Am incercat sa cumpar fericirea!

Actualizat la: 30 Noiembrie -0001 publicat în Relatii

Inspirata fiind de articolul pe care l-ati publicat ieri, am hotarat sa va ofer un exemplu real, din viata mea. Nu afirm ca oricine va proceda ca mine, va sfarsi prin a regreta deciziile luate untr-un moment neinspirat, sub influenta puternica a celorlalti. Dar poate ca daca as fi avut norocul sa intalnesc o persoana inteleapta, care sa-mi explice mai multe despre aceasta viata decat ceea ce mi se dezvaluise pana la acel moment, poate ca atunci... Nu imi voi expune aici in mod deosebit regretele, ci voi insista asupra experientei mele, incercand sa trag niste concluzii (sper) valoroase.

Mie insa masina nu imi mai incalzeste visele. Da, l-am inselat si eu si m-am simtit murdara. Ma simt murdara in prezenta lui si ma simt murdara in prezenta oricarui alt barbat. Imi vine foarte greu sa mai scriu, pentru ca acum este momentul in care ar trebui sa vorbesc despre planurile mele puternice de viitor. Insa ele imi lipsesc. Parca m-am obisnuit cu mizeria morala. Nici el nu este fericit. Incep sa cred ca niciunul dintre noi nu are capacitatea, sau poate puterea, de a fi fericit. Si am inceput chiar sa ma simt vinovata fata de el. Pentru ca, pe masura ce ma gandesc mai mult, am impresia ca el chiar ar fi putut sa fie fericit alaturi de acea femeie, cu care oricum se mai intalneste. Insa mama lui troneaza parca deasupra noastra. Nu am fost capabila sa iau niste decizii personale. Am crezut in imaginile pe care ea mi le prezenta si am crezut in imaginile pe care singura mi le creasem cu ani in urma. Imagini deformate.

Sper sa gasesc forta de a ma ridica din aceasta relatie. Stiu ca si el ar vrea... Numai ca amanarea si teama de necunoscut pandesc din ungherul copilariei nesigure, hranite cu vise materiale.

Citește și: