povestioare ...

Voteaza:
Rating curent povestioare ...: (4.6 din 38 voturi)
 
Pagini: << 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 >> Sari la pagina:
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Cutia cu piersici

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.

Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.

Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele??
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Mentorul chinez

Un tanar luptator in vechea si indepartata China isi pierduse toata increderea in sine in urma incercarilor vietii si a razboaielor la care a participat.

Era suparat tot timpul. Cand se afla in public avea manifestari arogante si era iute la minie chiar si in preajma prietenilor sai care incercau sa-l consoleze. O frica nemarturisita ii patrunsese in oase. Tot felul de intrebari despre viata si moarte il bantuiau.

Intr-una din acele zile negre din viata lui prietenii sai l-au indemnat sa mearga la un mare maestru care locuia in munti si sa ii puna lui acele intrebari la care ei nu-i puteau raspunde. Razboinicul a plecat.

Cand a ajuns la coliba maestrului a vazut ca acesta era de fapt un batranel uscativ si cu privirea blanda. Tanarul i-a spus pe un ton aspru:

-Batrane! Am auzit ca esti intelept si ai raspuns la orice intrebare. Vreau sa stiu care este diferenta dintre iad si rai.

Pe acelasi ton, maestrul i-a raspuns:

-Ti-ai petrecut toata viata luptand. Esti prea prost ca sa faci diferenta dintre cele doua.

Iute la manie, razboinicul a scos sabia si invartind-o prin aer s-a repezit catre batranul care statea nemiscat. Lama taioasa s-a oprit la doua degete de gatul maestrului… Apoi s-a retras. Batranul a ramas in continuare neclintit. Apoi a spus:

-Asta este iadul!

Luptatorul a facut ochii mari si cu voce tremurinda a zis: Ti-ai riscat viata ca sa-mi arati ce inseamna iadul…??? Erai la un pas de moarte si nici macar nu ai clipit…

-Iar acesta este raiul, i-a raspuns maestrul.
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Evolutie

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.

Spuse: "Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?"

Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.

"Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta?" am intrebat.

"Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii", raspunse ea zambind.

"Hai sa lasam gluma", am reluat.

Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.

"Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul", imi spuse.

Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc. Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.

De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa.

La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:

"Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu."

Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:

"Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte."

Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul ". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.

Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii. Aceste randuri au fost compuse in memoria lui Rose.

SI NU UITA: nu poti alege sa imbatranesti sau nu; dar poti alege sa evoluezi.
Raporteaza abuz de limbaj
teodora25v Avatarul lui teodora25v

1 mesaj
Membru din: 5/08/2008
Oras: sibiu

De la: _dulcik_, la data 2009-03-17 21:31:05Praful

Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?

Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.

Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo, afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.

Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte:
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci, si va trebui sa te duci o data si-o data,
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.

Nici nu pot sa va spun cat de multe ore, nenumarate, mi-am petrecut
FACAND CURATENIE!
Obisnuiam sa petrec 8-12 ore pe zi IN FIECARE weekend, ca sa ma asigur ca totul este perfect "in caz ca vine cineva".
Apoi mi-am dat seama intr-o buna zi ca nimeni nu mai avea sa vina.
Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se!
Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa justific "starea" in care se prezinta casa mea. Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut pe cand eram plecat, traindu-mi viata si distrandu-ma.
Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat:
Viata e scurta.
Bucurati-va din plin de ea!
O casa devine un camin atunci cand poti scrie "Te iubesc" pe mobila.
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Unul de-al nostru

A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti… a fost odata, in vremuri deloc indepartate, intr-un satuc mic-mic, o famile de tarani care avea doi copii.

Tatal nu credea in Dumnezeu, si nu ezita sa spuna si altora ce simtea el in legatura cu religia si sarbatorile crestine, cum ar fi Craciunul.

Sotia lui credea insa, si ea si-a crescut copiii astfel incat sa aiba credinta in Dumnezeu si in Isus, in ciuda comentariilor lui negative, prin care se impotrivea la orice.
Intr-un ajun al Craciunului incarcat de zapada, sotia si-a luat copiii la o slujba crestina in satul in care locuiau.

L-a invitat si pe el, dar a refuzat:

“Prostii, daca ar exista intr-adevar Dumnezeu iar Isus ar fi fiul Sau, de ce l-ar fi trimis El pe pamant cu chip de om? Daca e atotputernic, de ce sa se coboare El pana la nivelul nostru? Nu pot sa cred asa ceva, n-are nici un inteles!”

Asa ca ea si copiii au plecat, iar el a ramas acasa.

N-a trecut mult si vantul a inceput sa bata mai tare, viscolind zapada. In timp ce barbatul se uita afara pe fereastra, tot ce vedea era o furtuna de zapada.

S-a asezat sa se odihneasca inainte de a aprinde focul pentru a incalzi casa peste noapte.

Si chiar atunci a auzit un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi inca unul. S-a uitat afara, dar nu a putut sa vada prin viscol mai mult de cateva urme pe zapada. Cand vantul s-a mai linistit, el a mers afara sa vada ce anume a lovit fereastra. Pe campul de langa casa a vazut un stol de gaste salbatice.

Se parea ca ele zburau spre tarile calde pentru perioada de iarna cand au fost prinse de viscol si nu au mai putut inainta. Pasarile s-au pierdut si au esuat la ferma lui, fara mancare si fara adapost. Isi miscau aripile si zburau in jurul terenului in cercuri mici, orbite si fara nici un scop.

Cateva din ele se pare ca s-au izbit de geam.

Taranul, om cu inima calda, iubitoare, s-a gandit ca le-ar putea adaposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau sa mai zboare spre sud pe o astfel de vreme.

„Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele sa stea. Este calduroasa si sigura, ar putea sa-si petreaca noaptea aici si sa astepte sfarsitul furtunii.”

Asa ca a mers pana la ferma si a deschis larg usile, apoi a asteptat, sperand ca ele vor observa ferma deschisa si vor intra. Gastele dadeau insa din aripi invartindu-se fara nici un scop si se parea ca nu au observat ferma si nici ca si-au dat seama ce ar insemna aceasta pentru ele.
Barbatul a incercat sa le atraga atentia, dar tot ce a reusit a fost doar sa le sperie, si ele s-au mutat mai departe. Taranul a intrat in casa si a iesit apoi cu o bucata de paine, a rupt-o si a facut o dara de firimituri care sa le conduca spre ferma. Dar ele tot nu au inteles.

S-a dus in spatele lor si a incercat sa le indrepte spre ferma, dar ele s-au speriat si mai tare. S-au raspandit in toate directiile, numai spre ferma nu.Nimic din ce a facut nu le-a determinat pe gaste sa ajunga in locul unde le-ar fi fost cald si unde ar fi fost in siguranta.

„De ce nu ma urmeaza?! Nu pot sa vada ca acesta este singurul loc unde ele ar putea supravietui furtunii?”

Tot gandindu-se la asta si-a dat seama ca ele pur si simplu nu vor urma un om.

„Doar daca as fi unul de-al lor as putea sa le salvez!”, a spus el tare.

Atunci i-a venit ideea. A intrat in ferma, a scos una din propriile lui gaste si a purtat-o in bratele sale pana a ajuns in spatele stolului de gaste salbatice. Apoi i-a dat drumul.

Gasca lui a zburat printre celelalte direct spre ferma si, una cate una, celelalte gaste au urmat-o spre acel loc sigur.

Barbatul a ramas tacut pentru un moment in timp ce cuvintele pe care le-a spus cu cateva minute mai devreme i-au revenit in minte:

„Doar daca as fi unul de-al lor, atunci le-as putea salva!”

Apoi s-a gandit la ceea ce i-a spus sotiei mai devreme:

„De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atat pe Sine ca sa vina pe pamant si sa traiasca in trup de om?”
Dintr-o data, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a facut Dumnezeu. Noi am fost ca si gastele – orbi, pierduti, disperati. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau ca sa ne arate calea si sa ne salveze.
„Aceasta este adevarata insemnatate a Craciunului!”

Privirile i s-au luminat cand a inteles. In timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit linistit contempland acest minunat gand.

Ani de indoiala si necredinta au disparut ca si furtuna trecatoare. A ingenunchiat in zapada si a rostit prima rugaciune din viata lui:

„Multumesc, Doamne, ca ai luat chip de om si ai venit sa ma scoti din furtuna!”
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Poveste din Rai

Un om si cainele sau au murit in acelasi timp. Ajungand in cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe langa un gard de marmura fina, pana au dat de o poarta superba, construita din perle, ce straluceau sub razele soareluri.

Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei.

- Scuzati-ma, unde ne aflam?
- In Rai, a raspuns portarul.
- Putem primi un pahar cu apa?
- Desigur, a raspuns portarul, intra si vei primi.
- Singur? Prietenul meu nu poate intra?
- Regret, nu permitem intrarea animalelor...

Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si-au plecat mai departe. Tot mergand au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard imprejur. Un portar statea rezemat de poarta si citea dintr-o carte.

- Putem primii putina apa?
- Desigur, cu placere, intrati, a raspuns portarul.

Cei doi au trecut portarul.Cei doi au trecut poarta si au baut apa rece din fantana apropiata, cat au poftit.

- Multumim, dar unde ne aflam?
- In Rai, le-a raspuns portarul.
- Am mai intalnit un portar, si el mi-a spus ca la poarta lui e intrarea in Rai...
- Ah, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul!
- Si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru?
- Nu, i-a raspuns portarul. Noi suntem bucurosi sa ei ii pastreaza pe toti aceia care sunt de acord sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara!
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Povestea vasului crepat

O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.

La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit!

Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor: "Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!"
Bãtrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insã pe cealaltã nu?" Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspãteazã casa."

Morala

Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crãpãturile si defectele ne fac viata împreunã atât de interesantã si ne rãsplãtesc atât de mult!

Trebuie sa luam fiecare persoanã asa cum este si sã cãutãm ce este bun in ea. Deci nu uitati sa mirositi florile de pe partea voastrã a drumului!
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Aruncarea responsabilitatii pe altii

Cineva l-a întrebat pe Mulla Nasroddin: “De ce eşti atât de trist?”

Mulla a răspuns: “Soţia mea a insistat să nu mai joc cărţi şi alte jocuri de noroc, să nu mai fumez şi să nu mai beau. Am renunţat la toate aceste lucruri.”

Omul a spus: “Soţia ta trebuie să fie foarte fericită acum”.

Nasruddin: “Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce să se plângă aşa că este foarte nefericită. Începe să vorbească, dar nuare de ce să se plângă. Acum nu mă mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam că dacă o să renunţ la toate aceste lucruri o voi vedea mai fericită, dar a devenit mai nefericită ca oricând. ”

Dacă aţi continua să aruncaţi responsabilitatea asupra altora şi toţi ar face ceea ce le spuneţi să facă, mai devreme sau mai tarziu v-aţi sinucide. În cele din urmă, nu aţi mai avea asupra cui să aruncaţi vina.
Raporteaza abuz de limbaj
supermiki Avatarul lui supermiki

940 mesaje
Membru din: 19/07/2008
Oras: sibiu

- Stateam zilele trecute de vorba cu cativa prieteni si discutam despre diferenta dintre a fi
inteligent si destept. Am observat ca foarte multi nu fac diferenta dintre cele doua lucruri.
Chiar si aici pe forum, chiar daca nu comentez foarte mult dar mai citesc. (ceea ce este si merita citit, bine-inteles) Am bagat de seama ca multi ... sau ma rog, unii se considera mult superiori altora doar pentru ca cineva nu ar scrie corect sau ar face dezacorduri.
Altii vorbesc despre ce stiu eu care om de afaceri ca ar fi incult, ca ar fi ignorant ... asta se intampla foarte des ... si cred ca ni se intampla multora, nu-i asa? ...
Ei bine, voi incerca sa va spun cum vad eu lucrurile.
Incep cu a spune un adevar pe care inteleptii n-au obosit sa-l repete de-a lungul anilor:
„Nu iese fum fara foc!”
Asta inseamna ca nu se intampla nimic fara o cauza!
Nimic nu este intamplator cu ce se petrece in ziua de azi. Totul este rezultatul unor cauze. Si nu avem nici un motiv sa credem ca activitatile umane ar face exceptie.
Cu toate acestea, aproape in fiecare zi auzim oameni care isi pun toate necazurile pe seama „ghinionului”, iar succesul altora pe seama „norocului”
Ceea ce vreau sa va spun este ca, in cazul in care ati fi dispusi sa analizati mai atant, ceea ce pare a fi noroc pentru altii ... veti ramane uimiti! ... ceea ce credeti ca a fost noroc peste noapte, cu mult inainte de a aparea ... a fost PREGATIRE, PLANIFICARE, nu se stie cate ESECURI ... IAR pregatire ... IAR planificare ... INVATARE ... GANDIRE ...
Ceea ce v-am spus acum este o constatare de care e bine sa tineti seama. Nu de alta, insa cred ca este mai bine sa nu va irositi forta mentala pentru a descoperi lucruri pentru care ceva NU va merge ... este mult mai important sa descoperiti motivele pentru care puteti reusi.
Am citit cateva intamplari despre oameni ... oameni care acum sunt unanim recunoscuti ca oameni de exceptie, oameni de o inteligenta sclipitoare si cu realizari deosebite ... chiar daca in timpul lor erau multi care ii contestau.
Se spune ca marele om de stiinta Einstein a fost odata intrebat: „cate picioare are o mila?” Raspunsul sau a fost:
„ Nu stiu. De ce sa-mi obosesc creierul cu lucruri pe care le pot gasi oricand in orice carte cu tabele de date?”
O alta intamplare este despre Henry Ford. Se spune ca odata a fost implicat intr-un proces impotriva unui ziar care a zis despre el ca este ignorant. Dupa cum stiti, cu toate realizarile sale impresionante, ca si scoala, Henry Ford avea doar cateva clase primare. Iar cand i s-a spus ca este ignorant, el a replicat: „Dovediti-o!”
Astfel ca ziarul i-a pus zeci de intrebari simple, ca:
„- Cand a avul loc razboiul de secesiune?”
„- Cine a fost Benedict Arnold?” ... si multe altele.
Asa cum va asteptati, ford nu a putut raspunde la MAJORITATEA intrebarilor. In cele din urma, exasperat, el a spus:
„- Nu stiu raspunsul la aceste intrebari, dar nu mi-ar lua decat cinci minute sa gasesc pe cineva sa va raspunda.”

As fi curios ce intelegeti din aceste intamplari ... ce concluzie trageti.
Raporteaza abuz de limbaj
Cine vrea sa realizeze ceva cauta mijloace ... cine nu - cauta scuze! ...
supermiki Avatarul lui supermiki

940 mesaje
Membru din: 19/07/2008
Oras: sibiu

Criza financiara

.
A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centrul New York-ului.
Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii
Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist.
Intr-un cuvant era multumit cu munca lui iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.

Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos:
"Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?"

Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza


"Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc."

Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele.

Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru început folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate.

Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune „time is money”. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de smalltalk.

Preocupat de criza financiar a devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala.
Asa ca incetul cu incetul clientii care fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca.

Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.

"Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara."
Raporteaza abuz de limbaj
Cine vrea sa realizeze ceva cauta mijloace ... cine nu - cauta scuze! ...
crystynyka Avatarul lui crystynyka

13 mesaje
Membru din: 15/09/2008

I-am spus…i-am spus de sute de ori sa inceteze.Ma doare sufletul cand o vad asa.Se duce la fereastra si se uita in gol minute in sir.Apoi se intoarce spre usa … o incearca -vrea sa vada daca este incuiata- si se indreapta repede spre fereastra.Isi aprinde o tigara si fumeaza de parca in tigara aia sunt stranse toate frustrarile ei,toate esecurile ei…toate care-s ale ei sunt acolo,in tigara aia.De ceva timp nu o mai recunosc.Nu o recunosc si pace.I-am spus…sa nu mai planga si sa nu se mai gandeasca.Nu ma asculta.Mereu a fost incapatanata.

De ce este ea asa de egoista ma intreb eu cateodata.Stie ca eu sufar,stie ca imi face rau fizic durerea ei psihica sau ma rog,orice tip de durere care o incearca pe ea.De ce imi face si mie atata rau?Stie ca atunci cand este fericita mie imi este bine .Stie ca atunci cand ii este rau…

plange si iubeste

gandeste si se loveste

se teme si izbaveste

…moare si se ofileste…

In fiecare seara incearca sa uite de tine!In fiecare seara o vad la aceeasi masa cu aceiasi prieteni idioti si terbilisti.In fiecare seara aceeasi poveste .Se preface ca se distreaza si ca este o persoana foarte vesela.Dar numai eu stiu de cate ori am surprins-o plangand in baie si rupandu-si parul din cap si blestemandu-te ca existi si ca tii inima aia doar pentru tine,acolo,strans in brate,te tii de ea de parca ar fi secretul care te defineste pe tine.

Si acum sa fim sinceri … nici macar nu o mai iubesti.Pur si simplu te agati de ea din diferite motive pe care doar tu le stii.Dar asta nu e iubire.Numai tu stii ce este…

Se framanta sa gaseasca o solutie pentru a te uita.Acum crede ea ca a gasit-o…crede ca e cea mai simpla cale.Stai linistit nu o sa faca un gest necugetat….nu in halul asta.

In fiecare seara alearga.Isi pune pantofii de alergat in picioare si incepe cu pasi mici si molcomi.Din cand in cand se uita in urma ,de parca ar astepta sa te vada.Stie ca nu ai savii.Stie ca nu ai sa fugi niciodata dupa ea.Fuge,si fuge si plange si fuge din ce in ce mai tare si nu mai poate dar fuge si se uita in urma si nu se uita si te vede si nu te vede.Si te uita…pentru ca fuga ei este un exercitiu fizic intre masa si gura.Fuga ei este alcool.fuga ei consta in alcool.Fuge intre ea si ea pana cand nu va mai ramane nimic din tine.*

Probabil te intrebi cine sunt eu…eu sunt ea.Eu sunt cealalta parte din ea,partea care-i vrea binele si care vrea sa o salveze de la autodistrugere.

”Fug ,fug,fug intre mine si mine pana cand nu va mai ramane nimic din tine”

Epilog:”Ar trebui scrisa aceasta noapte,imi spuneam trezindu-ma din somn,sunt ani de cand ai uitat-o in paharul cu alcool”

Uita-l. A trecut prea multa vreme.El te-a uitat de mult..
Raporteaza abuz de limbaj
cei ce te iubesc cu adevarat te lasa sa traiesti cum vreï tu...
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Cei doi calugari

Se spune ca odata, doi calugari au vrut sa treaca peste un rau nu prea adanc, dar peste care nu se afla nici un pod. Pe mal, o tanara fata nu indraznea sa se incumete in lupta cu apa. Vazand-o, unul dintre calugari a luat-o in brate, a trecut-o pe celalalt mal, apoi si-a vazut mai departe de drum.

Cel de-al doilea calugar nu i-a spus nimic, dar spre seara, cand au ajuns, in sfarsit, intre zidurile manastirii, a rabufnit:


- Cum este posibil sa ridici in brate o fata, cand noi, calugarii, nu avem voie nici macar sa le privim?

Linistit, celalalt i-a raspuns:

- Eu am lasat fata acolo, tu, insa, o mai porti si acum cu tine ...

"Dumnezeu nu se uita la binele ce l-ai facut si la cum arata acest bine, ci la intentia cu care l-ai facut."
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Dumnezeu bate la usa ta

Intr-o zi o femeie mai in varsta isi facea treburile in casa. Deodata aude un glas care ii spune : Eu sunt Dumnezeu ! Ai grija si pregateste-te deoarece eu voi veni la tine ziua urmatoare.

Femeia asculta si a incepu sa faca pregatirile. A facut curat in casa, a spalat, a sters praful; apoi a gatit cele mai bune bucate, a asezat masa a facut tot ce putea sa faca pentru un musafir , mai ales ca era unul asa de important.

Iar apoi a inceput sa astepte.
Dupa cateva ore de asteptare si nerabdare - suna la usa cineva. Deschide repede, dar spre dezamagirea ei era vecina. O persoana mai saraca cu 3 copii care ii cere niste sare imprumut. Deranjata de prezenta ei ii spuse :

- Pleaca ! Nu ma deranja astept pe cineva foarte important acum. Nu am timp.

Vecina pleca intristata. Peste inca o ora vine la usa altcineva. Era un vanzator ambulant - care incerca sa scoata si el un ban.


Din nou - este gonit si acesta din motivul ca era ocupata.

Se aseza iar langa masa pusa cu bucate si se intreba : Oare de ce nu mai vine?

Se aude din nou soneria.

- Sigur e El ! Si alerga catre usa. Deschide, si spre surprinderea ei era doar un cersetor.

- Dati-mi si mie o bucata de paine. Sunt sarac, nu am ce manca, si nu mai pot de foame. Dumnezeu sa va dea in loc ce imi dati mie.
- Nu am ce sa iti dau. Toate bucatele acestea nu sunt pentru tine !

Seara se asternu si nu veni nimeni. Astepta si intr-un final se culca. In vis s-a auzit vocea Domnului:

Am venit si am batut de 3 ori la usa si nu m-ai primit inauntru. Am cerut de mancare si nu mi-ai dat.

Draga cititorule : Dumnezeu nu vine cu aura la cap si cu crucea in spate. Cand ajuti pe cineva, pe El in ajuti. Cand dai unui sarac ceva de mancare, Lui ii dai. Asa ca ajuta-ti aproapele si fa o fapta buna !

Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Traznaia

Trezita cu noptea in cap de alarma telefonului meu, acelasi de acum doi ani, ma indreptam linistita pe trotuarele orasului pline de gheta. Nu intelegeam cum dupa 5 zile de la ninsoare strazile nu au fost dezapezite Suntem in Romania se auzea mereu in jurul meu.

La un colt de strada cativa muncitori se chinuiau cu dalta si ciocanul sa sparga gheata formata in ultimele zile de ce nu au dat de prima data zapada?


Aveam parul ciufulit dupa mai multe cazaturi cand am ajuns in dreptul unei masini albe, normal ca am alunecat din nou dar spre norocul meu m-am prins de oglinda laterala a masinii si nu am cazut. Cea mai mare surpriza a fost ca peste cateva secunde stateam vertical, dar cu o oglinda in mana, ce puteam sa fac ? Ca tot romanul m-am uitat in jur, apoi am pus-o pe masina si mi-am continuat drumul. CE URAT!! Dar ce puteam sa fac?
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Ultimele trei cuvinte
Ultimele trei cuvinte Era odata un tanar si ambitios cavaler care era cunoscut pentru viata sa dezordonata. Un tovaras inimos incerca sa-l faca sa se gandeasca la riscurile pe care si le asuma infatisandu-se in fata Domnului, la ultima judecata, cu sufletul ingreunat de pacate.

"Nu mi-e deloc frica", raspunse dispretuitor cavalerul. "Stiu ca Dumnezeu este bun si milostiv. Inainte de a muri voi rosti trei cuvinte prin care mantuirea vesnica imi va fi asigurata. Voi spune: "Isuse, ai mila, iarta-ma."
Tovarasul sau clatina din cap, iar cavalerul isi continua viata depravata.


Intr-o seara, pe o furtuna grozava, tanarul nostru calarea cu repeziciune pe malurile unui fluviu umflat de ape, nevrand sa intarzie la o petrecere. La un traznet, calul se sperie si-l arunca din sa tocmai in valurile involburate ale fluviului. Ultimele trei cuvinte ale cavalerului inainte de-a muri fura: "Crapa, martoaga nenorocita!"

Proverbs 28:13 Cine isi ascunde faradelegile, nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele, capata indurare. -
Romans 6:4 Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua.
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Naufragiatul
Naufragiatul Marea era starnita de vanturi si ploaie si astfel o barca cu cei din ea s-a rasturnat. Un supravietuitor a reusit sa ajunga pe o insula pustie. Speriat, infometat a inceput sa se roage si in scurt timp a prins curaj si a inceput sa mearga prin imprejurimi.

Ziua viitoare a inceput sa isi procure si mancare, sa prinda un peste un animal.

Apoi a reusit sa isi si construiasca un mic adapost din crengi si ce a mai putut gasi. In tot acest timp el s-a rugat la Dumnezeu sa il ajute si sa il ocroteasca.


Ziua urmatoare simtea ca raul trecuse, se resemnase cu gandul ca va ramane pe insula. A plecat in cautare de hrana. Cand era pe drumul de intoarcere a observat fum. A alergat... ca sa descopere ca adapostul sau luase foc si se prabusise.

Dezamagit a strigat catre cer indignat. In timpul acesta un vapor a observat fumul de pe insula si s-a apropiat. Astfel omul a reusit sa fie vazut si sa fie salvat.

Nu totdeauna este dupa planul nostru, si nu intotdeauna ce ti se pare tie rau este cu adevarat rau.

Nu inceta niciodata sa speri si sa crezi !



Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Merele de peste gard

Merele de peste gard Un boier avea multa avere. Pe domeniul sau se aflau multi pomi fructiferi.
Cei saraci nu puteau intra deoarece ii despartea un gard mare de aceste fructe.
Intr-o buna zi boierul a hotarat sa lase saracii sa intre si le-a zis:
- Puteti sa culegeti ce vreti si cat vreti, numai sa nu rupeti crengile de la copaci !
- Zis si facut, au intrat si s-au infruptat din ei.

In acest timp boierul se uita dintr-un loc ascuns la ei si a observat cativa care in loc sa le manance, le aruncau peste gard.

Surprins de acest gest, i-a chemat la el si i-a intrebat : De ce le aruncati peste gard, nu va e teama ca le risipiti ?

Ei i-au raspuns: acele fructe nu se vor pierde pentru ca vom veni chiar acum dupa ce vom pleca, le vom strange si le vom pastra pentru alta data.

Asa se intampla si cu imparatia cerurilor. Cat timp suntem pe pamant trebuie sa facem fapte bune, pentru ca mai apoi in cer sa le avem cu noi. Fiecare mar aruncat peste gard este o fapta buna care se contorizeaza in cer, nu aici pe pamant.

Sa incercam sa ne strangem cat mai multe fapte bune pentru atunci cand va fi cu adevarat nevoie de ele.
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Lista de cumparaturi
Louise Redden, o femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.
I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.

John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.

Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.


John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.

Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.

Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: Da, domnule.
O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.


Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.

Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!
Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:

"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."

Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Louise ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Bolovanul din drum
Bolovanul din drum O ilustrare spune ca odata, a trait un rege care a pus un bolovan mare in mijlocul drumului, iar dupa aceea s-a ascuns pentru a vedea cine va da bolovanul la o parte. Unii dintre cei mai bogati negustori au trecut pe acolo ocolind bolovanul. Multi s-au plans de acel bolovan, unii au dat vina pana si pe rege, dar nici unul nu a facut ceva pentru a da bolovanul la o parte. Dupa aceea a trecut pe acolo un taran cu un cos de verdeturi. Apropiindu-se de bolovan, si-a asezat povara, si a incercat dea bolovanul la o parte din drum. Dupa mult efort, a reusit. Intorcandu-se la cosul saul, taranul a observat o punga aseazata exact in locul in care fusese bolovanul, iar punga continea mult aur si o scrisoare de la rege, in care se specifica ca aurul apartinea celui ce a dat bolovanul la o parte. Taranul a invata ceea ce altii nu vor intelege niciodata. Care este lectia aceasta?

Inainte de a-ti oferi morala doresc sa citesti putin capitolul 1 din cartea Exodului.
Aici vei gasi trei lucruri importante de retinut.

1. Greutatile sunt o parte a vietii. Iosif murise, poporul Israel devenise mare si puternic, de fapt devenise si de temut. Aici in Egipt, Israel cunoscuse o crestere. Cred ca nu gresesc daca spun ca ei se inaltasera mult. Poate ca nu vedeau nimic negru la orizont. Nici nu mai vorbeau de foametea de odinioara, cand parca cerul a cazut peste ei. Cred ca ai trecut si tu pe aici. Sa fi plin sau plina de speranta, si dintr-o data in fata ta sa se termine cararea.

2. Dumnezeu a murit e minciuna pe care Satan a spus-o in Exod 1 inca o data. Ti-ai pus vreodata intrebarea de ce atunci cand se pare ca te apropii mai mult de Dumnezeu, ti se intampla mai multe lucruri rele? Stiu ca raspunsul pare clasic, dar fie, pt ca celui rau nu ii convine apropierea ta de Dumnezeu. Si in momentele dificile, vin ganduri negre. Doamne de ce? M-am rugat atat de mult. Am studiat mult. Am fost atat de aproape. Si acum Tu unde esti? Sau poate nu ati mers pe drumul acesta, ci pe cel in care Satan vi-a dat atat de mult de lucru, ca ati uitat complet de Dumnezeu. Da, stiu ca trebuie sa ma rog, sa citesc, sa meditez, si am sa fac acestea de maine, caci acum sunt prea ocupat. Oricare ar fi calea, tu pierzi.


