Articolul meu este ceva mai neobisnuit, este o marturisire, un fel de jurnal al unei fete ajunsa in momentul de fata la o cumpana foarte mare in viata, si care simte nevoia sa povesteasca ce a patit, ce simte.
Intr-o lume in care toti te condamna, si toti se lasa condusi de prejudecati, ce este mai bine sa faci? Sa fii unul din turma si nefericit pentru ca nu poti fii tu, sau sa te accepti, sa le arati tuturor cine esti in realitate, dar tot cu riscul de a nu iti gasi sufletul pereche vreodata? E greu... si cu timpul devine din ce in ce mai apasator... Dar spectacolul trebuie sa continue, si viata merge inainte...