In general, cu domnii raman in relatii amiabile. Loazele sunt sterse cu desavarsire din lista de contacte insa sunt pusi la arhiva ca sursa de inspiratie. Numai ca roata, bine stiti, e rotunda. Asa se faca ca la un calcul rapid, 70% dintre loazele care s-au despartit de mine trec de punctul A prin punctul B si in mod karmic, ajung in punctul A. Respectiv in inboxul meu sau in cel mai rau caz (si te rog insistent sub amenintare de plangere la militie sa nu se mai intample) la usa mea. In nevinovatia mea, am crezut ca fostii, atunci cand se duc, se duc acolo la ei in tara fostilor sa se planga de noi, sa se bata barbateste pe umar si sa se masoare in lungimea si rezistenta firului de par. Adevarul este, asa cum va spuneam, ca nu fac altceva decat sa stea la panda.

Păr hidratat, sănătos și ușor de pieptănat? Se poate!

Foto InnervisionArt/ Shutterstock

Nu sunt reticenta in ceea ce priveste a doua sansa. De fapt, stiu cateva povesti frumoase pe care o sa vi le spun candva, despre fosti care s-au regasit dupa ani buni de la despartire si care acum impart, bine mersi, o rata sau dupa caz, o chirie. Dar nu despre ei e vorba ci despre cei care incearca. Pleaca la pescuit ocazional pe mail sau pe Facebook. Asa se face ca acum ceva vreme primesc un mesaj. Clasic. Buna, ce mai faci? Mesajul asta venea de la un barbat de care am fost indragostita pana peste cap atunci cand eram foarte tanara iar el foarte ranit in dragoste. Este o exceptie blonda si bine facuta dintr-un lung sir de bruni trasi prin inel. Ne-am mintit, frumos ce-i drept, pret de cateva luni apoi ne-am vazut fiecare de vietile lor. La ultimul recensamant, el a contribuit la populatia Romaniei cu un vrednic pui de dac, eu am contribuit cu siguranta la ceva in societate, dar n-as sti sa va spun exact cu ce acum. Lasati-ma sa cred ca nu fac umbra pamantului degeaba, chiar daca n-am copii.

Buna, bine fac, ii zic eu nevinovat. Cum ma stii. Cu munca, cu niste cursuri. Nimic nou pe frontul lui Noemi. Am vazut, in schimb, ca ai un copil, completez eu. Foarte frumos, sa iti traiasca, sa fiti sanatosi, sa te bucuri de el, ma rog, toate formulele de politete declinate in preajma copiilor.

Tatal mandru mi-a laudat copilul in cateva mesaje si mi s-a parut minunat din partea lui. Parea implicat, stia despre ce vorbeste, semn ca nevasta-sa nu se zbate singura cu cea mai grea meserie din lume. Limpede sa va fie, pe cat mi-e limba de ascutita, pe atat sunt de naiva. Adevarul este ca loaza asta blonda era fix tata Morgana: parea in peisaj dar de fapt nu era acolo. Aici era buba in casnicia lui. Sotia lui era atat de prinsa cu jobul, copilul si casa incat el se simte napastuit si neglijat si al nimanui, sarmanul si oropsitul. Nu a trebuit incurajat prea tare ca sa se planga. Vedeti voi, cand venea el de la munca, ar fi vrut sa ii faca nevasta un masaj, sa ii puna berea rece intr-o mana, telecomanda in cealalta si eventual sa se pozitioneze regulamentar in patru labe si cu coada pe sus. Cand colo, ea venea de la munca uneori dupa el, lua si copilul de la gradinita, eventual dadea si o fuga dupa cumparaturi apoi val vartej trantea o cratita de mancare. In timpul ei liber, ar fi putut sa ii faca minim o statuie astuia pentru ca respira acolo de pe fotoliu. Evident nu i-ar fi trecut prin cap ca solutie la situatia asta clasica sa o ajute cumva, sa care o sacosa de la piata sau sa salte micul dac.

Eu cand ma fac mare vreau sa ma fac mireasa. Sau bagaboanta.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: