Cum îți dai seama că ai un copil talentat și ce școală i se potrivește

Cum îți dai seama că ai un copil talentat și ce școală i se potrivește

Poate ai oservat și tu la copilul tău anumite abilități înalte, mai precis poate e talentat la ceva. Poate îi iese firesc să scrie povești sau să construiască machete de case în minatură, ori poate are o înclinație către muzică, o simte și o redă prin toți porii sau e un lider înnăscut. Nu orice fel de talent e considerat abilitate înaltă, însă copiii gifted, înzestrați, au nevoie de o școală care să știe să lucreze cu acest grad de performanță ca să conserve și să ridice potențialul lor. 

Ca să înțelegem ce înseamnă concret ce sunt aceste abilități, cum îi influențează viața copilului și cum putem să le fructificăm, am stat de vorbă cu Simona Mitrea, doctorand în Științele Educației. Retail jobs

Cum ne dăm seama că un copil are abilități înalte?

Drd. Simona Mitrea: Copiii cu abilităţi ȋnalte sunt aceia care prezintă spontaneitate (naturaleţe) și/sau o capacitate ȋnaltă (randament) ȋn oricare dintre următoarele domenii, ȋntr-o singură arie sau ȋn combinaţie pe următoarele arii:

  • Abilitate intelectuală generală: această categorie include persoanele care fac dovada unor caracteristici cum ar fi: curiozitate intelectuală, o extraordinară capacitate de observaţie etc.
  • Talent academic: această arie include copiii care prezintă o spontaneitate excepţională ȋn școală și demonstrează o ȋnaltă abilitate ȋn lucrările academice fiind adeseori premiaţi / note mari.
  • Abilităţi de gândire creativă: domeniul este reprezentat de copiii cu idei originale și divergente, care ȋși demonstrează aptitudinile ȋn elaborarea și dezvoltarea ideilor originale, fiind capabili de a distinge din mai multe forme diferite o situaţie determinată.
  • Abilităţi de lider: se referă la acei copii care se impun ca lideri sociali ȋntr-un grup și care se evidenţiază prin putere, autocontrol și abilitatea de a dezvolta o interacţiune productivă cu ceilalţi.
  • Artele vizuale și de reprezentare: ȋn această categorie sunt incluși acei indivizi care prezintă abilităţi superioare pentru pictură, sculptură, desen, dans, muzică vocală/ instrumentală și teatru.
  • Abilităţi psihomotorii: domeniul cuprinde copiii care prezintă niveluri ȋnalte de performanţă sportivă și abilităţi manuale.

Abilitatea ascunsă este o abilitate înaltă suprapusă peste o dificultate de învățare și / sau cu o patologie psihologică (sensibilitate accentuată la stimuli de mediu, depresie, anxietate, supraexcitabilitate, deficit de atenție, dezvoltare asincronă)

Aceasta se manifestă cu precădere în cazul fetelor și a băieților timizi, crescând dramatic în adolescență. Din cazuistică, la adolescență, cca 75% dintre fete dezvoltă o formă de tulburare de personalitate, în timp ce băieții preferă alcoolul și drogurile. O dezvoltare cognitivă avansată pe o dominantă sau mai multe, coroborată cu o dezvoltare întârziată a abilităților ce țin de motricitatea fină / grosieră, câmp vizual, atenție, concentrare ajung să se amplifice în timp, ceea ce aduce cu sine excluderea sa din cercurile copiilor cu abilități cognitive similare, îndoirea cadrelor didactice și a părinților că ei se încadrează într-adevăr în acestă categorie. Creșterea în intensitate a sentimentului de nesiguranță vine să creeze un disconfort, care se accentuează în timp, scăzând din potențial.

Antrenamentul acestor copii este similar cu antrenamentul pentru menținerea musculaturii. Acești copii au nevoie de încurajări și susținere emoțională, de înțelegere și de sprijin pentru a fi deblocați emoțional. Dacă intervenția educațională și psihologică întârzie să apară, în adolescență capătă amploare și pot aparea efecte adverse, manifestate prin tulburări de personalitate (ADHD, tulburare bipolară, schizofrenie, depresie).

Ce înseamnă că are abilități înalte și cum putem să-i sprijinim potențialul?