3. Matematica inversa. Cel putin asa cred ca ar putea fi numita formula din Exod 1:12. E un mod de a calcula lucrurile de fiecare data cand cei credinciosi sunt scuturati de cel rau. Si unul din pasi acestei formule e credinta. Dumnezeu e aici, langa tine. Intinde mana si Te va atinge. Atunci de ce atat de mult rau? De ce atatea obstacole? De fapt pun intrebari gresite. Intrebarea corecta, este Doamne ce vrei sa fac? Stii care e raspunsul? Mergi inainte. Si invata lectia pe invatata de eroul povestirii introductive: Fiecare obstacol prezinta o posibilitate de crestere.
Daca crezi ca viata aceasta nu e dreapta cu tine, s-ar putea sa ai dreptate. De aceea, Sabatul acesta apropie-te de Isus, Cel care poate da puterea necesara de a da obstacolele la o parte, si tot odata Cel care este datator de o viata mai buna.
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Cate stele sunt pe cer
Cate stele sunt pe cer Astronomii impart stelele pe o scara a luminozitatii si stralucirii. Ei le numesc pe cele mai stralucitoare, stele de prima magnitudine. Sunt numai 20 de stele de felul acesta. Urmatoarele stele ca stralucire se numesc stele de magnitudinea a doua. Apoi vin stelele de magnitudinea a treia si asa mai departe pana la stelele de magnitudinea a sasea, cele mai sterse stele pe care le putem vedea cu ochiul liber. Din acel punct, putem sa vedem celelalte stele numai prin telescop, dar scara continua pana la magnitudinea 20 si in continuare.
Primii astronomi au folosit instrumente primitive pentru a scruta cerul si pentru le gasi locul stelelor. Ei au numarat exact 5119 stele - stele pe care le putem vedea cu ochiul liber, de la primamagnitudine pana la magnitudinea a sasea.In 1610, cu ajutorul unui telescop primitiv, Galileo a descoperit mii de stele care nu au putut fi observate inainte. Din acea zi pana astazi numarul stelelor descoperite a ajuns de la 5119 la miliarde.
Astronomii estimeaza ca galaxia noastra - Calea laptelui - are 100 miliarde de sori sau stele. Fotografiile cerului instelat noaptea, facute cu cele mai mari telescoape, arata cel putin 500 milioane de alte galaxii. Unii estimeaza ca ar fi 1 miliard de galaxii.! Acum, sa presupunem ca fiecare galaxie nu are mai multe stele decat a noastra. Asta ar insemna ca sunt cel putin 100 de miliarde de miliarde de stele. In acest punct este mai sigur sa spui ca indiferent cat de avansate vor fi instrumentele noastre telescopice, nu vom fi niciodata in stare sa numaram ostirea cerului.

Daca te gandesti cum poate fi scris 100 de miliarde de miliarde ia o foaie de hartie si dupa un 1 scrie 20 de zerouri. Numele oficial al acestui numar este de 100 de quintilioane. Asta inseamna multe stele si este numai un numar estimativ a ceea ce poate fi acolo sus.
Ieremia, scriind in acelasi timp istoric si fara ajutorul vreunui instrument uman dar cu ajutorul unei viziuni ceresti, a declarat ca "ostirea cerului nu se poate numara". Ce-ar fi daca fiecare din aceste stele ar avea o planeta sau doua sau cinci sau sase sau mai multe de explorat?
Crezi ca vor fi destule locuri de vizitat si lucruri de facut in vesnicie?
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Dragostea ucisa de...ochiul dracului
Inteleptul Pavel, marele Apostol al Neamurilor,scria intr-una din cartile sale ca In vremea din urma, oamenii vor fi ...iubitori de bani,neascultatori de parinti, fara dragoste...
Se implinesc aceste cuvinte, inspirate, in vremea noastra? Sau sa asteptam alte vremuri pentru care sa se aplice aceasta profetie? Poate banul sa ucida dragostea?
Nenumarate studii efectuate in strainatate dar si in tara noastra, in mediul urban dar si rural, evidentiaza o influenta extrem de puternica a banului, reflectata uneori direct, alte ori indirect asupra sentimentelor dintre parteneri, asupra stabilitatii familiei. Sa fie banul un pericol al vremii noastre?
Cercetari recente, de antropologie familiala, arata ca, in ultmii cinci ani, problema banilor a reusit sa faca sapaturi adanci la temelia celor mai stabile cupluri, intemeiate pe relatii sincere de dragoste reciproca. Lenhmarth, cercetator la Edinburg, face observatia ca tinerii din generatia actuala acorda de 10-20 de ori mai putina importanta dragostei si de 15-25 de ori mai multa atentie tentatiei banilor.
Banul, castigul prin orice mijloace, ortodoxe sau mai putin ortodoxe, a devenit astazi pentru noile cupluri o adevarata stare de paranoia, o manie, o obsesie. Scopul absurd tintit de ambii parteneri este, in cele mai multe cazuri, unul si acelasi: Cum sa ne imbogatim? De aici incepe o adevarata Goana dupa aur, goana care ii desparte adesea pe cei doi, care s-au iubit atat de mult la inceput, si ii conduce , pe unul la Paris iar pe altul, pe un ogor cu capsuni, undeva in Italia.
Sa nu uitam ca se vor suna totusi, din cand in cand, pe celular!!?...
Pecetea otravitoare a puterii banului inlocuieste adesea unicul tel care ar trebui urmarit in familie, stabilitate prin dragoste, cu stabilitate prin finante. Si ca si cand ar fi prea putin acest lucru, mai apare ca efect direct ( in multe cupluri -60%) disputa pe tema cheltuirii banilor, si acest lucru se intampla acolo, unde initial, cei doi parteneri au fost uniti, in fata altarului, prin dragoste.

Daca Triunghiul Bermudelor apare ca una din enigmele Terrei, iata ca si in familie apare un triunghi enigmatic: bani, fidelitate, adulter.
Un personaj monstruos, simbol al intunericului, in planul sau diabolic de a distruge stabilitatea cuplului, provoaca nasterea unui fenomen straniu:
Cuplurile cu o situatie financiara modesta sunt supuse tentatiei de a stabili noi relatii cu sexul opus, nu neaparat pentru bani, nu pentru afectiune, ci doar pentru dorinta de a face ceva nou, inedit.
Dr. D. Berlard sustine ca saracia atrage dupa sine o viata monotona, care poate conduce la adulter. In marile orase ale lumii, atasarea adultera de un altcineva este intalnita la 31,28% dintre barbatii modesti si la 31,71% dintre femeile cu o conditie financiara submediocra.
Batranii nostrii, majoritatea cu o stare financiara modesta, au sustinut ca Banii nu aduc fericirea, si au avut dreptate. Dar ce ne facem cand prioritatile sunt inversate? Cind dragostea, fericirea nu mai conteaza ci tot ce conteaza este banul?
Care ar fi logica sanatoasa ce ar putea aduce sanatate finaciara in viata cuplului? Iata un posibil raspuns:
Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui si toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra!
Si sa recunoastem:
E mult mai placut sa visezi ciripit de pasarele decat bogatii si comori. Trezirea ofera mai putine deceptii!
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

A mai murit un inger
La televizor toti canta despre iubire,in cati toti scriu despre iubire, pe strada subiectul comun este iubirea, cine o traieste? Poate sa spuna cineva cu siguranta ca este iubit? Iubesc si declar asta crezand ca sunt singurul om care iubeste, ma avant mai mult in negura si sper ca voi iubi toata viata aceeasi persoana. Fiinta din fata mea imi devine idol, nu mai simt ca sunt in Univers ci Universul e in fata mea.

Intr-o zi in care iubirea este conditionata de starea materiala, pasii mei incep sa vorbeasca si sa se revolte, i-am lasat in urma mea impreuna cu constiinta. Mi-am luat inima in palme si am fugit sa o ofer celei mai apropiate persoane. Sa fim mintit si noi sa nu stim? Sa ni se spuna "te iubesc", dar sa fim inselati? Ce alegem? Noi alegem?

Viata este roz si simti cum totul in jurul tau danseaza dupa melodia voastra. Rasfoiesti vechiul album cu poze in care va sarutati, dansati, visati. Nimeni nu este mai ferit ca tine si ce se intampla cand afli ca tot ceea ce traiesti tu este o minciuna? Ai vrea sa nu ti se spuna adevarul si sa fi lasat sa traiesti in lumea ta. Cum e ca tu sa afli ultimul adevarul, sa stii ca toti stiau, dar nu ti-au spus pentru ca au vrut sa te protejeze? Poti sa iti strangi firele de par in mana si sa tragi cat poti de tare, sa uiti de prieteni.




Te amagesti si iubesti aceeasi veche minciuna. De ce insala lumea? De ce se simte placerea ceea animalica de a face rau cuiva? In fata pradei uiti de "cel de acasa", in mintea ta sentimentele lui pentru tine minimalizeaza si deodata vezi in prada iubirea despre care vorbesc toti?

