Dă-mi, Doamne, mintea de acum și pielea de la 20 de ani.

Primul contact serios cu lumea îngrijirii tenului l-am avut pe la 15 ani, când m-am angajat la o firmă cunoscută de cosmetice pentru sampling. Știți fetele alea drăguțe din hypermarket care rânjesc la tine cu toți dinții și îți aruncă în mână mostre de Doamne-ferește? Am fost, am făcut, am fugit mâncând pământul. La ședințele de training ni se spunea că trebuie să convingem fetele tinere să folosească produse antirid de la 20 de ani. Hăhăhă, râdeam eu în inocența mea tinerească, riduri la 20 de ani. Lasă că știu eu ca voi sunteți cu marketing, cu luat banii oamenilor hăhăhă!

Adolescență bis la 30 de ani

Eu la 20 de ani eram vitează ca Harap-Alb și machiată ca Joker. Adormeam pe apucate, mă demachiam când și dacă îmi aduceam aminte, băteam club A, apoi mă duceam la examen (da, atât sunt de bătrână, am prins bețiile din club A), beam cafea în loc de apă și apă doar la mahmureală. Cred că am avut noroc atunci cu carul pentru că pielea mea era destul de cooperantă și nu protesta foarte des. Mai un por dilatat când și când, mai un coș ca steaua-n frunte. În schimb, pe măsură ce mă apropiam de 30 de ani, am început să observ niște schimbări. Dar știți cum? Parcă treceam din nou prin adolescență. Am căpătat niște cearcăne în toate nuanțele de vinețiu posibile. Mi-a apărut câte o pată. Tenul meu s-a împărțit în două echipe: în tricouri lucioase, joacă zona T cu sebumul atacant și coșuri în defensivă. În jumătatea adversă a terenului, în tricouri scrobite și apretate, joacă obrajii uscați cu pori dilatați în atac. În prelungirea meciului, au apărut niște riduri de toată frumusețea. Nea Gigi, merge, bre, tiki-taka Barcelona și în situația de mai sus? Nu de alta, dar am încercat orice altceva ca să ajung măcar la o remiză.

Binomul sfânt: demachiere și hidratare

Din tinerețe și până în prezent, am avut timp să învăț lecția: oricât de obosită, de stresată, de ciufută aș fi când ajung seara acasă, mă spăl pe mâini și mă demachiez. Recomand, 10/10, funcționează. Nu știu ce era în capul meu la 20 de ani când adormeam cu față astupată de fond de ten și toate celelalte produse de machiaj. Acum este printre primele lucruri pe care le fac după ce intru în casă. Folosesc întâi șervețele demachiante și cred că am schimbat 100 de feluri, cel puțin, până când am ajuns la cele de la Elmiplant. Imediat după, îmi curăț fața cu Advanced Night Cleansing Foam de la Estee Lauder care șterge rapid orice urmă ratată de machiaj și care nu usucă pielea apoi folosesc Resilience Lift Night, tot de la Estee.

De regulă, pentru siguranța proprie și a celor din jur, e bine să mă lași să fac dimineața două lucruri: întâi să îmi beau cafeaua, apoi să mă machiez în liniște în timp ce ascult câte o creepypasta (mă rog, fiecare cu plăcerea ei vinovată). Ăsta e ritualul meu de zenificare. Dacă vrei să vorbești cu mine înainte sau în timp ce mă desfășor cu truse și pensule pe masă, sub masă, pe pat, pe dulap, sub dulap, o faci sub semnătură pe propria răspundere că eu nu sunt vinovată pentru tot ce ai putea să pățești.

Înainte să aplic machiajul, folosesc trei produse pentru îngrijirea pielii de la Skincode Exclusive: Cellular eye lift power pen pentru zona ochilor, Cellular wrinkle prohibiting serum si sora lui, crema anti-aging. Mi se pare că hidratează foarte bine pielea, iar serumul pare că îmi poate ține loc și de primer.

În funcție de cât de înghesuită e ziua și cât de mult am de alergat, folosesc două fonduri de ten. Dacă am nevoie doar de acoperire ușoară, Healthy Mix de la Burjois își face treaba. Fluid, cumințel, ușor de aplicat. Pentru zilele care încep azi și se termină săptămâna viitoare, în care alerg de la întâlnire la birou și apoi la evenimente, folosesc Double Wear de la Estee. Partea tricky la acesta este că înainte de aplicare e nevoie de o hidratare serioasă ca să nu pară tenul încărcat.

Părul, la intersecția dintre Bellatrix Lestrange și mătura smulsă

Proba 1, mai jos.

Context: În vacanța trecută, hăhăiam singură în oglindă că maaamă, ce mi-a făcut briza asta la păr, hăhă, ia uite ce m-a ciufulit. Replica prietenilor mei: Nu înteleg de ce râzi, așa îți stă părul de obicei.

O știți pe Bellatrix din Harry Potter? Mie îmi place să spun că e muza mea și o reală sursă de inspirație pentru hairstyle, dar adevărul e că așa stă el, rebel și răsculat. Dacă Bellatrix ar fi făcut o pasiune nesănătoasă pentru mături, coama mea ar fi fost their love child. Nu e nici creț-creț, nici onduleu-onduleu, nici drept. E pisicos, subțire și are propria personalitate malefică. Acum vreo 10 ani, îl torturam în fiecare zi cu placa de păr. L-am ars până când a început să își facă bagajele și să părăsească incinta. Era aspru și eu semănam un pic cu Javier Bardem in No country for old men, dar hei, măcar stătea drept. Vreo juma de oră.

Acum refuz să mai bag placa în el și sunt cumva resemnată că nu o să am plete lucioase, neam de neamu’ meu. În schimb, o dată pe lună bag în el ulei de cocos (doar pe vârfuri) și folosesc de doua-trei ori pe săptămână câteva produse la Foltene: șamponul, spuma (nu coafează, ci doar hrăneste firul de păr) și fiolele, toate menite să regenereze și să prevină căderea părului. E drept că nu m-au transformat în Rapunzel peste noapte, dar cu siguranță am găsit din ce în ce mai puțin păr pe perie.

În cele din urmă, înainte să ies din casă valvârtej (pentru că, cel mai probabil, sunt singurul Capricorn nepunctual din lume), pun pe mine un strop de parfum. De-a lungul timpului, în funcție de vârstă, am avut mai multe pasiuni: Daisy - Marc Jacobs, Gin Fizz -Lubin, Amarige – Givenchy, dar de câțiva ani încoace, nu mă pot despărți de Le Parfum – Elie Saab.

P.s: nu vă luați, vă rog, de sprâncenele mele. Refuz categoric să îmi bat capul și cu asta.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: