Din înțelepciunea plantelor: 16 citate motivaționale

Citate despre plante

1. Fericit acela care ştie să trăiască în armonie cu întreaga natură, cu plantele, animalele, oamenii. Cu lucrurile şi cu cuvintele. [Ion Untaru]

2. Şi sufletul omului, întocmai ca pâraiele şi plantele, avea nevoie de un soi de ploaie: speranţă, credinţă, raţiune de a fi. Când acestea lipsesc, sufletul moare, deşi sufletul continuă să trăiască. Oamenii ar putea spune atunci: "Ia te uită, în acest trup chiar a trăit cineva." [Paulo Coelho]

3. Există în lume circa patru milioane de diferite animale şi plante. Patru milioane de soluţii diferite ale problemei de a rămâne în viaţă. [David Attenborough]

4. Plantele pe care le vezi au puterea să crească, un bob de grâu, puterea de a răsări, o floare, de a se deschide la vederea Creatorului. Şi totuşi, de cele mai multe ori, sunt plante mici şi flori care nu-ţi sar în ochi, dar, cu toate acestea, înfloresc către cer fără nicio teamă. Au curajul de a trăi, de a muri, de a ieşi din starea de apăsare, de fiecare dată când terenurile pietroase le împiedică creşterea. Şi omul ar trebui să aibă aceeaşi tărie de cuget. [Romano Battaglia]

5. Priviţi un arbore într-o zi imobilă cu soare şi când frunzele par broderii ale unei inimi în primăvară şi veţi înţelege că toate problemele devin fade în faţa creşterii indiferente a naturii, a inconştienţei ei, în afară de care totul e durere, blestem şi spirit. Sau când ai norocul şi nenorocul să priveşti zilnic un brad ce se înalţă în faţa casei ca o tăgăduire şi o demonstraţie a vieţii împotriva ei însăşi, inutilitatea efortului îţi apare zdrobitoare, şi ai vrea să te subjuge viaţa fără de nume a naturii. Cine n-a invidiat niciodată plantele, nu ştie ce înseamnă teroarea conştiinţei. Slăbiciunea pentru natură pleacă din oroarea de conştiinţă. Spiritul nu-ţi mai spune nimic şi iubeşti atunci lipsa de întrebări şi de răspunsuri ale plantei. [Emil Cioran]

6. În viaţă, dacă nu cultivi conştient florile talentului şi ale darurilor pe care le-ai primit de la Creator, buruienile gândurilor, emoţiilor şi experienţelor negative se vor înmulţi până ce vor sufoca toate celelalte plante. [Herbert Harris]

Citate motivaționale

7. Răbdare. Nicio plantă nu plânge pe timp de secetă. [Valeriu Butulescu]

8. Privesc cum o plantă se-ntinde din întunericul unei pivniţe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, şi totuşi planta nu simte şi nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu creşte şi nu se întinde şi el spre o lumină pe care n-o simţim şi n-o vedem? [Lucian Blaga]

9. Sunt plante care, deşi trăiesc la umbră, dau, totuşi, flori. [Henric Pontoppian]

10. Unul n-o să priceapă mirosul trandafirilor. Altul din plante amare va colecta miere. Cuiva o să-i dai un fleac şi te va ţine minte toată viaţa. Cuiva o să-i dăruieşti viaţa şi el nici nu va înţelege. [Omar Khayyam]

11. Forma de viaţă cea mai încăpăţânată şi care nu poate fi manipulată decât foarte greu este planta prinsă în tabieturile ei. Ea şi-a păstrat individualitatea de-a lungul întregii ere. Nu credeţi că este absolut normal că, după atâta timp de repetare a unor obiceiuri, planta să dobândească o voinţă de o tenacitate fără egal? [Luther Burbank]

12. Oamenii se nasc moi şi supli; morţi ei sunt rigizi şi tari. Plantele se nasc delicate şi flexibile; moarte ele sunt fărâmicioase şi uscate. Aşa că oricine este rigid şi inflexibil este un discipol al morţii. Cine este moale şi flexibil este un discipol al vieţii. Cei duri şi rigizi vor fi rupţi. Cei moi şi supli vor prevala. [Lao Tse]

13. Rădăcinile oricărei plante aleg dintre numeroasele substanţe ale solului doar pe acelea de care planta are nevoie. [Maria Motessori]

14. Sămânţa încolţeşte. Planta înfloreşte. Într-un mediu armonios, aşteaptă-te la bine. [Octavian Sărbătoare]

15. Floarea prezentului se ridică prin altă floare; e o modalitate a plantelor de a rămâne ceea ce au fost. [Urszula Koziol]

16. Mergeam călare prin pădure şi am văzut în desiş nişte fructe coapte. Şi m-am gândit: nimeni n-o să vadă aceste fructe de pădure, nu sunt nimănui de trebuinţă şi lor nu le e nimeni de trebuinţă, dar ele îndeplinesc riguros, din răsputeri, nu menirea lor, ci cea care le e destinată, făcând voia Acelui "Eu" care trăieşte ca fiinţă separată în planta asta. La fel şi omul care, spre deosebire de plantă, are avantajul (părelnic) că poate avea conştiinţa acestui "Eu" universal în fiinţa sa separată. [Lev Tolstoi]

sursa foto front page: shutterstock/ by fona

---