Trec printr-o experiență intensă, copleșitoare despre care simt nevoia să vorbesc la persoana a III-a, de parcă nu mi-ar aparține și, desigur, sub protecția anonimatului, căci nu „cine” e implicat contrează, ci „ce” simt cei implicați, căci acesta este un adevăr universal valabil, dincolo de noi.
Nu credeți că în inima fiecărei persoane se află o zonă de vulnerabilitate, o parte fragilă care poate fi cucerită de emoții intense și de legături puternice? Pentru unele femei, așa cum sunt și eu, dragostea poate fi experimentată ca o boală, o dependență de care nu pot scăpa, indiferent de circumstanțe. Este o poveste veche de când lumea, a femeii care simte o legătură profundă cu un bărbat care nu este al ei, dar care îi controlează fiecare gând și fiecare gest.
Această femeie se trezește prinsă într-un vârtej de emoții contradictorii, îngrijorări și dorințe inexprimabile. Este conștientă că bărbatul pe care îl iubește nu este al ei, că nu îi aparține și că poate nu îi va aparține niciodată. Cu toate acestea, simte că este bolnavă de el, că este dependentă de prezența și de atenția lui în viața ei. Și asta doare mai mult decât vă pot spune în cuvinte.
Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro