Setari Cookie-uri

Victime

Victime. Dar ale cui victime suntem de fapt?! Probabil victimele dorintei de mai bine, victimele incostientei sau poate ale naivitatii constiente. Victimele propriei gandiri, ce-i drept, rudimentara si nu in ultimul rand, victimele propriului nostru corp.

Hmm... se aud pasi indreptandu-se spre usa. Aud o cheie invartindu-se in broasca usii. Vad cum e apasata clanta. Doamne, e incredibil ! Iubitul meu ! E el ! A venit sa ma scoata din locul asta infect. Mai am putin si-i sar in brate de fericire(bucurie). Cavalerul meu, eroul meu a venit sa ma salveze !

Ce naiva sunt...ce copila naiva si inconstienta... Da ...e el, a venit cu inca trei tipi ciudati, doua gorile pline de aur si un pricajit (parlit) cu haina de piele.
Nu-mi vine sa cred... Stii ce fac acum? Stabilesc pretul. Negociaza. M-au tranformat, fara voia mea, in marfa lor. Sunt marfa lor. Ma simt ca un animal la targul din fiecare vineri, numai ca... nu sunt o pasare si nici un animal, sunt EU , aici, acum, pe cale de-a fi vanduta.

Ma dezbraca fortat. Ma analizeaza. Le convin. Sunt “buna”. Valorez ceva ... destul chiar, din cate zic ei. O sa ma tina ocupata si am sa le aduc bani frumosi.
Ma imbrac imediat ce am ocazia, sa spun drept, cand mi se permite sa fac asta.
Sunt obligata sa plec cu parlitul ala cu fata demonica, care, se pare, a platit cel mai mare (gras) “malai” . Ma ia mai mult cu forta.
Nu vreau. Nu vreau !! Ma uit in urma. “Iubitul” meu imi arunca o privire de gheata. Cata indiferenta, cata cruzime. M-a vandut. Pur si simplu m-a vandut !

Chestia aia mica cu care trebuie (tre') sa plec, dupa cativa pasi si un zambet plin de inteles, imi explica care-i treaba. “ Mda...stii...arati bine, o sa fi foarte solicitata. Se vede chiar ca ai ceva in cap, nu numai o pereche de ochi frumosi. Daca vrei sa-ti fie bine, colaboreaza. Daca nu, tot vei colabora. “

Raman inmarmurita. Ce-am facut sa merit asta?! Blestemata incredere ! La naiba cu ea de naivitate prosteasca. La ce-mi servesc acum diplomele de pe pereti?
La ce ma ajuta acum farmecul si charisma mea? Nu ma ajuta la nimic . De fapt, mai mult imi prejudiciaza. Nu ma ajuta cu nimic faptul ca sunt eu, cea care a facut tot posibilul sa fie diferita, mai buna.

Am ajuns o marfa. Vai de mine... Eu si cu blandetea, mila mea stupida! Unde e Fortuna cand am nevoie de ea ?! Sunt singura. Eu cu mine... si cu cei care au sa ma distruga pentru ceea ce sunt.

Cristina Ciodaru
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
13 Iunie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.