Top 8 pionieri ai sexului ca arta pe marele ecran

1. Pier Paolo Pasolini – Regizorul italian ateu si homosexual, a carui viata controversata si blamata de societatea predominant catolica a fost scurtata violent in circumstante inca neelucidate, a lasat in urma sa, mai cu seama, o “Trilogie a vietii” si “Salò o le 120 giornate di Sodoma”, ambele ecranizari radical personalizate ale unor mari opere literare. “Decameronul” dupa Boccaccio, “Povestile din Canterbury” dupa Chaucer si “O mie si una de nopti”, ca si re-interpretarea odioaselor “120 de zile ale Sodomei” – toate ilustreaza apetenta lui Pasolini pentru sexualitatea folosita ca o curea de transmisie pe care isi etala ideologia. Aceasta idolatriza Viata, dominata de pofte carnale sub influenta carora ar trebui Ea, de fapt si de drept, sa se deruleze – in loc sa se impotmoleasca in moralitati religioase si pragmatism capitalist. Desigur, succesul trilogiei a prilejuit intocmai “masificarea” culturala pe care Pasolini o detesta. Cat despre “Salo”, va sfatuiesc sa nu incercati marea cu degetul decat daca va considerati intru totul pregatiti (stomacal si intelectual) de un desfrau vizual horific, caci aportul lui Pasolini la scriitura Marchizului de Sade, si asa colcaind ea de practici sexuale aberante, a insemnat o actualizare revoltatoare, plasata in contextul nazismului. Pe scurt, in distopia imaginata de regizor, 16 adolescenti sunt supusi celor mai josnice torturi si perversiuni de catre 8 nazisti care ii tin ostatici intr-o vila rupta de lume.

---