Ziua Mondială a Cafelei Turcești este sărbătorită pe 5 decembrie

În Turcia, cafeaua turcească este un mediator social care reunește oamenii, ajutându-i să socializeze. Rolul cafelei în Turcia este atât de semnificativ încât întâlnirile esențiale și conversațiile de după masă încep cu aceeași întrebare: „Cum ți-ar plăcea să bei cafeaua?”. Acest gust unic a dus la includerea cafelei turcești în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO în 2013. De atunci, 5 decembrie, data înregistrării cafelei turcești pe lista UNESCO, a fost sărbătorită drept „Ziua Mondială a Cafelei Turcești”.

Un patrimoniu cultural păstrat de secole întregi

Cafeaua turcească a fost în centrul vieții sociale de când a fost preparată pentru prima dată pe aceste meleaguri respectiv în secolul al XVI-lea. Rețeta s-a răspândit pe întregul imperiu otoman și a depășit granițele cu ritualurile, tradițiile și rolul său. Este esențială în cultura țarii, iar cuvântul turcesc pentru micul dejun este „kahvaltı” și se traduce literalmente prin „înainte de cafea”. Ori de câte ori vizitați prietenii sau familia în Turcia, vi se va oferi întotdeauna o cafea turcească pe post de băutură de bun venit. Este totodată o parte critică a nunților, logodnelor sau nașterilor.

„Cum ți-ar plăcea să-ți bei cafeaua?”

Metoda de preparare a cafelei turcești a rămas neschimbată de secole, iar acesta este un element care-i conferă această unicitate. Procesul de obținere începe prin prepararea boabelor de cafea măcinate fin și sub formă de pulbere în apă rece într-o oală unică numită „Cevze”. Conținutul trebuie să fiarbă până se face spumă apoi se toarnă în căni și se formează o peliculă catifelată deasupra. Spre deosebire de alte cafele, cafeaua turcească se toarnă în ceașcă cu zațul ei și este întotdeauna servită cu un pahar cu apă, sau alte delicatese sau dulciuri turcești.

Metodele de măcinare și preparare a cafelei turcești pot varia în funcție de ingrediente dar și obiceiurile prezente în diferite regiuni ale țării. Arborii de mastic, care se găsesc în toată regiunea Mării Egee, aduc cu ei tradiția de a face cafea turcească cu gumă de mastic. Cafeaua Menengiç, preparată prin uscarea boabelor unui arbore Pistacia, este foarte populară la Gaziantep, unul dintre orașele Turciei din sud-estul Anatoliei considerate de mulți drept „patria fisticului”. Cafeaua Dibek, de obicei zdrobită într-un mortar de piatră, a devenit populară fiind considerată ca o alternativă unică de cafea turcească datorită aromei sale ușoare și prin faptul că poate fi servită cu lapte. Cafeaua Mırra, adesea cunoscută ca o cafea solidă și amară, este de obicei preferată în districtele de sud-est ale Turciei respective în Şanlıurfa și Mardin.