Top 8 pionieri ai sexului ca arta pe marele ecran

Top 8 pionieri ai sexului ca arta pe marele ecran
Kudika
6 Mai 2010

Exista o diferenta intre arta pe muchie de cutit moralist si pornografia propriu-zisa – dar oare mai recunoastem linia de demarcatie intr-o era a informatiei eliberate din lanturile controlului de orice fel? Valoarea socului a devenit, incet-incet, o tinta mobila in cursa pentru titulatura de “cineast”, direct proportionala cu numarul de cadre provocative dintr-un film. Valoare reala a unui film, judecand in acest sistem de referinta, depinde doar de disponibilitatea regizorului de a impinge granitele acceptabilului, si de susceptibilitatea criticilor, singurii calificati sa confere rangul de “arta” (“art-house”) productiilor chitite sa induca roseata in obrajii consumatorului. Desigur, tu, spectatorul, esti, la randul tau, singurul in masura sa iti faci o parere asupra notiunii de “arta”, asadar eu iti ofer aici o lista a auteur-ilor faimosi pentru nonconformismul lor, alaturi de cateva dintre operele lor cinematografice – ordinea fiind, ca de obicei, in ton cu preferintele mele – si te provoc sa te exprimi pe marginea lor. Sa intram impreuna in subconstientul tenebros al creatorilor de film fara pereche, fara perdea si fara sexploatare.

Realizat de Ioanina

1. Pier Paolo Pasolini – Regizorul italian ateu si homosexual, a carui viata controversata si blamata de societatea predominant catolica a fost scurtata violent in circumstante inca neelucidate, a lasat in urma sa, mai cu seama, o “Trilogie a vietii” si “Salò o le 120 giornate di Sodoma”, ambele ecranizari radical personalizate ale unor mari opere literare. “Decameronul” dupa Boccaccio, “Povestile din Canterbury” dupa Chaucer si “O mie si una de nopti”, ca si re-interpretarea odioaselor “120 de zile ale Sodomei” – toate ilustreaza apetenta lui Pasolini pentru sexualitatea folosita ca o curea de transmisie pe care isi etala ideologia. Aceasta idolatriza Viata, dominata de pofte carnale sub influenta carora ar trebui Ea, de fapt si de drept, sa se deruleze – in loc sa se impotmoleasca in moralitati religioase si pragmatism capitalist. Desigur, succesul trilogiei a prilejuit intocmai “masificarea” culturala pe care Pasolini o detesta. Cat despre “Salo”, va sfatuiesc sa nu incercati marea cu degetul decat daca va considerati intru totul pregatiti (stomacal si intelectual) de un desfrau vizual horific, caci aportul lui Pasolini la scriitura Marchizului de Sade, si asa colcaind ea de practici sexuale aberante, a insemnat o actualizare revoltatoare, plasata in contextul nazismului. Pe scurt, in distopia imaginata de regizor, 16 adolescenti sunt supusi celor mai josnice torturi si perversiuni de catre 8 nazisti care ii tin ostatici intr-o vila rupta de lume.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri