Introducere in shiatsu

Shiatsu a aparut in China cu aproape 2000 de ani in urma cand relatarile aratau ca unele boli nu puteau fi remediate decat prin schimbarea dietei sau a modului de viata. Era recomandat de asemenea masajul sau acupunctura. Astfel ca masajul, acupunctura si fitoterapia s-au dezvoltat in acelasi timp. Masajul traditional din China antica era cunoscut sub numele de "anma" si a fost preluat si de Japonia, adaptandu-l la stilul lor de viata. Terapia avea acelasi nume (anma) si este cunoscuta astazi sub numele de shiatsu. Sunt mai multe tehnici de shiatsu: masaj pentru talpi, masaj macrobiotic, Namikoshi, Ohashiatsu, Shiatsu-Do si Zen. In japonia sunt mai mult de 87 mii de terapeuti de shiatsu. Doar acest lucru poate demonstra cat de eficient este shiatsu in prevenirea si tratamentul bolilor. Si-a castigat aprecierea si popularitatea foarte recent datorita oamenilor care au beneficiat de existenta lui. Shiatsu este un masaj modern cu radacini in medicina traditionala orientala. Uneori este descrisa ca fiind o fizioterapie japoneza. Abordarea actuala a tratamentului se aseamana cu acupunctura din perspectiva folosirii meridianelor (canale pe care circula energia) si tsubo (puncte de presiune), dar fara folosirea acelor. In shiatsu pacientul ramane imbracat pe durata tratamentului si nu se foloseste ulei pentru masaj. Shiatsu este un cuvant de origine japoneza facut din doua caractere scrise shi - deget si atsu - presiune, apasare. Modul de apasare al degetelor este principiul de baza in shiatsu. Shiatsu este adesea numit acupresiune desi din punct de vedere tehnic nu este corect. Se poate spune ca Shiastu este o varianta de acupresiune pentru ca implica stimularea acupunctelor prin presiune. Totusi acest aspect nu este dominant in folosirea shiastu-lui. In shiatsu presiunea este uneori aplicata pe o suprafata mai mare si nu doar in zona acupunctelor; uneori presiunea se face exact in acea zona. Terapeutul isi foloseste degetele, mai ales degetul mare pentru a apasa precis in punctele localizate. Pentru a presa pe o zona larga isi foloseste palmele, coatele, genunchii si picioarele. Shiatsu mai implica pe langa presiune o intindere placuta si manevrare a tehnicilor imprumutata mai degraba din fizoterapia moderna decat din masajul oriental. Shiatsu difera de masajul occidental atat prin tehnica cat si prin teorie. In timp ce in masajul suedez terapeutul foloseste miscari lungi si gratioase ale mainilor pentru a masa muschii, in shiatsu se folosesc presarea graduala si ritmica in zona meridianelor. Exercitiile de intindere a musculaturii si alte tehnici creeaza flexibilitate si echilibreaza fizic si energetic corpul omenesc. Shiatsu lucreaza cu revarsarea energiilor qi care circula prin corpurile noastre prin canale sau meridiane. Medicina traditionala orientala spune ca toti oamenii au o "forta de viata" sau o "energie de viata" care ne creaza structura fizica si regleaza stabilitatea spirituala, mentala si emotionala. Aceasta forta de viata (energie vitala) numita qi sau chi in chineza si ki in japoneza mentine un echilibru homeostatic in corp. Rezultatul fortei lui qi poate sa fie deranjat de traume externe ca vatamari sau alte traume, interne ca depresie si stres. Asta se intampla cand acuzam dureri si ne imbolnavim. Masajul shiatsu este folosit pentru a aprecia distributia qi prin tot corpul si de a corecta orice dezechilibru. Atingerea este esenta shiatsului. Atingerea poate sa aiba diferite forme de la agresiva, abuziva, la mecanica sau grijulie. Toate lucrurile vii raspund la atingere si shiatsu ajuta la indeplinirea acestei dorinte. Shiatsu modern are abordari antice si moderne. Include presarea, intinderea, scuturarea, rotirea si inca o varianta de shiatsu care implica masaj cu picioarele pe spatele unei persoane, toate aceste atingeri poarta un nume comun: shiatsu. Shiatsu a devenit o terapie alternativa respectata in tarile occidentale si este oferita de multe spitale ca o terapie complementara pentru tratamentul si prevenirea multor boli. Sursa: armonianaturii.ro

---