Advertorial Durerea de umăr. Dr. Tarek Nazer îți spune cauzele și metodele de tratament

„Leziuni de labrum, instabilități de umăr, luxații recidivante de umăr, leziuni de cartilaj articular, mai ales cele în care se produce detaşarea unui fragment în articulație, leziuni ale tendonului lung al bicepsului, prezența unor ciocuri pe marginea inferioară a acromionului ce pot înțepă tendoane, bursite rezistente la tratament medicamentos, calcificări de tendoane, rupturi ale mușchilor care formează coafa rotatorilor, sindromul de umăr înghețat (sau umăr înțepenit) sunt parte dintre afecțiunile care determina instalarea durerii de umăr”, explica medicul Tarek Nazer, Specialist Ortopedie, Traumatologie și Medicină Sportivă.

Cauze care determină durerea de umăr:

1. Bursită – bursele au rol de perne de amortizare și reduc frecările dintre mușchi și oase. Utilizarea excesiva a umărului poate cauza inflamarea și umflarea burselor. Drept urmare, apare bursită subacromiala, care se manifesta prin durere de umar, scăderea amplitudinii de mișcare a umărului sau chiar blocarea să. Activități precum pieptănatul parului pot fi îngreunate.

2. Tendinita – consta în inflamarea tendoanelor coafei rotatorii. Atunci când inflamația nu este prezenta în rănile tendoanelor umărului, leziunile poartă numele de tendinopatii. Principala cauză a tendinitei este microtrauma repetată a tendoanelor manșetei și nu o traumă unică specifica. Dacă umărul este lovit repetat, cum se poate întâmplă în cazul unor sporturi de contact, tendonul manșetei devine inflamat, iar afecțiunea poartă numele de tendinită de umăr.

3. Artrita – cea mai întâlnită forma de artrita a umărului este osteoartrita sau „boala articulara degenerativa”. În cazuri rare, poate apărea artrita reumatoida, cauzata de o inflamație, sau artrita apărută pe fondul unui traumatism al umărului. Prezenta osteoartritei duce la frecarea capetelor oaselor. Acest lucru poate duce la mișcări neregulate ale articulației umărului și dezvoltarea osteofitelor, creșteri osoase care se formează pe măsură ce osul depune eforturi pentru a se vindeca. Mișcările neregulate, combinate cu aceste creșteri osoase și cu inflamația, pot cauza durere de umar.

4. Impingementul subacromial – apare atunci când un tendon din interiorul umărului se freacă de țesutul și osul din apropiere, mai ales în momentul ridicării brațului. Afecțiunea trece în câteva săptămâni sau luni, daca realizezi exerciții speciale pentru recuperarea mobilității umărului. Poate debuta brusc sau treptat, iar unele persoane pot necesita intervenție chirurgicala. Impingementul subacromial se manifesta prin durere în partea superioara și exterioară a umărului, durere intensă noaptea, ce poate afecta somnul, durere puternică la ridicarea brațului deasupra capului, slăbiciune în braț.

5. Infecțiile – în special infecțiile bacteriene pot afecta articulația umărului și a structurilor din jur, țesutul moale. De multe ori, atunci când umărul este infectat, pot fi afectate și alte articulații. În acest caz, durerea radiază spre brațul superior, pot apărea umflarea, înroșirea pielii, căldură la atingere, dar și durerea nocturnă. În cazuri rare, se pot adaugă simptome precum răceală sau febra. Infecțiile la umăr au potențial sever, astfel că trebuie tratate imediat după diagnosticare. De multe ori, sursa infecției se elimina printr-o operație sau chiar mai multe, după caz. Cum ajung bacteriile la nivelul articulației umărului? Ele pot intra din afara, în urma unui traumatism la umăr, cu rana deschisa, sau după o injecție la umăr. De asemenea, se pot răspândi din interior, în cazul persoanelor care suferă o răceală, infecție dentară, infecție urinară sau alte forme.

6. Rănirea unei alte parti a corpului, în general, gatul sau bicepsul – durerea de umar din aceste cauze poarta numele de „durere transmisă”. De cele mai multe ori, astfel de dureri nu se înrăutățesc prin mișcarea umerilor.

7. Capsulită adeziva a umărului („umărul înghețat”) – nu se știe de ce apare aceasta problemă, însă se crede că anumiți factori cresc probabilitatea de apariție. Printre aceștia se afla diabetul de tip 2, hipotiroidismul, hipertiroidismul, boala Parkinson și unele afecțiuni cardiovasculare;

8. Sindromul de durere miofasciala – se manifesta prin sensibilitate la umar, durere musculara și spasme. Cauza nu este cunoscută, însă se crede că rănile anterioare în zona umărului, stresul, depresia și problemele de somn au un rol în apariția sa.

9. Plexopatia brahiala – apare că urmare a unei probleme nervoase în zona umărului și a gâtului.

10. Radiculopatia cervicală („nervul ciupit”) – apare în momentul iritării unui nerv al gâtului. Durerea care apare radiază spre umăr și poate cauza amorțeală și slăbiciune musculară. Este asociată frecvent cu artrita, însă poate fi cauzată și de existența unei răni.

11. Osteomielita („infecția osoasa”) – este cauzata de infecții bacteriene sau fungice. Poate apărea deopotrivă la tineri și vârstnici. Copiii resimt durere în brațe sau picioare, iar adulții acuză durere în zona soldurilor, a coloanei vertebrale și a picioarelor. În lipsa tratamentului, poate afecta iremediabil sistemul osos.

Investigațiile care determină diagnosticul care provoacă durerea de umăr:

Există o serie de investigații care ajută clinicianul să stabilească diagnosticul aici medicul ortoped amintește analizele de laborator, radiografia de umăr, ecografia și RMN-ul de umăr.

„Tratamentul prescris în cazul instalării durerii în zona umărului solicită o abordare multidisciplinară. Pe de o parte, dacă afecțiunea diagnosticată nu este una gravă, se realizează un protocol de tratament cu recomandare în zona de kinetoterapie, fizioterapie, terapie manuală. Pe de altă parte, dacă lucrurile sunt de natură cronică se intervine chirurgical, iar artroscopia este prescrisă cu preponderență.”, explică dr. Tarek Nazer.

Tratamentul recomandat în funcție de diagnosticul care a determinat durerea de umăr:

Artroscopia este o procedură chirurgicală minim invazivă folosită pentru a evalua și trata leziunile din interiorul articulațiilor. Artroscopie înseamnă “să privești în interiorul articulației”.

Există o serie de situații punctuale când este recomandată artroscopia.

- Leziuni ale cartilajului, cum ar fi rupturile meniscale la nivelul genunchiului care apar frecvent la tinerii activi şi la sportivi.
- Rupturi ligamentare, cum ar fi rupturile de ligament încrucișat anterior (LIA); acestea sunt principalele rupturi întalnite la fotbaliști sau la cei care fac sporturi de pivotare (handbaliști, baschetbaliști sau schiori).
- Corpi străini articulari.
- Sinovite cronice.
- Artroze ale genunchiului.
- Luxații recidivante ale umărului.

Procedura se efectuează într-o sală de operații dotată corespunzător și durează aproximativ 30-60 minute. Anestezia este frecvent rahidiană, însă pacientul poate opta pentru anestezie generală sau pentru un alt tip de anestezie. În cadrul consultului preanestezic, medicul anestezist va decide care este cea mai potrivită pentru pacientul pe care-l are în față, în funcție de mai mulți factori care țin de starea generală de sănătate.

În etapa inițială de diagnostic, medicul stabilește care sunt leziunile de la nivelul articulației respective. Urmează etapa a doua, în care ortopedul va introduce în articulație, printr-o nouă incizie, diverse instrumente tăietoare delicate, cu dimensiuni între 2-5 mm, special adaptate, cu ajutorul cărora vă trata și corecta leziunile depistate.

Deoarece artroscopul și instrumentarul chirurgical sunt subțiri, accesul în interiorul articulației se face prin două-trei incizii mici, sub un centimetru, fară să fie nevoie de efectuarea unor incizii mari, ca cele folosite în chirurgia clasică.