Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
|
Hartia aurie de impachetat "Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hirtie aurie de impachetat,foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cind a vazut ca fetita a folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun. Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunindu-i: "Acesta este pentru tine, taticule". Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala. El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?" Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis: "Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut." Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost. La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii. Si, de cite ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere. Fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai pretios decit asta." |
||
|
catalinaOlo Postat pe 26 Octombrie 2008 23:59 |
||
|---|---|---|
|
Un copil si tatal sau calatoreau cu trenul. Calatoria trebuia sa dureze circa o ora. Tatal se aseza comod si se puse sa citeasca o revista pentru a se distra. La un moment dat copilul il intrerupse, intreb�ndu-l: �Tata ce este cladirea aceea?� Tatal se uita sa vada ceea ce i-a aratat copilul si raspunse : �Este o fabrica�. incepu din nou sa citeasca c�nd copilul il intreba din nou: �Tata c�nd sosim?� Tatal i-a spus ca mai au inca de mers. A inceput din nou sa citeasca, dar o alta intrebare a copilului il intrerupse urmate apoi de alte si alte intrebari. Tatal, disperat, cauta un mod pentru a-l face pe copil sa se distreze. Vazu in revista pe care o citea multe chipuri de oameni, o rupse in mai multe bucati si o dadu copilului invit�ndu-l sa reconstruiasca aceste chipuri intocmai ca la un joc de puzzle, dupa care se aseza multumit pe scaunul sau convins ca copilul va fi ocupat pentru tot restul calatoriei. Nu apucase sa treaca multa vreme caci copilul exclama: �Am terminat!�. �Imposibil!� - raspunse tatal. �Nu pot sa cred! Cum ai putut reconstrui imaginea asa de repede?� Imaginea era reconstruita perfect. Copilul raspunse: �Nu m-am fixat asupra lumii (a oamenilor celor multi)� caci pe cealalta parte a foii era figura unui (singur) om; AM RECONSTRUIT OMUL sI LUMEA S-A ARANJAT SINGURa!!!� Lumea va fi aranjata numai c�nd oamenii vor fi ei aranjati, vor fi loiali si onesti. Lumea va fi aranjata atunci c�nd fiecare om va fi capabil sa se revizuiasca in interiorul sau! |
||
|
Aleys Postat pe 27 Octombrie 2008 22:28 |
||
|
Cand te-ai trezit in aceasta dimineata te-am observat si am sperat ca imi vei vorbi, chiar si numai cateva cuvinte, cerand parerea mea sau multumindu-mi pentru un bine care ti s-a intamplat; insa am vazut ca erai foarte ocupat pentru a gasi hainele potrivite cu care sa te imbraci pentru a merge la serviciu. Am continuat sa astept inca, in timp ce fugeai prin casa pentru a te imbraca si aranja, eu stiam ca ai fi avut timp, chiar si numai un minut a te opri si a-mi spune ��salut�. insa erai prea ocupat Pentru aceasta am deschis cerul pentru tine, l-am umplut de culori pentru a vedea daca asa ma vei asculta; insa nici de aceasta n-ai tinut seama. Te-am observat in timp ce te indreptai spre locul de munca si te-am asteptat rabdator toata ziua. Cu toate lucrurile pe care le aveai de facut, presupun ca tu ai fost prea ocupat pentru a-mi spune ceva. Cand te-ai intors acasa am vazut oboseala ta, si m-am gandit sa te ud putin pentru ca apa sa-ti indeparteze stresul. Ma gandeam sa-ti fac o placere asa tu puteai sa te gandesti la mine, dar te-ai infuriat si ai ofensat numele meu, eu doream mult ca tu sa-mi vorbesti, era mult timp de cand nu mi-ai vorbit. Dupa aceea ai deschis televizorul, eu am asteptat cu rabdare, in timp ce priveai la televizor ai cinat, insa ai uitat din nou sa vorbesti cu mine, nu mi-ai adresat nici un cuvant. Am vazut ca erai obosit si am inteles dorinta ta de silentiu si asa am intunecat splendoarea cerului, am aprins o candela; cu adevarat era foarte frumos, dar tu nu erai interesat a o vedea. in momentul in care te-ai culcat cred ca ai fost distrus. Dupa ce ai zis noapte buna familiei tale ai cazut pe pat si imediat ai adormit. Am insotit somnul tau cu o muzica, animalele mele nocturne s-au luminat, dar nu era important, poate tu nici nu-ti dai seama ca eu sunt mereu aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat iti poti imagina. Mi-ar placea insa sa te invat sa ai rabdare cu altii, Te iubesc mult de aceea astept in fiecare zi o rugaciune. Sa stii ca peisajul pe care il fac e numai pentru tine. Bine, te trezesti din nou eu sunt inca odata aici si astept Fara nimic altceva decat iubirea mea pentru tine, sperand ca astazi tu vei putea sa-mi dedici putin timp. O zi buna� (Tatal tau: Dumnezeu) |
||
|
|
||
|
Aleys Postat pe 27 Octombrie 2008 22:30 |
||
| - excelent! ... mii de multumiri pentru postarile voastre! ... | ||
|
supermiki Postat pe 28 Octombrie 2008 01:33 |
||
|
Cei patru ucenici O dat�, patru ucenici au vrut s� se �ntreac�. Zis �i f�cut. S-au a�ezat to�i �ntr-o �nc�pere �i au decis ca, timp de trei zile, nici unul s� nu spun� o vorb�, ca astfel s�-�i �ncerce r�bdarea �i puterea de concentrare. Dar, spre sear�, c�nd a �nceput s� se �ntunece, unul nu s-a mai putut ab�ine �i a zis: - S� aprind� cineva lumina! - Ce faci, nu trebuia s� t�cem ? - l-a �ntrebat nedumerit al doilea. - Pro�tilor, de ce a�i vorbit ? - se repezi al treilea s�-i dojeneasc�. - Ehe, doar eu am t�cut! - se l�ud� cu �ng�mfare cel de-al patrulea. Fiecare ucenic a c�zut prad� c�te unei ispite: graba, ne�ncrederea, m�nia �i m�ndria - cele patru ispite care �ncearc� pe oameni �n tot ceasul. De aceea, r�bdarea este cel mai bun tovara� de drum �n via��, fie c� munce�ti, c� �nve�i sau c� iubesti. |
||
|
gabi_a_lu_miki Postat pe 28 Octombrie 2008 14:40 |