Nu te inteleg. Lumea e impartita in doua parti: cei care insala si cei care sunt inselati. Vreau sa fiu o "inselata" toata viata, nu inteleg... de ce sa devin din inselata o persoana care insala? E razbunare? Pe cine ma razbun? Iubesc si nu sunt iubita si stiu ca niciodata aceasta dragoste nu va fi implinita,ma simt mai bine decat tine cel care esti convins ca dragostea iti este impartasita.Eu in cel mai rau caz voi fi ca acum, tu...



Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Pacatul furtului
Cel care fura si introduce la el in casa lucrul furat, duce blestemul lui Dumnezeu. Niciodata nu trebuie sa avem in casa un lucru furat. Trebuie ori sa se inapoieze lncrul in chip discret, la cel de la care s-a luat, ori sa se dea altei persoane. Omul care este pagubit blesteama pe cel care l-a furat. Acel blestem va veni candva asupra celui care a furat. S-au intamplat multe cazuri cand s-au furat lucruri si s-au tinut in casa ori s-au folosit. Dupa un timp au venit peste hot boli foarte grele, pana la paralizie, ori au venit peste copii lui.
Peste unii a adus diavolul certuri sau peste altii au venit diferite patimi. Nu s-au spovedit, nu au arun cat lucrul furat din casa lor si au venit peste ei mari pedepse de la Dumnezeu. Chiar daca nu vine imediat, va veni mai tarziu cand nici nu se asteapta omul sau daca nu vine pedeapsa peste cel care a furat, sigur va veni peste copiii lui.

S-au intamplat cazuri cand cineva a furat de la un om sarac. Acel om a plans inaintea lui Dumnezeu si nu dupa mult timp a vazut minune, cum Dumnezeu i-a adus lucrul inapoi si l-a pedepsit pe cel care a furat. Niciodata sa nu ne bucuram de un lucru care nu-i al nostru, sa-l dam la altcineva daca ne-a parvenit in vreun fel sau altul.
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

De toate...
Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele...,
scria, nu cu mult timp in urma, poetul Adrian Paunescu. Si, de ce trece vremea, trebuie sa recunoastem, cu si mai multa sinceritate, ca acest adevar este incontestabil. Se cere totusi sa facem o precizare:
Da, avem de toate-n lume
Mai mult rele decat bune!...
Sa verificam! Ce putem cumpara, la sfarsitul lui 01, din piata mare a lumii?
Amenintari cu cel de-al treilea razboi mondial; Amenintari cu noi atacuri teroriste; Amenintari cu preturi;Uciderea lui ben Laden, in direct, la televiziune; 55000 de copii,din flori,anual, etc. Mai intalnim: egoism extrem, iubire de bani, oameni tradatori, nepasatori, aroganti, mandri, iubitori de placeri si fara pic de respect pentru parinti, valori morale si sociale, etc.
Nu generalizez, mai sunt si exceptii! Si, asa cum am anticipat mai sunt si lucruri bune...
Ziarele si televiziunea anunta ca sosesc Sarbatorile de iarna! Vine Craciunul!
Se fac pregatiri intense in vederea acestui eveniment. Romania este asezata sub luminile rampei, pentru ca, anul acesta, a oferit Papei Ioan Paul al II-lea un brad de craciun, urias! Masoara 24 de metri si cantareste 5-6 tone. Acest brad urmeaza sa fie inaltat sub ferestrele Vaticanului, in dreptul apartamentului Papei, si va fi impodobit cu daruri care au specific romanesc. Impresionant, nu?
Observ, insa, ca inca o data se implineste un proverb profetic:
Cel care uita istoria este condamnat sa o repete!
Pe vremuri, cei norocosi erau invitati la palat si sarbatoreau nasterea Domnului alaturi de regele lor. Cei fara noroc, mureau, de frig si de foame, in mahalaua cetatii iar ceilalti...

Astazi, cei norocosi vor sarbatorii cu rege sau fara, cunoscand sau nu semnificatia sarbatorilor, cei lipsiti de noroc vor muri prin catacombele din Afganistan sau prin canale, iar ceilalti...
Este frumos sa ne amintim si sa cinstim nasterea Mantuitorului, la fel cum este frumos sa ne amintim si sa cinstim moartea, invierea si inaltarea Lui.
Totusi, privind retrospectiv la calendar, nu credeti ca lipseste ceva? Avem, intr-adevar, de toate:
Sarbatoarea nasterii Domnului ( Craciunul), Sarbatoarea mortii si invierii Domnului ( Pastele) si altele, propuse mai mult de Traditie decat de Scriptura. Dar Scriptura mai vorbeste despre un eveniment:
Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer! ( Faptele Apostolilor 1: 11)
Nu cumva ar trebui trecuta in calendar si Sarbatoarea revenirii lui Isus? O sarbatoare pentru care sa ne pregatim cum n-am facut-o niciodata si in care sa investim toate valorile noastre?
Iata o intrebare la care merita sa meditam!
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Scrisoare pentru prieteni
Scrisoare pentru prieteni (Cosmina Cucu) Ma uit in jurul meu si vad numai tristetze, totusi asa sunt si eu. Ma bucur totusi ca tu esti fericit in zilele acestea, as putea spune ca niciodata nu mi-am dat seama cat de repede trece timpul insa sincera sa fiu ma gandesc la lucrul acesta cred ca din burta mamicii mele.Nu pot totusi sa accept ca lumea e grabita in jurul meu si cum fiecare trecem atat de nepasatori unul pe langa celalalt.


Atatea mii de figuri si totusi nimeni nu iti ofera nici macar un zambet .Toti trec mai departe fara sa te observe de parca nici nu ai exista, de fapt daca te gandesti putin nu esti decat o persoana dintre cele 6 miliarde si ceva, asa ca nu esti prea importanta.Vad numai suflete pustii bantuite de regrete, supuse in fiecare zi aceluiasi program, un program banal cotidian care ii impiedica sa faca ceea ce vor.Pe fetele oamenilor se citese suferinta, si putini sunt aceia care duc viata la care au visat, noi suntem niste actori pe pamant si jucam pe scena noastra personala. Bineinteles ca unii joaca in comedii altii in drame etc., dar unii chiar sunt actori prosti. Privesc si tac tac si privesc. Mi-am faurit singura o lume care nici pe departe nu reflecta realitatea si imi place lumea mea.





Suntem insensibili fata de noi fata de apropiati fata de intreg universal, ce ne caracterizeaza? Poate indiferenta... eu nu vreau sa fiu indiferenta insa de multe ori nu pot sa fiu alcumva, nimic si nimeni nu poate invinge asta,de ce?Oare nu ma straduiesc indeajuns sa o elimin, sau imi place aceasta stare? Micile placeri sunt cele mai frumoase, poate insignifiante la prima vedere, dar in interiorul lor sunt adevarate clipe de viatza. De ce frorile infloresc? De ce soarele rasare...de ce m-am nascut?Si pt ce?---in toate intrebarile se regaseste sentimentul acela de fiinta pe care trebuie sa il savuram, ne-am nascut dintr-o poveste de dragoste si trebuie sa dam dragoste.

Aici am unele obiectii dar nu incep sa le spun ca imi place cum suna fara nimic... Stau si ma inteb...DE CE INDIFERENTA?





Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

O MANA DE AJUTOR
In timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei cai ferate distruse de bombardament. Cativa soldati, desi se straduiau, nu puteau clinti un stalp greu, cazut peste sine. Alaturi, caporalul striga la ei, ocarandu-i pentru neputinta lor. Trecand pe acolo, un om l-a intrebat:

- De ce nu-i ajuti si dumneata ?

- Eu sunt caporal, eu supraveghez si comand. Ei trebuie sa munceasca!


Strainul nu a mai spus nimic, dar si-a scos haina si a inceput sa traga si el cot la cot cu soldatii de un capat al stalpului. Dupa scurt timp, au reusit sa elibereze sinele. Incantati de reusita, soldatii i-au multumit strainului care, luandu-si haina sa plece, i-a mai spus caporalului:

- Daca va mai fi nevoie, sa ma chemati si altadata!

- Da ?! - zise in batjocura caporalul. Dar cine esti dumneata ?

- Sunt generalul acestei divizii ...
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Salvatorul
Trenul rapid 3003 pleaca peste cinci minute in directia Ciulnita, Lehliu, Fetesti, Constanta...
Am urcat si mi-am ocupat locul. Dupa cateva secunde, usa compartimentului se deschide si, doi oameni au intrat si s-au asezat in fata mea. Unul era foarte inalt, depasea doi metri, iar celalalt era ceva mai scund, cu mustata si cu un par ce mi-l amintea pe Maradona, regele fotbalului. A inceput un fel de studiu, cum se spune, din priviri...
Cel inalt purta un fes pe cap si mi-am dat seama ca acest lucru se datora faptului ca omul era tuns zero. Hainele sale erau destul de uzate si trada lipsa mainilor delicate ale unei femei care pune totul la dunga. Am observat pe brate mai multe tatuaje si m-am gandit ca am in fata un puscarias. Dupa mai multe momente de tacere, lunganul, a luat cuvantul spargand tacerea:
-Lasa cumnate, sa nu-ti para rau...o sa-ti dau eu banii inapoi...De fapt, ce sunt 21 de milioane?
Celalalt raspunse:
- Ti-am spus sa taci...Gata! Bine ca ai scapat. Ti-am promis ca am sa vin dupa tine! Chiar daca am vandut o casa, ce conteaza? Bine ca esti liber, bine ca te-am salvat!
- Cumnate, nu-mi vine sa cred! De dimineata, mi-am luat tarnacopul si am pornit la locul meu de munca, abia tarandu-mi picioarele. Ai vazut ce catusi aveam si ce greutate taram dupa mine? Priveste aici, la picioare, vezi ce semne am? Priveste la maini...vezi cicatricele?
- Hai, gata, ajunge! Nu vezi ca se uita, domnul, la tine? Lasa...
Asa am inceput sa dialogam. Si am aflat multe...Omul se intorcea, dupa trei ani, de la puscarie. Fusese arestat pentru o palma pe care o facuse cadou, unui vecin, pe fondul unui paharel in plus. Mai avea de facut inca doi ani, dar cumnatul ii platise cautiunea si fusese eliberat...
Priveam la fata lui aspra si plina de semne de buna purtare. Ochii lui au dat nastere la cateva lacrimi...

- Iti promit, cumnate, ca nu am sa mai fac nici o prostie! Am gresit mult si iata ce am patit...Judecata nu a fost dreapta! M-au incadrat la tentativa de omor...
S-a sters la ochi, dupa care a ingenunchiat, si-a facut de mai multe ori semnul crucii, a facut cateva matanii, a sarutat podeaua si a strigat:
- Doamne! Nu-mi vine sa cred! Sunt liber! Sunt liber!...
M-a impresionat aceasta imagine...Am privit pe fereastra, in intunerec, si mi-am amintit de cuvintele lui Dumnezeu:
Oamenii au iubit mai mult intunerecul decat lumina... ( Ioan 3:19)
De ce spun asta?
Isus, Fiul lui Dumnezeu, a parasit cerul si a dat tot, chiar si viata Lui, pentru a ne salva pe noi, cei intemnitati cu lanturile grele ale pacatului. Dar cati sunt fericiti pentru salvarea oferita de El?
Cati se prabusesc pe genunchi, sa se inchine, si cati vor sa se aplece pentru a saruta pamantul, in praful caruia a curs sangele scump al Mantuitorului? Cine doreste astazi sa strige, fara sa se jeneze de cei din jur:
O, Doamne, nu-mi vine sa cred! Sunt liber! Sunt liber! Sunt liber!
Am spus in sinea mea: Doamne, nu-i drept! Nu-i drept ca oamenii sa fie atat de nerecunoscatori fata de Tine!Iar El, prin glasul intelepciunii, mi-a raspuns:
O inima egoista iubeste pentru ceea ce primeste; dar o inima asemanatoare lui Isus, iubeste pentru ceea ce ofera!
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Cainele si pisica
Cainele si pisica Odata, un om statea linistit la masa, ospatandu-se cu pofta din felurile pregatite. La picioare, s-a asezat cainele sau. Uitandu-se in ochii omului, cainele isi spunea:
"Da Doamne sa manance cu pofta stapanul meu si, dupa ce s-o satura, sa-mi dea si mie o bucatica!"
In acest timp, s-a apropiat si pisica. Privindu-l pe om cum mananca si gudurandu-se pe langa el, isi spunea in sinea ei:
"Da Doamne sa orbeasca stapanul meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea!"

Cainele astepta sa primeasca tot ce omul s-ar fi indurat sa-i dea, cunoscand bunatatea stapanului sau. Pisica, insa, pandea orice moment sa poata fura, lacomia indemnand-o sa nu se multumeasca cu ceea ce ar fi primit.


Asa este si in viata. Unii dintre prietenii care ne inconjoara sunt asemenea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii, insa, sunt asemenea pisicii: oricand cu un zambet pe buze, dar mereu cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta.

Cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi, insa, ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nu-i goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita, ci roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni.

"Suferiti de pe urma unui om rau ?
Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai!"
Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Univers Chicios
Intodeauna romanii sunt indragostiti pana peste cap de sarbatori. Sfantul Valentin devine astfel o sarbatoare pe care romanii au imprumutat-o de curand si la care nu se va renunta prea repede. Cel mai mult ma deranjeaza, pe mine-persoana fizica si indragostita, miile de chiciuri ce apar pe tarabe in apropierea zilei de amor. Ma inebunesc, pur si simplu, miile de inimioare de plastic ce guverneaza centrul orasului. Plasticul de proasta calitate ma dezgusta. Plusuri deplorabile. Fete disperate ca nu gasesc ceva potrivit pentru iubitul lor si in final ajung sa se rezume la o inimioara care sopteste vulgar


I love you. Au existat atatea zile in care mi-am dorit sa existe un papitoi care sa poata spune I hate you, incat m-am gandit ca as putea face o afacere din aceasta idee. (sunt cu ochii pe voi- sa nu o furati!) Mi-ati cumpara plusurile?

Devin recalcitranta si am o stare de greata cand vad atata iubire pe 14 febroarie. E ca si cum intrec universul ar complota impotriva mea. Numai eu sunt nefericita?




Raporteaza abuz de limbaj
_dulcik_ Avatarul lui _dulcik_

4147 mesaje
Membru din: 4/02/2009
Oras: constanta

Demodarea modei - cool sunt doar eu
Ma indrept trista si fara vointa catre scoala. Am fost trezita dintr-un cosmar de alarma telefonului meu de fite. In mediul liceal , daca n-ai mobil, mai ales cu camera foto sau sonerie polifonica, esti varza, esti un nimeni.

Multe suferinte adolescentine vin din aceste lipsuri si din desconsiderarea pe care le-o arata cei ce au celor ce nu au.
In jurul meu se discuta despre imaginea unui profesor cool. Conflictul dintre generatii face din ce in ce mai multe "victime" printre adolescenti, profesori si parinti, insa niciuna dintre tabere pare ca nu gaseste o cale de reconciliere. Elevii vor un profesor modern, sociabil, cool. Profesorii doresc un elev cuminte, disciplinat si ascultator.

-Cel mai cool profesor este cel caruia intr-adevar ii pasa de noi, un profesor interesant, atractiv, dar mai ales extrem de placut.

