Pinguinii lui Peca lipaie prin Control

Izbucnim in hohote mai ales la trimiterile ancorate in cotidianul nostru: religie, consumerism, benzi desenate, pe toate Peca le transfera in universul personajelor sale schimbandu-le polaritatea, exagerandu-le sau ironizandu-le importanta. Mai mult, isi presara dialogurile cu o doza bine gandita de axiome-surogat, care suna a zicale dar se dovedesc a fi doar copii fidele, fara miez, doar formula: “gandul rostit e pe jumatate uitat”. O analiza mai profunda, spre care Peca ne ghideaza din umbra, va scoate la iveala o puzderie de muscaturi ironice la adresa bisericutelor si “turmelor” de “pinguini” – in traducere libera, oameni – din societatea noastra. Insa mare parte din farmecul piesei sta tocmai in descoperirea acestei alegorii, si implicit a viziunii auctoriale, pe cont propriu...

---