Scrisoare pentru mama

Ah, nu, stai linistita, nu plec inca de acasa. Oricat de bine m-ai crescut si cat de independenta ma simt in acest moment, nu as putea sa plec asa, pur si simplu, dupa toate cate ai facut pentru mine. Bagajul meu inseamna toate amintirile, sfaturile si lectiile pe care le-am primit de la tine. Si sunt atat de multe ca nici nu mi-am inchipuit ca nu or sa incapa intr-o singura valiza. Dar nu las nimic aici, nu as vrea sa se intample cumva sa uit de bunatatea si dragostea cu care tu m-ai crescut si mi-ai spus ca fara ele nu pot sa reusesc in viata.

Aceasta scrisoare este in primul rand o scrisoare de multumire, pentru ca nu am avut niciodata curajul sa iti multumesc in fata pentru ca m-ai facut centrul universului tau.

Stii ca mereu te-am comparat cu atletii? Da, aia de la Olimpiada, care isi elibereaza mintea pe pista de alergarea si nu considera ca depun efort atunci cand scopul lor este sa atinga linia de sosire.Nu cred ca ti-am spus nici asta.

Meriti din plin trofeul si medalia de aur pentru cei 18 ani in care ai alergat pe traseul casa-munca si ai sarit fara sa cazi nici macar o data peste obstacolele care au aparut in drum. Ma intreb si acum cum este posibil sa te trezesti la primele ore ale diminetii, sa imi pregatesti micul dejun si pachetul pentru la scoala inainte sa pleci la munca si in tot acest timp sa nu pari deloc obosita sau indispusa (asa cum suntem multi dimineata). Si unde mai pui ca, dupa opt ore petrecute la munca cu sefi si colegi care mai de care mai dificili, alte doua ore pierdute in aglomeratia din trafic, te intorci acasa tot zambitoare. Imi spuneai mereu ca esti epuizata, dar nu de asta dadeai dovada cand intrai in bucatarie si pregateai o cina delicioasa pentru noi doi si pentru tata.

Tu esti genul ala de persoana care stie sa nu incurce borcanele: atunci cand paseste pragul casei lasa afara tot ce inseamna sarcini de munca si sefi. Sau cel putin cu impresia asta ma lasai sa traiesc.
Si nu mai vorbesc despre blandetea ta, rabdarea ta, glasul tau domol, mereu plina de surprize placute si pusa pe glume… tu chiar ai super-puteri?

Acum, la 18 ani, ma simt matura si simt ca pot si vreau sa am eu grija de tine. De indata ce o sa imi iau primul job, vreau sa te duc intr-o mica vacanta. Stiu ca odata cu trecerea anilor fetele tind sa impuna anumite limite intre ele si mamele lor, asa ca eu vreau sa petrec acest moment cu tine pana nu intervin altele. Promit sa luam aleile oraselor in care vom merge la pas incet, ai fugit suficient ca sa imi asiguri mie toate cele necesare incat sa te grabesc si eu acum.

La final, tin sa te anunt ca am de gand sa mai stau pe putin inca doi ani cu tine sub acelasi acoperis. Nu o sa recunosti niciodata asta, dar stiu ca si tu ai nevoie de mine, iar pentru asta ma ambitionez sa devin o“atleta” la fel de buna ca tine pentru copiii mei!

Articol sustinut de Prigat. Ia-ti un #timeout prin platforma creata special pentru tine.

Sursa Foto: shutterstock.com

---