||
|
Deoarece mi-a pl�cut foarte mult Povestea Broscu�ei Campion m-am g�ndit s� m� �interesez� de protagonista acestei povestiri �i iat� c�, nu demult, am aflat c� aceast� broscu�� a mai avut parte de o alt� �ncercare grea �i m� g�ndeam s� v-o �mp�rt�esc �i vou�. Iat� cum sun�: �ntr-o zi de var�, un grup de broscu�e se plimbau vesele printr-o p�dure �i la un moment dat, dou� dintre ele au c�zut �ntr-o groap� foarte ad�nc�. Toate celelalte broscu�e s-au str�ns �n jurul gropii �i priveau cu mirare la ad�ncimea acesteia. Erau convinse c� cele dou� broscu�e nu aveau nici cea mai mic� �ans� s� ias� de acolo. Sunte�i ca �i moarte, nici nu are rost s� v� chinui�i, este prea ad�nc� groapa, opri�i-v� c� s�ri�i deageaba�erau comentariile ce veneau din partea grupului. Cele dou� broscu�e �ncercau s� sar� din r�sputeri p�n� c�nd, �n cele din urm�, una dintre broscu�e a dat crezare vorbelor �i a renun�at, c�z�nd jos de oboseal� �i murind. Cealalt� broscu�� �ns�, a continuat s� sar� c�t de tare o �ineau picioru�ele. Cele de pe margine strigau la ea s� se opreasc�, s�-�i curme suferin�a, mai bine s� moar�. Ea, dimpotriv�, s�rea tot mai sus �i tot mai tare �i� iat�-o c� a reu�it! Broscu�ele de pe marginea gropii se uitau la ea cu mirare �i au �ntrebat-o f�r� nici o ezitare: �Nu ne-ai auzit? Noi tot �i-am spus s� renun�i dar tu �n schimb ai tot continuat! Cum ai reu�i s� ie�i din groapa aceasta at�t de mare?� Bine�n�eles, precum �ti�i �i voi deja, broscu�a era surd�. �n tot acest timp ea a crezut c� prietenele ei o �ncurajau. Acesta povestire ne poate �nv��a dou� lec�ii: - o vorb� de �ncurajare pentru cineva care este la p�m�nt poate s� �l ajute s� se ridice �i s� o scoat� la cap�t, s� r�zbeasc� �n cele din urm� chiar dac� pare c� nu mai are nici o �ans� - o vorb� distructiv� pentru cineva care este la p�m�nt poate fi doar acel lucru de care mai are nevoie pentru a �muri�, o lovitura de gra�ie care i-ar gr�bi sf�r�itul. Puterea vorbelor� c�teodat� este at�t de greu de �n�eles cum o vorb� �ncuraj�toare poate s� mearg� chiar a�a de departe. Oricine poate spune vorbe ce tind s� �jefuiasc� pe altcineva de spiritul de a continua �n momente dificile. Fii atent la ceea ce vorbe�ti, ofer�-le celorlal�i ce traverseaz� calea ta numai vorbe de bine! |
||
|
Aleys Postat pe 28 Octombrie 2008 21:07 |
||
|
Ce inseamna fericirea? ~ Inspirat dintr-o poveste reala ~ Era odata o femeie. Nimic neobisnuit in asta. Numai ca ea, de cand a putut munci, a strans si a tot strans bani. Muncea greu, nimic de zis. Dar din fiecare salariu pe care il lua, o mare parte o folosea pentru a-si plati darile la stat si o alta mare parte o economisea �pentru vremuri grele�. Din cat mai ramanea isi cumpara mancare. Niciodata insa nu si-a facut timp pentru ea. Desi, cand se intorcea de la munca acasa, produsele din vitrinele magazinelor o tentau, nu cheltuia banii. Tot timpul se gandea ca �mai tarziu, cand o sa scoata mai mult de la banca�. Se temea sa nu ramana falita. Aceasta femeie nu avea rude in afara unei nepoate, fiica unei surori. Ei nu ii pasa de ceilalti, nici macar de acea fata, care mai avea nevoie de ajutorul ei din cand in cand. Asa si-a petrecut ea viata, pana a ajuns batrana. Era singura si, cu toate acestea, nu cerea ajutorul nimanui. Prefera sa se duca ea insasi la piata. Pana intr-o zi, cand i s-a facut rau pe drum si a cazut. Avea cancer in ultima faza. Doctorii nu mai puteau interveni cu nimic si i-au recomandat sa stea acasa. Femeia era de acum nevoita sa stea in pat. Nici nu mai auzea foarte bine si de aceea dadea sonorul televizorului foarte tare. Se facusera destule reclamatii pe seama ei, dar trecusera neobservate. Si singura persoana care avea grija acum de ea era chiar nepoata pe care nu o ajutase in trecut. In ciuda acestor fapte, ea venea in fiecare zi si ii dadea de mancare, gatea cate ceva, o schimba etc. Intr-o zi, stand langa ea pe pat si apreciind starea in care era, fata ii spuse: -Vezi, matusa, ce inseamna sa fii avar? Tot timpul ai strans, ai strans, ai depus la banca sperand ca se vor inmulti banii si ca ii vei putea folosi intr-o buna zi. Acum e prea tarziu�Toti banii pe care ii ai nu te pot scapa de boala. Nu ai avut pe nimeni langa tine. Bine, in clipa asta sunt eu aici si am grija de tine, matusa scumpa, dar daca eu nu eram? Asta inseamna fericirea. Inseamna sa te bucuri de tot ceea ce ai, pentru ca in fiecare lucru exista o parte buna. Trebuie doar sa o gasesti. Iar daca stii sa profiti de fiecare clipa si sa iti traiesti viata, vei fi cel mai fericit om de pe pamant |
||
|
Aleys Postat pe 28 Octombrie 2008 21:12 |
||
|
Telefonul vesniciei In sala de telefoane a turnului Eiffel din Paris, in timpul Expozitiei din 1890, se gasea o multime de oameni, cu coatele rezemate de o barã de lemn imbrãcatã in catifea, tin�nd la ureche c�te un receptor telefonic. Nu trecuserã dec�t 14 ani de la descoperirea telefonului de cãtre omul de stiintã american Graham Alexander Bell (1847-1922)� Cei care aveau la ureche receptoarele erau cufundati �n tãcere, dar foarte fericiti, cãci telefoanele lor erau puse �n legãturã cu o salã de muzicã �n care c�nta o orchestrã renumitã si c�ntãreti celebri. Aceastã muzicã superbã o auzeau numai ei, iar ceilalti vizitatori ai expozitiei nu auzeau nimic; ba mai mult, aceia nici nu bãnuiau cã existã asa ceva. Dacã ne g�ndim bine, nu se petrece acelasi lucru si cu glasul lui Dumnezeu? Nu sunt �n una si aceeasi lume, �n aceeasi localitate, �n aceeasi casã chiar, oameni care aud glasul lui Dumnezeu si oameni care nu-l aud. Nu sunt oameni care aud glasul lui Dumnezeu �n sufletul lor, si oameni care-l tãgãduiesc sau �l resping? Oare care din ei au dreptate? Convinge-te singur, fãc�nd proba. Pãrãseste traiul egoist, alungã din tine indiferenta, pune la ureche telefonul vesniciei, adicã tezaurul de cuvinte ale Sfintei Scripturi si al Sfintei Traditii si vei auzi glasul M�ntuitorului, care te cheamã ne�ncetat la o viatã curatã, seninã, fericitã, fãrã de sf�rsit. Dacã vei urma poruncile Lui, vei auzi si numele tãu: ‑Veniti, binecuv�ntatii Tatãlui Meu, ca sã mosteniti �mpãrãtia cerurilor, pregãtitã vouã. |
||
|
Aleys Postat pe 30 Octombrie 2008 18:37 |
||
|
Povestea lupilor O batr�na Cherokee �i spune nepotului sau despre o lupta care se da �n ea. Este o batalie �ntre 2 lupi. Unul este rau: se �nfurie, invidiaza, regreta, lacomeste, e arogant, gelos, orgolios, minte, �si pl�nge de mila, se simte inferior, vinovat, e plin de m�nie. Celalalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, �ncrezator, optimist, plin de compasiune si credinta, recunoscator. Nepotul se g�ndi pentru o clipa apoi �ntreba: si cine va c�stiga aceasta batalie? Batr�na Cherokee i-a raspuns simplu: �Cel pe care �l hranesc.� |
||
|
Aleys Postat pe 30 Octombrie 2008 18:38 |
||
|
Intr-o zi, un sofer de autobuz a mers ca de obicei la serviciu, si-a pornit bus-ul si a plecat pe traseu. Nimic deosebit la primele cateva statii: cativa oameni care-au urcat, cativa care-au coborat si totul a fost ok. La urmatoarea statie, insa, un tip enorm a urcat in bus, cam 1,90 m, cu constitutie de luptator categoria grea... s-a uitat spre sofer zicand: "Big John nu plateste!" si s-a asezat pe un scaun. V-am spus ca soferul avea cam 1,60 m, era slabanog si genul de om bland?... Asa ca nu s-a certat cu Big John, dar nu i-a convenit chestia asta deloc. Urmatoarea zi se intampla acelasi lucru - Big John a urcat iar in bus, a spus tare ca el nu plateste si s-a asezat. Urmatoarea zi iarasi... si-n zilele urmatoare la fel... Pana cand soferul n-a mai rezistat, deja avea insomnii din cauza lui Big John care-si batea joc de el. Asa ca-ntr-un final, s-a inscris la niste cursuri de body-building, karate, judo si alte arte martiale. Dupa cateva luni, deja era foarte puternic, mai mult, devenise foarte increzator. Asa ca, ziua urmatoare cand Big John urca in bus si spuse "Big John nu plateste", soferul s-a ridicat, i-a aruncat o privire crunta si-a zbierat la el: "Si de ce nu?" Big John l-a privit foarte uimit si i-a replicat: "Big John are abonament". Morala: ASIGURA-TE CA EXISTA O PROBLEMA INAINTE DE-A FACE EFORTURI URIASE S-O REZOLVI! 
|
||
|
Paula_Maria Postat pe 31 Octombrie 2008 19:29 |
||
|
Absolut minunate toate povestirile !!Citindu-le imi dau seama ca mai exista oameni buni,oameni cu credinta,oameni care iubesc adevaratele bucurii ale vietii,care apreciaza adevaratele calitati,oameni care vad mai departe de invelisul brut al vietii.Mi s-a spus de atatea ori ca daca esti bun esti prost dar eu m-am incapatanat sa fiu buna.M-am incapatanat sa visez cu ochii deschisi si sa fiu mereu optimista desi mi s-a reprosat ca am capul in nori si nu o sa reusesc niciodata sa fac nimic cu visele mele frumoase.Desi nu am casa mea si nici macar o sursa sigura de bani,nu-mi este frica de ziua de maine si am incredere ca intr-o zi atunci cand va veni randul meu,o sa am si eu casa.Nu ma intrebati de unde stiu ,dar stiu.Pur si simplu am incredere.Oricati si oricine imi va spune ca nu voi reusi nu-l voi crede si am sa merg inainte,taras-grapis ,dar am sa merg inainte.Nu o sa ma uit cu jind la vitrinele cu toale din mall ci la pasarile care zboara libere in inaltul cerului.Nu o sa-mi invidiez prietenii pentru norocul lor ci am sa-i multumesc lui D-zeu pentru sanatatea si pentru dragostea familiei mele.Nu o sa las dezamagirile sa ma doboare ci am sa fac din fiecare sfarsit un nou inceput. Sincer ma simt usurata sa vad ca mai exista si alti visatori,alte suflete avide de bunatate si veselie ,alti ochi care privesc cu incredere in viitor,alte inimi care bat si pentru fratii lor fara nume. Dragii mei sa nu va schimbati niciodata si impreuna poate vom putea sa schibam lumea intr-un loc mai bun,mai curat,mai vesel. Va imbratisez cu mult drag !!! |
||
|
diana1981 Postat pe 1 Noiembrie 2008 01:22 |
||
|
''Succesul este abilitatea de a trece de la un esec la altul fara a-ti pierde entuziasmul''(Winston Churchill) ''Toti se gandesc sa schimbe lumea dar nimeni nu se gandeste sa se schimbe el insusi''(Leo Tolstoy) ''Sansa succesului nu este vazuta de multi oameni deoarece este imbracata in salopeta si arata ca Munca''(Thomas Edison) ''Nu privesc toti oamenii ca fiind responsabilitatea mea.Ci doar un singur individ.Pot iubi doar o singura persoana la rand,pot hrani doar o singura persoana la rand.Doar o persoana ,si inca una,si inca una...''(maica Teresa) ''Atentie!!Datele din calendar sunt mai aproape decat par!'' ''Ai grija la problemele cele mai mari,de cele mai multe ori ascund cele mai multe oportunitati!'' ''Nu vei reusi niciodata sa culegi roadele daca ai semanat ogorul doar in mintea ta"(proverb irlandez) "Nu te gandi la problemele zilei de maine pana ce nu ai rezolvat problemele zilei de azi" "Un clopot nu-i un clopot pana ce nu suna Un cantec nu-i un cantec pana ce n-a fost cantat Si dragostea din inima ta nu a fost pusa sa stea acolo. Dragostea nu e dragoste pana ce nu ai oferit-o altcuiva!!" |
||
|
diana1981 Postat pe 1 Noiembrie 2008 01:45 |
||
|
