Hipnoza nu este o tehnica a a timpurilor moderne, comportamente sau tehnici asociate ei au fost cunoscute si folosite inca din timpurile stravechi in ritualuri magice ce vizau scopuri curative sau in ritualuri religioase. Fiind asociata adeseori cu practici curative, dar si cu ocultism si forte magice, hipnoza a generat o serie de mituri, credinte cu un slab fundament stiintific dar puternic sustinute afectiv.
Exista doua modalitati fundamentale prin care se poate realiza comunicarea hipnotica: prin sugestii directe si prin sugestii indirecte. Acestea sunt alese si in functie de personalitatea subiectului.
Sugestiile directe sunt specifice hipnozei traditionale si se bazeaza pe specificarea clara si concisa a rezultatelor asteptate. Pot sa fie eficiente in demersurile hipnotice care intra in acord cu credintele subiectului, acesta fiind o persoana mai degraba conformista si puternic motivata in legatura cu demersul hipnotic. Acest tip de sugestii au drept scop introducerea in mintea subiectului a unei idei anume, folosind un grad variabil de permisivitatea, mergand de la sugestii cu un grad crescut de constrangere (Inchide ochii!) pana la sugestii foarte permisive (As dori sa inchizi ochii).
Sugestiile indirecte se caracterizeaza prin mobilizarea unor resurse si mecanisme psihologice inconstiente. Ele nu au drept scop inducerea unei idei ci revelarea inconstientului, astfel incat continutul acestuia sa iasa la suprafata si sa se manifeste deschis in comportament. Pentru a realiza acest lucru, hipnotizatorul are nevoie de experienta. De exemplu o sugestie indirecta se poate realiza print evitarea formularii unei cereri directe avand insa grija sa fie inclus in formula, sugerat, comportamentul dorit (in loc de imperativul “Inchide ochii” se poate folosi o expresie permisiva de genul : “Ai putea sa inchizi ochii” care desi nu este o cerere directa transmite dorinta ca subiectul sa inchida ochii).