Setari Cookie-uri
  1. Forum
  2. Moda
  3. Intrebari
  4. povestioare ...

povestioare ...

confuza..

inregistrati-va si castigati 500 euro
Hartia aurie de impachetat

"Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hirtie aurie de impachetat,foarte scumpa.
Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cind a vazut ca fetita a
folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.
Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata
urmatoare spunindu-i: "Acesta este pentru tine, taticule".
Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar
supararea lui se arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala.

El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"
Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a
zis: "Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi
pina cind s-a umplut."

Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se
spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii.

Si, de cite ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.


Fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si
saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni.
Nu putem avea altceva mai pretios decit asta."
catalinaOlo
Postat pe 26 Octombrie 2008 23:59
Un copil si tatal sau calatoreau cu trenul.

Calatoria trebuia sa dureze circa o ora. Tatal se aseza comod si se puse sa citeasca o revista pentru a se distra. La un moment dat copilul il intrerupse, intrebându-l: “Tata ce este cladirea aceea?” Tatal se uita sa vada ceea ce i-a aratat copilul si raspunse : “Este o fabrica”. incepu din nou sa citeasca când copilul il intreba din nou: “Tata când sosim?” Tatal i-a spus ca mai au inca de mers. A inceput din nou sa citeasca, dar o alta intrebare a copilului il intrerupse urmate apoi de alte si alte intrebari.

Tatal, disperat, cauta un mod pentru a-l face pe copil sa se distreze. Vazu in revista pe care o citea multe chipuri de oameni, o rupse in mai multe bucati si o dadu copilului invitându-l sa reconstruiasca aceste chipuri intocmai ca la un joc de puzzle, dupa care se aseza multumit pe scaunul sau convins ca copilul va fi ocupat pentru tot restul calatoriei. Nu apucase sa treaca multa vreme caci copilul exclama: “Am terminat!”.

“Imposibil!” - raspunse tatal. “Nu pot sa cred! Cum ai putut reconstrui imaginea asa de repede?” Imaginea era reconstruita perfect.

Copilul raspunse: “Nu m-am fixat asupra lumii (a oamenilor celor multi)… caci pe cealalta parte a foii era figura unui (singur) om; AM RECONSTRUIT OMUL sI LUMEA S-A ARANJAT SINGURa!!!”

Lumea va fi aranjata numai când oamenii vor fi ei aranjati, vor fi loiali si onesti.
Lumea va fi aranjata atunci când fiecare om va fi capabil sa se revizuiasca in interiorul sau!
Aleys
Postat pe 27 Octombrie 2008 22:28
Cand te-ai trezit in aceasta dimineata te-am observat

si am sperat ca imi vei vorbi, chiar si numai cateva cuvinte,
cerand parerea mea sau multumindu-mi
pentru un bine care ti s-a intamplat;
insa am vazut ca erai foarte ocupat pentru a gasi hainele potrivite
cu care sa te imbraci pentru a merge la serviciu.



Am continuat sa astept inca, in timp ce fugeai prin casa
pentru a te imbraca si aranja, eu stiam ca ai fi avut timp,
chiar si numai un minut a te opri si a-mi spune ‘’salut”.
insa erai prea ocupat
Pentru aceasta am deschis cerul pentru tine,
l-am umplut de culori pentru a vedea daca asa ma vei asculta;
insa nici de aceasta n-ai tinut seama.
Te-am observat in timp ce te indreptai spre locul de munca
si te-am asteptat rabdator toata ziua.
Cu toate lucrurile pe care le aveai de facut,
presupun ca tu ai fost prea ocupat pentru a-mi spune ceva.

Cand te-ai intors acasa am vazut oboseala ta,
si m-am gandit sa te ud putin
pentru ca apa sa-ti indeparteze stresul.
Ma gandeam sa-ti fac o placere asa tu puteai sa te gandesti la mine,
dar te-ai infuriat si ai ofensat numele meu,
eu doream mult ca tu sa-mi vorbesti,
era mult timp de cand nu mi-ai vorbit.

Dupa aceea ai deschis televizorul, eu am asteptat cu rabdare,
in timp ce priveai la televizor ai cinat,
insa ai uitat din nou sa vorbesti cu mine,
nu mi-ai adresat nici un cuvant.
Am vazut ca erai obosit si am inteles dorinta ta de silentiu
si asa am intunecat splendoarea cerului, am aprins o candela;
cu adevarat era foarte frumos, dar tu nu erai interesat a o vedea.

in momentul in care te-ai culcat cred ca ai fost distrus.
Dupa ce ai zis noapte buna familiei tale
ai cazut pe pat si imediat ai adormit.
Am insotit somnul tau cu o muzica,
animalele mele nocturne s-au luminat, dar nu era important,
poate tu nici nu-ti dai seama ca eu sunt mereu aici pentru tine.

Am mai multa rabdare decat iti poti imagina.

Mi-ar placea insa sa te invat sa ai rabdare cu altii,
Te iubesc mult de aceea astept in fiecare zi o rugaciune.
Sa stii ca peisajul pe care il fac e numai pentru tine.

Bine, te trezesti din nou eu sunt inca odata aici si astept
Fara nimic altceva decat iubirea mea pentru tine,
sperand ca astazi tu vei putea sa-mi dedici putin timp.

O zi buna…

(Tatal tau: Dumnezeu)
Aleys
Postat pe 27 Octombrie 2008 22:30
- excelent! ... mii de multumiri pentru postarile voastre! ...
supermiki
Postat pe 28 Octombrie 2008 01:33
Cei patru ucenici
O datã, patru ucenici au vrut sã se întreacã. Zis ºi fãcut. S-au aºezat toþi într-o încãpere ºi au decis ca, timp de trei zile, nici unul sã nu spunã o vorbã, ca astfel sã-ºi încerce rãbdarea ºi puterea de concentrare. Dar, spre searã, când a început sã se întunece, unul nu s-a mai putut abþine ºi a zis:
- Sã aprindã cineva lumina!
- Ce faci, nu trebuia sã tãcem ? - l-a întrebat nedumerit al doilea.
- Proºtilor, de ce aþi vorbit ? - se repezi al treilea sã-i dojeneascã.
- Ehe, doar eu am tãcut! - se lãudã cu îngâmfare cel de-al patrulea.
Fiecare ucenic a cãzut pradã câte unei ispite: graba, neîncrederea, mânia ºi mândria - cele patru ispite care încearcã pe oameni în tot ceasul. De aceea, rãbdarea este cel mai bun tovaraº de drum în viaþã, fie cã munceºti, cã înveþi sau cã iubesti.

gabi_a_lu_miki
Postat pe 28 Octombrie 2008 14:40
Deoarece mi-a plãcut foarte mult Povestea Broscuþei Campion m-am gândit sã mã “interesez” de protagonista acestei povestiri ºi iatã cã, nu demult, am aflat cã aceastã broscuþã a mai avut parte de o altã încercare grea ºi mã gândeam sã v-o împãrtãºesc ºi vouã. Iatã cum sunã:

Într-o zi de varã, un grup de broscuþe se plimbau vesele printr-o pãdure ºi la un moment dat, douã dintre ele au cãzut într-o groapã foarte adâncã. Toate celelalte broscuþe s-au strâns în jurul gropii ºi priveau cu mirare la adâncimea acesteia. Erau convinse cã cele douã broscuþe nu aveau nici cea mai micã ºansã sã iasã de acolo.

Sunteþi ca ºi moarte, nici nu are rost sã vã chinuiþi, este prea adâncã groapa, opriþi-vã cã sãriþi deageaba…erau comentariile ce veneau din partea grupului. Cele douã broscuþe încercau sã sarã din rãsputeri pânã când, în cele din urmã, una dintre broscuþe a dat crezare vorbelor ºi a renunþat, cãzând jos de obosealã ºi murind.

Cealaltã broscuþã însã, a continuat sã sarã cât de tare o þineau picioruºele. Cele de pe margine strigau la ea sã se opreascã, sã-ºi curme suferinþa, mai bine sã moarã. Ea, dimpotrivã, sãrea tot mai sus ºi tot mai tare ºi… iatã-o cã a reuºit!

Broscuþele de pe marginea gropii se uitau la ea cu mirare ºi au întrebat-o fãrã nici o ezitare: “Nu ne-ai auzit? Noi tot þi-am spus sã renunþi dar tu în schimb ai tot continuat! Cum ai reuºi sã ieºi din groapa aceasta atât de mare?”

Bineînþeles, precum ºtiþi ºi voi deja, broscuþa era surdã. În tot acest timp ea a crezut cã prietenele ei o încurajau.

Acesta povestire ne poate învãþa douã lecþii:

- o vorbã de încurajare pentru cineva care este la pãmânt poate sã îl ajute sã se ridice ºi sã o scoatã la capãt, sã rãzbeascã în cele din urmã chiar dacã pare cã nu mai are nici o ºansã

- o vorbã distructivã pentru cineva care este la pãmânt poate fi doar acel lucru de care mai are nevoie pentru a “muri”, o lovitura de graþie care i-ar grãbi sfârºitul.

Puterea vorbelor… câteodatã este atât de greu de înþeles cum o vorbã încurajãtoare poate sã meargã chiar aºa de departe. Oricine poate spune vorbe ce tind sã “jefuiascã” pe altcineva de spiritul de a continua în momente dificile. Fii atent la ceea ce vorbeºti, oferã-le celorlalþi ce traverseazã calea ta numai vorbe de bine!
Aleys
Postat pe 28 Octombrie 2008 21:07
Ce inseamna fericirea?
~ Inspirat dintr-o poveste reala ~

Era odata o femeie. Nimic neobisnuit in asta. Numai ca ea, de cand a putut munci, a strans si a tot strans bani.

Muncea greu, nimic de zis. Dar din fiecare salariu pe care il lua, o mare parte o folosea pentru a-si plati darile la stat si o alta mare parte o economisea “pentru vremuri grele”. Din cat mai ramanea isi cumpara mancare.

Niciodata insa nu si-a facut timp pentru ea. Desi, cand se intorcea de la munca acasa, produsele din vitrinele magazinelor o tentau, nu cheltuia banii. Tot timpul se gandea ca “mai tarziu, cand o sa scoata mai mult de la banca”. Se temea sa nu ramana falita.

Aceasta femeie nu avea rude in afara unei nepoate, fiica unei surori. Ei nu ii pasa de ceilalti, nici macar de acea fata, care mai avea nevoie de ajutorul ei din cand in cand.

Asa si-a petrecut ea viata, pana a ajuns batrana. Era singura si, cu toate acestea, nu cerea ajutorul nimanui. Prefera sa se duca ea insasi la piata.

Pana intr-o zi, cand i s-a facut rau pe drum si a cazut. Avea cancer in ultima faza. Doctorii nu mai puteau interveni cu nimic si i-au recomandat sa stea acasa.

Femeia era de acum nevoita sa stea in pat. Nici nu mai auzea foarte bine si de aceea dadea sonorul televizorului foarte tare. Se facusera destule reclamatii pe seama ei, dar trecusera neobservate.

Si singura persoana care avea grija acum de ea era chiar nepoata pe care nu o ajutase in trecut. In ciuda acestor fapte, ea venea in fiecare zi si ii dadea de mancare, gatea cate ceva, o schimba etc.

Intr-o zi, stand langa ea pe pat si apreciind starea in care era, fata ii spuse:

-Vezi, matusa, ce inseamna sa fii avar? Tot timpul ai strans, ai strans, ai depus la banca sperand ca se vor inmulti banii si ca ii vei putea folosi intr-o buna zi. Acum e prea tarziu…Toti banii pe care ii ai nu te pot scapa de boala. Nu ai avut pe nimeni langa tine. Bine, in clipa asta sunt eu aici si am grija de tine, matusa scumpa, dar daca eu nu eram?

Asta inseamna fericirea. Inseamna sa te bucuri de tot ceea ce ai, pentru ca in fiecare lucru exista o parte buna. Trebuie doar sa o gasesti. Iar daca stii sa profiti de fiecare clipa si sa iti traiesti viata, vei fi cel mai fericit om de pe pamant
Aleys
Postat pe 28 Octombrie 2008 21:12

Telefonul vesniciei






In sala de telefoane a turnului Eiffel din Paris, in timpul Expozitiei din 1890, se gasea o multime de oameni, cu coatele rezemate de o barã de lemn imbrãcatã in catifea, tinând la ureche câte un receptor telefonic. Nu trecuserã decât 14 ani de la descoperirea telefonului de cãtre omul de stiintã american Graham Alexander Bell (1847-1922)…





Cei care aveau la ureche receptoarele erau cufundati în tãcere, dar foarte fericiti, cãci telefoanele lor erau puse în legãturã cu o salã de muzicã în care cânta o orchestrã renumitã si cântãreti celebri. Aceastã muzicã superbã o auzeau numai ei, iar ceilalti vizitatori ai expozitiei nu auzeau nimic; ba mai mult, aceia nici nu bãnuiau cã existã asa ceva.






Dacã ne gândim bine, nu se petrece acelasi lucru si cu glasul lui Dumnezeu? Nu sunt în una si aceeasi lume, în aceeasi localitate, în aceeasi casã chiar, oameni care aud glasul lui Dumnezeu si oameni care nu-l aud. Nu sunt oameni care aud glasul lui Dumnezeu în sufletul lor, si oameni care-l tãgãduiesc sau îl resping?





Oare care din ei au dreptate? Convinge-te singur, fãcând proba. Pãrãseste traiul egoist, alungã din tine indiferenta, pune la ureche telefonul vesniciei, adicã tezaurul de cuvinte ale Sfintei Scripturi si al Sfintei Traditii si vei auzi glasul Mântuitorului, care te cheamã neîncetat la o viatã curatã, seninã, fericitã, fãrã de sfârsit. Dacã vei urma poruncile Lui, vei auzi si numele tãu: ‑Veniti, binecuvântatii Tatãlui Meu, ca sã mosteniti Împãrãtia cerurilor, pregãtitã vouã.


Aleys
Postat pe 30 Octombrie 2008 18:37

Povestea lupilor


O batrâna Cherokee îi spune nepotului sau despre o lupta care se da în ea. Este o batalie între 2 lupi.
Unul este rau: se înfurie, invidiaza, regreta, lacomeste, e arogant, gelos, orgolios, minte, îsi plânge de mila, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie.
Celalalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezator, optimist, plin de compasiune si credinta, recunoscator.
Nepotul se gândi pentru o clipa apoi întreba:
si cine va câstiga aceasta batalie?
Batrâna Cherokee i-a raspuns simplu:
”Cel pe care îl hranesc.”
Aleys
Postat pe 30 Octombrie 2008 18:38
Intr-o zi, un sofer de autobuz a mers ca de obicei la serviciu, si-a pornit bus-ul si a plecat pe traseu. Nimic deosebit la primele cateva
statii: cativa oameni care-au urcat, cativa care-au coborat si totul a fost ok.

La urmatoarea statie, insa, un tip enorm a urcat in bus, cam 1,90 m, cu constitutie de luptator categoria grea... s-a uitat spre sofer
zicand: "Big John nu plateste!" si s-a asezat pe un scaun.

V-am spus ca soferul avea cam 1,60 m, era slabanog si genul de om bland?... Asa ca nu s-a certat cu Big John, dar nu i-a convenit
chestia asta deloc. Urmatoarea zi se intampla acelasi lucru - Big John a urcat iar in bus, a spus tare ca el nu plateste si s-a asezat.
Urmatoarea zi iarasi... si-n zilele urmatoare la fel...

Pana cand soferul n-a mai rezistat, deja avea insomnii din cauza lui Big John care-si batea joc de el. Asa ca-ntr-un final, s-a inscris la
niste cursuri de body-building, karate, judo si alte arte martiale.

Dupa cateva luni, deja era foarte puternic, mai mult, devenise foarte increzator. Asa ca, ziua urmatoare cand Big John urca in bus si
spuse "Big John nu plateste", soferul s-a ridicat, i-a aruncat o privire crunta si-a zbierat la el: "Si de ce nu?"

Big John l-a privit foarte uimit si i-a replicat: "Big John are abonament".


Morala: ASIGURA-TE CA EXISTA O PROBLEMA INAINTE DE-A FACE EFORTURI URIASE S-O REZOLVI!
Paula_Maria
Postat pe 31 Octombrie 2008 19:29
Absolut minunate toate povestirile !!Citindu-le imi dau seama ca mai exista oameni buni,oameni cu credinta,oameni care iubesc adevaratele bucurii ale vietii,care apreciaza adevaratele calitati,oameni care vad mai departe de invelisul brut al vietii.Mi s-a spus de atatea ori ca daca esti bun esti prost dar eu m-am incapatanat sa fiu buna.M-am incapatanat sa visez cu ochii deschisi si sa fiu mereu optimista desi mi s-a reprosat ca am capul in nori si nu o sa reusesc niciodata sa fac nimic cu visele mele frumoase.Desi nu am casa mea si nici macar o sursa sigura de bani,nu-mi este frica de ziua de maine si am incredere ca intr-o zi atunci cand va veni randul meu,o sa am si eu casa.Nu ma intrebati de unde stiu ,dar stiu.Pur si simplu am incredere.Oricati si oricine imi va spune ca nu voi reusi nu-l voi crede si am sa merg inainte,taras-grapis ,dar am sa merg inainte.Nu o sa ma uit cu jind la vitrinele cu toale din mall ci la pasarile care zboara libere in inaltul cerului.Nu o sa-mi invidiez prietenii pentru norocul lor ci am sa-i multumesc lui D-zeu pentru sanatatea si pentru dragostea familiei mele.Nu o sa las dezamagirile sa ma doboare ci am sa fac din fiecare sfarsit un nou inceput.
Sincer ma simt usurata sa vad ca mai exista si alti visatori,alte suflete avide de bunatate si veselie ,alti ochi care privesc cu incredere in viitor,alte inimi care bat si pentru fratii lor fara nume.
Dragii mei sa nu va schimbati niciodata si impreuna poate vom putea sa schibam lumea intr-un loc mai bun,mai curat,mai vesel.
Va imbratisez cu mult drag !!!
diana1981
Postat pe 1 Noiembrie 2008 01:22
''Succesul este abilitatea de a trece de la un esec la altul fara a-ti pierde entuziasmul''(Winston Churchill)

''Toti se gandesc sa schimbe lumea dar nimeni nu se gandeste sa se schimbe el insusi''(Leo Tolstoy)

''Sansa succesului nu este vazuta de multi oameni deoarece este imbracata in salopeta si arata ca Munca''(Thomas Edison)

''Nu privesc toti oamenii ca fiind responsabilitatea mea.Ci doar un singur individ.Pot iubi doar o singura persoana la rand,pot hrani doar o singura persoana la rand.Doar o persoana ,si inca una,si inca una...''(maica Teresa)

''Atentie!!Datele din calendar sunt mai aproape decat par!''

''Ai grija la problemele cele mai mari,de cele mai multe ori ascund cele mai multe oportunitati!''

''Nu vei reusi niciodata sa culegi roadele daca ai semanat ogorul doar in mintea ta"(proverb irlandez)

"Nu te gandi la problemele zilei de maine pana ce nu ai rezolvat problemele zilei de azi"

"Un clopot nu-i un clopot pana ce nu suna
Un cantec nu-i un cantec pana ce n-a fost cantat
Si dragostea din inima ta nu a fost pusa sa stea acolo.
Dragostea nu e dragoste pana ce nu ai oferit-o altcuiva!!"
diana1981
Postat pe 1 Noiembrie 2008 01:45
Era odata un camp, unde vitele erau pazite de niste copii -vacari. Tot pe campul acela traia un sarpe cumplit si veninos. Intr-o zi un om Sfant s-a intamplat sa treaca pe acolo. Copii au fugit la el si au strigat: "Om Sfant, nu trece pe aici! Pazea ca e un sarpe!"- "Copii, a spus Sfantul, nu mi-e teama de sarpele vostru. Stiu niste Mantre care ma pun la adapost de orice rau." Spunand acestea, omul si-a continuat drumul...
Sarpele il vede si vine, umflandu-si grumazul. Omul Sfant murmura o vraja si iata ca sarpele cade la picioarele sale neputincios ca un vierme. " Ei bine, spune omul Sfant, de ce umbli asa facand rau oamenilor? O sa-ti dau un NUME SACRU( al Domnului) de repetat si o sa inveti sa-l iubesti pe Dumnezeu; la sfarsit o sa-L vezi; si dorinta de a face rau te va parasi." Ii sopteste la ureche sarpelui NUMELE SACRU.
Sarpele se inclina si spune:" O stapane, ce trebuie sa fac ca sa ma mantuiesc?" -"Repeta NUMELE SACRU, spune omul Sfant si nu fa rau fapturii vii! O sa mai vin sa vad cum te comporti."...Si zicand acestea omul Sfant s-a indepartat...Zilele au trecut si copii-vacari au remarcat ca nu mai musca. Au aruncat in el cu pietre. Sarpele a continuat sa fie bland si inofensiv ca un vierme. Unul din copii l-a luat de coada si l-a azvarlit pe pietre de mai multe ori. Sarpele a vomat sange si a fost considerat mort. Noaptea si-a revenit si incetul cu incetul, s-a tarat afara din groapa; avea corpul rupt.
Dupa cateva zile, nu mai era decat un schelet; i-a trebuit multa vreme pana sa poata iesi sa-si caute hrana. De teama copiilor nu mai iesea decat noaptea. De cand fusese initiat de catre omul Sfant, incetase sa mai faca rau fapturilor Domnului. De bine, de rau, incerca sa traiasca, hranindu-se cu frunze si paie... Omul Sfant s-a intors. S-a uitat in toate partile, cautandu-l pe sarpe. Copiii i-au spus ca nu mai era. Omul Sfant s-a mirat; stia ca numele Domnului, pe care sarpele il repeta, avea puterea spirituala, de a face moartea imposibila, inainte ca problema sa fi fost rezolvata, adica inainte de a-l fi vazut pe Dumnezeu.
S-a apucat sa il caute, chemandu-l de mai multe ori pe nume. Sarpele a iesit din gaura lui si s-a inchinat in fata perceptorului sau. Cei doi au inceput sa vorbeasca:
Omul Sfant: - Hei! Cum iti merge?
Sarpele: - O, stapane, iti multumesc! Din mila Domnului imi merge foarte bine.
Omul Sfant: - Cum se face atunci ca nu mai esti decat piele si os? Ce s-a intamplat?
Sarpele: - O, stapane, din supunere fata de porunca ta, ma straduiesc sa nu fac rau nici unei fapturi vii. Ma hranesc cu frunze si cu paie. Asa ca se poate sa fi slabit.
Omul sfant: - Mi-e teama ca nu doar hrana te-a adus in starea asta. Trebuie sa mai fie ceva. Haide povesteste-mi!
Sarpele: -Ah!...se poate, da stiu ce e, fara indoiala...Intr-o zi, vacarii s-au purtat destul de rau cu mine. M-au luat de coada si m-au izbit de pietre, tare de multe ori. Bietii copii! Nu aveau habar de schimbarea care se produsese in mine. Cum ar fi putut sa stie ca nu aveam sa mai musc pe nimeni?
Omul Sfant:- Ce prostie! Ce prostie! Trebuie sa fii un idiot daca nu stii cum sa-ti impiedici dusmanii sa te maltrateze asa!...
Ce ti-am interzis eu era sa musti orice faptura a Domnului. de ce nu ai suierat la cei care voiau sa te omoare, ca sa-i sperii?...
RAMAKRISHNA

Maestrul RAMAKRISHNA, apoi uitandu-se catre discipoli cu privirea lui razatoare:
-Deci, umflati-va grumazul...Dar nu muscati!...Un om care traieste in societate, mai ales un cetatean, un cap de familie, trebuie sa se prefaca a se impotrivi raului ca sa se apere. Dar el trebuie in acelasi timp sa aiba grija sa nu plateasca raului cu rau..."

Aleys
Postat pe 1 Noiembrie 2008 02:58
Cica era un ateu si se plimba prin padure. Mirandu-se el asa de frumusetile naturii de ce a putut sa faca evolutia, deodata un urs apare de nicaieri si incepu sa urle fioros la ateu vadit cu gandul de al manca.
Ateul speriat incepu sa fuga, si ursul bineinteles dupa el. Cand se uita ateul in spate sa vada daca mai e ursul, de fiecare data ingheta sangele in el. Ursul nu dadea nici un semn ca ar vrea sa se opreasca. Era din ce in ce mai aproape de ateu. Pana cand ateul intr-o ultima incercare se intoarse spre urs stiind ca nu mai are nici o sansa sa scape. Ursul se ridica in doua labe si cu ghearele pregatite vroia sa-i dea lovitura de gratie ateului.Ateul intr-un moment de disperare rostise : "Doamne te rog ajuta-ma."
Atunci timpul se orpi pur si simplu.Cipacii se oprira din fosnitul frumzelor, vietatile se orpira din drumul lor prin padure, si ursul ingheta parca cu gheara la numai catva centimetri de fata ateului. Ateul privi mirat si nu stia ce se intampla. O voce puternica se auzi:
- "Cujm iti permiti sa-mi ceri mie ajutorul dupa ce toata viata nu ai crezut in mine?!!!"
Ateul recunoscu ipocrizia in care se afla si raspunse si el
-"Asa e doamne. Nu am crezut in tine.Ar fi imposibil ca acum sa spun ca voi crede in tine si sa-ti cer sa ma scapi de urs.Dar daca pe mine nu ma poti transforma intr-un crestin te rog daca vrei macar pe urs sa-l faci crestin ."
Ateul smecher se gandea ca astefel va scapa pentru ca nici un crestin nu are voie sa ucida.Si ursul nu-l va ucide.
Dumnezeu raspunse :" Bine primesc dorinta ta.Asa sa fie cum spui tu.Ursul va deveni crestin."
Apoi timpul isi reveni la cursul normal.Ursul isi retrage ghearelele din apropierea ateului le impreuneaza pentru rugaciune si rosteste: "Multumesc doamne pentru masa aceasta imbelsugata."
Dupa care il mananca pe ateu.
Aleys
Postat pe 1 Noiembrie 2008 02:59

Bravo! De 3 ori bravo! Excelente povestioarele! Va citesc cu drag!
catalinaOlo
Postat pe 1 Noiembrie 2008 23:51
buna micki...daca nu-mi dadeai measj habar nu aveam de povestioarele astea sunt superbe inca nu am reusit sa le citesc pe toate dar pormit ca le voi citi...din pacate eu nu stiu astfel de povestioare dar imi plac foarte mult si imi schimba gandirea...si ma face sa ma simt fericia ca traiesc...si ca pot oferi atat de multe....si ca mi se ofera...ce sa zic am ramas uimita tin sa-ti spun...si am ramas blocata in fata calc timp de 4 ore doar citind si fumand...si razand la anmite povestioare dar si plangand...va multumesc mult pentru buna dispozitie si tineti-o tot asa...chiar daca nu vorbesc sunt aici va urmaresc in tacere...poop:*:*
eu_mihaela20
Postat pe 3 Noiembrie 2008 18:43
- Ma bucur ca va plac aceste povestioare ... intr-adevar daca reusesti sa treci peste faptul ca sunt povestioare ... sunt extrem de multe de invatat din talcul lor ... daca te si prinzi! ...
(am auzit de la cineva sau am citit undeva ... nici nu mai stiu, caa: "mintea omului este ca si parasuta! Amandoua, si mintea si parasuta functioneaza doar daca se deschid."). Acum ce credeti? ... e bine sa ai mintea deschisa? ... nu e bine? ... sigur fiecare alege cum crede! ...
supermiki
Postat pe 5 Noiembrie 2008 16:13
Scrisoarea micului Anastasis

Domnul Temistocle vindea tablouri, rame si maruntisuri în pravalioara lui din Constantinopol. Tinea mult la familia lui si se chinuia sa-si vânda "nimicurile" pentru ca sa umple cinci guri flamînde. Deschidea dis-de-dimineata, îsi facea semnul crucii privind spre biserica Sfînta Sofia, atîrna ramele în cuiele ce se gaseau pe peretii din afara, lînga usa magazinasului, stergea praful ce se aseza din gros pe picturi - pravalioara se gasea pe o straduta strîmta, nepietruita - si asa îsi astepta clientii. Domnul Temistocle era un om bun, care simtea durerea celuilalt. Cînd intra vreun scolarel sa ia o bomboana, gîndea în sinea lui: "Saracutul, este galben ca ceara. Cine stie ce manînca". Cunostea bine faþa saraciei, dupa cum cunostea si sufletul omului, cu bunele si cu relele lui. Dintre toti copilasii de prin vecini, cel mai mult tinea la un baietel dulce si cuviincios pe nume Anastasis, care traia singur singurel într-o camaruta peste drum de casa lui. Saracutul, cu noaptea în cap pleca si cu noaptea în cap se întorcea. Dupa fata-i trasa si dupa hainutele si ghetutele lui rupte se putea usor vedea ca abia daca avea ce mînca.
Într-o dimineata de iarna, domnul Temistocle se îndrepta spre pravalioara lui. Era frig si zloata si mergea strîngîndu-si pe el paltonul, cînd îl vede pe micul Anastasis cã se apropie pe trotuarul celalalt.
- Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astazi? Nu te duci la lucru? Baietelule, o sa racesti. Nu esti îmbracat gros.
- Ma duc la posta sa duc niste scrisori.
- Da-mi-le mie. Trec eu acum pe la posta. Hai, fugi înapoi la lucru, ca o sa racesti afara.
- Va multumesc mult, domnule, spuse micutul dîrdîind de frig.
Ce i-a venit domnului Temistocle, ca s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrica de tutun, a treia era... "CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER". S-a oprit locului si a început sa zîmbeasca.
- Saracul baietel! Ia sa vad ce cere... A deschis scrisoarea si a citit:
Hristoase al meu,
Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat si mi-e frig. Din ce-mi da stapînul nu-mi ajunge nici de mîncare. N-am reusit sa trimit aproape nimic mamei mele, care este saraca. Ce sa ma fac acum? Cum ies eu din iarna, Doamne? Ajuta-ma! Ma închin Tie. Robul Tau, Anastasis.
- Comoara scumpa, spuse domnul Temistocle si a plecat spre casa. A pregatit un pachet cu haine calduroase de iarna - flanelute, un palton, pantofi, sosete de-ale copiilor lui - si s-a dus apoi la posta.
Peste doua zile l-a si vazut îmbracat în haine calduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului straluceau de bucurie. Ba luase pe chip si o adiere de lumina tainica, caci cine poate sti cîte nu si-au spus seara la rugaciune Domnul si micutul Sau rob...
gabi_a_lu_miki
Postat pe 5 Noiembrie 2008 18:49
extraordinara poveste....mi-au dat lacrimile....foarte frumoasa.....
eu_mihaela20
Postat pe 7 Noiembrie 2008 14:46
Oricine ar vrea sa fie altfel!

Povestea incepe cu un pietrar!Toate zilele ii erau la fel, el statea cu capu in soare si trudea la muntele sau! Pana intr-o zi, cand, omul la capatul puterilor sale isi inalta privira la cer spre soare si zice: “Doamne, de ce m-ai blestemat?Sunt un om simplu, nu ca maretul soare! Ce grele mi-s zilele!As fi vrut sa fiu eu soare!”
Si ca prin nu stiu ce minune omul deveni soare! Recunoscator pentru dorinta indeplinita el incepu sa incalzeasca pamanturile si sa hraneasca plantele. Deodata un nor ii rasari in cale! Oricat dorea mandrul soare sa treaca cu razele sale de nor, pur si simplu nu izbutea!
-Doamne, bunavointa ta e mare, si iti sunt recunoscator ca m-ai facut soare…dar ce rost sa am cand razele nu-mi pot trece de nori!
Si din nou Zeul sau fu’ intelegator, iar omul nostru deveni nor!
Nor fiind, el proteja recoltele de raze ucigatoare ale soarelui si pe unde era purtat de vant el oferea ploi scurte si racoritoare de vara! Intr-o zi vantul il izbi de un zid inalt! Era un munte.
-Cum poate un nor, sa se compare cu un munte?Sunt ca o furnica pe langa un elefant!
Zeul, intelegandu-i dorinta il transforma pe nor in munte!
Acum omul nostru era fericit…nimic nu il mai putea invinge…razele soarelui il incalzeau, ploile il racoreau, iar vantul ii slefuia colturile…facandu-l parca mai frumos! Era urias si etern si din varf, parca domina intreaga lume! Deodata simti o durere ascutita trecandu-i prin tot corpul, apoi inca una, parca mai dureroasa! Durerea incepea de jos de la baza si urca pana in varful muntelui! De sus privi muntele si nu putu sa observe decat un punct mic si negru care tot lovea in el fara oprire! Se concentra mai tare si la a doua privire observa ca a acel punct mic si negru nu era altceva decat un simplu pietrar!
Aleys
Postat pe 7 Noiembrie 2008 20:11
Lupul ºi iedul din curte
- fabulã -

Intr-o zi, un ied ce se afla intr-o curte vazu un lup care trecea pe acolo.
Aparat de gard, iedul incepu sa-l jigneasca pe lup in fel si chip.
Lupul se opri si-i spuse: - Bietul de tine!
Nu tu esti cel care ma insulti, ci gardul dupa care te-ai ascuns de mine.
Morala acestei fabule:
Nu valoarea, ci ocazia sau locul îi ridica pe cei neînsemnati.
Aleys
Postat pe 7 Noiembrie 2008 20:13
- Cat adevar in povestioarele voastre! ...
Am lipsit cateva zile ... insa acum sunt aici! ... Va pregatesc ceva deosebit! ...
supermiki
Postat pe 10 Noiembrie 2008 08:36
Un mare intelept zise:
-Sunt 4 soiuride oameni:sunt oameni care stiu si stiu ca stiu.Acestia sunt invatatii si noi avem ce lua de la ei.Sunt oameni care stiu dar nu stiu ce stiu.Acestia sunt cei care dorm in picioare si trebuiesc treziti.Sunt oameni care nu stiu si stiu ca nu stiu.Acestia trebuiesc ajutati sa invete.Sunt oameni care nu stiu si nu stiu ca nu stiu.Acestia sunt neghiobi,despre ei nu pot spune nimic bun.

Magarul in piele de leu

Magarul a imbracat o piele de leu si a prins a se plimba tantos de colo-colo,bagand in sperieti bietele dobitoace.Vazand-o pe vulpe a incercat sa o sperie si pe ea dar aceasta l-a auzit cum ragea si i-a spus:''Fii sigur ca ma speriai si pe minedaca nu te auzeam cum ragi ca un magar!!''

morala: asa sunt si unii oameni de nimic care cand vin la putere isi dau aere si se ratoiesc,dar ii tradeaza vorbele lor.
diana1981
Postat pe 10 Noiembrie 2008 22:17
"Un mare intelept zise:
-Sunt 4 soiuride oameni:sunt oameni care stiu si stiu ca stiu.Acestia sunt invatatii si noi avem ce lua de la ei.Sunt oameni care stiu dar nu stiu ce stiu.Acestia sunt cei care dorm in picioare si trebuiesc treziti.Sunt oameni care nu stiu si stiu ca nu stiu.Acestia trebuiesc ajutati sa invete.Sunt oameni care nu stiu si nu stiu ca nu stiu.Acestia sunt neghiobi,despre ei nu pot spune nimic bun."
Interesant punct de vedere. La astia as mai adauga o categorie ... chiar daca eu nu sunt asa de intelept ca cel care a facut aceste categorii: cei care NU STIU ... dar CRED CA STIU ... acestia sunt periculosi de-a dreptul. Si cred ca aici intra cei mai multi ! ...
supermiki
Postat pe 12 Noiembrie 2008 18:36
Gandind mereu, mereu Orbecaim adesea cuprinsi de indiferenta . Uitam sa iubim rasaritul soarelui intr-o dimineata dulce de vara , cand fiorul racorii isi dezveleste de sub geana unei noi zile minunatia a tot ce ne inconjoara.

Uitam sa ne inchinam adanc Atotputernicului Dumnezeu multumind pentru un nou rasarit vietii noastre. Pare-se ca ceva de rutina si prea neansemnata, o clipa de reculegere in preajma Atotprezentei Divine. Treburile zilnice ne cheama grabiti tumultului vietii acestea cu atatea si atatea preocupari si griji. Suntem stresati, nervosi, neangaduitori, reci, parca neavand aproape nimic in comun unii cu altii.

Dar totusi avem: chipul si asemanarea lui Dumnezeu, suntem revarsarea Trinitatii (Tatal,Fiul si Duhul Sfant) in noi fiecare.O extraordinara intrepatrundere a divinului (sufletul) cu umanul (corpul ca materie). Partasia vietii vesnice o avem asigurata prin Rascumparatorul Hristos-Dumnezeu, prin jertfa Lui sangeroasa drept moment culminant.

Undeva, peste aceasta framantare a zilei de ieri, de azi si de maine ramane in veghere Creatorul cerului si al pamantului. A fi ateu este simplu:negi tot ce intrece puterile tale.Se intampla sa negi de dragul de a te contrazice cu cineva, persistand in mod interminabil in aceasta incapatanare. Se intampla sa ai tot ce iti doresti si totusi aceasta nu este suficient. Oare atunci cand vei ajunge la pasul acela , poate neant il numesti ,nu vei gindi la ceva salvator ? Momentul acela trebuie sa fie critic , infiorator chiar.

Sa vezi ca esti cuprins de neputinta, avutiile tale nefiind de nici un ajutor, prietenii neputand sa-ti intinda o mana.Cum concepi oare momentul acela?Chiar nu exista o Putere salvatoare pentru acest proces existent? Pentru mine Aceasta este Dumnezeu. Dar pentru tine? Pentru mine sansa de salvare este El,calauza prin viata este El, scopul unei vieti eterne este El.


Viata proprie poate sa-mi creeze o garantie vesnica, dar totodata si insucces prin necredinta. Exista insa si o forta a raului, panditoare, meschina, de a carei viclenie atarna soarta platii pacatului-acesta este diavolul. Cel mai bun antidot impotriva lui este rugaciunea. Prin rugaciune castigam o conduita morala ireprosabila, poruncile Decalogului, adevarat cod pentru a ramane chip si asemanare a lui Dumnezeu.

Sunt un cod de legi prin care Dumnezeu cauta sa perfectioneze fiinta umana pana la desavarsire. Aplicabilitatea lor .? Aici ramanem impartiti. Unii mai cred in zei, pretinse puteri peste care insa a ajuns sa se depuna colbul invechit al timpului. Acestor neputinciosi se inchina, le cer ajutorul, in zadar. O parte din noi avem acest necuprins Dumnezeu alaturi de Salvatorul Iisus Hristos care cauta impacarea cu noi oferindu-ne caldura pacii Sale,cautand insa, dependent de noi un innoitor proces de sfintire.

Unii accepta intru totul, altii intr-o oarecare masura. Dar: ori totul ori nimic, la Dumnezeu nu merge cu jumatate de masura. Iar totul inseamna fericirea eterna. Iubirea fata de Dumnezeu si fata de aproapele ar trebui sa ne caracterizeze, ar trebui sa excelam in aceste directii.

Cand vom ajunge sa iubim pe Dumnezeu cu tot ceea ce avem, iar pe aproapele ca pe noi insine, vom fi foarte, foarte aproape de desavarsire.
Aleys
Postat pe 13 Noiembrie 2008 20:34
De când mãmica lui murise, copilul îºi dorea din ce în ce mai mult sã se facã doctor. Mama avusese o boalã ciudatã ºi murise în câteva zile, fãrã ca nimeni sã se fi aºteptat la aºa ceva. Doctorul din satul lor fusese plecat pentru o vreme, ºi nimeni nu îºi dãduse seama cã starea mamei era atât de gravã încât avea neapãratã nevoie de medic. De fapt toþi aºteptau întoarcerea doctorului, în care aveau mare încredere, pentru cã era vestit în tot þinutul. Dar doctorul a ajuns prea târziu, cu câteva minute înainte ca femeia sã moarã. Murise însã liniºtitã, pentru cã fusese spoveditã ºi împãrtãºitã.

Ani de zile copilul se gândise sã devinã doctor. Pânã când, într-o noapte, a avut un vis…

***

Strãbãtuse alãturi de un bãrbat un drum lung prin deºert. La un moment dat au intrat într-un sat. Mergând prin sat, vedeau tot felul de bolnavi, de ºchiopi, de ciungi, de orbi, de surzi… Erau prea obosiþi ca sã plece mai departe, aºa cã s-au hotãrât sã rãmânã peste noapte în sat. Când au intrat într-o casã de oaspeþi, gazda le-a spus: „Satul nostru îl aºteaptã pe Marele Doctor. Aþi auzit ceva, se apropie de noi?”

Musafirii nu dãduserã niciun rãspuns. Copilul tãcu, gândindu-se cã dacã ar spune cã nu ºtie nimic de vreun mare doctor ar fi putut sã îl întristeze pe cel care îi primise cu atâta bunãvoinþã la el în gazdã.

Dimineaþa, când sã îºi ia rãmas bun, cãlãtorii îi vãzurã pe cei patru copii ai gazdei. Cele trei fete se jucau pe iarbã, dar copilul cel mai mare, un bãiat frumos, stãtea pe un scaun.

- E orb, le explicã gazda, nu vede nimic…

- Îmi pare rãu, tare rãu, spuse copilul.

Îi era tare milã de bãiatul orb, aºa cã spuse:

- Of, dacã aº putea, i-aº da eu unul din ochii mei.

Strãinul care îl însoþea îl întrebã în ºoaptã:

- Eºti sigur?

Copilul întrebã:

- Da, sunt sigur, dar…

- Fie cum vrei tu, spuse Strãinul. Îl atinse uºor pe faþã ºi copilul îºi dãdu seama cã nu mai vede bine. Dupã câteva clipe, copilul vru sã deschidã ochii, dar îºi dãdu seama cã ochiul stâng avea pleoapele lipite. Privind cu dreptul, îl vedea pe copilul care înainte fusese orb sãrind de bucurie.

- Vãd, vãd, vãd…, striga acesta.

- Eºti sigur cã vrei ca ochiul tãu sã rãmânã la el? – îl întrebã Strãinul.

- Ce sã zic… Da, vreau, spuse copilul cu hotãrâre.

- Sã mergem atunci, spuse Strãinul. ªi pornirã la drum.

La ieºirea din sat, vãzurã o casã dãrãpãnatã. În faþa ei era un copil care se strãduia sã bea apã din gãleata aflatã pe marginea fântânii, dar îi era foarte greu, pentru cã nu avea mâini. Copilul îl privi în ochi pe Strãin, ºi spuse cu voce tare:

- Dacã aº putea, i-aº da una din mâinile mele.

- Dã-i-o pe care vrei, îi spuse Strãinul. Copilul întinse mâna stângã. Strãinul îl trase de ea, ºi mâna se desprinse din umãr, fãrã mare greutate.

- Eu o iau înainte, spuse copilul, nu vreau sã ºtie cã e de la mine.

Copilul fãcu câþiva paºi, apoi se ascunse dupã un copac. Îl vãzu pe Strãin cum apropie mâna de copil, ºi mâna se lipi imediat. Copilul o miºca, nevenindu-i sã creadã ochilor.

Strãinul îºi continuã drumul. Copilul veni lângã el ºi spuse:

- Dacã aº putea, mi-aº da ºi viaþa pentru ceilalþi.

- Când te-am întâlnit, mi-ai spus cã îþi doreºti sã devii doctor. De asta am venit prin acest sat… Altfel… Uite, pentru cã ai spus asta, ne vom schimba drumul. Plecãm în altã parte. Dar va fi mult mai greu decât pânã acum. Nu avem decât puþinã hranã la noi ºi avem de mers vreme de patruzeci de zile.

- Mergem, mergem… Cu tine îmi este bine oriunde aº fi.

ªi au plecat… ªi au mers departe, departe. Au urcat stânci, au mers prin ploaie, le-a fost foame, le-a fost sete, dar mergeau înainte. Când copilul simþea cã nu mai poate, îl privea pe Strãin ºi sufletul sãu se umplea de putere.

Au mers pânã când au ajuns într-un sat cu case mari, bine îngrijite. Au bãtut la prima poartã:

- Ziua bunã, oameni buni, ne daþi ºi nouã ceva de mâncare? – întrebã Strãinul.

Nimeni nu îi rãspunse, însã.

- Ce e cu ei, nu aud? întrebã copilul.

- Ba da, aud… Dar nu sunt primitori de strãini.

- De ce? Pânã acum ne-au primit toþi, chiar ºi cei sãraci. Iar aceºtia, care cred cã au de toate…

- Aceºtia au inima bolnavã, spuse Strãinul. Nu iubesc, nu ºtiu sã iubeascã.

- Îi pot ajuta? Ce sã fac pentru ei?… Dacã le-aº da inima mea, aº muri, nu-i aºa? - întrebã copilul. ªi nu aº putea ajuta decât un singur om. Eu aº vrea sã-i ajut pe mulþi, zise copilul, privindu-l pe Strãin.

- Dã-i fiecãruia o bucãþicã din inima ta.

- Cât de mare?

- Vei simþi tu, unii vor avea nevoie de o bucatã mai mare, alþii de alta mai micã.

- Bine, zise copilul. Aºa am sã fac.

Copilul intrã în curte, timid. Primul veni spre el un bãrbat cu o faþã asprã care ducea o scarã în spate. Înainte sã îi spunã ceva copilului, acesta îi aruncã în piept o bucãþicã din inima lui. Bãrbatul se schimbã, brusc, la faþã. Privirea îi deveni seninã.

- Avem oaspeþi, oaspeþi de seamã, strigã cãtre cei din casã. Bine aþi venit la noi, le spuse musafirilor.

Copilul se întoarse spre Strãin ºi îi zâmbi.

- Bine v-am gãsit, spuse Strãinul.

- Nu ºtiu ce s-a întâmplat, v-am vãzut la poartã de când aþi venit, dar eram prins cu treburile, zise gazda.

Soþia îi privea pe fereastrã, miratã. Copilul se apropie de ea ºi îi aruncã o bucãþicã din inima lui. Femeia vãzu cum copilul aruncã ceva înspre ea, dar nu îºi dãdu bine seama ce s-a întâmplat. Simþea doar o cãldurã în piept. ªi ieºi sã îi primeascã pe oaspeþi.

Copilul îl întrebã pe Strãin:

- Mai sunt mulþi pe care i-aº putea ajuta? Simt o dorinþã din ce în ce mai mare de a da o parte din inima mea ºi altora…

- Nu vrei sã mãnânci mai întâi? Þi-e foame, doar…

- Mâncãm dupã aceea, spuse copilul.

- Du-te singur, îi spuse Strãinul. ªtii ce ai de fãcut. În satul acesta aproape toþi suferã de aceeaºi boalã. Puþini au inima sãnãtoasã. Tu îi poþi ajuta ºi pe ceilalþi sã iubeascã…

Copilul plecã. Merse din casã în casã. Peste tot era întâmpinat cu rãcealã. Dar, când pleca, oamenii nu voiau sã se mai despartã de el. Ceva însã se întâmpla. Pe mãsurã ce ajuta mai mulþi oameni, el îmbãtrânea. Spre searã, arãta deja ca un bãtrân de ºaptezeci de ani. Mergea din ce în ce mai greu. Ajunse la prima casã din sat, la casa la care îl lãsase pe Strãin. Intrã, vãzu mulþi oameni la masã, dar Strãinul plecase. Încercã sã intre în vorbã cu gazdele, dar acestea nu îl recunoscurã. I-a întrebat:

- ªtiþi cumva, a trecut pe-aici un om strãin de aceste locuri?

