povestioare ...

Povestea omului care se fura pe el însuºi

Emmanuel Ninger este numele eroului povestirii noastre. Era un artist tare talentat.

Obiºnuia sã îºi cumpere cele necesare de la un magazin al cãrui patron îl cunoºtea bine. Într-una din zile, domnul Ninger ºi-a plãtit cumpãrãturile cu o bancnotã de 20 Dollari. Patronul magazinului i-a acceptat banii ºi i-a pus în sertarul casei de marcat. Totuºi acesta a remarcat cã s-a murdãrit pe degete cu cernealã. A devenit suspicios ºi a anunþat poliþia.

Poliþiºtii au obþinut un mandat de percheziþie a casei lui Emmanuel Ninger. În podul acesteia au gãsit instrumente de reproducere a bancnotei de 20 dollari. Au gãsit ºi 3 portrete pictate de d-l Ninger. Erau deosebite.

De fapt, dacã stai sã te gândeºti, trebuia sã aibã talent ca sã poatã reproduce bancnotele. A reuºit sã pãcãleascã o mulþime de persoane pânã în ziua ghinionistã în care patronul acelui magazin a observat cerneala de pe degete.

Dupã arestarea sa, cele 3 tablouri s-au vândut la o licitaþie publicã cu 5.000 dollari fiecare. Culmea e cã practic i-a luat aproximativ aceeaºi perioadã de timp pentru a picta bancnota de 20 dollari cât i-a fost necesar pentru pictarea unui tablou de 5.000 dollari (foarte multi bani pentru aceea vreme)

MORALA


De multe ori nu avem o pãrere bunã despre noi. Nu realizãm care ne sunt talentele ºi aptitudinile sau nu ºtim sã le valorificãm în folosul nostru ºi al altora. Ajungem sã ne furãm pe noi înºine încercând sã gãsim scurtãturi care sã ne ducã mai repede la rezultatele dorite, facem compromisuri, înºelãm. S-ar putea ca pe termen scurt sã ne meargã bine, dar cu siguranþã pe termen lung se va întoarce împotriva noastrã.

cat de frumoase sunt..
am postat si eu un blog nou care se numeste ,,fii invingator,,..
o sa va placa sigur..
va pup pe toti si chiar daca nu am postat de mult aici, citesc mereu cu drag

- Merci Oana ... ti-am si raspuns pe blog, am postat si eu ceva si mai pregatesc ceva foarte interesant ...

nota 10 sau toate stelutele posibile, bile albe, etc
pe-asta ar tb s-o citeasca toti oamenii indif de cdt lor, unii si-ar da seama ce mari sunt in simplitatea lor iar altii ce mici sunt in maretia lor

te-mbratisez si eu, laura

Pacea noastra sufleteasca, destinul nostru se afla in mainile noastre
subscriu aici
fiecare om este creatorul destinului lui, mai devreme sau mai tarziu, unii constientizam altii nu, dar ...acesta e purul adevar, in fiecare clipa mai facem o alegere care ne det destinul in mod cert

pt gabi a lu'miki
este senzationala povestioara, mii de multumiri

supermiki, socurile ne sch cel mai mult viata chiar dc suferim un pic mm, schimbarile sunt intotdeauna in fff bine
te pup, mari

pt super miki. esti fff tare, si-asta cu vrabiuta imi place:in fiecare CLIPA GANDIM SI SIMTIM ,ASTEFEL DETERMINAM VIITORUL

Buna fetele!!!..sunt superbe toate povestioare..nu ma mai satur de ele...si eu sunt pasionata..fascinata chiar de tot ce tzine de povestioare cu talc...citate deosebite...motto-uri....aforisme...pt k mi se pare extraordinar cum niste adevaruri atat de profunde pot fi cuprinse in atat de putzine cuvinte ...vreau sa va multzumesc tuturor pt povestioarele pe care le-ati scris ..mi-am imbogatzit colectzia:D...si doresc sa va impartasesc si eu doua dintre povestioarele mele preferate...

CELE PATRU LUMANARI

Cele patru lumanari ardeau incetisor.Ambiantza era atat de placuta,incat le puteai auzi vorbind.

Prima a spus:"Eu sunt PACEA!Oricum nimeni nu ma mai poate pastra aprinsa.Cred k ma voi stinge!".Flacara s-a micsorat cu rapiditate si s-a stins in intregime.

A doua a spus:"Eu sunt CREDINTA!Dincolo de toate,eu nu mai sunt indispensabila,asa k nu mai are nici un sens sa ard".Cand a terminat de vorbit o adiere blanda a stins-o.

Cu tristetze,cea de-a treia lumanare a spus la randul sau:"Eu sunt IUBIREA!Nu mai am fortza sa stau aprinsa.Oamneii ma dau la o parte si nu-mi intzeleg importantza.Ei uita chiar sa-i iubeasca pe cei din jur,pe cei care le sunt aproape".Si fara sa mai astepte, s-a stins.

Deodata,un copil intra in incapere si vede cele trei lumanari stinse."De ce nu ardeti?Voi ar trebui sa fiti aprinse tot timpul!". Spunand acestea,copilul incepu sa planga.

Atunci cea de-a patra lumnare a spus: "Nu-ti fie frica!!!Cata vreme eu inca mai ard,le putem reaprinde si pe celelalte...eu sunt....SPERANTZA!!!!!

Cu ochii scanteietori,copilul a luat lumanarea spernatzei si le-a aprins si pe celelalte.

MORALA: nu incetatzi niciodata sa speratzi...sperantza intr-adevar moare ultima...si tot ea poate reaprinde iubirea,credintza,pacea si tooate sentimentele frumoase de pe lume!!!!

sry...acum am observat k povestioara asta s-a mai spus..sry pt repetare..:P

nu-i nimic..o sa aleg alta

buna,ma bucur ca ai propus o asemenea tema.este prima discutie inteligenta pe care am gasit-o si chiar merita parcursa in totalitate.

felicitari pentru toate povestioarele adunate in acest topic
si abia am citit jumatate din ele

Povestea Picaturii


A fost odata ca niciodata un discipol care il intreba pe maestrul sãu:
- Care este lucrul ce ma separa de adevar ?
Maestrul ii spuse:
Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. iti voi spune douasprezece povestioare care iti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai inteles, nu te opri din a medita asupra lor pina ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pina vor deveni din nou simple.
Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se intimpla cu multi oameni. Traiesc inlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.
A doua poveste:
"Vreau sa fiu libera" spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul in compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
"Vreau sa fiu libera" spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza intr-un nor.
"Vreau sa fiu libera" spuse picatura inca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou in Ocean.
A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:
" Nici o picatura nu are nici o valoare" spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:
" Fara nici o indoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decit oceanul." Spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:
" Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean" spuse picatura din Ocean.
A saptea poveste:
" Oh, ce-mi pasa mie de Ocean " spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era in mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.
A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula impotriva Oceanului.
A zecea poveste:
" Prin puterea cu care am fost investita" spuse picatura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean."
A unsprezecea poveste:
" Tu te afli in mijlocul iubirii mele" ii spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.
A doisprezecea poveste:
" Daca as putea cuprinde" gindi o picatura " fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul."
Cum gindi aceasta, picatura incepu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rind. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.
Discipolul il intreba pe maestrul sau:
- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?
Si maestrul ii spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta ii era mare si puterea de iertare ii era mare si deodata Oceanul ii spuse:
" Tu si cu mine, noi suntem una." Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
" Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste in maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat."
" Dar ce se va intimpla daca o astfel de picatura devine murdara?" întreba discipolul.
Maestrul rise din toata inima: "
O picatura nu poate deveni atit de murdara incit oceanul sa nu o poata curata."

PREA DES NOI CONFUNDAM PE A AVEA CU A FI. E ASA DE SIMPLU SA FIM!

Un rabin a fost intrebat:
-Cum sa obtinem fericirea in viata de dupa moarte?
Rabinul a raspuns:
-Foarte simplu- in ultima zi rugati-va sincer la Dumnezeu.
Oamenii s-au mirat:
-Noi nu stim insa cand vom muri. Cum vom intelege care va fi ultima zi?
-Rugati-va atunci in fiecare zi, -a raspuns acesta. In felul acesta nu veti gresi.

- feteleee ... va , foarte frumoase povestioarele voastre! ... si pline de talc.
Ce ma bucur ca am inceput sa ne inmultim!...

Un veterinar, a fost chemat sa consulte un caine in varsta de zece ani, numit Belker. Stapanii cainelui, Ron, sotia sa Lisa si fiul lor Shane erau foarte atasati de Belker si sperau intr-un miracol.
L-a consultat pe Belker si a descoperit ca avea sa moara de cancer. A spus familiei ca nu se poate face nimic pentru Belker si s-a oferit sa execute procedura de eutanasie a batranului catel la ei acasa.
In timp ce stabilea urmatorii pasi, Ron si Lisa i-au spus ca, dupa parerea lor, ar fi bine ca fiul lor de 6 ani, Shane, sa urmareasca procedura. Ei credeau ca Shane ar putea sa invete ceva din aceasta experienta.
In urmatoarea zi, Shane parea atat de calm, mangaind batranul caine pentru ultima data, incat s-a intrebat daca intelegea ce se petrece. In decursul a cateva minute, Belker s-a stins in liniste.
Micutul baiat a parut sa accepte trecerea lui Belker fara vreun pic de dificultate sau confuzie. Au stat cu totii pentru o vreme, impreuna, dupa moartea lui Belker, comentand cu glas tare tristul fapt ca vietile animalelor sunt mai scurte decat cele ale oamenilor. Shane, care ascultase in liniste, a spus cu glasul lui subtire:
- Eu stiu de ce.
Speriati, s-au intors cu totii spre el. Cuvintele pe care le-a rostit in urmatorul moment i-au uimit.
El a spus:
- Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata mai buna – cum e sa iubesti pe toata lumea mereu si sa fii bun, nu-i asa?
Copilul de sase ani a continuat:
- Ei bine, cateii stiu deja cum sa faca toate lucrurile astea, deci nu trebuie sa traiasca la fel de mult…

- superba povestioara ta! ...

Uf! Mi-au dat lacrimile ... Mai ales cand am citit povestioara cu catelul ... Acum vreo ora m-am intors de la veterinar, si nu e de bine ...

- Catalina ... imi pare bine ca te vad! ... credeam ca ne-ai uitat! ...

Poveste zen:

Nobunaga, un mare rãzboinic, hotãrâse sã atace duºmanul, deºi armata lui era doar a zecea parte din cea inamicã. El era sigur cã va învinge, dar soldaþii lui erau plini de îndoialã. Atunci, Nobunaga opri marºul în faþa unui templu ºi le spuse oamenilor sãi:

“Dupã ce mã voi ruga în templu, voi da cu banul: dacã iese cap, vom câºtiga, dacã iese stema, vom pierde. Suntem, doar, în mâna destinului…”

Intrã astfel în templu, se rugã în tãcere, apoi ieºi ºi dãdu cu banul. La aruncare a cãzut cap. Soldaþii, încrezãtori, erau nerãbdãtori sã dea lupta. Dupã ce au câºtigat bãtãlia, locotenentul lui Nobunaga spuse:

“Nimeni nu poate schimba destinul!”

“Aºa e”, recunoscu Nobunaga, arãtându-i moneda care avea cap pe ambele feþe.

Randurile de mai jos se gasesc pe frontispiciul orfelinatului pe care Maica Tereza l-a fondat la Calcutta, in India.

Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti...
Iarta-i,oricum.

Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse...
Fii bun,oricum.

Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati...
Cauta succesul, oricum.

Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela...
Fii cinstit si sincer, oricum.

Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi...
Fii fericit, oricum.

Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine...
Fa bine,oricum.

Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns...
Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei este intre tine si Dumnezeu...
N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi indeparteze obisnuinta.

Dumnezeu a spun NU.
Nu eu trebuie sa ti-o indepartez ci tu trebuie sa renunti la ea.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-l vindece pe copilul meu handicapat.
Dumnezeu a spus NU.
Spiritul sau este intreg, iar corpul sau este trecator.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare.
Dumnezeu a spus NU.
Rabdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acorda, ea se invata.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire.
Dumnezeu a spus NU.
Eu iti dau binecuvantare; fericirea este in tine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa ma scape de durere.
Dumnezeu a spus NU.
Suferinta te face sa lasi la o parte grijile lumesti si te aduce aproape de mine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa creasca spiritul meu.
Dumnezeu a spus Nu.
Tu trebuie sa te cresti pe tine insuti dar ma voi ingriji ca sa fii roditor.

I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea sa-mi incante viata
Dumnezeu mi-a spus Nu.
Eu ti-am dat viata, asa ca poti sa te bucuri de toate lucrurile.

I-am cerut lui Dumnezeu sa ma ajute sa-i IUBESC pe altii, asa de mult cat ma iubeste El pe mine.
Dumnezeu a spus...Ahhhhh, in sfarsit ti-a venit ideea cea buna.

Era odata un mare violonist pe nume Paganini. Unii spuneau despre el ca era foarte ciudat, altii ca era supranatural. Notele magice pe care le scotea vioara sa erau dumnezeiesti, de aceea nimeni nu voia sa piarda sansa de a-i vedea spectacolele.

Intr-una din seri asistenta astepta cu nerabdare inceperea reprezentatiei. Cand Paganini aseza vioara la umar si se auzira primele note, publicul era in extaz. Sunetele pareau sa aiba aripi si sa zboare la atingerea degetelor sale incantatoare.

Deodata, se auzi ceva straniu. Una dintre corzile viorii lui Paganini se rupse. Dirijorul, orchestra, publicul inlemnisera, dar nu si Paganini. Uitandu-se la partitura, continua sa scoata sunete frumoase dintr-o vioara cu probleme. Dirijorul si orchestra, exaltati, reluara bucata muzicala.

Inainte ca publicul sa se insenineze, un alt sunet perturbator distrase atentia spectatorilor. Se rupse o alta coarda a viorii lui Paganini. Dirijorul se opri din nou. Orchestra la fel. Dar nu si Paganini! Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, el continua concertul, scotand sunete dintre cele mai imposibile. Dirijorul si orchestra, impresionati, se intoarsera la cantat.

Dar, nefericirea se intampla din nou! O a treia coarda a viorii lui Paganini se rupse. Dirijorul se bloca, orchestra se opri, respiratia spectatorilor se taie. Insa Paganini continua. Scoase toate sunetele de la coarda unica ce ramase din vioara sa distrusa, ca si cum ar fi fost un contorsionist muzical. Nicio nota muzicala nu a fost uitata. Dirijorul se incuraja, orchestra se motiva, iar publicul trecu de la liniste la euforie, de la inertie la delir. Paganini a atins gloria! Numele sau strabate timpul. Nu a fost un violonist genial, dar este simbolul profesionistului care continua sa mearga inainte in ciuda imposibilului.

Cand veti fi descurajati, nu renuntati niciodata. Treziti-l pe Paganini care se afla in voi si avansati pentru a invinge! Victoria este arta de a continua. Cand totul pare sa se prabuseasca, dati-va sanse si mergeti mai departe. Niciodata nu vi se vor rupe in viata toate corzile. Insa daca, din intamplare, veti fi la fundul prapastiei, aceasta va fi sansa de a atinge cea mai buna coarda din univers: increderea in voi insiva!

A fost o data ca niciodata, un fluturas fragil pe nume Bosey.

Sigur, veti spune ca toti fluturasii sunt fragili, dar Bosey era foarte sensibil si orice adiere mai puternica de vant l-ar fi putut distruge.

Avea aripioare subtiri, frumos colorate, cu mult rosu, acoperite cu un puf fin, ca de aur.

Intr-o zi, cand Bosey mai crescuse, mama lui i-a spus ca va trebui sa-si deschida aripile si sa faca ceea ce toti fluturasii fac: sa zboare prin gradini, prin livezi, prin parcuri, in jurul florilor.

