In afara existentei tale

M-ai privit cu o usoara mila, sau cine stie, poate chiar cu un soi de dragoste ciudata, mi-ai intins mana si m-ai tras usor inspre mal. Nu pe mal, era prea mult pentru tine, inspre mal, ai fost ingrijorat doar atat cat poate fi ingrijorata o pasare de prada de soarta iepurelui cazut in apa: ca se-nneaca si nu-l mai gaseste. Ai fost mereu lacom, aveai ceva de animal de prada in felul in care imi frangeai trupul in catusa imbratisarii tale. Si poate asta m-a salvat in cele din urma, senzatia ca voi sfarsi devorata de lacomia ta, m-a trezit la realitate, m-a scos de sub vraja otravita a ochilor tai.

Am vazut, nu limpede si nu de la inceput, ca pot sa exist si in afara existentei tale. A fost prima mea mare victorie impotriva ta si-a lumii tale.


Un articol de Irina N.

---