- Da, a trecut de dimineaþã. A plecat apoi repede, s-o fi dus sã îl caute pe copilul cu care venise. A lãsat însã o scrisoare, a spus sã o dãm celui care va întreba de el, zise bãrbatul, întinzând scrisoarea bãtrânului. Acesta luã scrisoarea, privindu-l pe bãrbat în ochi. Bãrbatul tresãri, i se pãru cã a mai vãzut acei ochi, dar nu îºi dãdu seama când anume.

Bãtrânul începu sã citeascã:

„Copile, ai vrut sã ajuþi bolnavii ºi te-am ajutat. Ai dat mâna ta, ochiul tãu altora. Acum le-ai primit înapoi”. Bãtrânul îºi dãdu seama cã începuse sã vadã ºi cu al doilea ochi ºi mâna stângã i se miºca de parcã nu i-ar fi lipsit niciodatã. „Ai vrut însã mai mult, aºa cã te-am adus la oamenii care au cele mai mari suferinþe. La cei sãnãtoºi la trup, dar cu inima bolnavã. ªi i-ai ajutat. Dãruind, ai dobândit… Priveºte spre pieptul tãu. Inima e la locul ei, dar e mai mare. Cu cât ai dat mai mult, cu atât a crescut mai mult. Pentru cã pe Mine M-ai primit în ea. Puterea Mea este puterea iubirii, puterea care biruie orice boalã ºi orice neputinþã. Puterea iubirii biruie moartea, pentru cã Eu am biruit moartea. Alege, deci, ce fel de bolnavi vrei sã ajuþi, pe cei bolnavi la trup sau pe cei bolnavi la suflet. Orice ai alege, Eu voi fi cu tine. ªi îþi vei da seama cã nu am plecat de lângã tine, pentru cã Mã vei simþi în inima ta…”

Bãtrânul plângea, ºi abia mai putea citi din cauza lacrimilor. Plângea, ºi simþea cum inima îi arde în piept…

***

Copilul se sculã din somn brusc. În camerã era foarte frig, focul din sobã se stinsese. Dar inima îi bãtea în piept cu putere. ªi îºi aminti visul… Privi apoi spre icoanã ºi recunoscu chipul Strãinului…

Ani de zile l-a tot frãmântat visul acela. L-a frãmântat pânã ce a ajuns preot. L-a frãmântat ºi dupã aceea, pânã când a ajuns la bãtrâneþe. ªi, în toatã viaþa lui, a simþit cã inima i-a rãmas plinã de iubire pentru ceilalþi. Pentru cã Îl primise în ea pe Cel ce este Iubire…
Aleys
Postat pe 13 Noiembrie 2008 20:50
PERSEVERENTA

Mai toate marile realizari au fost rezultatul perseverentei asidue:
-Thomas Edison a inventat becul electric dupa nu mai putin de 5.000 de incercari nereusite.
-Fullton a fost obiectul hazului si batjocorii generale cand a propus instalarea unui motor cu aredere interna pe corabii si barci de transport.
-Albert Enstein a cazut la primul examen de admitere la universitate.
-Fratii Wright au oferit planurile primului avion Guvernului American, dar au fost refuzati.
-Podarevski, celebrul pianist si om de stat ceh, a fost descurajat la inceput de o profesoara de pian care l-a refuzat pe motiv ca degetele de la maini erau prea mici si nu puteau cuprinde o octava.

Nu este de mirare ca Biblia spune: "Mai mult face sfarsitul unui lucru decat inceputul lui" si "Cine pune mana pe sabie sa nu se laude ca cel ce o pune jos".

"Am pierdut o batalie, nu insa si razboiul!" - Napoleon Bounaparte

"Stiti cum a ajuns melcul pe corabia lui Noe? Incet, dar cu rabdare si perseverenta!" - C. H. Spurgeon

Ultima data cand ai esuat, te-ai oprit pentru ca ai gresit sau ai gresit pentru ca te-ai oprit?

Tine-te de treaba pana cand unul dintre voi este dat gata.

S-ar putea ca unii sa reuseasca pentru ca au fost destinati s-o faca, dar majoritatea reusesc pentru ca sunt determinati s-o faca.

In confruntarea dintre paraias si stanca, paraiasul castiga mereu, nu prin tarie, ci prin perseverenta!

S-ar putea ca geniul sa inceapa anumite lucrari, dar munca este intotdeauna aceea care le termina.

"Sub picaturi ce cad si stancile scad!"

gabi_a_lu_miki
Postat pe 16 Noiembrie 2008 16:28
Cum suntem

Un intelept a fost odata intrebat:
- Cine e intelept?
- Cel care gaseste mereu ceva de invatat de la altii, spuse inteleptul.
- Cine e puternic?
- Omul care se poate domina pe sine insusi.
- Cine e bogat?
- Cine-si cunoaste bogatiile: zilele si orele vietii sale, care pot schimba tot ceea ce are el în jur.
- Cine merita respect?
- Cel care se respecta pe sine insusi si pe vecinul sau.
- Lucrurile acestea sunt atat de evidente, comenta unul dintre cei prezenti.
- De aceea sunt atat de greu de observat, concluziona inteleptul.
(de multe ori nu vedem padurea de copaci!)
supermiki
Postat pe 18 Noiembrie 2008 08:44
Nu amana!
Fa ce ai de facut ... atunci cand trebuie facut!

Un rege trimise un mesager într-o tarã îndepãrtatã, cu un acord de pace care urma sã fie semnat. Vrând sã profite de cãlãtorie, mesagerul îsi informã câtiva prieteni care aveau afaceri importante în acea tarã. Ei îi cerurã sã amâne si – pentru cã urma sã fie semnat un acord de pace – scriserã noi ordine si schimbarã strategia lor de afaceri. Când într-un final mesagerul plecã, era deja prea târziu pentru a duce acordul; izbucni rãzboiul, distrugând planurile regelui si afacerile oamenilor care întârziaserã plecarea mesagerului.
Spune maestrul: "Este un singur lucru important în viatã – sã trãim propriul destin personal, misiunea care ne-a fost încredintatã. Dar deseori sfârsim prin a ne încãrca cu preocupãri inutile care apoi distrug visul nostru."
(Paulo Coelho)
supermiki
Postat pe 18 Noiembrie 2008 10:37
Buna din pacate nu am avut timp sa le citesc cu toate am citit pana la aia cu uratul... aproape mi-au dat lacrimile si ai mare dreptate superbe povesti ... !!! Cu talc si merg acolo unde trebuie tine-o tot asa si iti multumesc... pentru ca mi-ai trimis mesajul. miki intradevar un topic frumos promit sa mai intru si sa mai citesc din cand in cand
Pierdut_in_lume
Postat pe 19 Noiembrie 2008 12:25

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
ce parere aveti despre barbatul din zodia taur? 23 De la: ingerasul_noptii 12 Martie 2012 19:45
Flacara candelei 2 De la: piper 30 Iulie 2009 20:10
Deci....? 54 De la: yumalai 26 Septembrie 2009 16:56
Ce atrage in afara de Oraselul lenes 8 De la: fluturas_ 5 Februarie 2010 17:15
Piele cu aspect de coaja de portocala 12 De la: kudika323476 28 Septembrie 2010 15:58