Povestea care schimba vieti

Clasa a 10-a.

Asa cum stateam in banca in timpul orei de engleza, m-am uitat la fata de langa mine. Stiam ca este "cea mai buna prietena a mea". Ma uitam la parul ei lung, negru si matasos si imi doream sa fie al meu. Dupa ore, a venit la mine si mi-a cerut notitele de la ora la care lipsise ieri. Mi-a spus "Multumesc" si mi-a dat un sarut pe obraz. Am vrut sa ii spun ca mi-as dori sa fim mai mult decat "cei mai buni prieteni", ca o iubesc... dar eram prea timid.

Clasa a 11-a.

A sunat telefonul. La celalalt capat era ea. Plangea, murmurand printre suspine cum dragostea vietii ei i-a frant inima. Mi-a cerut sa vin la ea ca sa nu fie singura. In cateva secunde am iesit din casa.

M-am asezat langa ea pe canapea, m-am uitat la ochii ei plini de lacrimi dorindu-mi sa o pot alina. Dupa doua ore, o comedie proasta si trei pungi de chipsuri, ea a decis sa mearga la culcare. S-a uitat la mine si mi-a spus "Multumesc"; mi-a dat un sarut pe obraz. Voiam sa ii spun mai multe, voiam sa ii marturisesc adevarul, voiam sa stie ca o iubesc... dar eram prea timid si nu stiu de ce.

Ultimul an

Cu o zi inainte de bal, am gasit-o la iesirea din scoala; ma astepta. "Iubitul meu este bolnav." - mi-a spus. "Nu se simte foarte bine si nu poate sa mearga la banchet. Mai tii minte cum in clasa a 7-a am facut o promisiune? Am spus ca daca niciunul dintre noi nu are un insotitor pentru banchet, vom merge impreuna ca cei mai buni prieteni." Bineinteles ca stiam. Si am mers impreuna...Cand ne-am intors de la petrecere, am condus-o acasa, pana la usa de la intrare. M-am uitat in ochii ei, voiam sa ii spun mai multe, insa stiam ca ea ma vede doar ca pe un prieten. Apoi mi-a spus "M-am distrat de minune, multumesc!" si mi-a dat un sarut pe obraz. Voiam sa ii marturisesc adevarul, voiam sa stie ca o iubesc... dar eram prea timid si nu stiu de ce.

Ziua absolvirii

A trecut o zi, apoi o saptamana, apoi o luna. Inainte de a clipi, era ziua absolvirii. Am privit cum trupui ei perfect plutea ca un inger pe scena pentru a isi ridica diploma. Voiam sa fie a mea, insa ea nu stia asta... Inainte ca toata lumea sa plece acasa, a venit la mine. Dupa ce am imbratisat-o am vazut lacrimi pe obrajii ei. Si-a ridicat capul si mi-a spus: "Tu esti cel mai bun prieten al meu, multumesc." si mi-a dat un sarut pe obraz. Voiam sa ii spun mai multe, voiam sa ii marturisesc ca nu vrau sa fim doar prieteni. Voiam sa stie ca o iubesc, dar eram prea timid si nu stiu de ce.

Cativa ani mai tarziu

Stateam intr-o biserica. Acea fata se casatorea. Am privit-o cum a spus "Da, vreau" si a inceput o noua viata, casatorita cu un alt barbat. Voiam sa fie a mea, sa o fac fericita. Dar ea ma vede doar ca pe un prieten. Cand m-a vazut, a venit la mine, m-a sarutat pe obraz si mi-a spus "Multumesc". Chiar si atunci parca i-as fi spus ca o iubesc... dar am fost prea timid si nu am facut-o.

Inmormantarea

Anii au trecut, m-am uitat la sicriul unei fete care imi spunea ca sunt "cel mai bun prieten al ei." La inmormantare, parintii au citit un mic jurnal de-al ei pe care il scrisese in anii liceului: "Ma uit la el dorindu-mi sa fie al meu, dar el nu ma vede asa. Vreau sa ii spun, vreau sa stie ca nu vreau sa fim doar prieteni. Vreau sa ii spun ca il iubesc, dar sunt prea timida si nu stiu de ce. As vrea sa imi spuna ca ma iubeste."

"Si eu as vrea asta" - mi-am spus in gand, amintindu-mi de toate momentele pe care le-am ratat de teama de a fi refuzat.

Morala: Nu astepta ca fericirea sa se intample fiindca asta te va face sa astepti pentru totdeauna.

foto prima pagina: prudkov, Shutterstock

---