Așa cum spune scriitoarea Dominique Loreau, „Iubind ploaia, privind-o, ascultând-o, lăsându-ne în voia ei, putem învăța să trăim fiecare moment cu mai multă profunzime, într-un fel mai prezent.”.

Pelerine de ploaie colorate: ideale de ținut toamna departe! 

Pentru că uneori îmi este chiar și mie greu să îmi găsesc cuvintele potrivite în fața unei emoții atât de mari cum este cea pe care o simt când vine vorba de ploaie, am căutat o carte care să vorbească pe limba mea. Și am găsit-o. Este vorba de minunata carte "Iubește ploia, iubește viața" a lui Dominique Loreau.

Iubeste viata iubeste ploaia

sursa foto: shutterstock/by alexmaster

Iubește viața, iubește ploaia

„Puțini sunt aceia care o iubesc. Și totuși ploaia e metafora vieții, a sentimentelor și a mentalului. Și pune în discuție inclusiv concepția noastră despre univers. Tablou retușat la nesfârșit, muzică melodioasă, ploaie e pretextul pentru a visa, pentru a evada din cotidian, pentru a ne bucura de senzații și sentimente. Sonoritatea ei, consistența, parfumul, gustul chiar, dar și miile de forme și reflecții în care ea se întrupează sunt tot atâtea ocazii de a ne ascuți sensibilitatea, de a ne schimba starea de spirit și de a nelăsa întreaga ființă invadată, în profunzimea ei, de o multitudine de senzații nedefinite.”

„Când avem spiritul senin și simțurile treze, apreciem frumusețea desăvârșită a naturii. Tot așa, numai o dispoziție calmă ne permite să apreciem ploaia. Cu discreție, așa ar trebui să stăm în fața ploii. Zenul ne învață și el această atitudine. Să ne trăim viața în profunzime, să traversăm momentele proaste la fel ca pe cele bune, să acceptăm aversele și uraganeșe precum crapul în iazul lui, ce altceva mai bun am putea face?”

„Observați scene din timpul ploii, captate pe viu cu precizia unui fotograf sau cu urechea unui muzician. Descoperiți momente de eternitate în fulgerul unei clipe. Surprindeți lumea impresiilor în mișcarea ploii, apreciați-i farmecul extrem, caracterul fragmentar și vraja. O asemenea activitate e o lecție de stil, o lecție de viață. Nu refuzați această plăcere!”

„Ploaia are atâtea puteri: ea ne poate da energie, melancolie, speranță sau un moment de meditație tăcută. Ea ne invită la lentoase, la introspecție, la aprofundarea propriilor vise, la îmbogățira vieții spirituale. Purtătoare de semnificații, ea e întru totul o ființă aparte: are un corp, o voce, un suflet. Ploaia e punctul de rezonanță în care se întâlnesc două infinituri: microcosmosul și macrocosmosul.”

Ploaia

„Ploi mărunte și dese, delicate și rapide, voluptoase și sălbatic mângâietoare, umede și calde, efemere sau fără sfârșit, răcoroase sau reci ca gheața, ploi care ne înțeapă pielea, ne îngheață, ne împrospătează... Toate aceste ploi, noi le simțim cu ochii, ele ne ating cu prezența lor. Atâta senzualitate... E nevoia de a simți, nevoia de a atinge, nevoia de a gusta. Și toate aceste nevoi înlocuiesc până și nevoia de a vedea. Să fii în contact cu ploaia, să i te abandonezi, să-ți dai timp ca să trăiești, ca să întipărești în tine asemenea momente de bucurie: să te dedici analizării, rafinării și îmbogățirii acestor percepâii... viața are atâtea să ne ofere!”

„A tremura de plăcere sub o ploaie tropicală e o experiență de neuitat. La fel ca focul, apa poate fi paradis sau infern. Dar, în general, ploaia răcorește: nu numai gâtul sau pielea, ci și inimile noastre. Inimile noastre au secat în contact cu lumea robotizată. Ploaia ne reîmprospătează, ne readuce la viață: ne pune din nou în contact direct cu natura. La fel ca și plantele, și oamenii au nevoie de ea. Nu se spune oare că o plimbare pe ploaie la marginea apelor încărcate de cețuri (lângă cascade sau la țărmul mării) aduce ioni pozitivi care ne liniștesc și ne umplu din nou e dorință viața?”

Citate și poezii despre ploaie

„Ascult ploaia

Ale cărei picături cad una câte una

Ascult ploaia

Al cărei zgomot îmi liniștește inima.” [Lys Gauty]

Ploaia

sursa foto: shutterstock/by greenseas

„Ploaia dansează cu pași mici/ Un sărut în ploaie/ Vino, ploaie, să ne împlinești dorințele/ Trecător prin ploaie/ Pentru tine, vreau apele albastre ale cuvintelor în aversă/ Tandrețea pleacă de pe buzele mele spre gâtul tău/ Promisiune a mâinilor mele care se pierd peste tot/ Picătură cu picătură pe pielea ta într-o ploaie de mângâieri.” [Emmanuel Hirihart]

„Există ploi de primăvară delicioase când cerul pare să plângă de bucurie.” [Autor Anonim]

„De partea cealaltă a fluviului, norii adunați deasupra clădirii erau palizi, dar sub privirea mea au început să se-ntunece. Apoi luminile îndepărtate s-au estompat. Oh, se apropia aversa spre fluviul învolburat. Am așteptat fascinată să vină să-mi biciuiască fereastra. Era atât de frumos de privit, luminile se-nviorau după trecerea aversei, erau mai strălucitoare decât oricând în spatele geamului udat de ploaie.”. [Nuala O’Faolain, Cu dragoste, Rosie]

„Într-o dimineață, în timp ce mergeam prin ploaie, am dat peste o pădure, unde iedera creștea într-un covor gros și se cățăra pe trunchiurile multor copaci. Forma și mărimea aparte ale frunzelor de ideră, care se aplecau sub barajul intens al picăturilor mari de ploaie, umpleau aerul cu un sunet care m-a făcut să mă opresc. Când mă concentram asupra unui sunet, era ca un fel de zgomot scârțâit de stropi nu foarte diferit de felul în care se aude ploaia căzând pe acoperișul cortului, Dar, spre deosebire de sunetul ploii pe acoperișul cortului, aici era ca și cum sute de frunze separate ar fi sunat, fiecare scoțând un sunet și o tonalitate aparte. Ca și cum aveau un limbaj al lor, spunând ceva foarte special în lumina saturată. Mesajul era greu de descifrat, subtil și vechi. Se continua, în ciuda dificultății mele de a-l înțelege, precum o limbră străină. Era ca un fel de proclamație, un salut venind din fundul gâtului, țipând ca un păstrăv sub apă. Stăteam acolo, în picioare, ascultând. Era ca un sunet care mă umplea, un sunet neprețuit, de o profunzime de neimaginat, scăldându-mă până la os cu timp liber. Era ca o conversație sălbatică a unor cadouri anonime. Sfere umede ale unei conversații iraționale, ricoșând în liniște. Aveam impresia că, și dacă aș fi rămas să o ascult toată viața, nu aș fi putut s-o aud niciodată în întregime.” [Autor Anonim]

„Ascultă liniștea cum cade picătură cu picătură.” [Yeats]

„Cristal imposibil de aprins această ploaie.” [IDA]

„Ploaia de iarnă arată ce văd ochii ca pe ceva de demult.” [Buson]

„În interioarele lui Vermeer, ceea ce frapează cel mai tare e sobrietatea: nicio mașină, niciun aparat, nicio instalație nu apare în dotarea acestor spații. În afara zgomotului conversațiilor, nimic nu vine să tulbure liniștea... Domnește calmul, la fel de liniștitor precum cântecul unui flaut peste apele unui lac adormit, la fel de delicat precum șoaptele ploii pe acoperișurile din țiglă.” [John Lane, Puterile liniștii]

„Cadența e lentă, jocul relaxat. În noaptea profundă, zece sunete diferite pătrund în auz, fade și fără savoare. Inima e în pace, în străfunduri se află Emoția.” [Bo Juki, Poem]

Ploaia

sursa foto: shutterstock/by belozorova elena

„O picătură de apă, luminată de

Stele într-un lac adormit

O picătură de apă, învăluită în ceață

Pe suprafața matinală a unui iaz

O picătură de apă tocmai a alunecat

Frumoasă, tristă și fericită pe obrazul

Aurit al luni...” [Autor Anonim]

sursa foto front page: shutterstock/by oksana mizina

Pelerina de ploaie: echipeaza-te pentru vremea de toamna!
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: