o gelozie care ma sufoca

geloasa sau paranoia ?

gelozia

tedy Postat pe 26 Noiembrie 2008 17:41
Am ajuns intr-un punct al vietii unde nu credeam ca o sa ajung vreodata:sa divortez de el sau , de dragul copiilor sa "trag"mai departe? Suntem impreuna de 13 ani , suntem casatoriti de 9 ani , dar parca acum e cel mai greu....Sotul meu este foarte gelos.Din orice gaseste sa-mi "scoata ochii" , nu-i convine nimic , doamne fereste sa auda ceva despre job-ul meu...Dati-mi un sfat , o idee , voi care poate a-ti trecut prin asa ceva....
De la: tedy, la data 2008-11-26 17:41:38Am ajuns intr-un punct al vietii unde nu credeam ca o sa ajung vreodata:sa divortez de el sau , de dragul copiilor sa "trag"mai departe? Suntem impreuna de 13 ani , suntem casatoriti de 9 ani , dar parca acum e cel mai greu....Sotul meu este foarte gelos.Din orice gaseste sa-mi "scoata ochii" , nu-i convine nimic , doamne fereste sa auda ceva despre job-ul meu...Dati-mi un sfat , o idee , voi care poate a-ti trecut prin asa ceva.... Il mai iubesti?Este chiar atat de rau sa convietuiesti cu el?Da mai multe detalii ca sa stim sa ne dam cu parerea.Si eu sunt divortata de f multi ani,am si un copil si nu regret nicio clipa alegerea facuta.
cristina_palfi Postat pe 4 Decembrie 2008 14:06
daca il mai iubesc......... greu raspuns.....Ca la inceput , nu ... Nu mai simt fiorii aceia ca la inceput.Poate ne-am obisnuit unul cu altul , a intervenit rutina , nu stiu.....Cand nu ne certam , este bine . Cu fetele se poarta bine.Din punctul asta de vedere nu-l poate inlocui nimeni....e tatal lor.... Nici nu as vrea sa-l inlocuiesc cu altcineva , dar nici asa nu mai rezist....Nu stiu ce mai vrea de la mine...Sa renunt la job?Sa stau tot timpul acasa? Asta nu se va intampla , deoarece nu vreau sa renunt la serviciu. Nu e cine stie ce dar momentan imi este bine.Si asa spune ca eu sunt sefa la munca , dar acasa nu....Nu vreau sa fiu sefa acasa , vreau ca noi doi sa ne intelegem....... Vreau si eu o parere.....

tedy Postat pe 5 Decembrie 2008 13:47
Nu renunta la locul de munca ca sa nu-ti pierzi independenta.Discuta cu sotul tau si spune-i ce te doare,cere-i sa se schimbe,iar in caz contrar spune-i ca vei divorta ca sa poti trai linistita alaturi de copii.Cel mai bine e sa comunicati si sa vezi de unde vine gelozia asta .....Bafta!
cristina_palfi Postat pe 6 Decembrie 2008 10:30
Comunicarea e destul de importanta si ,mai ales,o solutie. Trebuie sa ii spui ca gelozia sa te deranjeaza,insa neaparat sa fie o discutie matura ,calma.
Postat pe 7 Decembrie 2008 23:33
regret ca se intimpla si in alte case..la fel este si la mine..detesta jobul meu..colegii mei..ma umileste in fata fiului nostru..dar eu..nu am renuntat niciodata la job..dimpotriva am incercat sa evoluez..ceea ce l-a scos din minti..Nu renunta la job..daca vei face asta..iti v-a cere sa renuti si la alte cele//dar..ai mare grija,,,in timp..relatie se duce de tot..la mine din pacate asa este,,am ajuns sa nu mai simt nimik pentru el..sa imi doresc sa nu mai fiu casatorita..sa plec..sa fug..sunt impreuna cu el de 16 ani..si nu m-am gindit la despartire..12 ani l-am respectat..l-am iubit..insa acum..s-a terminat..nu am vrut eu sa fie asa//poate nici el nu a vrut..insa..aici s-a ajuns... Ai mare grija cit ii permiti sa te domine..v-a vrea din ce in ce mai mult..mult succes..
Merido Postat pe 7 Decembrie 2008 23:47
Din pacate atunci cand se ajunge sa-i intre unuia dintre parteneri in cap ideea ca este inselat/fie barbat sau femeie/ deja nu se mai poate face nimic, gelozia este ca o boala incurabila, o plaga care nu se vindeca niciodata. Cred ca asa este inca de la inceputul relatiei, insa la inceput suntem indragostiti, orbi, vedem totul cu alti ochi, avem mai multa rabdare si...mai ales incercam sa facem pe "desteptii", sa credem ca noi ii putem demonstra partenerului nostru cat de mult il pretuim, iubi, respecta, ca de fapt totul nu este decat o situatie de moment... Din pacate, asa cum am spus la inceput acesti oameni sunt macinati de gelozie pt ca sunt invidiosi pe puterea nostra a celorlati, pe siguranta nostra si mai ales pe bunatatea nostra. Exista o singura rezolvare: fugi cat poti de tare, cat de departe si nu te uita inapoi, nu regreta trecutul, nu spera, nimic nu se va schimba , pana la urma te va manca de vie/viu, nu exista medicament pt astfel de boala, nici macar sinceritatea absoluta, nici macar daca te inchide in casa si arunca cheia, tot mereu va exista ceva care il va macina... E greu, dar merita sa iei viata de la capat, sa te simti libera sa poti respira, sa poti gandi singura, sa nu-ti fie teama de fiecare gest nevinovat pentru a nu fi interpretat. Dragelor, noi femeile ne descurcam mai bine cand suntem respectate , iubite si mai ales " libere", nu va fie teama sa va recapatati respectul de sine.
crisstiana Postat pe 8 Decembrie 2008 17:29
Tedy,se spune ca "tot la hot ii este frica de furat"...poate nu stie cum sa reactioneze simtindu-se vinovat si incearca sa se razbune tot pe tine.La asta te-ai gandit?eu zic totusi sa stai de vorba cu el,calm,sincer,sa-i spui clar ce te deranjeaza si ca nu te simti vinovata cu nimic.Intreaba-l daca ar fi in locul tau,el cum ar proceda?cum s-ar simti?si la serviciu nici cum sa nu renunti.Niciodata!Bafta!
magda_65 Postat pe 8 Decembrie 2008 18:42
da... usor de zis si greu de facut....Discutie calma....Legat de subiectul asta nu poate sa discute calm.La job nu o sa renunt , mai ales ca am avut o perioada in care am tras greu ca sa ajung aici, iar acum sincer nu am chef sa dau cu piciorul la tot.Cum zicea si Merido , ar face orice sa ma umileasca in fata colegilor mei.Doamne fereste sa-mi sune telefonul de serviciu dupa ce am ajuns acasa! E sfarsitul lumii... I-am spus ca am niste responsabilitati , raspund de niste oameni si daca se intampla ceva,orice,ma suna pe mine , seful lor direct sa ma intrebe ce sa faca.....Nu ai cu cine.Nu ca nu pricepe , nu vrea sa priceapa.oricum le-as intoarce si le-as invarti , ma tot invart pe langa solutie , ca nu o gasesc.Si iar stau si ma gandesc la fete.....E tatal lor, il iubesc, am eu dreptul sa-l dau la o parte din viata lor?
tedy Postat pe 13 Decembrie 2008 08:20
e greu....dar ai incercat sa vb cu el sa i spui ce te deranjeaza sa i spui k te sufoca, si tot tacamu' ????
alina_luminita Postat pe 18 Decembrie 2008 00:54
Eu am divortat de un barbat dupa 17 ani de casnicie; arata ca imi este superior jignindu-ma si umilindu-ma;stresul psihic nu il poti proba cu acte.Acum lupt cu el intr-un proces de partaj in care are pretentie si la bunuri pe care nu le-a muncit; el sta bine-mersi in apartamentul pe care l-am cumparat impreuna, eu stau cu copilul intr-un apartament in care...ploua;dar sunt LIBERA, nu mai sunt umilita si injosita; parerea mea este ca nu trebuie sa-ti irosesti viata; copiii vor avea drumul lor, tu ce vei face:vei imbatrani langa un strain?; eu am scapat de stresul asta si sunt FERICITA!
felicias72 Postat pe 22 Decembrie 2008 08:11
De la: tedy, la data 2008-11-26 17:41:38Am ajuns intr-un punct al vietii unde nu credeam ca o sa ajung vreodata:sa divortez de el sau , de dragul copiilor sa "trag"mai departe? Suntem impreuna de 13 ani , suntem casatoriti de 9 ani , dar parca acum e cel mai greu....Sotul meu este foarte gelos.Din orice gaseste sa-mi "scoata ochii" , nu-i convine nimic , doamne fereste sa auda ceva despre job-ul meu...Dati-mi un sfat , o idee , voi care poate a-ti trecut prin asa ceva.... sfatul meu>>>>>>>>>>un om din gelozie nu il vei scoate never pt ca gelozia ii prostia omului ::::un sfat divortul este cel mai bun remediu io la asta am ajuns dupa 13 ani de casnicie am si io un copil si mai bene singura decat linga un gelos si betiv nu pot sa mai suport asea ca m-am hotarat sa divortez .... nu puteam sa plec nici la piata pt ca imi reprosa fel de fel de vb urate si jignitoare mai am un pic si fac 2 ani decand suntem separati si ma simt mult mai bene acum pot lucra fara sa mai imi tina cont unde ma duc servici casa si cursuri vreau sa zic ca ii superb numai io si copilul si nu ma-s intoarce pt nik in lume de unde am scuipat...un sfat de la o necunoscuta lasa-l si mergi mai departe
dobandic Postat pe 22 Decembrie 2008 08:23
Incerc sa dau o sugestie... Tu simti ca e in joc si viata fetitelor voastre, stii ca nu mai simti pentru el aceeasi afectiune ca la inceput, gandeste bine ce inseamna prezenta lui in famila pe care o aveti ! Daca e necesara ca sprijin financiar, e mai greu sa renunti la el , dar e posibil , daca-ti asumi responsabilitatea asta pe viitor. Daca e doar "cotor de varza " - scuze pentru comparatie ! - renunta , cat mai curand ! Pe unii barbati perspectiva unei vieti fara persoana cu care a intemeiat o familie e ca un dus rece si ii trezeste la realitate. Poate e unul din aceia , poate nu... Pune hotarata problema divortului, daca stii ca poti sustine ceea ce ramane dupa eliminarea lui. Fetitele poate sa le vada oricand, are dreptul asta prevazut prin lege, le va sustine financiar, cu cat va stabili legea, iar tu poti fi libera de tracasarile unei vieti imposbile. Poate ca e timpul sa intre in viata ta omul care sa te faca fericita ! la asta te-ai gandit ?
maria_zada Postat pe 22 Decembrie 2008 08:53
http://pseudojurnalul.blogspot.com/
lolo0112 Postat pe 22 Decembrie 2008 10:26
Prezenta lui in familie: un sot , un tata , dar din pacate atat....Ar putea fi si prieten dar nu vrea .....Nu e necesar ca sprijin financiar , castig putin - nu mult - dar putin mai mult ca si el , deci nu e vorba de asta . La capitolul asta pot spune ca ne completam.Si cand ma gandesc cat ne iubeam la inceput....Oricum , parca de un timp e mai bine , nu ne-am mai certat atat , poate am mai lasat si eu de la mine , a mai lasat si el de la el ......Si e asa de bine cand nu ne certam.....Si fetele simt asta .I-am pus si problema divortului....nu prea la afectat.Sau poate nu ma crede in stare ... poate nici eu nu ma cred in stare.....Asta vreau , sa gasesc o cale sa impacam si capra si varza ......nu m-am casatorit cu el ca sa dau asa de usor bir cu fugitii.. Pe de alta parte nici sa traiesc o viata in lacrimi nu e o solutie.....Sper ca sarbatorile sa ne aduca pacea in suflete , sa ne faca sa ne indragostim iarasi unul de altul , sa fie o minune de sarbatori.....
