Sufletele pereche: povestea oamenilor mari

Si totusi in ultima noapte petrecuta impreuna v-ati asigurat unul pe altul ca nu puteti fi impreuna. Nu puteti avea o relatie. Sa fie ceva intre voi ar fi un sacrilegiu. Plecati unul spre vest, altul spre est, fara sa va uitati in urma, dar cu gandul la stelele la care v-ati uitat in noaptea aceea. La felul in care ti-a citit gandurile si a facut exact ce iti doreai fara ca macar sa ii dai de inteles. La felul in care stie mereu ce sa zica ca sa iti aduca zambetul pe buze. Cum la momentul potrivit stie mereu sa iti spuna un basm in care voi erati eroii. Dar basmul mereu se termina cu telefonul care suna. Cu mama care bate la usa si iti zice sa te trezesti. Realitatea nu te mai lasa nici sa respiri. Vrei sa alergi la el, dar te trezesti in bratele altuia. Iti doresti sa il auzi, dar vorbesti cu altul. Ai vrea sa dezbateti probleme filozofice, dar te terzesti vorbind cu altul despre meciurile Stelei. Si atunci iti dai seama ca sufletele pereche nu exista. Daca ar fi fost un suflet pereche nu ar fi trebuit sa fie imposibil, nu? Ar fi trebuit sa fiti impreuna si nu tu cu altul, el cu alta, dar visand unul la celalalt. Asa ca afli ca exista oameni care se imbina perfect. Care se completeaza, care se potrivesc, dar sortiti sa fie cu oameni nepotriviti si asta doar pentru ca au aparut unul in viata celuilalt la momentul nepotrivit, pe o cale nepotrivita. Ce dureros e sa ajungi in viata omului potrivit in locul si momentul nepotrivit.

---