Drd. Simona Mitrea: Ca să afirmăm cu certitudine că are abilități înalte e important să evaluăm, dacă este preșcolar, și să testăm psihometric, dacă are vârsta cuprinsă între 5 ani și 11 luni și 16 ani și 11 luni.

Cu ajutorul testelor psihometrice putem măsura inteligența fluidă (logică) și cea cristalizată (dobândită prin limbaj).

Activitățile care solicită inteligența fluidă sau nativă sunt:

    • Puzzle-urile;
    • Completarea seriilor de imagini sau de numere;
    • Identificarea unei structuri logice dintr-un ansamblu de elemente, potrivit sursei citate.

Activitățile care influențează inteligența cristalizată sunt cele câștigate prin limbaj. Acesta este măsurată prin teste de inteligență care implică operarea cu diferite concepte verbale. Spre exemplu, se măsoară:

    • Bogăția vocabularului unei persoane
    • Capacitatea sa de a înțelege și utiliza cuvinte sau expresii cu grad crescut de abstractizare
    • Capacitatea de a face raționamente verbal
    • Înțelegerea si reacționarea corectă la situațiile sociale, de “bun-simț”.

Ce se întâmplă dacă are abilități înalte și nu e la o școală potrivită?

Drd. Simona Mitrea: Factorii de risc specifici copiilor cu abilităţi ȋnalte, dacă nu beneficiază de o educaţie specifică nevoilor lor, sunt:

  • Lipsa de provocare sau plafonări foarte joase datorită neadecvării temelor curriculare
  • Asincronii interne
  • Insuficient timp de ȋnvăţare și desfășurarea de activităţi cu copii care nu au interese și abilităţi similar
  • Copiii cu abilităţi ȋnalte, care nu ȋntâlnesc altii copii cu care să ȋmpartă pasiunile lor, riscă să se simtă excluși, devenind aroganși sau mediocri (subperformanţi)
  • Copiii mult ȋndepartaţi de normă, cei cu abilităţile cele mai ȋnalte, se confruntă cu cele mai multe dificultăţi. (Winner, 1996) (Este bine să vorbim cu copiii noștri despre capacităţile lor ȋn anumite arii, pe care nu le putem avea ȋn toate domeniile, pentru a le valida perceptţile proprii și a le ȋncuraja ȋncrederea ȋn sine.)
  • Neidentificarea la timp a abilităţilor duce la plafonare
  • Dezvoltă mecanisme pentru “a da bine” ȋn detrimentul dezvoltării abilităţilor şi a intereselor lor
  • Devin dependenţi de opiniile celor din jur – tendinţa de a verifica permanent dacă fac bine
  • Nu reuşesc să ȋnveţe abilităţi şi atitudini necesare pentru autonomie
  • Sunt persoane normate
  • Ȋşi pierd creativitatea
  • Pot abandona şcoala emoţional, mental sau chiar fizic – şcoala nu le indeplineşte nevoia de cunoaştere
  • Revoltă, atitudini defensive
  • Sunt abătuţi şi au resentimente ca urmare a faptului că s-au simţit respinşi şi neglijaţi
  • Sunt persoane care nu se conformează
  • Dificil de lucrat ȋntr-o clasă numeroasă cu ei
  • Dezvoltă rezistenţă la atacuri şi negare ca urmare a represaliilor la care sunt supuşi ȋn anii de şcoală
  • Revoltă, atitudini defensive
  • Se simt descurajaţi, frustraţi, respinşi, neajutoraţi sau izolaţi
  • Dezvoltă un spirit sarcastic, lipsit de diplomaţie, frustare
  • Reacţionează cu ȋncăpăţânare la critici, pe fondul nerăbdării de care dau dovadă

Datorită dezvoltării asincrone a copiilor cu abilităţi ȋnalte, aceștia dezvoltă abilităţi intelectuale deosebite pe un fond emoţional identic cu a celor de vârsta lor, doar ca mult mai intens. Din aceste motive, ȋn general, copiii cu abilităţi ȋnalte sunt priviţi de copiii din generaţia lor ca ciudaţi, tocilari, etc și nu sunt integraţi social ȋn colectivitate. Fenomenul este prezent nu doar la vârsta copilăriei ci și mai târziu până ȋn momentul ȋn care prestigiul rezultatelor muncii persoanelor cu abilităţi ȋnaltese impune societăţii.

Emoţionalitatea deosebită, hotărârea de a duce lucrurile până la final, creativitatea și originalitatea, responsabilitatea socială, simţul acut al dreptăţii și nedreptăţii ce caracterizează copii cu abilităţi ȋnalte fac deseori ca aceștia să devină incomozi și pentru profesori și pentru familie, sau mediul lor social.

Foarte frecvent copiii cu abilităţi ȋnalte pun ȋntrebări penetrante sau chiar stânjenitoare prin profunzimea lor și nu acceptă răspunsuri ambigue. Din aceste motive sunt deseori neȋnteleși, descurajaţi sau chiar pedepsiţi, atât de părinţi cât și de mediul lor social. Unicitatea acestor copii ȋi face vulnerabili ȋn mod particular și cere modificări ȋn educaţia parentală, ȋn ȋnvăţare și consiliere pentru a le oferi o dezvoltare optimă.

De fapt, se poate constata existenţa unui mecanism social de descurajare și aplatizare a copiilor, tinerilor și adulţilor capabili de performanţă ȋnaltă, acest mecanism fiind puternic, mai ales ȋn societăţile conservatoare care au avut o evoluţie istorică lentă.

În cadrul acestui mecanism copiii cu abilităţi ȋnalte sunt obligaţi să se ȋncadreze ȋn norme sociale stricte fără a li se recunoaște creativitatea, sunt obligaţi să ȋnveţe ȋn ritmul generaţiei lor, deși din cauza asincroniei dezvoltării ei pot fi cu câţiva ani mai maturi decât generaţia lor, sunt obligaţi să treacă printr-un sistem de examinare care le ignoră contribuţia proprie, creativitatea, originalitatea și performanţa pe direcţii de pasiune proprii. La vârsta adultă mecanismul obligă persoanele cu abilităţi ȋnalte să se ȋncadreze ȋn reguli tipizate de tip fișa postului, să se comporte ȋn mod formal nevalorificând inteligenţa, creativitatatea, ȋnţelepciunea, simţul dreptăţii, umorul, capacitatea de a rezova probleme complexe sau alte calităţi specifice acestei grupe de adulţi.

Maturitatea psihologică și intelectuală a celor cu abilităţi ȋnaltelor, supuși dezvoltării asincrone și la vârsta adultă, devine antagonică ȋn acest caz cu sistemul social infantil bazat pe reprezentare și nu pe profesionalism, pe managementul crizelor și nu pe rezolvarea acestora, pe manipulare și nu pe emancipare.

Sistemul educaţional actual descurajează ȋn mod continuu un procentaj de peste 40% dintre copiii cu abilităţi ȋnalte, anume vizual-spaţialii ce au o dominantă funcţională a emisferei cerebrale drepte. Aceștia gândesc ȋn imagini ȋn timp ce sistemul oficial utilizează cuvinte pe care vizualii spaţiali trebuie să le transforme ȋn imagini, să gândească ȋn imagini, apoi să retranscrie rezultatul ȋn cuvinte pentru a fi evaluaţi ȋn cuvinte. Din acest motive ei devin copii cu un risc educaţional major ȋn sistemele clasice bazate pe expunere și memorare, deși ȋn mod paradoxal vizualii spaţiali au cea mai mare creativitate/ inventivitate, caracterizaţi de o inteligenţă complexă și dinamică, critică si laterală și ȋn final formează oamenii care adaugă o reală plus valoare ȋn sistem dezvoltând soluţii, inovaţii și tehnologii ȋn știinţă sau artă.

La acești copii se dezvoltă o atitudine de contestare a autorităţii care-i dezavantajează de asemenea social transformandu-i intr-o categorie de risc social. În mod paradoxal procentul de copii cu abilităţi ȋnalte din randul infractorilor este superior mediei statistice, aceasta datorându-se reacţiilor constânt adverse ale mediului social. Toate aceste simptome dispar ȋnsă ȋntr-un mediu educativ dedicat cu programe deschise și creative, cu interacţiune, dinamism, cu feedback ȋntre copii și profesori, cu atmosferă deschisă și cooperantă. Într-un astfel de mediu educativ, familial, social, copii cu abilităţi ȋnalte se dezvoltă la adevaratul lor potenţial și fiind auto-motivaţi prin natura lor, devin factori activi de progres odată ajunși la vârsta adultă.

Dacă are abilități înalte pe un anumit palier, poate foarte bine să aibă, pe alt palier, dislexie sau discalculie. Cum ajuți un astfel de copil?

Drd. Simona Mitrea: Acești copii pot nega că au dificultăți, susținând că activitățile sau sarcinile sunt "plictisitoare" sau "prost" alese. Ei își pot folosi umorul pentru a-i înjosi pe alții, în scopul de a-și sprijini propria lor stimă de sine care are de suferit. Ei doresc să își remedieze rapid problemele pentru a evita eșecurile. Sunt nemulțumiți că nu se pot ridica la nivelul propriile așteptări. În majoritatea cazurilor sunt caracterizați ca fiind nerăbdători și că reacționează cu încăpățânare (vehemență) la critici.

Din aceste motive, identificarea lor este o problemă chiar și pentru profesioniști, de multe ori fiind nevoiți să analizeze în profunzime între specificul dificultății de învățare, caracteristicile deficienței fizice și abilitatea înaltă. Spre exemplu, lipsa organizării nu este specifică doar deficitului de atenție, ci și acelora care dovedesc un grad crescut al creativității. Identificarea corectă necesită înțelegerea nu numai a caracteristicilor specifice ale fiecărei zone de excepționalitate, dar și a nuanțelor unui diagnostic dual.

Deoarece există o suprapunere a comportamentelor, diagnosticul devine complicat. De prea multe ori, multiplele diagnostice asociate dificultății de învățare și / sau deficienței fizice provoacă probleme în înțelegerea corectă a interacțiunii dintre supradotare și acestea. Păstrarea unei minți deschise este esențială pentru combaterea problemei diagnosticării greșite și pentru a permite opinii pertinente și neconvenționale. Este esențial ca specialiștii și profesorii să recunoască cu exactitate caracteristicile pentru o identificare exactă, astfel încât să poată fi elaborat un plan adecvat. Pentru a-i sprijini pe copiii “etichetați” – cu abilitate înaltă peste care se suprapune o dificultate de învățare (ASPERGER, AD(H)D, Dislexie / Disgrafie / Discalculie) - e important ca personalul didactic să cunoască strategii de lucru adaptate acestor afazii ale creierului. Pentru a simplifica discuția și fără a ne prevala de complexitatea tehnicilor de învățare, aceste strategii constau în identificarea domeniului de pasiune și construirea actului educațional plecând de la acestea.

Ce materii i se potrivesc și ce sistem?

Drd. Simona Mitrea: E important să înțelegem că alegerea se face în contextul și particularitățile fiecărei familii. Unii doresc învățarea într-o limbă străina, alții vor o școală tradițională, alți părinți vor un traseu internațional, alții vor un parcurs conform abilităților înalte ale copiilor și caută o soluție în acest sens. Romanian Gifted School este prima școală și unica, până în acest moment, care se adresează acestui segment de copii. Este o scoala care combină un traseu internațional – curriculum britanic și IBO (Bacalaureat Internațional) – coroborat cu modelul SEM – School Enrichment Model. Predarea se face în engleză (50% până la 10 ani și 75% după 10 ani).

Condițiile de evaluare în sistemele internaționale sunt cele ce țin de management (leadership educațional, staff, proceduri și procese), curriculum (cum se aplică, de ce, cum se stabilesc obiectivele specifice, cu ce scop), evaluarea (inițială, formativă (continuă) și sumativă, cu indicatori / descriptori foarte clar pecizați), resursele școlii (baza materială și capacitatea financiară).

Când o școală alege un model sau altul, e important să se uite la profilul elevului și la valorile transmise, dincolo de forma de evaluare, care e importantă pentru ultimii doi ani de formare formală. La acest aspect mi se pare util să se uite și părinții. La fel, e importantă echipa profesoarală și formările pe care școala le propune pentru creșterea competențelor profesionale – de predare, de creștere a valorilor personale, de înțelegere și adaptare conform nevoilor fiecărui elev.

Vizionare placuta


Bună, sunt Ana Nicolescu - https://ananicolescu.ro/ , Digital Coach și Consultant în Comunicare cu 20 de ani de experiență. Sunt creator de comunități, autor de blog și carte și trainer...

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.


Setari Cookie-uri