tedy Postat pe 22 Decembrie 2008 15:53
... uff, gelozia e buna, dar cu masura! incearca sa/i explici asta
free26 Postat pe 23 Ianuarie 2009 17:18
citesc mesajele voastre si nu vreau sa imi imaginez ca voi ajunge si eu asa, nu vreau sa cred ca voi fi in stare asta. nu sunt casatorita, dar am o relatie cu un timp de 3 ani si jumatate, lociuesc partial sa spun asa cu el si cu mama lui, tatl lui fiind mort(dumnezeu sa-l ierte) si am ajuns in pragul disparari. inainte era cel mai bun om ma intelegeam super cu el, nu zicea nici da-te mai incolo.....acum insa.....orice fac sunt proasta, nu sunt buna de nimik, ma dracuie si ma face vaca borata si cum ii vine la gura, cel mai grav este ca a ajuns sa ma si loveasca......intrebarea mea este pentru mine insumi " CE DRACU MAI STAU CU EL????????"...... nu am ajuns sa imi raspund....ma intreb cand voi avea curaj sa plec si sa nu ma mai intorc???....nu vreau sa merg mai departe insa rutina asta si obosnuinta nu ma lasa ca fiu curajoasa....sper sa nu fac greseala de a continua ceva ce nu merge! sper sa imi fac curaj sa renunt la el cat de curand.....asa ca va inteleg foarte bine credeti-ma
nicota Postat pe 27 Ianuarie 2009 11:33
citesc mesajele voastre si nu vreau sa imi imaginez ca voi ajunge si eu asa, nu vreau sa cred ca voi fi in stare asta. nu sunt casatorita, dar am o relatie cu un timp de 3 ani si jumatate, lociuesc partial sa spun asa cu el si cu mama lui, tatl lui fiind mort(dumnezeu sa-l ierte) si am ajuns in pragul disparari. inainte era cel mai bun om ma intelegeam super cu el, nu zicea nici da-te mai incolo.....acum insa.....orice fac sunt proasta, nu sunt buna de nimik, ma dracuie si ma face vaca borata si cum ii vine la gura, cel mai grav este ca a ajuns sa ma si loveasca......intrebarea mea este pentru mine insumi " CE DRACU MAI STAU CU EL????????"...... nu am ajuns sa imi raspund....ma intreb cand voi avea curaj sa plec si sa nu ma mai intorc???....nu vreau sa merg mai departe insa rutina asta si obosnuinta nu ma lasa ca fiu curajoasa....sper sa nu fac greseala de a continua ceva ce nu merge! sper sa imi fac curaj sa renunt la el cat de curand.....asa ca va inteleg foarte bine credeti-ma
nicota Postat pe 27 Ianuarie 2009 11:33
fugiii! mancand pamantul! gandeste-te care e urmatoarea lui surpriza, sa te arunce de pe balcon? ceva e clar ca nu e in regula cu tipul... de relatie ce sa mai spui! fugi! nu te uita inapoi, nu ai ce regreta
free26 Postat pe 27 Ianuarie 2009 16:35
gelozia se naste odata cu neincrederea si ajunge sa distruga totul in timp.pt ca fara incredere nu vei ajunge niciodata sa ai nimic:nici dragoste,nici liniste,nici o relatie sanatoasa.ce conteaza ca ai 10,12,13,ani petrecuti cu el?poate ca inca mai vezi momentele frumoase,dar trecutul nu se mai intoarce si pe cel de acum nu il mai schimba nimeni.gelozia nu se vindeca.e precum cancerul.
dana_mv Postat pe 29 Ianuarie 2009 21:51
daca se poate discuta cu el, cred ca o discutie deschisa fata in fata e cea mai indicata. sinceritatea , chiar daca doare uneori este cea mai sigura metoda de a rezolva o problema de cuplu. daca refuza macar sa se gandeasca la consecinte atunci va trebui sa renunti. nu te lega singura de copii. e normal sa te gandesti la ei dar ...scuze...tu ai murit cumva si nu mai ai dreptul la o viata normala, linistita? americanii au o vorba care mie imi place foarte mult. copilul cand incepe sa mearga in picioare deja e pe picioarele lui , deci are propria lui viata, separata de a parintilor, acestia sunt doar un sprijin . mentalitatea femeilor din tara noastra este ca de dragul copiilor trebuie sa se ingroape in casnicii false si goale. NU SUNT DE ACORD SUB NICI O FORMA. FEMEIA CARE NU LUPTA PT. VIATA EI ...SCUZE CA SPUN ASTA... DAR E O PROASTA MAREEEEE....se poate trai si fara sotul care nu vrea sa traga la acelasi car cu sotia.gelozia este o boala grea tare!care nu prea are vindecare. toti suntem gelosi in felul nostru dar trebuie sa stim sa ne limitam gelozia doar la acea gelozie productiva-iubire mai mare dupa, grija mai mare unul fata de celalalt, dorinta de a trai cat mai fericiti impreuna. uneori si anturajul alimenteaza aceasta boala grea , si oamenii mai sensibili cad in aceasta capcana. daca va iubiti veti reusi sa treceti peste , daca nu ... e mai bine separat, nu impreuna. iti doresc mult curaj tie si intelepciune sotului tau.
GABYTA13 Postat pe 28 Octombrie 2009 08:44

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
sunt geloasa pe orice prietena ce sta langa el:(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((	13	De la: 20 Octombrie 2013 11:53
SE MAI POATE CONTINUA ASA???	17	De la: kudika113088 8 August 2010 11:53
a aruncat poza cu mine din portofel	59	De la: Barbie30_ 30 Martie 2011 12:49

Visarea ursitului in noaptea de Sfantul Andrei....	28	De la: Miss_Y 7 Aprilie 2015 15:08
ajutor!!Nu vreau sa`l pierd!!	22	De la: roscatika23 1 Aprilie 2009 15:54