Am incercat sa cumpar fericirea!

Mie insa masina nu imi mai incalzeste visele. Da, l-am inselat si eu si m-am simtit murdara. Ma simt murdara in prezenta lui si ma simt murdara in prezenta oricarui alt barbat. Imi vine foarte greu sa mai scriu, pentru ca acum este momentul in care ar trebui sa vorbesc despre planurile mele puternice de viitor. Insa ele imi lipsesc. Parca m-am obisnuit cu mizeria morala. Nici el nu este fericit. Incep sa cred ca niciunul dintre noi nu are capacitatea, sau poate puterea, de a fi fericit. Si am inceput chiar sa ma simt vinovata fata de el. Pentru ca, pe masura ce ma gandesc mai mult, am impresia ca el chiar ar fi putut sa fie fericit alaturi de acea femeie, cu care oricum se mai intalneste. Insa mama lui troneaza parca deasupra noastra. Nu am fost capabila sa iau niste decizii personale. Am crezut in imaginile pe care ea mi le prezenta si am crezut in imaginile pe care singura mi le creasem cu ani in urma. Imagini deformate.

Sper sa gasesc forta de a ma ridica din aceasta relatie. Stiu ca si el ar vrea... Numai ca amanarea si teama de necunoscut pandesc din ungherul copilariei nesigure, hranite cu vise materiale.

---