Interviu Impulse, campion la street-dance: Noi am fost realmente obsedați de dans, pentru că altfel nu ar fi avut niciun sens

KUDIKA: Ce te-a atras la street-dance?

Alex Bărbieru: Când m-am apucat de street-dance prima oară, a fost pur și simplu dintr-o joacă. Eu dansam într-o perioadă în care toată lumea se apuca de Parkour. Prietenii mei asta făceau, dădeau salturi, dar eu nu am fost niciodată bun la chestia asta. La un moment dat a început cineva să danseze și eu am zis “da’ nu se face așa mișcarea aia”, iar răspunsul lui a fost “na, ia arată-mi tu cum se face”. Atunci am făcut mișcarea aia și mi-a ieșit. Mi-a plăcut foarte mult ce înseamnă muzica hip-hop și de acolo s-a dus mai departe și cu mișcarea, cu dansul în sine.

Am avut, de fapt, mai multe job-uri în minte când eram mic. Prima oară am vrut să fiu pompier, mi se părea foarte tare toată ideea asta de a ajuta oameni în mod real. După, mi-am dorit să dau la Facultatea de Psihologie, dar în perioada aia dansam deja și-am avut o accidentare la genunchi destul de nasoală. Mi-am dat seama că pot trăi fără să mă duc la Facultatea de Psihologie, sau să profesez, dar doar ideea că există o posibilitate să nu mai pot dansa m-a distrus. A fost momentul în care am zis că asta e chemarea.

KUDIKA: Ești specializat pe un anumit stil?

Alex Bărbieru: Da, pe hip hop. Eu când m-am apucat prima oară de dans, nu m-am apucat de hip-hop, am început cu Popping, și ulterior am încercat să trec prin mai multe stiluri (nr: cel mai bun exemplu pentru stilurile Popping & Locking ar fi Michael Jackson, cu celebra mișcare Moonwalk, un glide din Popping care până să fie popularizat de către el avea denumirea de backslide). Doar că pe partea de hip-hop, ce mi-a plăcut cel mai mult a fost muzica.

E foarte greu să aprofundezi o chestie obsesivă. Asta este o discuție pe care am avut-o cu mai mulți colegi dansatori: cred că, într-o perioadă, noi nu am fost pasionați, noi am fost realmente obsedați de dans. Pentru că altfel nu ar avea niciun sens. Este o nebunie curată, dacă e s-o pui pe foaie, și eu cred că de obicei așa funcționează cu aproape orice tip de artă. O perioadă poate lungă, poate scurtă, ai fost obsedat de chestia aia, să-ți iasă.

KUDIKA: Care sunt cele mai importante influențe și surse de inspirație pentru stilul tău de dans?

Alex Bărbieru: În primul rând muzica. De acolo pleacă inspirația în general, pe orice tip de mișcare. Mă mai inspiră oamenii: Marvin Gofin, coregraful Madonnei. Când m-am apucat de dansuri, el mi se părea foarte tare, polivalent, și în continuare mi se pare tare, deși acum e mai mult pe parte de regie și producție. A plecat din hip-hop underground, dar a reușit să se muleze pe toate planurile. Paradox mi-a mai plăcut foarte mult, este un dansator cunoscut în battling.

KUDIKA: Poți împărtăși cu noi un moment memorabil din cariera ta care te-a marcat?

Alex Bărbieru: A fost foarte tare câștigarea trofeului Red Bull Dance Your Style de anul trecut. Cred că și anul ăsta o să fie super tare - concurez și la ediția a treia, pe 5 octombrie la CirculMetropolitan: dăm battle pe orice tempo, pe muzică surprinzătoare - de la hituri evergreen la piesele momentului - pentru a câștiga voturile publicului. Fără juriu profesionist, coregrafii planificate sau repetiții, Red Bull Dance Your Style este despre cum îmbrățișezi momentul. E improvizație 100%, unde DJ-ul și audiența joacă un rol crucial. E irelevant rezultatul, nu știu cum să explic. Nu spun că n-aș vrea să câștig, dar acum, dacă nu câștig, nu o să pot nici să fiu exagerat de supărat..

KUDIKA: Cum ți-ai antrenat și dezvoltat abilitățile de-a lungul timpului? Antrenamente, workshop-uri, ai cunoscut oameni care ți-au arătat ce și cum?

Alex Bărbieru: Le-am făcut pe toate, dar cred că cel mai mult din toate astea am experimentat. Nici nu pot să zic neapărat că m-am antrenat, că mi-ar fi fost foarte greu să fac o chestie repetitivă (mi-e foarte greu, de exemplu, să fac sală). Aș putea să spun că m-am antrenat foarte mult, dar nu m-am antrenat ca la carte, ci încercam să mă pun în poziții dubioase, să văd dacă pot să fac nu știu ce mișcare. Încercam să văd dacă pot să dansez cu mâna într-un anumit fel, încercam să-mi creez propriile concepte de idei. Mâna e grea. Păi dacă mâna e grea, cum e mâna grea? De ce e mâna grea? Sau încercam să-mi creez personaje. Indirect, eu lucram tehnica, fără să-mi dau seama.

KUDIKA: Ce sfaturi ai pentru tinerii care își doresc să înceapă o carieră în steet dance și să atingă nivelul tău?

Alex Bărbieru: Eu nu cred în tipologia de cel mai bun. Consider că, mai ales la ceea ce facem noi (freestyle, improvizație), poți fi maxim cel mai bun într-o perioadă definită de timp. Pentru că o intrare într-un battle nu-ți poate defini skill-urile reale. Sunt foarte mulți dansatori incredibil de buni tehnic, care fac niște chestii minunate și frumoase, dar care se întâmplă să piardă sau să nu fie atât de explozivi în ziua în care concurează. La battle ai improvizație, și fiind și dans, și emoție, și mai multe aspecte, depinde foarte mult de cum te simți tu în ziua aia. Dacă ai o zi proastă, o să se vadă. Dacă ești obosit, o să se vadă. Dacă ești nervos, se vede. Dacă ai pățit ceva și ai probleme în familie, de obicei se vede în dansul tău.

Sfaturi pentru începători? Să încerce cât mai multe stiluri, să se ducă la cât mai multe clase, la cât mai mulți profesori diferiți, și să înțeleagă că la sfârșitul zilei contează foarte mult să stea cu ei și să lucreze. La școală se primesc teme. La cursurile de dans nu sunt teme, nu te obligă nimeni să le faci. Fă-o pentru că simți și încearcă să explorezi. Va trebui să muncești și tu cu tine.

KUDIKA: Simți o presiune/ competitivitate în industria dansului?

Alex Bărbieru: E competiție, da. Sincer, eu mă bucur când dansez cu oamenii pe care îi cunosc, este o comunitate foarte mică. Majoritatea dintre cei ce dansează de peste șase-șapte ani îmi sunt amici, cunoștințe, prieteni, am stat la un suc, am dansat. Întotdeauna, la battle, o să-ți dorești să câștigi. Altfel de ce te bagi dacă nu te duci să câștigi?! Ăsta este adevărul, nu poți fi ipocrit. Îți dorești să câștigi, dar în același timp pentru mine nu mai e atât de... mamă, am pierdut azi... Aia e, am pierdut azi, o să câștig mâine. O privesc mult mai relaxat.

Acum, dacă m-aș duce în afara țării, la Frankfurt, normal că o să vreau să câștig și probabil o să mă judec dacă n-am făcut ceva bine, pentru că e alt nivel. Cred că e altă presiune. Și presiunea e mai mare pe campioni (pe mine și pe Alexandra Barac aka Sătănel, desemnată cel mai bun dansator de street dance din România în 2019). Cumva, eu încerc să nu mă gândesc la presiune. Eu am câștigat anul trecut și pentru că nu am stat să mă gândesc că trebuie să mă întorc, că trebuie să acopăr cât mai mult spațiu pe ring, că trebuie să dansez foarte bine, să fac nu știu ce schemă sau să zâmbesc nu știu cum. Nu mi-am luat nimic în calcul. Pur și simplu am mers cum am simțit și rezultatul a fost cel care a fost. Vreau ca și anul ăsta, la fel, să fiu relaxat. Mental mă refer. Oricum sunt un om destul de anxios din fire, pun presiune pe mine, d-apăi să mai pună încă o planetă. Așa că mai bine sunt într-o stare mentală relaxată.

KUDIKA: Care sunt proiectele / evenimentele viitoare?

Alex Bărbieru: Alături de alți dansatori, am înființat asociația P.S Artă, cu care vom avea mai multe tipuri de evenimente de street-dance: evenimente, spectacole, workshop-uri, battle-uri, și cel mai sigur, direcția de cursuri de dans, pentru că cei mai mulți dintre noi predăm. În momentul de față, pe partea de evenimente s-au creat niște workshop-uri. Acum trebuie să mai facem un spectacol, să vedem cum reușim. Să vedem dacă putem să vindem în sine spectacolele. Pe partea de social ne dorim foarte mult să ajutăm, o colegă lucrează deja cu mai mulți copii care provin din medii defavorizate.

Am avut o colaborare cu compozitoarea Ioana Cojocaru (muzică pentru pian), care și-a dorit un clip cu dansatori (nu balerini, ci street-dance).A fost ceva foarte diferit, Ioana a luat un premiu cu videoclipul la un concurs în America. Așa că a venit propunerea de la ea (aveau tot felul de recitaluri de pian sau operă) A fost o perioadă în care noi am mers și-am performat în amfiteatre, la recitaluri de muzică clasică, dansam street-dance. Mi se pare o zonă foarte interesantă și nu am văzut-o des explorată, cel puțin la noi în România. În Franța și în alte țări există deja conceptul de hip-hop theater (teatru hip-hop).

Cam tot ce înseamnă partea de P.S Artă o să fie un proiect destul de important în următoarea perioadă.

KUDIKA: Ce mesaj ai pentru cei care îți admiră talentul și care-și doresc să parcurgă același drum ca tine?

Alex Bărbieru: Vă mulțumesc foarte mult pentru pentru tot, pentru că la sfârșitul zilei, dacă nu ar fi fost niște oameni să-mi spună “Bă, ești tare!”... Toți cred că ne-am pus întrebarea asta o la un moment dat în viață, dacă este bine sau greșit ce facem, și a venit cineva și ți-a spus “bă, e ok”, „It’s gonna be fine”. Pentru chestiile astea mulțumesc, pentru încrederea care mi-a fost dată. Fiți ca voi și cine știe, poate și voi o să mă inspirați pe mine, așa cum și eu vă inspir acum pe voi. De multe ori se întâmplă chestia asta.

Maria Crisan
28 Septembrie 2023

Urmareste-o pe Maria Crisan

Pasionata de tot ce inseamna comunicare, scris si carti bune, m-am reorientat catre pasiunile mele dupa ce magia nasterii unui copil s-a produs si in cazul meu. Kinetoterapeut la baza, tehnician...