Dupa cateva incercari, Bosey si-a luat in sfarsit zborul si s-a indreptat catre gradina doamnei Talany, trimitandu-i, din zbor, bezele maica-sii, mandra si fericita sa baietelul ei a reusit sa zboare singur.

Ajuns in gradina, Bosey s-a oprit cateva clipe pe creanga unui copacel, sa-si traga rasuflarea. Si cum statea el asa, il aude pe copacel spunandu-i: "Bosey, florile sunt nerabdatoare sa te vada zburand printre ele, nu le mai face sa astepte!".

Incurajat, Bosey si-a deschis aripioarele si s-a avantat iar in zbor. S-a dus mai intai catre margarete, care se inaltau albe din iarba, si a inceput sa se agite vesel in jurul lor.

Margaretele insa s-au uitat lung, indiferente si nu au spus nimic. Bosey nu s-a suparat, ci s-a gandit ca poate erau obosite si nu prea aveau chef de vorba.

A zburat apoi inspre lalele, fericit ca mai erau atatea flori in jurul carora putea sa zboare. Lalelele insa erau ocupate, discutau aprins despre cum oamenii vin si le smulg din radacini, ca sa le aseze in apa, in niste obiecte de sticla, lasandu-le mai apoi sa se ofileasca si sa moara.

Cand Bosey a inceput sa zumzaie in jurul lor, lalelele s-au intors revoltate si i-au facut vant sa plece, strigandu-i ca e un fluturas urat, ca nu il vor in preajma lor si ca ca ele nu au timp de pierdut cu un fluturas care nici macar nu stie sa zboare.

Bosey a plecat, dand tot mai incet din aripioare, si s-a asezat trist pe o frunza. Se gandea ca poate lalelele aveau dreptate... Oare asta era el, un fluturas urat, care nu stia sa zboare ? N-a avut timp sa-si raspunda, caci si frunza a inceput sa-l certe si i-a spus sa plece, ca ea e prietena cu lalelele si cu margaretele si nu vrea sa se puna rau cu ele.

Bosey a vrut sa se ridice, dar aripioarele parca nu il mai ascultau si nu mai vroiau nicicum sa se deschida. Margaretele, lalelele si frunza au inceput toate sa-l certe si sa izgoneasca, iar Bosey incerca din rasputeri sa isi ia din nou zborul, doar ca acum nu mai reusea.

Vantul a inceput sa bata cu furie, luand cu el puful de aur de pe aripioare fluturasului. Bosey se simtea tot mai slabit, nu mai avea putere sa-si ia zborul, asa ca s-a lasat purtat de vant, care l-a dus departe de florile rele, intr-o alta gradina, intr-o alta lume, cu alte flori, cu alte frunze.

Dupa un timp, Bosey s-a trezit; se simtea obosit, singur. Deschise ochii si vazu ca, dupa ce vantul plecase mai departe, rasarise un soare care-i scalda aripioarele in razele sale si care incepu sa-i presara la loc puful luat de vant.

Simti, deodata, o rasuflare calda. Cand se intoarse, un crin il privea zambindu-i. Bosey se sperie si inchise ochii de spaima, crezand ca va fi alungat din nou. Dar crinul ii spuse: "Bine ai venit, Bosey! Esti cel mai frumos fluturas pe care l-am vazut vreodata!

Ai cele mai frumoase aripioare si cele mai lungi antene! Vrei sa zbori in jurul meu?" Bosey incerca sa se ridice, convins ca nu va reusi; dar, ca un miracol, aripioarele i se deschisera din nou si incepura sa se miste incet in sus si in jos si, fara sa prinda de veste, Bosey zbura din nou, fericit, cu aripioarele vindecate, intr-o alta gradina, in jurul unei alte flori, intr-o alta viata, intr-o alta lume...

Aleys ... superbe povestioarele tale! ... Iti multumim pentru ele! ...
Uite cum ma impulsionezi si ma pui la treaba.