Era odata un camp, unde vitele erau pazite de niste copii -vacari. Tot pe campul acela traia un sarpe cumplit si veninos. Intr-o zi un om Sfant s-a intamplat sa treaca pe acolo. Copii au fugit la el si au strigat: "Om Sfant, nu trece pe aici! Pazea ca e un sarpe!"- "Copii, a spus Sfantul, nu mi-e teama de sarpele vostru. Stiu niste Mantre care ma pun la adapost de orice rau." Spunand acestea, omul si-a continuat drumul... Sarpele il vede si vine, umflandu-si grumazul. Omul Sfant murmura o vraja si iata ca sarpele cade la picioarele sale neputincios ca un vierme. " Ei bine, spune omul Sfant, de ce umbli asa facand rau oamenilor? O sa-ti dau un NUME SACRU( al Domnului) de repetat si o sa inveti sa-l iubesti pe Dumnezeu; la sfarsit o sa-L vezi; si dorinta de a face rau te va parasi." Ii sopteste la ureche sarpelui NUMELE SACRU. Sarpele se inclina si spune:" O stapane, ce trebuie sa fac ca sa ma mantuiesc?" -"Repeta NUMELE SACRU, spune omul Sfant si nu fa rau fapturii vii! O sa mai vin sa vad cum te comporti."...Si zicand acestea omul Sfant s-a indepartat...Zilele au trecut si copii-vacari au remarcat ca nu mai musca. Au aruncat in el cu pietre. Sarpele a continuat sa fie bland si inofensiv ca un vierme. Unul din copii l-a luat de coada si l-a azvarlit pe pietre de mai multe ori. Sarpele a vomat sange si a fost considerat mort. Noaptea si-a revenit si incetul cu incetul, s-a tarat afara din groapa; avea corpul rupt. Dupa cateva zile, nu mai era decat un schelet; i-a trebuit multa vreme pana sa poata iesi sa-si caute hrana. De teama copiilor nu mai iesea decat noaptea. De cand fusese initiat de catre omul Sfant, incetase sa mai faca rau fapturilor Domnului. De bine, de rau, incerca sa traiasca, hranindu-se cu frunze si paie... Omul Sfant s-a intors. S-a uitat in toate partile, cautandu-l pe sarpe. Copiii i-au spus ca nu mai era. Omul Sfant s-a mirat; stia ca numele Domnului, pe care sarpele il repeta, avea puterea spirituala, de a face moartea imposibila, inainte ca problema sa fi fost rezolvata, adica inainte de a-l fi vazut pe Dumnezeu. S-a apucat sa il caute, chemandu-l de mai multe ori pe nume. Sarpele a iesit din gaura lui si s-a inchinat in fata perceptorului sau. Cei doi au inceput sa vorbeasca: Omul Sfant: - Hei! Cum iti merge? Sarpele: - O, stapane, iti multumesc! Din mila Domnului imi merge foarte bine. Omul Sfant: - Cum se face atunci ca nu mai esti decat piele si os? Ce s-a intamplat? Sarpele: - O, stapane, din supunere fata de porunca ta, ma straduiesc sa nu fac rau nici unei fapturi vii. Ma hranesc cu frunze si cu paie. Asa ca se poate sa fi slabit. Omul sfant: - Mi-e teama ca nu doar hrana te-a adus in starea asta. Trebuie sa mai fie ceva. Haide povesteste-mi! Sarpele: -Ah!...se poate, da stiu ce e, fara indoiala...Intr-o zi, vacarii s-au purtat destul de rau cu mine. M-au luat de coada si m-au izbit de pietre, tare de multe ori. Bietii copii! Nu aveau habar de schimbarea care se produsese in mine. Cum ar fi putut sa stie ca nu aveam sa mai musc pe nimeni? Omul Sfant:- Ce prostie! Ce prostie! Trebuie sa fii un idiot daca nu stii cum sa-ti impiedici dusmanii sa te maltrateze asa!... Ce ti-am interzis eu era sa musti orice faptura a Domnului. de ce nu ai suierat la cei care voiau sa te omoare, ca sa-i sperii?... RAMAKRISHNA Maestrul RAMAKRISHNA, apoi uitandu-se catre discipoli cu privirea lui razatoare: -Deci, umflati-va grumazul...Dar nu muscati!...Un om care traieste in societate, mai ales un cetatean, un cap de familie, trebuie sa se prefaca a se impotrivi raului ca sa se apere. Dar el trebuie in acelasi timp sa aiba grija sa nu plateasca raului cu rau..." |
||
|
Aleys Postat pe 1 Noiembrie 2008 02:58 |
||
|
Cica era un ateu si se plimba prin padure. Mirandu-se el asa de frumusetile naturii de ce a putut sa faca evolutia, deodata un urs apare de nicaieri si incepu sa urle fioros la ateu vadit cu gandul de al manca. Ateul speriat incepu sa fuga, si ursul bineinteles dupa el. Cand se uita ateul in spate sa vada daca mai e ursul, de fiecare data ingheta sangele in el. Ursul nu dadea nici un semn ca ar vrea sa se opreasca. Era din ce in ce mai aproape de ateu. Pana cand ateul intr-o ultima incercare se intoarse spre urs stiind ca nu mai are nici o sansa sa scape. Ursul se ridica in doua labe si cu ghearele pregatite vroia sa-i dea lovitura de gratie ateului.Ateul intr-un moment de disperare rostise : "Doamne te rog ajuta-ma." Atunci timpul se orpi pur si simplu.Cipacii se oprira din fosnitul frumzelor, vietatile se orpira din drumul lor prin padure, si ursul ingheta parca cu gheara la numai catva centimetri de fata ateului. Ateul privi mirat si nu stia ce se intampla. O voce puternica se auzi: - "Cujm iti permiti sa-mi ceri mie ajutorul dupa ce toata viata nu ai crezut in mine?!!!" Ateul recunoscu ipocrizia in care se afla si raspunse si el -"Asa e doamne. Nu am crezut in tine.Ar fi imposibil ca acum sa spun ca voi crede in tine si sa-ti cer sa ma scapi de urs.Dar daca pe mine nu ma poti transforma intr-un crestin te rog daca vrei macar pe urs sa-l faci crestin ." Ateul smecher se gandea ca astefel va scapa pentru ca nici un crestin nu are voie sa ucida.Si ursul nu-l va ucide. Dumnezeu raspunse :" Bine primesc dorinta ta.Asa sa fie cum spui tu.Ursul va deveni crestin." Apoi timpul isi reveni la cursul normal.Ursul isi retrage ghearelele din apropierea ateului le impreuneaza pentru rugaciune si rosteste: "Multumesc doamne pentru masa aceasta imbelsugata." Dupa care il mananca pe ateu. |
||
|
Aleys Postat pe 1 Noiembrie 2008 02:59 |
||
 Bravo! De 3 ori bravo! Excelente povestioarele! Va citesc cu drag! |
||
|
catalinaOlo Postat pe 1 Noiembrie 2008 23:51 |
||
| buna micki...daca nu-mi dadeai measj habar nu aveam de povestioarele astea sunt superbe inca nu am reusit sa le citesc pe toate dar pormit ca le voi citi...din pacate eu nu stiu astfel de povestioare dar imi plac foarte mult si imi schimba gandirea...si ma face sa ma simt fericia ca traiesc...si ca pot oferi atat de multe....si ca mi se ofera...ce sa zic am ramas uimita tin sa-ti spun...si am ramas blocata in fata calc timp de 4 ore doar citind si fumand...si razand la anmite povestioare dar si plangand...va multumesc mult pentru buna dispozitie si tineti-o tot asa...chiar daca nu vorbesc sunt aici va urmaresc in tacere...poop:*:* | ||
|
eu_mihaela20 Postat pe 3 Noiembrie 2008 18:43 |
||
|
- Ma bucur ca va plac aceste povestioare ... intr-adevar daca reusesti sa treci peste faptul ca sunt povestioare ... sunt extrem de multe de invatat din talcul lor ... daca te si prinzi! ... (am auzit de la cineva sau am citit undeva ... nici nu mai stiu, caa: "mintea omului este ca si parasuta! Amandoua, si mintea si parasuta functioneaza doar daca se deschid."). Acum ce credeti? ... e bine sa ai mintea deschisa? ... nu e bine? ... sigur fiecare alege cum crede! ... |
||
|
supermiki Postat pe 5 Noiembrie 2008 16:13 |
||
|
Scrisoarea micului Anastasis Domnul Temistocle vindea tablouri, rame si maruntisuri �n pravalioara lui din Constantinopol. Tinea mult la familia lui si se chinuia sa-si v�nda "nimicurile" pentru ca sa umple cinci guri flam�nde. Deschidea dis-de-dimineata, �si facea semnul crucii privind spre biserica Sf�nta Sofia, at�rna ramele �n cuiele ce se gaseau pe peretii din afara, l�nga usa magazinasului, stergea praful ce se aseza din gros pe picturi - pravalioara se gasea pe o straduta str�mta, nepietruita - si asa �si astepta clientii. Domnul Temistocle era un om bun, care simtea durerea celuilalt. C�nd intra vreun scolarel sa ia o bomboana, g�ndea �n sinea lui: "Saracutul, este galben ca ceara. Cine stie ce man�nca". Cunostea bine fa�a saraciei, dupa cum cunostea si sufletul omului, cu bunele si cu relele lui. Dintre toti copilasii de prin vecini, cel mai mult tinea la un baietel dulce si cuviincios pe nume Anastasis, care traia singur singurel �ntr-o camaruta peste drum de casa lui. Saracutul, cu noaptea �n cap pleca si cu noaptea �n cap se �ntorcea. Dupa fata-i trasa si dupa hainutele si ghetutele lui rupte se putea usor vedea ca abia daca avea ce m�nca. �ntr-o dimineata de iarna, domnul Temistocle se �ndrepta spre pravalioara lui. Era frig si zloata si mergea str�ng�ndu-si pe el paltonul, c�nd �l vede pe micul Anastasis c� se apropie pe trotuarul celalalt. - Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astazi? Nu te duci la lucru? Baietelule, o sa racesti. Nu esti �mbracat gros. - Ma duc la posta sa duc niste scrisori. - Da-mi-le mie. Trec eu acum pe la posta. Hai, fugi �napoi la lucru, ca o sa racesti afara. - Va multumesc mult, domnule, spuse micutul d�rd�ind de frig. Ce i-a venit domnului Temistocle, ca s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrica de tutun, a treia era... "CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, �N CER". S-a oprit locului si a �nceput sa z�mbeasca. - Saracul baietel! Ia sa vad ce cere... A deschis scrisoarea si a citit: Hristoase al meu, Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat si mi-e frig. Din ce-mi da stap�nul nu-mi ajunge nici de m�ncare. N-am reusit sa trimit aproape nimic mamei mele, care este saraca. Ce sa ma fac acum? Cum ies eu din iarna, Doamne? Ajuta-ma! Ma �nchin Tie. Robul Tau, Anastasis. - Comoara scumpa, spuse domnul Temistocle si a plecat spre casa. A pregatit un pachet cu haine calduroase de iarna - flanelute, un palton, pantofi, sosete de-ale copiilor lui - si s-a dus apoi la posta. Peste doua zile l-a si vazut �mbracat �n haine calduroase. �i veneau numai bine. Ochii copilului straluceau de bucurie. Ba luase pe chip si o adiere de lumina tainica, caci cine poate sti c�te nu si-au spus seara la rugaciune Domnul si micutul Sau rob... |
||
|
gabi_a_lu_miki Postat pe 5 Noiembrie 2008 18:49 |
||
| extraordinara poveste....mi-au dat lacrimile....foarte frumoasa..... | ||
|
eu_mihaela20 Postat pe 7 Noiembrie 2008 14:46 |
||
|
Oricine ar vrea sa fie altfel! Povestea incepe cu un pietrar!Toate zilele ii erau la fel, el statea cu capu in soare si trudea la muntele sau! Pana intr-o zi, cand, omul la capatul puterilor sale isi inalta privira la cer spre soare si zice: �Doamne, de ce m-ai blestemat?Sunt un om simplu, nu ca maretul soare! Ce grele mi-s zilele!As fi vrut sa fiu eu soare!� Si ca prin nu stiu ce minune omul deveni soare! Recunoscator pentru dorinta indeplinita el incepu sa incalzeasca pamanturile si sa hraneasca plantele. Deodata un nor ii rasari in cale! Oricat dorea mandrul soare sa treaca cu razele sale de nor, pur si simplu nu izbutea! -Doamne, bunavointa ta e mare, si iti sunt recunoscator ca m-ai facut soare�dar ce rost sa am cand razele nu-mi pot trece de nori! Si din nou Zeul sau fu� intelegator, iar omul nostru deveni nor! Nor fiind, el proteja recoltele de raze ucigatoare ale soarelui si pe unde era purtat de vant el oferea ploi scurte si racoritoare de vara! Intr-o zi vantul il izbi de un zid inalt! Era un munte. -Cum poate un nor, sa se compare cu un munte?Sunt ca o furnica pe langa un elefant! Zeul, intelegandu-i dorinta il transforma pe nor in munte! Acum omul nostru era fericit�nimic nu il mai putea invinge�razele soarelui il incalzeau, ploile il racoreau, iar vantul ii slefuia colturile�facandu-l parca mai frumos! Era urias si etern si din varf, parca domina intreaga lume! Deodata simti o durere ascutita trecandu-i prin tot corpul, apoi inca una, parca mai dureroasa! Durerea incepea de jos de la baza si urca pana in varful muntelui! De sus privi muntele si nu putu sa observe decat un punct mic si negru care tot lovea in el fara oprire! Se concentra mai tare si la a doua privire observa ca a acel punct mic si negru nu era altceva decat un simplu pietrar! |
||
|
Aleys Postat pe 7 Noiembrie 2008 20:11 |
||
|
Lupul �i iedul din curte - fabul� - Intr-o zi, un ied ce se afla intr-o curte vazu un lup care trecea pe acolo. Aparat de gard, iedul incepu sa-l jigneasca pe lup in fel si chip. Lupul se opri si-i spuse: - Bietul de tine! Nu tu esti cel care ma insulti, ci gardul dupa care te-ai ascuns de mine. Morala acestei fabule: Nu valoarea, ci ocazia sau locul �i ridica pe cei ne�nsemnati. |
||
|
Aleys Postat pe 7 Noiembrie 2008 20:13 |
||
|
- Cat adevar in povestioarele voastre! ... Am lipsit cateva zile ... insa acum sunt aici! ... Va pregatesc ceva deosebit! ... |
||
|
supermiki Postat pe 10 Noiembrie 2008 08:36 |
||
|
Un mare intelept zise: -Sunt 4 soiuride oameni:sunt oameni care stiu si stiu ca stiu.Acestia sunt invatatii si noi avem ce lua de la ei.Sunt oameni care stiu dar nu stiu ce stiu.Acestia sunt cei care dorm in picioare si trebuiesc treziti.Sunt oameni care nu stiu si stiu ca nu stiu.Acestia trebuiesc ajutati sa invete.Sunt oameni care nu stiu si nu stiu ca nu stiu.Acestia sunt neghiobi,despre ei nu pot spune nimic bun. Magarul in piele de leu Magarul a imbracat o piele de leu si a prins a se plimba tantos de colo-colo,bagand in sperieti bietele dobitoace.Vazand-o pe vulpe a incercat sa o sperie si pe ea dar aceasta l-a auzit cum ragea si i-a spus:''Fii sigur ca ma speriai si pe minedaca nu te auzeam cum ragi ca un magar!!'' morala: asa sunt si unii oameni de nimic care cand vin la putere isi dau aere si se ratoiesc,dar ii tradeaza vorbele lor. |
||
|
diana1981 Postat pe 10 Noiembrie 2008 22:17 |
||
|
"Un mare intelept zise: -Sunt 4 soiuride oameni:sunt oameni care stiu si stiu ca stiu.Acestia sunt invatatii si noi avem ce lua de la ei.Sunt oameni care stiu dar nu stiu ce stiu.Acestia sunt cei care dorm in picioare si trebuiesc treziti.Sunt oameni care nu stiu si stiu ca nu stiu.Acestia trebuiesc ajutati sa invete.Sunt oameni care nu stiu si nu stiu ca nu stiu.Acestia sunt neghiobi,despre ei nu pot spune nimic bun." Interesant punct de vedere. La astia as mai adauga o categorie ... chiar daca eu nu sunt asa de intelept ca cel care a facut aceste categorii: cei care NU STIU ... dar CRED CA STIU ... acestia sunt periculosi de-a dreptul. Si cred ca aici intra cei mai multi ! ... |
||
|
supermiki Postat pe 12 Noiembrie 2008 18:36 |
||
|
Gandind mereu, mereu Orbecaim adesea cuprinsi de indiferenta . Uitam sa iubim rasaritul soarelui intr-o dimineata dulce de vara , cand fiorul racorii isi dezveleste de sub geana unei noi zile minunatia a tot ce ne inconjoara. Uitam sa ne inchinam adanc Atotputernicului Dumnezeu multumind pentru un nou rasarit vietii noastre. Pare-se ca ceva de rutina si prea neansemnata, o clipa de reculegere in preajma Atotprezentei Divine. Treburile zilnice ne cheama grabiti tumultului vietii acestea cu atatea si atatea preocupari si griji. Suntem stresati, nervosi, neangaduitori, reci, parca neavand aproape nimic in comun unii cu altii. Dar totusi avem: chipul si asemanarea lui Dumnezeu, suntem revarsarea Trinitatii (Tatal,Fiul si Duhul Sfant) in noi fiecare.O extraordinara intrepatrundere a divinului (sufletul) cu umanul (corpul ca materie). Partasia vietii vesnice o avem asigurata prin Rascumparatorul Hristos-Dumnezeu, prin jertfa Lui sangeroasa drept moment culminant. Undeva, peste aceasta framantare a zilei de ieri, de azi si de maine ramane in veghere Creatorul cerului si al pamantului. A fi ateu este simplu:negi tot ce intrece puterile tale.Se intampla sa negi de dragul de a te contrazice cu cineva, persistand in mod interminabil in aceasta incapatanare. Se intampla sa ai tot ce iti doresti si totusi aceasta nu este suficient. Oare atunci cand vei ajunge la pasul acela , poate neant il numesti ,nu vei gindi la ceva salvator ? Momentul acela trebuie sa fie critic , infiorator chiar. Sa vezi ca esti cuprins de neputinta, avutiile tale nefiind de nici un ajutor, prietenii neputand sa-ti intinda o mana.Cum concepi oare momentul acela?Chiar nu exista o Putere salvatoare pentru acest proces existent? Pentru mine Aceasta este Dumnezeu. Dar pentru tine? Pentru mine sansa de salvare este El,calauza prin viata este El, scopul unei vieti eterne este El. Viata proprie poate sa-mi creeze o garantie vesnica, dar totodata si insucces prin necredinta. Exista insa si o forta a raului, panditoare, meschina, de a carei viclenie atarna soarta platii pacatului-acesta este diavolul. Cel mai bun antidot impotriva lui este rugaciunea. Prin rugaciune castigam o conduita morala ireprosabila, poruncile Decalogului, adevarat cod pentru a ramane chip si asemanare a lui Dumnezeu. Sunt un cod de legi prin care Dumnezeu cauta sa perfectioneze fiinta umana pana la desavarsire. Aplicabilitatea lor .? Aici ramanem impartiti. Unii mai cred in zei, pretinse puteri peste care insa a ajuns sa se depuna colbul invechit al timpului. Acestor neputinciosi se inchina, le cer ajutorul, in zadar. O parte din noi avem acest necuprins Dumnezeu alaturi de Salvatorul Iisus Hristos care cauta impacarea cu noi oferindu-ne caldura pacii Sale,cautand insa, dependent de noi un innoitor proces de sfintire. Unii accepta intru totul, altii intr-o oarecare masura. Dar: ori totul ori nimic, la Dumnezeu nu merge cu jumatate de masura. Iar totul inseamna fericirea eterna. Iubirea fata de Dumnezeu si fata de aproapele ar trebui sa ne caracterizeze, ar trebui sa excelam in aceste directii. Cand vom ajunge sa iubim pe Dumnezeu cu tot ceea ce avem, iar pe aproapele ca pe noi insine, vom fi foarte, foarte aproape de desavarsire. |
||
|
Aleys Postat pe 13 Noiembrie 2008 20:34 |
||
|
