Importanța modelului de atașament asupra dezvoltării copilului

Ca ființe umane, avem nevoie de o conexiune biologică, emoțională și psihologică cu ceilalți. Învățăm cum să ne conectăm și să creăm tiparele la care ne raportăm încă din timpul copilăriei. Aceste tipare și experiențe devin modul în care înțelegem cum funcționează lumea și oamenii. În acest context, experiențele timpurii alături de mamă îi ajută pe bebeluși să înțeleagă lumea din jurul lor.

Află mai multe despre importanța modelului de atașament asupra dezvoltării copilului și ce poți face pentru a ajuta copilul să se simtă în siguranță.

Cum se manifestă atașamentul

Este în natura umană să căutăm confort și relații apropiate cu ceilalți. Din punct de vedere evolutiv, oamenii au avut nevoie de relații sociale și de sprijin pentru a supraviețui. Cu toate acestea, dragostea și relațiile apropiate nu sunt deloc simple.

Atașamentul se manifestă încă din faza de „bebelușie” printr-o comunicare specială între părinți și copii. Te poți gândi la acest lucru atunci când vezi un bebeluș care se uită la mama sa și parcă o soarbe din priviri: mama zâmbește și bebelușul zâmbește, apoi mama îl sărută pe frunte, iar bebelușul gângurește. Sau atunci când un bebeluș plânge, iar mama îl ia în brațe și îi oferă o îmbrățișare caldă și confortabilă, iar bebelușul se liniștește instantaneu. Ori atunci când copilul face o boală a copilăriei, precum varsat de vant, iar mama îi mângâie cu blândețe fruntea, iar el simte că mama îi înțelege suferința.

Acesta este „dansul” care creează cadrul pentru interacțiunile pe care le avem toată viața noastră și este modul în care înțelegem iubirea.

Importanța sentimentului de siguranță pentru copil

Bebelușii au nevoie de o conexiune plină de iubire pentru a se dezvolta armonios. Ei asimilează pe parcursul copilăriei un set de comportamente și moduri de a gândi și de a simți, despre persoana lor și despre ceilalți, care vor seta modul în care vor înțelege cum funcționează relațiile. Acestea sunt ceea ce psihologii numesc viziunile asupra lumii pe care le dezvoltă copilul.

De exemplu, modul în care un copil înțelege ce se întâmplă dacă este lovit cu o minge va reflecta modelul său de stabilire a filtrelor prin care va percepe diferite situații în viață. Crede că celălalt copil îl urăște și este rău sau crede că a fost un accident?

Cum să te conectezi cu copilul

Este important să îți ajuți copilul să construiască baze relaționale solide pe parcursul întregii vieți. Iată câteva sfaturi:

• Liniștește copilul atunci când este rănit fizic, bolnav, supărat, speriat sau singur;

• Răspunde-i și arată-i că îl observi;

• Oferă-i sentimente de încredere în cei din jur;

• Împărtășiți experiențe și stabiliți tradiții de familie;

• Când pleci, explică-i unde mergi și când te întorci;

• Încearcă să fii cât mai previzibilă și pozitivă atunci când reacționezi la comportamentul lui;

• Joacă-te cu el și petreceți timp împreună, făcând contact vizual, atingându-l și împărtășind emoții.

Cele patru modele de atașament

Teoria atașamentului oferă patru categorii sau moduri de înțelegere a comportamentului de atașament: sigur, evitant, anxios și dezorganizat. Aceste modele de atașament sau moduri de înțelegere a interacțiunilor sunt ceea ce învățăm prin relațiile pe care bebelușul le are cu părinții.

Un copil dezvoltă un atașament sigur față de părinții săi atunci când se simte în siguranță alături de ei și din brațele lor este gata să exploreze lumea. Capacitatea părinților de a răspunde copilului atunci când acesta are nevoie de ei este crucială pentru ca acesta să formeze un atașament sigur.

Copilul cu un model de atașament sigur a învățat că nevoile sale emoționale vor fi satisfăcute. Ca adult, această persoană consideră că este relativ ușor să se apropie de ceilalți și nu își face griji cu privire la faptul că poate fi dezamăgită de cei din jur.

Copilul cu un model de atașament evitant a învățat că părintele nu este disponibil din punct de vedere emoțional și nu va răspunde atunci când are nevoie. Ca adult, această persoană ignoră emoțiile și nu se apropie prea mult de oameni.

Copilul cu un model de atașament anxios a învățat că părintele este uneori atent și alteori indisponibil din punct de vedere emoțional. Ca adult, această persoană este preocupată de relații și se îngrijorează adesea că ar putea fi părăsită.

În cele din urmă, atașamentul dezorganizat apare atunci când copiii au suferit o traumă semnificativă în copilăria timpurie. Copilul cu un model de atașament nesigur își exprimă frica în timpul interacțiunilor cu ceilalți.

Modelele de atașament adoptate în urma modului în care copiii interacționează cu mama sunt adesea transmise între generații. Asta înseamnă că este foarte probabil ca ai noștri copii să se comporte, ca părinți, așa cum ne comportăm noi cu ei.

Atașamentul se poate schimba

Tiparele de atașament pot fi diferite cu fiecare relație părinte-copil. Tiparele se pot schimba de la nesiguranță la siguranță.

Un copil poate deveni mai sigur dacă un părinte devine mai sensibil la semnalele copilului. Un adult poate deveni mai sigur dacă are o relație semnificativă care îi permite să aibă încredere în celălalt pentru a răspunde nevoilor sale emoționale.

Dar, totodată, atașamentul se poate schimba, de asemenea, de la sigur la nesigur dacă persoana trece prin evenimente de viață stresante sau dacă părintele devine mai puțin disponibil emoțional pentru copil.

Așadar, stilurile de atașament pot defini modul în care cel mic percepe și abordează intimitatea emoțională, cum va comunica nevoile emoționale, cum va răspunde la conflicte și ce fel de așteptări va avea de la cei din jur.

Sursă foto: shutterstock.com

---