Ganduri - Alegere


Un intelept invitase cativa prieteni la cina. Cand masa se sfarsi, inteleptul dadu fiecaruia dintre musafiri cate o prajitura cu ravas si le spuse pe un ton serios ca isi tin viitorul in maini. Invitatii deschisera ravasele nerebdatori sa citeasca cuvintele intelepte. Nu mica le-a fost mirarea cand au vazut ca micile bucati de hartie sunt goale.
- Este o gluma? … au intrebat. Ce sa intelegem, ca viitorul nostrum este mult prea trist sin u poate fi scris pe aceasta hartiuta sau este atat de gol incat nu ati putut scrie nimic?
- Depinde de voi, alegerea va apartine … replica inteleptul.
Multi oameni doresc ca altcineva sa le prezica viitorul. Sunt prea putini cei care sunt gata sa-si asume responsabilitatea de a-si scrie propriul viitor. Viitorul nostru este o foaie de hartie goala, asteptand sa fie scrisa de noi. Numai noi suntem in masura sa scriem ceea ce va fi.
Daca ai comvingerea ca te asteapta in viitor doar lucruri bune, probabil ca asa va fi, mai ales daca actionezi comform comvingerilor tale si faci tot ce poti mai bine.
Daca in adancul sufletului tau crezi ca vei avea numai esecuri, probabil ca asa va fi. Daca nu ai incredere in tine, vei avea parte de esec.
Marc Aureliu, folozof si imparat roman, scria cu simplitate in Meditatiile sale: “viata noastra este ceea ce gandurile noastre o fac sa fie”
William Shakespeare observa ca “ nimic nu este bun sau rau. Ceea ce-l face asa cum este, este gandul tau.”
Ralph Waldo Emerson, scria: “Viata este formata din ceea ce gandeste omul.”
William James, filozof si “parinte al psihologiei moderne”, declara: “cea mai impresionanta descoperire a generatiei mele este ca fiintele umane isi pot schimba vietile, modificandu-si modul de gandire”.

De aici rezulta ca : daca vom continua sa gandim asa cum am gandit intotdeauna, vom continua sa primim ceea ce am primit intotdeauna.
Alegerile zilnice dictate de gandurile noastre se transforma in actiuni
Actiunile se acumuleza si se transforma in obiceiuri.
Obiceiurile formeaza caracterul
Caracterul atrage circumstantele … iar circumstantele ne determina viitorul.
A ne asuma raspunderea pentru alegerile facute este un process care incepe cu selectarea gandurilor

De la: supermiki, la data 2008-10-23 13:46:54 - Catalina ... imi pare bine ca te vad! ... credeam ca ne-ai uitat! ...

Neah ... Nu scapati voi asa de usor de mine ... Am stat "ascunsa" si am citit ... si am bagat la "etajele superioare". Dar daca nu am nimic bun de spus, de cele mai multe ori tac ...

Era o data o fata frumoasa foc de-ti lua ochii pe nume NEBUNIA si era un barbat chipes cu un suflet incredibil puternic la suprafatza dar avea un singur defect avea ochii extrem de sensibili, se numea AMORU. Mergeau ei o data pe strada singuri si abatuti si ingandurati si s-au ciocnit intamplator SI din momentul cand si-au intalnit privirile s-au indragostit ireversibil. Atunci Amoru a hotarat sa o cheme pe Nebunia in lacasul lui SI cand Amoru pleca la munca, Nebunia se gandi sa-i faca o surpriza iubitului ei si se gandi sa-i ofere o masa copioasa si romantica. Ajunsa la piata dupa ce cumparase tot ce avea nevoie dadu cu ochii spre un buchet de trandafiri superbi si se gandi ca e pacat sa nu cumpere si ea, macar unul. A cumparat trandafirul s-a dus acasa a gatit a aranjat masa si a venit si cand Amoru a ajuns acasa Nebunia nu a putut astepta si ia oferit trandafirul Amorului insa tepii trandafirului i-au ranit ochii Amorului si de atunci nebunia a ramas ochii amorului nu s-au mai despartit niciodata.

Gândãcelul



- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mã doare
De ce mã strangi asa de rãu?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sã mã joc si mie,
Si mila trebuie sã-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce sã vrei sã mã omori?
Ca am si eu pãrinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Cãci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mã, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sã-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat sã-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sã ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!