De c�nd m�mica lui murise, copilul �i dorea din ce �n ce mai mult s� se fac� doctor. Mama avusese o boal� ciudat� �i murise �n c�teva zile, f�r� ca nimeni s� se fi a�teptat la a�a ceva. Doctorul din satul lor fusese plecat pentru o vreme, �i nimeni nu �i d�duse seama c� starea mamei era at�t de grav� �nc�t avea neap�rat� nevoie de medic. De fapt to�i a�teptau �ntoarcerea doctorului, �n care aveau mare �ncredere, pentru c� era vestit �n tot �inutul. Dar doctorul a ajuns prea t�rziu, cu c�teva minute �nainte ca femeia s� moar�. Murise �ns� lini�tit�, pentru c� fusese spovedit� �i �mp�rt�it�. Ani de zile copilul se g�ndise s� devin� doctor. P�n� c�nd, �ntr-o noapte, a avut un vis� *** Str�b�tuse al�turi de un b�rbat un drum lung prin de�ert. La un moment dat au intrat �ntr-un sat. Merg�nd prin sat, vedeau tot felul de bolnavi, de �chiopi, de ciungi, de orbi, de surzi� Erau prea obosi�i ca s� plece mai departe, a�a c� s-au hot�r�t s� r�m�n� peste noapte �n sat. C�nd au intrat �ntr-o cas� de oaspe�i, gazda le-a spus: �Satul nostru �l a�teapt� pe Marele Doctor. A�i auzit ceva, se apropie de noi?� Musafirii nu d�duser� niciun r�spuns. Copilul t�cu, g�ndindu-se c� dac� ar spune c� nu �tie nimic de vreun mare doctor ar fi putut s� �l �ntristeze pe cel care �i primise cu at�ta bun�voin�� la el �n gazd�. Diminea�a, c�nd s� �i ia r�mas bun, c�l�torii �i v�zur� pe cei patru copii ai gazdei. Cele trei fete se jucau pe iarb�, dar copilul cel mai mare, un b�iat frumos, st�tea pe un scaun. - E orb, le explic� gazda, nu vede nimic� - �mi pare r�u, tare r�u, spuse copilul. �i era tare mil� de b�iatul orb, a�a c� spuse: - Of, dac� a� putea, i-a� da eu unul din ochii mei. Str�inul care �l �nso�ea �l �ntreb� �n �oapt�: - E�ti sigur? Copilul �ntreb�: - Da, sunt sigur, dar� - Fie cum vrei tu, spuse Str�inul. �l atinse u�or pe fa�� �i copilul �i d�du seama c� nu mai vede bine. Dup� c�teva clipe, copilul vru s� deschid� ochii, dar �i d�du seama c� ochiul st�ng avea pleoapele lipite. Privind cu dreptul, �l vedea pe copilul care �nainte fusese orb s�rind de bucurie. - V�d, v�d, v�d�, striga acesta. - E�ti sigur c� vrei ca ochiul t�u s� r�m�n� la el? � �l �ntreb� Str�inul. - Ce s� zic� Da, vreau, spuse copilul cu hot�r�re. - S� mergem atunci, spuse Str�inul. �i pornir� la drum. La ie�irea din sat, v�zur� o cas� d�r�p�nat�. �n fa�a ei era un copil care se str�duia s� bea ap� din g�leata aflat� pe marginea f�nt�nii, dar �i era foarte greu, pentru c� nu avea m�ini. Copilul �l privi �n ochi pe Str�in, �i spuse cu voce tare: - Dac� a� putea, i-a� da una din m�inile mele. - D�-i-o pe care vrei, �i spuse Str�inul. Copilul �ntinse m�na st�ng�. Str�inul �l trase de ea, �i m�na se desprinse din um�r, f�r� mare greutate. - Eu o iau �nainte, spuse copilul, nu vreau s� �tie c� e de la mine. Copilul f�cu c��iva pa�i, apoi se ascunse dup� un copac. �l v�zu pe Str�in cum apropie m�na de copil, �i m�na se lipi imediat. Copilul o mi�ca, nevenindu-i s� cread� ochilor. Str�inul �i continu� drumul. Copilul veni l�ng� el �i spuse: - Dac� a� putea, mi-a� da �i via�a pentru ceilal�i. - C�nd te-am �nt�lnit, mi-ai spus c� ��i dore�ti s� devii doctor. De asta am venit prin acest sat� Altfel� Uite, pentru c� ai spus asta, ne vom schimba drumul. Plec�m �n alt� parte. Dar va fi mult mai greu dec�t p�n� acum. Nu avem dec�t pu�in� hran� la noi �i avem de mers vreme de patruzeci de zile. - Mergem, mergem� Cu tine �mi este bine oriunde a� fi. �i au plecat� �i au mers departe, departe. Au urcat st�nci, au mers prin ploaie, le-a fost foame, le-a fost sete, dar mergeau �nainte. C�nd copilul sim�ea c� nu mai poate, �l privea pe Str�in �i sufletul s�u se umplea de putere. Au mers p�n� c�nd au ajuns �ntr-un sat cu case mari, bine �ngrijite. Au b�tut la prima poart�: - Ziua bun�, oameni buni, ne da�i �i nou� ceva de m�ncare? � �ntreb� Str�inul. Nimeni nu �i r�spunse, �ns�. - Ce e cu ei, nu aud? �ntreb� copilul. - Ba da, aud� Dar nu sunt primitori de str�ini. - De ce? P�n� acum ne-au primit to�i, chiar �i cei s�raci. Iar ace�tia, care cred c� au de toate� - Ace�tia au inima bolnav�, spuse Str�inul. Nu iubesc, nu �tiu s� iubeasc�. - �i pot ajuta? Ce s� fac pentru ei?� Dac� le-a� da inima mea, a� muri, nu-i a�a? - �ntreb� copilul. �i nu a� putea ajuta dec�t un singur om. Eu a� vrea s�-i ajut pe mul�i, zise copilul, privindu-l pe Str�in. - D�-i fiec�ruia o buc��ic� din inima ta. - C�t de mare? - Vei sim�i tu, unii vor avea nevoie de o bucat� mai mare, al�ii de alta mai mic�. - Bine, zise copilul. A�a am s� fac. Copilul intr� �n curte, timid. Primul veni spre el un b�rbat cu o fa�� aspr� care ducea o scar� �n spate. �nainte s� �i spun� ceva copilului, acesta �i arunc� �n piept o buc��ic� din inima lui. B�rbatul se schimb�, brusc, la fa��. Privirea �i deveni senin�. - Avem oaspe�i, oaspe�i de seam�, strig� c�tre cei din cas�. Bine a�i venit la noi, le spuse musafirilor. Copilul se �ntoarse spre Str�in �i �i z�mbi. - Bine v-am g�sit, spuse Str�inul. - Nu �tiu ce s-a �nt�mplat, v-am v�zut la poart� de c�nd a�i venit, dar eram prins cu treburile, zise gazda. So�ia �i privea pe fereastr�, mirat�. Copilul se apropie de ea �i �i arunc� o buc��ic� din inima lui. Femeia v�zu cum copilul arunc� ceva �nspre ea, dar nu �i d�du bine seama ce s-a �nt�mplat. Sim�ea doar o c�ldur� �n piept. �i ie�i s� �i primeasc� pe oaspe�i. Copilul �l �ntreb� pe Str�in: - Mai sunt mul�i pe care i-a� putea ajuta? Simt o dorin�� din ce �n ce mai mare de a da o parte din inima mea �i altora� - Nu vrei s� m�n�nci mai �nt�i? �i-e foame, doar� - M�nc�m dup� aceea, spuse copilul. - Du-te singur, �i spuse Str�inul. �tii ce ai de f�cut. �n satul acesta aproape to�i sufer� de aceea�i boal�. Pu�ini au inima s�n�toas�. Tu �i po�i ajuta �i pe ceilal�i s� iubeasc� Copilul plec�. Merse din cas� �n cas�. Peste tot era �nt�mpinat cu r�ceal�. Dar, c�nd pleca, oamenii nu voiau s� se mai despart� de el. Ceva �ns� se �nt�mpla. Pe m�sur� ce ajuta mai mul�i oameni, el �mb�tr�nea. Spre sear�, ar�ta deja ca un b�tr�n de �aptezeci de ani. Mergea din ce �n ce mai greu. Ajunse la prima cas� din sat, la casa la care �l l�sase pe Str�in. Intr�, v�zu mul�i oameni la mas�, dar Str�inul plecase. �ncerc� s� intre �n vorb� cu gazdele, dar acestea nu �l recunoscur�. I-a �ntrebat: - �ti�i cumva, a trecut pe-aici un om str�in de aceste locuri? - Da, a trecut de diminea��. A plecat apoi repede, s-o fi dus s� �l caute pe copilul cu care venise. A l�sat �ns� o scrisoare, a spus s� o d�m celui care va �ntreba de el, zise b�rbatul, �ntinz�nd scrisoarea b�tr�nului. Acesta lu� scrisoarea, privindu-l pe b�rbat �n ochi. B�rbatul tres�ri, i se p�ru c� a mai v�zut acei ochi, dar nu �i d�du seama c�nd anume. B�tr�nul �ncepu s� citeasc�: �Copile, ai vrut s� aju�i bolnavii �i te-am ajutat. Ai dat m�na ta, ochiul t�u altora. Acum le-ai primit �napoi�. B�tr�nul �i d�du seama c� �ncepuse s� vad� �i cu al doilea ochi �i m�na st�ng� i se mi�ca de parc� nu i-ar fi lipsit niciodat�. �Ai vrut �ns� mai mult, a�a c� te-am adus la oamenii care au cele mai mari suferin�e. La cei s�n�to�i la trup, dar cu inima bolnav�. �i i-ai ajutat. D�ruind, ai dob�ndit� Prive�te spre pieptul t�u. Inima e la locul ei, dar e mai mare. Cu c�t ai dat mai mult, cu at�t a crescut mai mult. Pentru c� pe Mine M-ai primit �n ea. Puterea Mea este puterea iubirii, puterea care biruie orice boal� �i orice neputin��. Puterea iubirii biruie moartea, pentru c� Eu am biruit moartea. Alege, deci, ce fel de bolnavi vrei s� aju�i, pe cei bolnavi la trup sau pe cei bolnavi la suflet. Orice ai alege, Eu voi fi cu tine. �i ��i vei da seama c� nu am plecat de l�ng� tine, pentru c� M� vei sim�i �n inima ta�� B�tr�nul pl�ngea, �i abia mai putea citi din cauza lacrimilor. Pl�ngea, �i sim�ea cum inima �i arde �n piept� *** Copilul se scul� din somn brusc. �n camer� era foarte frig, focul din sob� se stinsese. Dar inima �i b�tea �n piept cu putere. �i �i aminti visul� Privi apoi spre icoan� �i recunoscu chipul Str�inului� Ani de zile l-a tot fr�m�ntat visul acela. L-a fr�m�ntat p�n� ce a ajuns preot. L-a fr�m�ntat �i dup� aceea, p�n� c�nd a ajuns la b�tr�ne�e. �i, �n toat� via�a lui, a sim�it c� inima i-a r�mas plin� de iubire pentru ceilal�i. Pentru c� �l primise �n ea pe Cel ce este Iubire� |
||
|
Aleys Postat pe 13 Noiembrie 2008 20:50 |
||
|
PERSEVERENTA Mai toate marile realizari au fost rezultatul perseverentei asidue: -Thomas Edison a inventat becul electric dupa nu mai putin de 5.000 de incercari nereusite. -Fullton a fost obiectul hazului si batjocorii generale cand a propus instalarea unui motor cu aredere interna pe corabii si barci de transport. -Albert Enstein a cazut la primul examen de admitere la universitate. -Fratii Wright au oferit planurile primului avion Guvernului American, dar au fost refuzati. -Podarevski, celebrul pianist si om de stat ceh, a fost descurajat la inceput de o profesoara de pian care l-a refuzat pe motiv ca degetele de la maini erau prea mici si nu puteau cuprinde o octava. Nu este de mirare ca Biblia spune: "Mai mult face sfarsitul unui lucru decat inceputul lui" si "Cine pune mana pe sabie sa nu se laude ca cel ce o pune jos". "Am pierdut o batalie, nu insa si razboiul!" - Napoleon Bounaparte "Stiti cum a ajuns melcul pe corabia lui Noe? Incet, dar cu rabdare si perseverenta!" - C. H. Spurgeon Ultima data cand ai esuat, te-ai oprit pentru ca ai gresit sau ai gresit pentru ca te-ai oprit? Tine-te de treaba pana cand unul dintre voi este dat gata. S-ar putea ca unii sa reuseasca pentru ca au fost destinati s-o faca, dar majoritatea reusesc pentru ca sunt determinati s-o faca. In confruntarea dintre paraias si stanca, paraiasul castiga mereu, nu prin tarie, ci prin perseverenta! S-ar putea ca geniul sa inceapa anumite lucrari, dar munca este intotdeauna aceea care le termina. "Sub picaturi ce cad si stancile scad!" |
||
|
gabi_a_lu_miki Postat pe 16 Noiembrie 2008 16:28 |
||
|
Cum suntem Un intelept a fost odata intrebat: - Cine e intelept? - Cel care gaseste mereu ceva de invatat de la altii, spuse inteleptul. - Cine e puternic? - Omul care se poate domina pe sine insusi. - Cine e bogat? - Cine-si cunoaste bogatiile: zilele si orele vietii sale, care pot schimba tot ceea ce are el �n jur. - Cine merita respect? - Cel care se respecta pe sine insusi si pe vecinul sau. - Lucrurile acestea sunt atat de evidente, comenta unul dintre cei prezenti. - De aceea sunt atat de greu de observat, concluziona inteleptul. (de multe ori nu vedem padurea de copaci!) |
||
|
supermiki Postat pe 18 Noiembrie 2008 08:44 |
||
|
Nu amana! Fa ce ai de facut ... atunci cand trebuie facut! Un rege trimise un mesager �ntr-o tar� �ndep�rtat�, cu un acord de pace care urma s� fie semnat. Vr�nd s� profite de c�l�torie, mesagerul �si inform� c�tiva prieteni care aveau afaceri importante �n acea tar�. Ei �i cerur� s� am�ne si � pentru c� urma s� fie semnat un acord de pace � scriser� noi ordine si schimbar� strategia lor de afaceri. C�nd �ntr-un final mesagerul plec�, era deja prea t�rziu pentru a duce acordul; izbucni r�zboiul, distrug�nd planurile regelui si afacerile oamenilor care �nt�rziaser� plecarea mesagerului. Spune maestrul: "Este un singur lucru important �n viat� � s� tr�im propriul destin personal, misiunea care ne-a fost �ncredintat�. Dar deseori sf�rsim prin a ne �nc�rca cu preocup�ri inutile care apoi distrug visul nostru." (Paulo Coelho) |
||
|
supermiki Postat pe 18 Noiembrie 2008 10:37 |
||
| Buna din pacate nu am avut timp sa le citesc cu toate am citit pana la aia cu uratul... aproape mi-au dat lacrimile si ai mare dreptate superbe povesti ... !!! Cu talc si merg acolo unde trebuie tine-o tot asa si iti multumesc... pentru ca mi-ai trimis mesajul. miki intradevar un topic frumos promit sa mai intru si sa mai citesc din cand in cand | ||
|
Pierdut_in_lume Postat pe 19 Noiembrie 2008 12:25 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| buna | 5 | De la: Lucia1971 4 August 2008 12:14 |
| relatie pe mess .. | 32 | De la: carmina33 6 Septembrie 2009 00:21 |
| un sfat mi-ar prinde f binee,,, | 18 | De la: anca_m22 22 August 2009 22:59 |
|
|
||
| buna | 1 | De la: lollyta_10 27 Mai 2011 00:05 |
| va rog mult ajutati-ma | 20 | De la: kudika045671 20 Iulie 2009 03:22 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la [email protected]
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email [email protected]
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.