lasam in gura celui care l-a pronuntat. Pacea noastra sufleteasca, destinul nostru se afla in mainile noastre. “Intre dintii nostri”, bombane fantoma testoasei!”
Malak
Postat pe 14 Octombrie 2008 10:14
- Extraordinare povestioarele voastre ... Minunate! ... mii de multumiri.
supermiki
Postat pe 14 Octombrie 2008 14:34
buna fetelor,eu sunt aici,la datorie,mi-am facut o cafea si incep sa citesc povestioarele ...de unde am ramas...de ieri.
vreau sa stiti doar ca sunt aici si va imbratzisez.
matracucu
Postat pe 16 Octombrie 2008 12:37
super povestioarele tale Malak,...FELICITARI!!!
gabi_a_lu_miki
Postat pe 16 Octombrie 2008 19:30
multam frumos dar toate povestioarele de aici sunt faine,nu numai ale mele
Malak
Postat pe 16 Octombrie 2008 20:44
In seara de Craciun...


Paul a primit cadou de Crãciun o masinã nou-noutã de la fratele sãu.
În seara de Ajun, când a coborât din biroul sãu sã-si ia masina parcatã în fata clãdirii, a vãzut un copil de vreo sapte ani învârtindu-se cu ochii mari în jurul masinii sale.
- Este masina dumneavoastrã, domnule? a întrebat el.
Paul a dat din cap.
- Fratele meu mi-a dat-o cadou de Crãciun.
Bãiatul rãmase nãuc.
- Vreti sã spuneti cã fratele dumneavoastrã v-a dat-o asa... gratis? ... fãrã sã plãtiti nimic? Domnule! As vrea...
"Desigur, se gândi Paul, stiu ce-i trece prin cap. Ar vrea sã aibã si el un frate bogat ca al meu." Dar ceea ce spuse apoi copilul îl fãcu pe Paul sã rãmânã cu gura cãscatã:
- As vrea sã pot fi si eu un astfel de frate.
Paul se uitã cu uimire la bãietelul din fata lui si, mânat de un impuls interior, îi zise:
- N-ai vrea sã te duc cu masina mea?
- Cum sã nu! Tare mi-ar plãcea!
Dupã un scurt raid prin cartier, bãiatul se întoarse spre Paul. Ochii îi strãluceau de emotie.
- Domnule, n-ati vrea sã treceti prin fata casei mele?
Paul zâmbi. Stia ce dorea bãiatul. Voia sã le arate vecinilor cã soseste acasã cu o masinã mare, nou-noutã. Dar Paul gresea din nou.
- Vreti sã opriti aici? Lângã treptele acelea, vã rog!
Urcã apoi scãrile în fugã. Dupã câteva momente îl auzi cum revine. De data aceasta nu se mai grãbea. Ducea în bratele sale un frãtior mai mic. Era handicapat. L-a asezat pe ultima treaptã a scãrii, dupã care s-a asezat lângã el. Strângându-i umerii cu mâna dreaptã, cu cealaltã arãtã spre masina lui Paul.
- Vezi, Jonny? Asta e masina, exact cum ti-am spus sus. Fratele lui i-a dat-o cadou de Crãciun si nu l-a costat nici un cent. Într-o zi am sã-ti dau si eu una exact la fel ca asta si ai sã vezi de unul singur ce lucruri extraordinare sunt de Crãciun în toate vitrinele din oras, despre care am încercat sã-ti povestesc.
Paul s-a dat jos din masinã. L-a luat în bratele sale pe micutul olog, l-a asezat pe scaunul din fatã. Cu ochii sclipind de bucurie, fratele lui mai mare s-a asezat lângã el si toti trei au început o cãlãtorie de neuitat prin orasul împodobit de Crãciun.

În seara aceea de Ajun, Paul a înteles pentru prima datã ce a vrut Isus sã spunã când a afirmat cã este mai bine sã dai decât sã primesti.
gabi_a_lu_miki
Postat pe 18 Octombrie 2008 21:08
superb...pur si simplu minunata.mi-au dat lacrimile
Malak
Postat pe 18 Octombrie 2008 21:45
Dacã Dumnezeu mi-ar oferi încã o bucatã de viatã ...
-Gabriel Garcia Marquez -

Dacã, pentru o clipã Dumnezeu ar uita cã nu sunt decât o paiatã de cârpã si mi-ar oferi o bucatã de viatã, fãrã îndoialã cã n-as spune tot ceea ce gândesc, dar m-as gândi la tot ceea ce spun.
As aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valoreazã, ci pentru ceea ce ele înseamnã cu-adevãrat.
As dormi putin, n-as mai visa deloc, cãci prin fiecare minut când închidem ochii pierdem saizeci de secunde de luminã.
As merge când ceilalti se opresc, m-as trezi când altii adorm.
As asculta când altii vorbesc, si as savura o înghetatã bunã de ciocolatã.
As "trãi ca îndrãgostit de dragoste"
Dacã Dumnezeu mi-ar oferi încã o bucãticã de viatã, m-as îmbrãca simplu, as cãdea în genunchi în fata soarelui, lãsându-mi goale corpul si sufletul.
Dumnezeule, dacã as avea o inimã, mi-as scrie ura pe ghiatã si as astepta primele raze de soare.
Cu un vis al lui Van Gogh as picta pe stele un poem de Benedetti si i-as oferi lunii un cântec de Serrat.
As stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simti durerea spinilor si sãrutul rosu al petalelor.
Dumnezeule, dacã as avea o bucatã de viatã... n-as lãsa sã treacã nici o singurã zi fãrã sã le spun celor pe care-i iubesc cât de mult îi iubesc.
As convinge fiecare bãrbat, fiecare femeie cã ei sunt preferatii mei si as trãi ca îndrãgostit de dragoste.
As demonstra oamenilor cât se însealã crezând cã înceteazã sã se îndrãgosteascã îmbãtrânind, fãrã sã stie cã încep sã îmbãtrâneascã atunci când înceteazã sã se îndrãgosteascã!
I-as da aripi unui copil, dar l-as lãsa sã învete singur sã zboare.
"Când mã vor pune în cutie..."
I-as învãta pe bãtrâni cã moartea nu vine o datã cu bãtrânetea, ci cu uitarea.
Am învãtat atât de mult de la voi, oamenilor! Am învãtat cã toatã lumea vrea sã trãiascã pe culmi, fãrã sã stie cã adevãrata fericire constã în felul în care escaladezi muntele.
Am învãtat cã atunci când nou-nãscutul strânge pentru prima datã, în pumnul lui mic, degetul tatãlui, îl cucereºte pentru totdeauna.
Am învãtat cã un om n-are dreptul sã-l priveascã pe un altul de sus decât atunci când trebuie sã se aplece pentru a-l ajuta sã se ridice.
E adevãrat cã multe am putut învãta de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece, când mã vor pune în aceastã cutie, vai,eu voi fi murit deja.
Malak
Postat pe 18 Octombrie 2008 21:52

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Dragostea? 16 De la: cathysailor 22 Mai 2009 23:41
inaltime 37 De la: pickard 19 Februarie 2011 23:33
buna, am o intrebare 144 De la: symona_nedelcu 24 Martie 2010 16:53
Carti on-line pentru mamici 7 De la: eeuu 14 Ianuarie 2011 09:46
EU,EL.....SI ALDOILEA "EL"!! 44 De la: kudika103418 17 Ianuarie 2010 11:57