Cuplurile multiculturale � patologie sau tipologie?

Cei ce se aseamana se aduna� Iar contrastele se atrag. Este demonstrat ca oferim mai multe sanse unei relatii intre doi oameni care seamana intre ei, dar chiar trebuie sa refuzam fericirea daca celalalt e diferit de noi? Poate rezista o astfel de relatie? La inceput te atrage prin exotismul lui, simti ca se deschide o noua lume in fata ochilor tai. Esti uimita de cat de multe aveti in comun si, totusi, cat de multe lucruri va despart. Dar intrebarea se pune daca aveti un viitor impreuna. Semioticienii ar raspunde ca nu, intrucat comunicarea este imposibila intre doua culturi si asta pentru ca nu vorbiti aceeasi limba. Intelesul cuvintelor este intim legat de cultura din care provenim, sensul se articuleaza prin raportare la cultura in care au luat nastere semnele. Chiar daca vocabularul este comun, limbajul este diferit, asa ca orice tentativa de comunicare sfarseste printr-un dialog al surzilor. Si totusi� iubirea Cred din tot sufletul ca iubirea poate muta munti. Taramul american a dat nastere unei teorii care ne linisteste in privinta posibilitatii comunicarii interculturale. Doua persoane care provin din doua lumi diferite pot comunica, dar nu in cadrul uneia dintre cele doua culturi, ci prin intermediul unei a treia culturi. Familiile multiculturale americane, devenite deja simbol/ stereotip al Statelor Unite, sunt exemplul cel mai graitor in aceasta situatie. Un afro-american si o italianca (am ales la nimereala) reusesc sa intemeieze o familie pentru ca si-au construit-o intr-o noua cultura, cea americana. Casmir, cel care a elaborat teoria celei de-a treia culturi, observa ca asimilarea in cadrul unei noi culturi nu este posibila decat in masura in care cei doi lupta pentru un scop, un interes comun. In cazul unei familii, scopul comun ar fi cresterea unui copil. Dar in cazul unei relatii, care ar putea fi scopul care ne uneste? consider ca este vorba despre dorinta de a fi cu celalalt inteleasa ca scop in sine si nu ca mijloc pentru a obtine altceva (si nu ma refer doar la lucruri materiale). Barierele care se interpun in fata unui cuplu multicultural vin atat din interiorul, cat mai ales din exteriorul lui. Tu si el Orice relatie, pentru a supravietui, trebuie sa fie bazata pe respect pentru celalalt. Trebuie sa ii accepti intreg bagajul pe care il duce dupa sine si el trebuie sa aiba rabdare cu tine. Intr-o relatie multiculturala, cei doi parteneri sunt datori, in plus, sa accepte si sa respecte cultura din care provine celalalt. In ciuda scepticismului unora care nu dau sanse acestor cupluri inedite, trebuie sa recunoastem ca barbatii si femeile provin din lumi diferite indiferent de bagajul cultural. Marte si Venus sunt planetele din care provenim, asa cum ne reamintea John Gray in urma cu ceva timp. Atata timp cat comunicarea partenerilor (heterosexuali) in cuplu este posibila, de ce nu am da sanse si cuplurilor mai� colorate? Tu, el� si ceilalti Mi se pare cu adevarat crud ca avem mai des tendinta de a-i judeca aspru pe ceilalti si de a ne acoperi propriile greseli sub forma unor motivatii inchipuite, decat de a ne judeca pe noi insine. Mai mult, ii judecam pe ceilalti atribuindu-le motive nedemne de respectul nostru. O femeie care se arunca in bratele unui strain este evaluata intr-o maniera ce nu este menita sa o flateze. Actiunile ei sunt judecate prin prisma nevoilor primare: sex si securitate materiala. Oamenii au si altfel de nevoi: de afectiune, de respect, de stima de sine si, daca o femeie reuseste sa se regaseasca in ochii unui strain, atunci de ce sa o condamnam? Extraordinarul, socantul atrag atentia "publicului", motiv pentru care cuplurile multiculturale vor fi intotdeauna privite cu scepticism si interes de ochii mediocritatii, iar pe seama lor se vor elabora intotdeauna barfe. Gura lumii nu o poti astupa, dar poti sa iti astupi urechile. Daca ai fost calita de o relatie cu un barbat ce apartine unei alte culturi, atunci stii cat de greu este sa nu tii cont de ostilitatea celorlalti. Privirile rautacioase ale trecatorilor curiosi nu te doboara, dar lipsa sustinerii din partea celor dragi te face sa te intrebi foarte des daca are sens sa te zbati atat. Eu sunt convinsa ca iubirea trebuie sa fie prioritatea noastra. Nu, nu m-am impiedicat de idealism, dar consider ca totul capata sens abia atunci cand ai cu cine sa imparti realizarile si necazurile. Cariera, banii, prietenii nu sunt niciodata indeajuns. Iubirea, in schimb, te transforma, iti da echilibru, iubirea da sens lucrurile asa cum nimic altceva nu reuseste. Intr-un articol anterior am proslavit capacitatea unei femeie de a se bucura de propria singuratate. Afirmatiile mele anterioare nu sunt incosistente cu ceea ce am sustinut aici, pentru ca singuratatea ne ajuta sa ne cunoastem pe noi insene, singuratatea este o povara care ne pregateste pentru a primi si a oferi iubire. Daca reusesti sa te accepti si sa profiti de statutul de "independenta", atunci nu te vei multumi nicodata cu singuratatea in cuplu, nu te vei complace in surogate ale iubirii, ci il vei cauta si in mod sigur il vei intalni pe cel care merita (indiferent de background-ul sau). Daca reusesti sa accepti si sa intelegi cea mai nesuferita persoana, persoana care nu se ascunde dupa o masca sau mai multe (si acea persoana esti tu atunci cand esti singura), atunci vei putea sa il intelegi si sa il accepti si pe cel cu care iti vei imparti viata. Sa fiti iubite! (si iubiti pentru cititorii aflati in minoritate) Un articol de Andra Micu

---