-Hai sa fim seriosi! Mie imi place profesoara de engleza e cool. Vorbeste cu noi, fumeaza cu noi, merge la chefuri cu noi

-Profesorul ideal ar fi: istet, glumet, plin de viata, bun la note, sa te lase sa copiezi, distractiv, intelegator si cam atat.

-Un brunet cu ochii albastri....aproximativ 23 ani..hmm..cu gandirea lui Madariaga din Rebelde( o telenovele urmarita de adolescenti ).

-Profesoara mea de romana e cea cool: dulce, desteapta foc, poti vorbi orice cu ea. Apreciaza intotdeauna paralele cu orice carte, opinii noi si puncte de vedere dintre cele mai diverse (unele aproape aberante). Rabdatoare, mai trece cu vederea un 3, dar intotdeauna impresia ca nu pentru nota inveti. Te face sa citesti si ce ador la ea e stilul ei atat de uman si accesibil... se leaga de elevi foarte tare. Te cheama din ore doar ca sa stati de vorba despre problemele tale personale si sa te ajute.

Urc scarile demodate ale liceului cu gandul la multitudinea de pasi care le-a atins inaintea mea. In baia fetelor cativa colegi trag cu patima din tigara. Ar fi trebuit sa fie in clasa, la ore. N-au avut chef.
In sala de clasa aceeasi plictiseala. Colegii admira noul Ipod al unei colege mai instarite. Muzica este o adevarata pasiune a noastra. Cati dintre noi nu visam la viata vedetelor?

Celebritate, succes, milioane de dolari. E cool sa ai un idol, cu atat mai bine daca acesta este Brit sau Lindsay. Afli apoi ca au depresii, sunt dependente de alcool, droguri, preocupate pana la obsesie de lookul lor (anorexie, bulimie). Si daca sunt idolii tai de ce sa nu fi ca ele?

Mai toti dormim pe banci asteptand-o indiferenti pe profesoara de biologie. Intr-un final ajunge incarcata de planse si foarte revoltata:
-Rockerii sunt niste indivizi de speta joasa, care sunt imaturi si teribilisti, care se drogheaza, care nu se spala, care se imbraca in haine ridicole de piele, care sunt ipocriti si nu cred in Dumnezeu. Sunt cliseici si asa mai departe - in concluzie falsi, pentru ca vor sa para ceea nu sunt. Cine se simte sa se ridice in picioare!

Se aud rasete si susoteli de genul ce a apucat-o si in final ne ridicam toti. Exasperata de gestul nostru ne da lucrare. Noi nu dramatizam prea mult, oricum o sa copiem.
In pauza pe culoarele modelate de vreme rasuna glasul cuiva:
- Vulpitaaaa!

Toate fetele isi trag bluzele in jos , intr-un colt Geo si Mia se saruta prea tarziu i-a vazut. Urmeaza o morala de zile mari la care vulpita reuseste sa adune mai multi tineri decat la teatru. Caci nu ne ducem prea des, Romeo si Julieta sunt expirati, in schimb vedem filme. Fie ca invadam cinematografele cu iubitul sau iubita de mana (ca in timpul filmului numai de privit nu ne arde noua, e altceva), fie ca le piratam- filme vedem foarte multe. Daca esti regizor sau scenarist si vrei sa faci un film adapteaza-te la gusturile noastre si vei avea succes.


Uneori este uncool sa crezi in iubire, traim intre jocuri pe calculator si filme. Nu dormim destul si unii dintre noi suferim de insomnie. Ma gandeam ca poate tanarul din ziua de astazi este o combinatie nereusita a tehnologiei de ultima ora cu omul preistoric.
In ora de mate rasfoiesc o revista pentru adolescenti care imi dicteaza ce sa port. Parca ma aflu Intr-o tara comunista unde toti oamenii trebuie rasi in cap.

Se poarta sportul, gecile de piele, prezervativul, parfumul, ciorapii cu modele, gasca mixta, blanita artificiala, distractia in doua, sa porti jeansi mulati cu tocuri. Frizura cu codite impletite, sa ai multi prieteni, oja colorata, petrecerea in bijama. A iesit din trend magia neagra ( mai devreme sau mai tarziu se intoarce impotriva ta), feminismul, sosurile grele, sa ai chef de iesit si sa nu ai cu cine, coama de par tapat la scoala, fumatul, animalutele in blana, pielea uscata, sa stai prin baruri, florile moarte, sex la intamplare, invidia, blana naturala, unghii exfoliate si maini neingrijite.

Tinerii sunt invatati sa traiasca dupa moda, indiferent daca promoveaza ceva bun sau ceva rau. Daca Mutu, Eminem, Beckham sau Angelina Jolie au tatuaje, de ce sa fi mai prejos? Daca baietii de la The Rasmus sau Linkin Park, daca Pink sau Christina Aquilera au piercing-uri, de ce sa nu-ti faci si tu? Oricat de mult ai vorbi despre desertaciunea unor astfel de gesturi, nu poti sta impotriva curentului. Copiii sunt virusati, ei cauta mai nou gume "cu tatuaj", iar la petrecerile McDonalds sunt pictati pe maini si pe fata.

Traim in perioada in care tinerii ar face orice pentru a fi cum zice americanul "cool". Este cool sa o faci! Iar cine nu o face e "nashpa" (cu "h" ca sa fiu pe intelesul tuturor). E la moda stilul emo sau expresia "nu ma intelege nimeni", si e foarte ok daca-ti urasti parintii.
Undeva in ultima banca o colega citeste o carte. Chiar daca pentru unii e greu de crezut noi chiar citim, dar suntem victime ale modei nu numai cand vine vorba de haine, papuci sau tunsori. Si in alegerea cartilor tinem cont de ce e cool. Daca in urma cu 10 ani era cool ca licean sa ti se vada o carte de Emil Cioran iesind discret din ghiozdan, acum e la moda Paulo Coelho. si nu cu Alchimistul, ci Diavolul si domnisoara Prym, Unsprezece minute, Al cincilea munte sau Manualul razboinicului luminii, cu care se lauda chiar Gigi Becali pe posturile de televiziune ca ar fi citit-o. De aceeasi popularitate in randul actualilor elevi se bucura si cartea lui Dan Brown, Codul lui DaVinci. si romanul lui Arthur Golden, Memoriile unei gheise.

Ni se pare o blasfemie sa fortezi o persoana sa citeasca o carte. Colegul de banca citeste Morometii(carte inceputa de 12 ori si niciodata n-a trecut de 40 de pagini), spune ca este o carte plictisitoare si ingrozitor de plictisitoare si plictisitoare din nou. Altui coleg i s-a parut futil sa scrie istoria lui Eliade si rezumatul povestirii pe subiectul: sacru si profan in La tiganci.
Printre elevi se afla la mare cautare cartile SF. Trilogia Stapanul inelelor este foarte citita de tineri, mai ales de cand volumele au fost si ecranizate. Dintre autorii romani clasici, care se studiaza si pentru examenul de bacalaureat, Mircea Eliade, Liviu Rebreanu si Marin Preda sunt singurii care se mai bucura de popularitate printre liceeni. Restul e doar lectura obligatorie si neinteresanta. Elevii de gimnaziu au alte preferinte. Volumele lui Jules Verne sunt demult depasite. Acum este secolul lui Harry Potter sau al Cronicilor din Narnia.


In curtea scolii spunem povesti. Povestea elevului cu 520 de absente, povestea celui care i-a dat cu catalogul in cap profesorului, povestea celui care a stat beat o saptamana, povestea fetei care a venit cu chilotii peste pantaloni la scoala, povestea unui nou trend povestea mea sau povestea ta.




Pagini: << 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 >> Sari la pagina: