În sfârșit am învățat că dragostea nu doare

Dumnezeu știe de câte ori am avut inima sfâșiată și de câte ori am plâns înainte de a merge la culcare. Dumnezeu știe de câte ori am iubit o persoană nepotrivită, sperând ca de data aceasta totul să fie diferit. Sperând să nu mi se mai facă rău. Sperând să nu mai sufăr. Sperând doar să fiu iubită. Însă nu am fost niciodată. Cu timpul, am început să cred că poate așa arăta dragostea. Poate că ceea ce au părinții mei este un fel de iubire pe cale de dispariție. Dar nu este. Mi-am dat seama că nu este. În sfârșit, am înțeles cât de important este să iubești și să fii iubită cu adevărat. Dragostea nu este menită să te rănească.

foto interior si prima pagina: Benjavisa Ruangvaree, Shutterstock

Știu în sfârșit că nu trebuie să te urăști. În cele din urmă mă iubesc și am pe cineva care mă iubește. Am pe cineva care zâmbește când mă aude cântând în dus (chiar dacă vocea mea sună ca a unor pisici care sunt într-o luptă zdravănă). Am pe cineva care îmi iubește corpul cu vergeturi și cicatrici. Am pe cineva care sărută fiecare centimetru din mine - și face asta pentru că vrea, nu pentru că vreau eu.

În sfârșit știu cum este să ai sprijinul cuiva. O persoană care se mândrește să te țină de mână pe stradă și care este cel mai mare fan al tău. În sfârșit știu cum este să fii într-o relație cu un prieten. Cu cineva care se va bucura la succesul tău, care te va susține necondiționat și care îți va da celem ai bune sfaturi în viață. Cineva care este acolo să te ridice de la pământ în momentele dificile.

În sfârșit știu cum este să ai pe cineva care să îți șteargă lacrimile de pe obraji. Care să te țină în brațe noaptea și să îți încălzească sufletul înghețat. Cineva care merită toată viața ta, însă nu îți cere absolut nimic. Cineva pentru care ești lumea întreagă. După ce am fost a doua opțiune atât de mult timp, acum sunt în sfârșit ceea ce îmi doream să fiu - "acasă" pentru cineva. Sunt singura alegere a cuiva.

Și, în cele din urmă, după ce am decis să nu îmi mai pese de nimeni și de nimic, am învățat să îmi pese de mine. Când m-am pus pe mine pe primul loc am descoperit ce fel de dragoste merit. Merit o dragoste care nu doare, care nu rănește, care nu distruge. Merit o dragoste simplă, dar frumoasă, care îți dă aripi, te ajută să crești și te susține oricând. Mi-am dat seama că nu poți repara oamenii - ei trebuie să o facă singuri. Am învățat în cele din urmă că nu trebuie să înlocuiesc raiul cu iadul. Am învățat că eu sunt suficientă și că nu trebuie să mă mulțumesc cu mai puțin decât merit.

Iubirea și durerea nu trebuie să meargă mână în mână. Iubirea unei persoane nu trebuie să rănească. Să ai pe cineva lângă tine nu înseamnă să renunți la tine, înseamnă să găsești pe cineva care să te facă și mai fericită decât ești deja. Iubirea nu complică lucrurile, iubirea nu aduce suferința. Iubirea nu este menită să te rănească, ci să te vindece.

---