Manifestul modei

Cine spune ca vremea trece peste chipurile noastre? Cine ne-a invatat ca, orice am face, timpul trece pe langa noi mai repede decat ne dorim tocmai atunci cand avem mai mare nevoie de el? Cine a decretat ca trebuie sa ne schimbam fundamental o data la un an ca sa putem fi dezirabile? Timpul inseamna bani. Este stiut de toata lumea. Dar, in ultimul timp, asta se traduce "Grabeste-te, fii gata mereu sa te schimbi, sa te adaptezi, sa urmezi intocmai ceea ce zic ceilalti". Ei bine, nu! Adevarata valoare a timpului este castigata atunci cand profitam de el, cand stim sa il folosim in favoarea noastra, cand putem spune "Nu am irosit nici o secunda, pentru ca am reusit sa ii impregnez fiecareia personalitatea mea", nicidecum " Nu mai tin minte mai nimic din ce am facut, pentru ca am trecut prea repede prin toate". Dintre toate, poate moda este cea mai supusa schimbarii. Ni se impun diverse modele, iar noi le imbratisam fara a realiza daca ni le dorim sau nu. De ce? Pentru ca suntem prea grabite ca sa gandim pentru noi insine. Pentru ca nu avem timp sa ne imprimam personalitatea si propriul bun-gust in stilul pe care il adoptam. Gandindu-ma in retrospectiva, imi auc aminte de anul in care rosul a fost pe toate podiumurile. Eram toate niste Scufite. Sau cand se purtau pantofii platforma, de la pustioaicele de 13 - 14 ani, care de-abia puteau merge pe ei, pana la domnisoarele de 25 de ani, delicate din cap pana... la glezne, pentru ca picioarele erau incaltate cu bolovanii aceia. Hmm... tin minte ca tata le numea "tractoare". Se cutremura toata tara sub talpile noastre. Si apoi alta culoare, si alt trend si... in fiecare an, o alta uniforma. Ce s-a intamplat cu personalitatea? Cu stilul individual? Cu ratiunea de a purta numai ceea ce ne avantajeaza si, cel mai important, ceea ce este in concordanta cu felul nostru de a fi? Veti spune ca trebuie sa ne schimbam, ca nu putem sa progresam altfel. Sunt de acord! Dar cine spune ca schimbarile nu trebuie sa vina din interiorul nostru, ci din extravaganta sau gustul unor oameni care nu ne cunosc? Oricum, moda revine odata la 25 de ani - putem recupera atunci ceea ce acum nu ne este pe plac. Asta daca ni se schimba stilul intre timp. Acum este la moda stilul androgin. Dar ne costa ceva daca, la pantalonii gri inchis, camasa alba si bretelele barbatesti, asortam niste pantofi cu toc si bot rotund, ca de papusa, si un sirag de perle la baza gatului? Si daca mai folosim si un rimel pentru gene lungi si un machiaj de demult, ca pentru Audrey Hepburn, cine se va supara? Schimbarea nu inseamna sa folosim cat mai multe inovatii, indiferent daca sunt potrivite sau nu, ci adaptarea valorilor si stilurilor care nu se vor demoda niciodata astfel incat sa fie personale. Stiti de cand sunt perlele la moda? De mai mult de doua mii ani - si vorbim de toata lumea, nu de cateva civilizatii sau culturi, de la mentionari in Biblie pana la scrierile sacre indiene. Asta inseamna stil. Pentru asta militez, si nu pentru plafonarea femeii intr-o moda a bunicilor noastre (desi moda anilor '20... ce sursa de inspiratie!). Pentru moda care intregeste sensul femeii, nu il aplatizeaza. Pentru independenta fiecarei femei de a se inspira din propria personalitate cand se imbraca. Pentru a te simti sexy in propria piele, cu propria atitudine, nu cu cea a unei vedete excentrice. Pentru puterea de a rezista valurilor de schimbari si de a-si construi viata in propriul ritm. Un articol de Eliza Ioana

---