viata
La Venetia, se petrece acum festivalul de film. Si cum stateau ei asa, Javier Bardem si Penelope Cruz s-au dus acolo cu un film. Se numeste “Loving Pablo”. Despre celebrul Pablo Escobar, devenit asa, o prezenta constanta in vietile noastre, cand vine vorba despre filme. Ma uitam la Narcos, serialul despre cea mai cumplita perioada a traficului de droguri. Despre acest Pablo Escobari si tot felul. Si mi-a ramas in minte primul episod.

Parerea lui Radu: Viata are niste simetrii frumoase. Priveste cu atentie in jurul tau

Augusto Pinochet, in anii 70 conducea statul Chile. Intre multe catastrofe, a hotarat sa faca si un lucru bun. A ordonat sa fie impuscati toti traficantii de droguri. Dintr-un detaliu, pe unul l-au ratat. Acesta avea sa fuga intr-o tara vecina, in Columbia, unde printr-un concurs de imprejurari, sa-l intalneasca pe cel care de atunci avea sa fie cel mai amre traficant de droguri din istorie: Pablo Escobar. Cateva detalii, puse intr-un fel.

Dupa cum am mai povestit cu voi aici, ca nu ne stim de ieri, de azi, sunt un mare admirator al istoriei micilor detalii, ce puse cap la cap intr-o ordine, fac viata sa ne fie ceea ce este. Ceea ce noi numim destin e suma catorva intamplari in care noi ne-am asezat intr-un fel sau altul. In timp ce scriu in cafeneaua unui mall, pe langa mine trec preocupati oameni, fiecare purtand dupa ei istoria detaliilor proprii.

Ceea ce suntem e un fel de complot al intamplarilor, carora noi n-am stiut sa-i raspundem favorabil. Suntem ceea ce am putut sa fim. Viata e usor inteleasa privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte. Imi place ideea ca Dumnezeu lucreaza intr-un tip de modestie in vietile noastre, prin detalii. Dar si opusul lui, tot incercand sa ne deturneze isi face lucrarea la fel. Beneficiind de neatentia noastra, de superficialitatea cu care il ingaduim in vietile noastre, neglijand cateva detalii. Precum o barca pe apa, ce n-are nevoie decat de cateva gauri date in anumite locuri, pentru a se scufunda.

Sunt la un mall, scriu intr-o cafenea, pe langa mine trec grabiti zeci de oameni, purtand in spate suma asta de detalii proprii pe care ei le numesc destin. Cu totii suntem in exercitiu acesta: incercam sa avansam cu barca, astupand gaurile pe care noi le ingaduim din neatentie. Asta ne oboseste. Nu avansatul, nu vaslitul. Ci faptul ca in barca in care traim, intra mereu apa pe care trebuie s-o scoatem. Asta e viata, cateva detalii puse mai bine sau mai rau, intr-o ordine.

Parerea lui Radu: sunt 2 feluri de femei care pornesc gresit intr-o relatie
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: