Ruine din iubire

Sunt fericita din nou. Fericita sa pot sa zambesc si sa imi trec privirea peste pozele cu tine, peste alte locuinte cu suflari de oameni si viata. Reusesc din ce imi ce mai bine sa imi controlez amintirile. Sunt stapana lor. Las doar ceeea ce imi produce placere sa iasa la suprafata. Dar nici ceea ce a fost rau, gresit, cum nu trebuia sa fie, nu ma mai atinge. Fac plimbari lungi pe unde ma poarta pasii. Nu e o intamplare ca trec zilnic pe langa acelasi loc gol si sa nu mai ma misca nimic. Au trecut parca secole intregi de atunci si ne despart parca eternitati si mai mari. M-am luptat mult cu mine. Si totusi nu pot sa nu ma intreb - de ce... de ce nu poti sa-ti faci inima sa bata cu mai putina durere cand treci pe locul in care azi sunt doar daramaturi? Au fost odinioara aici ziduri. In interiorul zidurilor s-au facut promisiuni. Au trecut cutremure peste ele, peste tot ce-a fost frumos si pur. Praf si miros de dureri vechi mai ies din ele. Amagiri... Fum... Praf... Oamenii care le-au rostit si urechile care le-au ascultat credeau in ele. Acum sunt doar niste daramaturi, exista doar piatra, pamant, moloz, ruine superbe, ruine de care iti este mila. Se mai inalta ceva din nimic?...

Gudrun

Sursa: Garbo.ro

---