Setari Cookie-uri

Am incercat sa cumpar fericirea!

Inspirata fiind de articolul pe care l-ati publicat ieri, am hotarat sa va ofer un exemplu real, din viata mea. Nu afirm ca oricine va proceda ca mine, va sfarsi prin a regreta deciziile luate untr-un moment neinspirat, sub influenta puternica a celorlalti. Dar poate ca daca as fi avut norocul sa intalnesc o persoana inteleapta, care sa-mi explice mai multe despre aceasta viata decat ceea ce mi se dezvaluise pana la acel moment, poate ca atunci... Nu imi voi expune aici in mod deosebit regretele, ci voi insista asupra experientei mele, incercand sa trag niste concluzii (sper) valoroase.

Nu pot sa spun ca nu l-am iubit. Sau poate, calauzita fiind de visul meu, m-am convins sa il iubesc. Dar dupa doi-trei ani, nu pot sa spun exact cand s-a intamplat, pentru ca de fapt relatia si sentimentele s-au erodat si s-au transformat in timp, am inceput sa simt numai dezgust. Cand trebuia sa facem dragoste, ceea ce se intampla din ce in ce mai rar, ma treceau fiori de dezgust gandindu-ma ca ma va atinge dupa ce mai atinsese multe alte femei.

Acum trei ani s-a implicat intr-o relatie care a fost pe punctul de a ne desparti definitiv. Era o femeie “uzata” din oras, pe care o cunosteam, si de care el nu se mai putea desparti. Pana atunci avea relatii de scurta durata, fara sa se implice, insa aceasta femeie reusise sa il vrajeasca puternic de tot. Initial m-am ambitionat, si mi-am spus ca nu voi renunta la barbatul meu din cauza unei astfel de femei. Prietenii veneau si imi spuneau ca i-au vazut impreuna, desi el imi jura ca nu se mai intalnesc.
Am ajuns chiar in punctul de a ma umili public. Ne-am intalnit intr-un local si am palmuit-o, urland la ea sa imi lase barbatul in pace. Iar in acest timp el statea si contempla. Am vrut sa spun ca tocmai el, cel care era vinovat pentru tot. Dar mi-am dat seama chiar dupa ce am scris si am reformulat. Nu el era vinovat fata de mine. In egoismul lui exacerbat, el se gandea numai la propriul confort sau propria placere. Eu eram vinovata fata de mine insami. Dar atunci am invinovatit-o pe ea. Si apoi pe el. Si am hotarat sa me despart odata pentru totdeauna de el.

Insa atunci s-a intamplat miracolul. Mama lui imi devenise dintr-o data aliat. Ma suna si ma ruga sa nu il parasesc, sa nu il abandonez in bratele unei astfel de femei pentru ca il va distruge, imi spunea cat de mult ma iubeste el si cum si-a dat si ea seama ce persoana extraordinara sunt, insa aparent prea tarziu. Aparent. Totul a fost facut de la bun inceput numai de dragul aparentelor. Pentru ca mi-am dorit sa stralucesc, si nu mi-am dat seama ca stralucirea pe care o aduc banii este numai una de fatada. Si ca fizicul bine imbracat poate sa ascunda un caracter infect. Cam asa ma vedeam si pe mine. Incerc sa-mi schimb opinia. Desi sunt bine imbracata. Si acum, privind inapoi, nu imi vine sa cred ca am ajuns sa ma si casatoresc cu acest om. Am facut nunta in 2006 si probabil ca parintii nostri, acum si de o parte si de cealalta, erau cei mai fericiti.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
19 Februarie 2008
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.